Poezia (proprie).
Propriile creatii.
|
Deși la prima vedere ar putea părea o prostie, voi face un gest pentru a încuraja pe oricine mă citește să scrie oricând simte nevoia și îi rog să nu se mai gândească la "talent literar", "cunoștințe", "corect din punct de vedere poetic", "calitate", "bun", "excelent" și alte apelative ce au menirea de a descuraja pe oricine dorește a pune creionul / pixul / stiloul / tasta pe hârtie, dar este intimidat(ă) de capodoperele literare pe care le-a citit.
Fiți loiali dorinței voastre de a scrie, experimentați, fiți consecvenți și vă garantez că cu timpul veți ajunge să citiți ceea ce doriți a citi, fiind create de voi înșivă! Bonus pentru cei cărora le e mai greu să înțeleagă, mai ales cei mici - imagini de pe net, apropiate de ceea ce am văzut / imaginat / vrut a exprima-n cuvinte. P.S: Doar cu o săptămână în urmă, înainte de creația "Vânătorii", m-am apucat pentru prima dată de citit orice altceva în afară de manualele pentru școală. Prima carte a fost "Sindbad Marinarul din colecția 1001 de nopți - repovestite pentru copii" și mi-a plăcut. Am terminat-o în 3 zile. Datorită ei, am dorit să citesc mai mult. Datorită ei, am fost atrasă de cotorul alb din biblioteca personală. Era singura carte cu cotor diferit de toate cotoarele galbene. Așa am dat de poezia lui Fet. O poezie diferită de cea cuprinsă-n cărțile de școală. Ulterior, când am fost prinsă că creez, mi s-a spus că poezia adevărată trebuie să aibă rimă. Precum se vede, am fost ascultătoare, cu excepții :"> . Astăzi, i-aș spune acelei Cretzulynne din trecut să ignore acest sfat și să creeze în stilul propriu. Fără să știu, am fost dintotdeauna cu versul alb, într-o perioadă în care nu cunoșteam existența modernismului, bine, nici a clasicismului... De aceea, sfatul meu pentru toată lumea: ignorați rigorile și scrieți ce vreți în modul care îl doriți. Iată cum arată drumul meu, ce a început de la 11 ani. 1. Vânătorii Vânătorii în pădure au plecat, Prin toată pădurea au umblat, Vânat n-au găsit, Acasă, mâhniți au sosit. 2003 |
2. Ursul (prima variantă) În pădure stă, Bârlog se numește casa lui Fructe și miere mănâncă Are părul vâlvoi Și un mers greoi Este mamifer omnivor Cu dentiție de carnivor Este un animal domesticit? Nu, în pădure stă Când-i obosit Și vrea întruna miere! Ursul (a doua variantă) Ursul unde stă ? În pădure stă. Ce mănâncă ? Fructe și miere mănâncă. Cum se numește casa lui ? Bârlog se numește casa lui. Este un animal domesticit ? Nu, stă în pădure când-i obosit. E greoi și cu părul cam tăiat. Când se ridică-n picioare, zici că-i bărbat! 2004 |
3. Ție, Primăvară!
Tumultoasele păsărele Se întorc la noi, Se așează pe crengile amorțite Pe al meu meleag. Fluturii jucăuși Se întâlnesc cu gândăceii și buburuzele Și-și dau “Bună ziua!” Cât e ziua de mare! Berzele fac hărmălaie Și anunță cu bucurie Tuturor vestitoarelor și naturii Că ai venit, Domnie! Cu al tău alai, Faci ca toate frunzele și florile Să cânte cântece frumoase Spre bucuria tuturor! Broaștele sar în apă, De-ți par fericite C-a venit acest anotimp, Cu a sa adiere caldă. Păsările încep să-și facă cuiburi Pe ramurile îmbătrânite Și clocesc ouă mici De care să se bucure. Cocoșii își poartă mândri-n ogradă Haina lor colorată Și cu rubinul pe creastă În această zi cu soare! De! Ca să zici că sunt! Împărații ogradei, Ca un ordin pentru găinile lor, Strigă: “cu-cu-ri-guuuuu!” Toate vietățile pădurii Aleargă ori zboară, cântă ori gânguresc, Natura e-n mișcare În această zi frumoasă! Toți strigă ori cântă-n cor: “Bine ai venit, Primăvară!” 2004 |
4. Albina Harnica albină e o vedetă Muncește zi și noapte Printre florile câmpului Cu rochia ei de sclipiri aurite Și dungi de abanos Ce îi stă bine pe corpul ei frumos. Harnica gospodină Precum o femeie bună Pleacă mereu la cules pe câmp Pentru provizii de iarnă Căci timpul e scump Și nu e timp de zăbavă. Trebuie strânse multe Pentru întregul stup. Într-o continuă mișcare Și azi albina pleacă la plimbare Și se întoarce târziu Plină de polen. Cu rețeta ei specială Îl transformă în miere. 2004 |
Originally Posted by Cretzulynne:
|
Originally Posted by Twinsen:
De dragul discutiei, ti-as tine isonul, dar trebuie sa intelegem ca aici este vorba despre mentalitatea si sufletul unui copil. Asa am gandit la 12 ani !!! Fiindca pe atunci stiam ca albina merge doar la cules. :P Creata, scrisa, editata si batuta in cuie la 12 ani, capsici ? Acum, adulta de mine ti-ar spune ca da, femeia merge si la semanat :)) Si da, femeia de la multinationala e foarte capabila! :D |
5. Azorel lui Azorel, un maidanez vesel de la țară Azi e o zi frumoasă, Azorel a ieșit din casă, Hotărât să se joace, Ieșind bucuros din găoace. A plecat la pășune. Cu ce să înceapă, Doamne ?! Azorel să se ia la întrecere Cu caii, ori rațele agere, Ori să se încaiere În glumă cu mielușeii în floare ? Mama căluțului încântată De pălăria ei minunată Îi stă bine și o apără De arzătoarul Soare. Soarele arde zi de zi Și nu lasă loc la zăpezi. Toți îmi sunt prieteni Azorel spune că nimeni Nu ne va lua asta Și îți vei da seama îndată! 2004 |
Fluieră-Vânt În imagine e o vacă, nu găsesc bou din rasa Bălțata românească. 6. Fluieră-Vânt Au fost odată, pe pășunea verde, Luminată de razele calde, Un cățeluș, ce-l chema Fluieră-Vânt Și un boulean cu pete maronii. Cu glas molatec Suna prin vale cu clopote aurii Anunțându-și sosirea neîntârziată, Bouleanul bunicii… Cu glas vesel, Care voia să se joace cu caii Sau să se încaiere în glumă cu mielușeii Era Fluieră-Vânt, hotărât azi Să facă multe năzbâtii Pe pășunea moale… Plapumă pentru bouleanul obosit. Firele de iarbă cu globuri de rouă Ale zilei zorii luminoși Vesteau frumusețea unei noi zile… 2004 Notă Motive-cheie : Contrastul între energia cățelușului (patruped mic) și oboseala bouleanului (patruped mare) dimineața. |
7. Dans Fluturi cu pudră pe aripile mici Dansează pe albăstrele și maci. Spicii de grâu sunt și ei fericiți Când tulpinele le sunt gâdilate. Vălul se așternu peste dumbravă Ca o ușoară atingere firavă, În lumea lor de basm, Neexistând vreo frunză bolnavă. În vară, cu a ta cunună, Cu mândrul alai ce se tot adună Vii în plină sărbătoare Cu magie și multă lumină! 2004 |
8. Dorință Vreau la o plimbare Luminată cu plin soare. Păsărele albe să-mi cânte Deasupra mea trecând fericite. Albinele cu aripi de aur Extrăgând polenul florilor Ar roi de hărnicie În dansul lor de drăgălașă poezie! Cântecul păsărilor adormite Să reînvie ca un susur misterios. Printre cuiburile părăsite Să apară un zumzet duios. Să văd primele frunze proaspete Cum răsar mândre și verzi Cu formele lor plăcute-s zâmbete. Pe ramuri grele, la soare să le vezi. Să văd cum veverițele Se urcă pe rămurele Mâncând bunele nuci Care sunt așa de mici! Prin iarbă să mișune insecte În aer fluturi de diamante. Să le vezi cum strălucesc În bătaia soarelui să cred că se nasc. Să văd cum soarele intră în pădure Și cum razele se-ntrepătrund ca într-o boare. Vântul să adie blând Cu a sa mireasmă aer mângâind! Să fiu vestită că am sosit Peste pădure și peste veștezitele câmpii, Să fiu o lacrimă de soare în noua ploaie Brodată cu gânduri și cuvinte de poezie. 2005 |
(fotografia este făcută de mine, de aceea m-am semnat) 9. Livada, primăvara Într-o zi de primăvară, Mă învăluia dânsa cu a sa mireasmă pură Și prin cap mi-a trecut un fugar gând, Purtat spre zări de mândrul vânt. Să merg îndată în livadă! Să ghicesc încet, în aer, caldă, Frumusețea inspirației pictate în natură Cu toată bogăția ei de culoare! 2005 |
10. O zi de primăvară Când mă uitam pe fereastră A sosit frumoasa primăvară. Odată cu venirea ei, Zăpada a dispărut ca prin farmec. Verdele crud al primăverii Vestea reînvierea naturii Iar pe sprânceana dealului Sunt brazi în haine verzi. Toți strălucesc ca smaraldele, Norii sunt albi, cerul e albastru, Pământul e verde, încolo e verde... Toate sunt adunate sub Soare. Câțiva nori prevestitori de ploaie Scriind slove de poezie Format-au o plapumă senină Ce a plecat departe... Undeva, o adiere blândă Și o rază luminoasă și caldă Toate mă ating Asemenii iubirii - și mă strâng. 2005 |
11. Georgiana Pernă pufoasă în brațele prietenei mele, Noi stând la taclale, Bârfe aromate cu căpșuni și ciocolată, Învelite în ambalaje roșii și verzi precum un pom de Crăciun; Bombonele amare, nu ne lăsăm cu una-cu două, Căci trebuie să discutăm despre toate: De la băieți pân-la islamism, Punând în balanță lucrurile vieții și veșnica lor natură efemeră, Privind prin prisma vieții mai bine ca oricine... Răsfoim reviste precum Cool Girl, Să aflăm ultimele noutăți de modă, Visându-ne peste zece ani Ea, soție de arab, eu, aventurieră de profesie, peste tot-n lume... Pe cuvânt de femei! Ne-au trecut mofturile pentru băieți, Zburându-ne inimile la bărbați adevărați! Înainte de toate Suntem prietene cu inimi de aur, Nu putem vedea mereu viața-n roz, Dar! Cel puțin, ne străduim să ne-o colorăm-n curcubeu Fiind două bombonele! V-am zis ca suntem amare ? Ei, ce credeți ? Amare ori dulci ? Lăsați-o moartă! Suntem dulci-amare! 2005 |
12. Cartea deschisă Cartea deschisă parcă-i un farmec, Ce te-ndeamnă să intri înăuntru Și să-i descopăr frumusețea... Să îi citesc închipuitele aventuri Sau poate sunt adevărate ? Literele parcă-s flori închise, Imaginile-s de o frumusețe rară, Poveștile suprapuse Cu rosturi destul de bogate pentru mine, Versurile scrise Sunt și ele litere-ncâlmăcite ca florile-nchise... Le iubesc. 2005 |
13. Zâna ploilor Cerul deseori plânge, Un întreg izvor curge, Lacrimi Ce frâng felurite inimi. Năframe transparente Sunt în ape scăldate Cu impresie de ploaie Și lumină de poezie. Tu, Zână a ploilor, Ești un dor Ce se revarsă din cer Ca binecuvântarea unui înger. 2005 |
14. Trandafirul ce a început a se ofili Floare ascunsă printre tufișuri, Umbrită de-mbătrânitele ramuri, Suspina După impunătorul arbore. Se uita la mine dânsa Cu privirea aplecată, cu evlavie Și-o vedeam. În imaginația mea. Bogăție furată, De culoare, De tabloul interior, De gândurile mele Când nimic nu părea real Și consideram totul un mister Neîndrăznind a crede Cruda realitate. 2005 |
15. Nostalgie Nostalgia-i nostalgie... Floare vie Trezind Amintiri, Sentimente, Imagini. Nostalgia-i nostalgie... Ce-n timp Se ofilește Cu sentimente, Cu amintiri, Cu imagini, Cu tot. Nostalgia-i nostalgie... O păstrez, O visez Într-o natură moartă Sălășluind-n al meu suflet... Toate se ofilesc Încet. 2005 |
16. Avion Avion alb cu aripi de cer, Decorat-n culorile tale, semănând cu un înger, Treci, lăsând-n urmă autografe, Parcă sărutând albastrul. Străpungi ușor, ca o săgeată, De jos îmi pari că scrii o gură zâmbăreață, Razele te iubesc, norii te lasă să treci, Tu, pasăre a cerului, îmi placi. 2005 |
17. Suspin Ca un foșnet etern al fremătărilor somnoroase, Cu lungi și misterioase linii mlădioase, Oftările serioase în mintea universului nemărginit, Se prelungeau unde gândul nu putea ajunge și va fi iubit, Acolo am trăit. Sclipitoarele priviri licuricilor văzduhului senin Și duioase ca focul melancoliei presărat în chin Mă arde ca un ghimpe din infern. Voi semăna floarea dragostei, O voi crește și o voi iubi În fărâmituri presărate cu melancolie și dragoste Cu apa fierbinte ce mă opărește Cu focul durerii triste Cu înflăcărata durere în doi ochi mari și plânși... Acolo am răsărit. 2005 |
All times are GMT +2. The time now is 07:33. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.