"The Hurt Locker"
 

The Hurt Locker (2008)
regia: Kathryn Bigelow

Unul din favoritii deja certi (Best Film inclusiv) la Oscarurile de anul urmator (cf. criticilor americani). Un film despre razboiul (Iraq, what else) vazut din interiorul unei echipe de genisti. Filmat a la Paul Greengrass dar cu unele momente mai putin verosimile si ceva sabloane, care ii stirbesc din impactul emotional.

nota: 8 / 10 (bun)

Inca o victima a obsesiei pentru premii. The Hurt Locker a fost lansat anul trecut la Veneţia şi ţinut în sertar până nu demult ca să aibă o şansă la Oscarurile de la anul. Trist...

Eu deja mi-am spus parerea despre acest film in pagina acestuia... Repet doar o singura chestie... Scenaristul merita un Oscar ! Stiam ca a fost amanat pentru a prinde vanatoarea premiilor si chiar daca e trist... e si un pas inainte ! Cine nu-si doreste laurii victoriei ? :)

Intr-adevar , scenaristu' merita un Oscar . Mi-a placut filmul .

Ma asteptam sa vad ceva de nivelul Generation Kill, pentru ca exploateaza cam aceeasi idee, doar ca daca aici e vorba de perioada de dupa invazie, GK era in timpul ei. Asadar, avand acest standard in minte, The Hurt Locker m-a dezamagit. Nu mi s-a parut prea realist, sau impartial. Adica s-a vazut putin propaganda americana aici, ceea ce il cam degradeaza. Ideea nasterii unui pseudo-super-erou mi-a adus aminte de Unbreakable, iar americanismul si badass-eria personajului principal mi-a amintit de Rambo, ce-i drept, mai complex decat originalul. Ideea filmului e ca unii sunt facuti pentru razboi, si desi face o treaba excelenta in a te tine in suspans, in a te pompa cu adrenalina, totusi... americans good, everybody else stupid...

Bun comentariu. :-bd Aia cu badasseria e priceless :) Intr-adevar n-are rushine fimul asta la capitolul <America = Home of "The Brave" (soldier)> dar l-am iertat eu pe Black Hawk Down pentru fitze mai mari ...

Prima parte a filmului mi s-a parut cam lungita. Am inteles ca e prezentata viata grea a genistilor, dar nu era necesara chiar o ora si ceva... La fel de bine putea fi realizata in vreo 20-30 de minute. Mi s-a parut ca si-a revenit in ultima jumatate de ora si filmul parca a capatat ceva sens, altul decat a arata la infinit cum soldatii americani dezamorseaza bombe in Iraq. Daca filmul ar fi continuat pana la final in aceeasi masura mai ca as fi zis ca e un fel de documentar.

Cat despre Oscar la scenariu... nu stiu, mi se pare putin fortat, dar realizabil.

Nota personala: 7/10 (Bun)

Am vazut si eu filmul, dar mie mi se pare ca lucrurile stau tocmai pe dos - prima parte a filmului e cea mai interesanta, e cea care ii da o anumita doza de originalitate in raport cu alte filme de razboi. Exista o tensiune aproape insuportabila in acele secvente care-i prezinta pe genisti "la lucru", tensiune datorata, in mare parte tocmai faptului ca secventele sint atit de lungi. Literalmente, iti da impresia ca 1 minut dureaza de fapt o ora, astepti permanent incordat momentul in care acea dubla amenintare - explozibilul si lunetistii - se materializeaza, intr-o forma sau alta.
Mi-a placut foarte mult si incheierea rapida a socotelilor cu Guy Pierce (din trailer eram convins ca are un rol principal:D ) si Ralph Fiennes. Interesanta introducerea in film a acestor "staruri de sacrificiu", probabil pentru a dubla efectul creat de doamna cu coasa pe cimpul de batalie...
In partea a doua insa (dupa moartea lui Fiennes si duelul dintre lunetisti) filmul se fîsîie destul de rău si degenereaza la final in propaganda nerusinata. Mai exista o singura secventa notabila - aceea cu "atentatorul fără voia lui", în rest, same old shit - bravură americana de 2 lei, soldati americani cu chip angelic macinati de propria constiinta, bla bla bla... In momentul in care am vazut ca "eroul" nostru se intoarce inapoi, mi-a venit sa vomit.:-&
Va avea succes prin gale, e tocmai ceea ce adora americanii sa vada ...

S-ar putea sa mi se fi parut prea lunga prima parte a filmului pentru ca nu l-am vazut in conditiile obisnuite, adica acasa, singur sau impreuna cu o persoana care stie sa aprecieze in general filmele mai lente, ci cu niste prieteni, care prefera lucrurile mai dinamice. Eu cum nu stiam de la ce sa ma astept de la film poate am fost putin surprins de ritmul lui lent si asta m-a indispus pentru ca nu vroiam ca ei sa se plictiseasca. Si in conditiile astea a fost clar insa ca acumularea tensiunii e punctul forte al filmului, doar ca mi-am pierdut rabdarea, ceea ce mi se inatmpla foarte rar, dar conditiile de vizionare au dus la lucrul asta. Probabil ii voi acorda o a doua vizionare inainte de premiile Oscar.

Faza cu intorsul in razboi nu pot spune ca mi-a displacut, intr-adevar e propagandistica, dar sunt sigur ca exista si oameni care gandesc asa, care stiu ceva sa faca bine, iubesc lucrul ala si chiar daca riscul e mare prefera o astfel de viata in locul uneia linistite. Poate fi atacat sfarsitul in contextul mondial, dar in lumea creata in film, prin ochii acestui personaj, mi se pare ca decizia lui nu e deloc lipsita de logica si de naturalete.

Ramin la parerea ca finalul ala are un scop pur propagandistic. Cit priveste "credinta" americanilor, cred ca si-au lasat-o pe undeva pe cimpurile de lupta din Coreea, pentru ca dupa razboiul ala nu prea am mai intilnit asa ceva (Vietnamul le-a spulberat-o cu totul)... Exista o anumita "credinta", la nivelurile superioare ale sistemului american, dar n-are nimic a face cu nobletea...

Daca ar fi insistat un pic si pe un entertaining accesibil as fi bagat mana-n foc ca o sa mature covorul rosu in martie.... insa, varianta de fata mai lasa unele semne de intrebare. Pe ce ma bazez cand spun asta? Well, pe un criteriu foarte ... 'ortodox' : stilul de filmare e MISTO si are personalitate. Intotdeauna, din cate tin eu minte, castigatorul Oscarului venea cu un stil de filmare original. Bine, aici mai intra si 'the cinematography' si montajul , dar in special unghiurile duc greul. Anul trecut am avut galben-pal - ul filmat in diagonala din "Slumdog..." , acum doi ani au fost fratii Coen a caror camera o recunosti din avion; "The Departed" -iarasi: Scorsese nu mai are nevoie de nicio prezentare, si daca nu ma-nsel a luat si pentru montaj s.a.m.d. Bineinteles e doar o superstitie personala dar mi se pare foarte curioasa. Revenind la obiect, "The Hurt Locker" e ireprosabil regizat: credibilitate deplina, ritm si tensiune bune. Avem o muzica foarte 'sanatoasa' mai rupta parca de sfera 'thrilereasca' , pleonastica, si manipulatoare in care au intrat de ceva timp compoztorii hollyoodieni; e o muzica de film adevarata. J. Renner, unul dintre nominalizatii de anul asta pentru 'leading role' e bun dar are sanse firave; Guy Pearce incepuse foarte bine, excelent chiar, dar din pacate l-au lichidat repede. Ca minusuri, toata treaba cu pustiul si finalul de care ar fi fost indicat sa se abtina, totusi; asa, ca sa fie in spiritul puternic de documentar care il defineste cel mai bine, as zice.

Si eu sunt de aceeasi parere. In ultima jumatate de ora am inceput sa-mi pierd rabdarea cand am vazut ca se contureaza un pseudo-plot. Putea la fel de bine sa functioneze si fara, razboiul nu trebuie sa fie narativ, se intampla pur si simplu.
In Generation Kill, miniseria pe care o pomenea Marius, le iese mult mai bine, e drept ca au avut totusi 7 ore la dispozitie in care sa isi desfasoare personajele. Dar cred ca toti cei care au vazut GK au ramas cu impresia ca The Hurt Locker e intr-o oarecare masura amatoricesc.

citit cam tot ce s-a spus despre film (si sunt tone de comentarii pe net), asa ca nu stiu ce sa mai zic. placut mult.
tanti asta (k. bigelow), al carei fan de lunga durata sunt, a atins aici fineturi de cunoastere a psihologiei masculine…ceva de speriat. vreau sa spun…prinde perfect, ca nimeni altul(alta) mixul de atentie incordata si irationalitate gata de sacrificiu pe care-l au barbatii in situatii limita (poate ca se vedea asta mai bine in “k-19”, dar filmul de acum e mult mai bine facut. totusi, cel mai bun film al ei ramane in continuare-pentru mine-neegalatul “near dark” :-bd )

Mie perspectiva asta asupra militarului american mi s-a parut foarte asemanatoare cu cea din "Jarhead" (2005) a lui Sam Mendes. As putea spune ca unul din personaje (cel jucat de Brian Geraghty) e furat de-a binelea.

^ True story.

Nu mi-a lasat nici o amprenta filmul asta..in schimb Black hawk down si jarhead da.

jarhead nu exista.
black hawk down e un film aproape perfect, dar e e in linia filmelor care vad razboiul ca pe o experienta mistico-existentiala, cu incarcatura wagneriana, la nivel cu "apocalypse now ", pe cand aici avem altceva... e un studiu de psihologie; inceraca sa-l iei asa.

Un film mai propagandistic ca BHD mai rar. Asadar, ca mesaj, e jale (nu stiu ce anume e "mistic" acolo, dar, ma rog...). Exceleaza insa la alte capitole...

BHD are intensitate si e si lucrat riscant. Lupta tine aproape 2 ore, dar e atat de bine facuta incat nu mi-am dezlipit ochii de pe ecran. Alte plusuri: imagine, coloana sonora si montaj.