The King's Speech
O “victima” fericita a propriei naivitati
Asa cum titlul sugereaza, The King’s Speech are un singur tel: glorificarea mesajului radiofonic rostit de regele Marii Britanii, George al VI-lea, – prilej cu care Anglia declara razboi Germaniei naziste – si, implicit, evocarea amanuntita a istoriei “de buzunar” din spatele acestui eveniment socio-politic – a vindecarii unei forme acute de balbism (cu care regele se confruntase inca din copilarie), prin metode neortodoxe, aplicate de un logoped carismatic. In slujba acestui obiectiv, probabil singular in istoria cinematografiei (in masura in care intreaga naratiune, fie ca se bazeaza pe fapte reale fie ca este pura fictiune, serveste un definitoriu monolog), care, ce-i drept, functioneaza (ironia grava a imprejurarilor in care regele si terapeutul se vor cunoaste, se va transforma treptat intr-o prietenie pe viata), regizorul Tom Hooper si scenaristul David Seidler realizeaza intr-o estetica caricaturala o tragicomedie de o facture istorica minora, vazuta parca din perspective unui jurnal intim (al regelui sau al vindecatorului). Insa impedimentul asta al vorbirii – in final, sugerat vindecat – de care suferea regele, se contureaza in film pe fundalul unor evenimente majore din istoria monarhala acelei perioade. Iar felul in care scenariul trateaza aceste compartimente narative fondale, il fac cu atat mai naiv, cu cat aceste “problematici” se vor de maxima importanta si intensitate – de exemplu, se poate lesne constata inutilitatea personajului ce-l interpreteaza pe W. Churchill (considerand ca prim-ministrul a avut un rol esential in sprijinirea incoronarii lui George al VI-lea), ambiguitatea circumstantelor in care Edward al VIII-lea abdica, presiunile pe care le-au exercitat campanile lui Hitler capetelor incoronate, relatia tata-fiu dintre regele George al V-lea si mezin (trasata intr-o singura secventa, aceasta se reduce doar la o povestioara-confesiune, in timpul “terapiei”) etc. Ba chiar si la nivelul stilisticii regizorale, stridenta vizuala a prezentarii unor momente (in plan contraplan, prim plan, adancimi de camp), in ciuda limpezimii cadrelor, pare rezultatul naiv al preluarii unei tehnici ce vizeaza, de obicei, evidentierea personajului/personajelor (racursiunile utilizeaza planurile grandagulare prin largirea spatiului gol din spatele personajului, insa aici, printr-o extravaganta de stil al unui exercitiu clasic, chipurile lor, vazute parca printr-un bol de sticla, sunt enorme – chiar si cand camera de filmat favorizeaza fireasca deschidere spre imagine). The King’s Speech este doar un film mediu, extrem de personal (regizorul si scenaristul au fost atrasi din motive diferite de ecranizarea povestii regelui bilbiit), cu cel putin doua interpretari notabile din partea duetului Firth & Rush – in buna credinta a scolilor de teatru pe care le-au absolvit – , dar caruia 12 nominalizari la Oscar ii acorda prea mult credit. In acest sens, filmul este mai degraba o “victima” a unui fericit concurs de imprejurari, propice naivitatii sale. |
Iata si cronica lui Gorzo: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/f...raiasca-regele
In mare avem aceeasi parere, la fel si SMC din cate se pare. Eu astept pe cineva caruia i-a placut filmul (buti :P) pentru ca am mai vorbit pe undeva de cat de irelevant din mai toate punctele de vedere mi se pare si, lasand la o parte actoria de prima mana si niste detalii tehnice, filmul e destul de apropiat de mediocritate, in care probabil se va scufunda in doar cativa ani. Cred ca filmul nu numai ca nu aspira la idei importante, la vreo tema serioasa, ci mai mult, n-are nici macar teme minore care sa merite luate in seama si merge pe o formula tipica care poate sa distreze putin, sa trezeasca cateva sentimente de mila eventual si astfel sa fie placut de majoritate, neasumandu-si niciun fel de risc spre deosebire de alte filme de anul asta precum Inception, The Social Network si cred... Black Swan, pe care inca nu l-am vazut. |
Se vede din trailer, oameni buni. E un film exact cum le place americanilor (sa vada si sa premieze) - o noua lectie de morala. Doar la americani am intilnit "specia" asta de filme. Vezi si A Beautiful Mind, Forrest Gump etc. Napastuitul sortii care reuseste sa-si depaseasca conditia si sa razbeasca in toate. Pentru ca americanii sint o natie de fii ai pulii, pardon my french, carora nu li se scoala decit daca ii indeamna cineva prin asemenea filme. Trist dar adevarat.
Am vazut John Adams, miniseria regizata de acelasi Hooper. Din nou, interpretari de nota 10, cinematografie superba (Tak Fujimoto), dar si melodramatism cit incape + lectii de patriotism a la Sergiu Nicolaescu. |
... "filmul e destul de apropiat de mediocritate"...
Excelent, Liviu- ! - in masura in care ai vrut (sper) sa fii "smooth" si sa faci deosebirea dintre film- MEDIU (asa cum i-am zis eu, de ex.) si film-MEDIOCRU (acolo unde tu crezi ca se pozitioneaza) - care nu-i tot aia. ;) |
Woah ce rai sunteti cu filmul >:P>:P. Yeah I loved it and so did Pitbull :P. Voi edita mesajul asta mai tarziu, ca sunt cam pe fuga si nu pot scrie acum o explicatie ampla, asa cum mi-as dori, dar oricum, fiti pregatiti >:), ca o sa va iau tare.
|
Baga si tu un link al cronicii lui Pit. :)
|
http://www.facebook.com/notes/mihnea...70702659642042
Quote:
I'm sorry, formatting-ul nu-mi iese, de aceea cuvintele nu sunt bolduite in cronica. |
Aha!
Well... Eu si Mihnea nu putem fi intodeauna pe "aceasi felie" - in ceea ce ma priveste... Dar sprijin natura argumentativa a cronicilor sale, implicit - si ca de obicei - pozitia sa fata de filmul analizat (in cazul de fata, chiar si la "The King's Speech"). Da' tot cred ca "Reteaua" e mult superior "Regelui". Asta, asa, ca sa ne referim la rigorile dupa care Academia Americana de Film functioneaza, in "calificativele" date, nu comparand formulele estetice dupa care, fiecare film in parte, alege sa se exprime - as zice, "aproape biografic"... |
ciudat ca n-am gasit pomenit in reviewuri (cate-oi fi cetit), dar mi se pare(?) ca filmul graviteaza in cu totul si cu totul alta directie : contrastul dintre un lider totalitar, cu pretentii expansioniste(Hitler) si liderul cu fata umana, cu o putere strict limitata printr-o constitutie cu iz democratic, stapan peste un imperiu si o biserica, frate cu un fustangiu (George 6)
|
Cand vorbeam de apropierea de mediocritate n-am vrut sa insinuez ca nu-i un film bun, ci ca nu-i un film memorabil, fiind destinat inevitabil uitarii, a scufundarii in mediocritate... si asta foarte curand.
Cu Pitbull se pare ca am o parere diametral opusa cand e vorba de TKS vs TSN si in unele cazuri nu pot fi deloc de acord cu el. Atat timp cat i s-a postat aici cronica, chiar daca el s-a retras de pe forum, temporar sper, ma simt nevoit sa dau un mic raspuns unor puncte din cronica sa.
Quote:
Modul in care sunt spuse lucrurile nu-i de niciun fel nou, ba chiar destul de banal.
Quote:
Nici aici nu vad care ar fi modul neasteptat... si chiar de ar fi neasteptat, nu-i deloc special.
Quote:
Problemele de personalitate sunt tratate destul de superficial. Doua vorbe despre trecutul patetic al regelui, cum a fost el cumva molestat... saracul, cum tatal sau e incapabil sa comunice cu el si cum fratele sau il ia peste picior din cauza defectului sau de vorbire, partial cauzat si de aceste doua personaje...sau mai degraba intretinut inca din perioada copilariei de ele. Da, intr-adevar, o adevarata drama. Si totul se rezolva prin increderea pe care i-o da un nimeni cu o inima mare. O poveste cu adevarat speciala, originala si extrem de profunda. S-a si pus accentul pe forta regelui de a insufleti poporul, filmul mizand pe puterea de a stoarce lacrimi a acelui discurs final, care arata cum el isi infrunta teama, neincrederea in sine si reuseste sa biruie, de parca el insusi ar fi iesit pe campul de lupta. Toata miza filmului spre asta s-a indreptat si a fost un moment banal, iar regizorul a pus accent pe cat de important a fost discursul pentru rege, nu pentru oamenii de rand care aveau nevoie de suport, desi Hooper ne arata si cateva cadre cu poporul, sa nu uitam ca existau si ei, ca regele a avut si un public caruia sa i se adreseze. Culmea e ca George nu e prezentat ca un personaj cu cine stie ce dileme existentiale, e caracterizat atat de simplu, un om cu o problema lingvistica si atat, la asta se rezuma intreaga lui drama, grija pentru popor pare una minora, desi ne arata putin si faptul ca-i pasa, ca altfel nu l-am putea compatimi si TKS n-ar mai fi principalul favorit la Oscar. Daca filmul asta n-ar fi beneficiat de actorii pe care i-a avut (cand vine vorba de rolul lui Bonham Carter sunt de acord cu Pitt, nimic special) si de acele detalii tehnice bine realizate, ar fi putut fi inclus cu usurinta in grila Hallmark. |
Originally Posted by Liviu-:
1) Ar trebui sa fii vorbitor nativ de engleza (sau apropiat) pentru a-ti da cu parerea asupra prestatiei lui Firth. Si asta e valabil pentru toti care-l vad ca mare favorit la Oscar. (parerea mea) 2) George caracterizat simplu, un personaj cu o problema lingvistica si ata, cu un trecut patetic ??? Hm, ne-am uitat la acelasi film dar se pare ca am vazut fiecare altceva. 3) Un premiu pentru interpretare nu se acorda dupa cat de mult e compatimit un caracter complex, ci dupa cat de bine e interpretat ... si dupa interese. |
Scuze, nu mi-am dat seama ca n-am zis ca ar fi vorba de Oscar-ul pentru film si nu pentru actor, asa cum se intelege din ce am scris. Firth ar fi unul din cei mai meritorii castigatori, ba chiar mi se parea foarte deplasata comparatia intre rolul lui si al lui Franco, net inferior. Acum ca am precizat asta putem sari peste "1)" si "3)". Voi edita si in mesajul respectiv ca sa nu se repete...
Despre "2)" n-am ce sa zic. Te rog elaboreaza daca vrei sa-ti pot da vreun fel de raspuns... |
Originally Posted by Liviu-:
1) sunt 3 ipostaze in care exista: fiu al regelui, frate al regelui, rege 2) in fiecare dintre cele 3 ipostaze, G. e surprins ca: tata, sot, discipol, politician sa un clue f. interesant si puternic pentru a-l intelege (si poate intreg filmul) e "latratul" ala al lui hitler, foarte apropiat ca tonalitate de fuckurile lui g6 |
Slabutz, slabutz. 12 nominalizari la Oscar, what the fuck is wrong with you people? Firth face un rol exceptional, dar la fel a facut si Bridges in Crazy Heart, iar filmul a fost luat in seama la interpretare si atit, dupa cum e si normal. Asta de ce e mai cu coaie? E un film frumos, recunosc, muzica clasica e un balsam, iar recunosc, desi Ludwig van e folosit cu nerusinare in scena finala a discursului, in speranta ridicarii unui floc pe ceafa la care nici energie sa ma scarpin n-am avut pina atunci. Iar HBC, Jesus. Care-i rostul ei pe acolo? Ne serveste glume proaste la greu de zici ca a ramas cu sechele de la Tim Burton. Rush e simpatic, la fel cum a fost si in Shakespeare in Love. Nimic nou aici.
Asadar, un film de o banalitate infioratoare, de neconceput pentru un candidat la Oscar. Si nu un simplu candidat, favorit, cica. Imi vin in minte cel putin 10 filme vazute anul trecut care isi meritau locul la Best Picture in detrimentul astuia. |
haha pe voi va intereseaza la filmul asta ceva in afara faptului ca e frontrunner Oscar?
|
Dar pe tine te intereseaza sa citesti si restul sau ai dat search dupa cuvantul "Oscar" si doar atat ai vazut? S-au scris destule in afara legaturii sale cu Oscar-ul, dar e normal sa intre si asta in discutie.
|
te simti cu musca pe caciula? :) nu zic ca nu s-a scris altceva.
doar ca pare ca v-ati uitat la el doar pt ca e nominalizat, nu pentru ca v-ar fi atras filmul in sine.
Originally Posted by Windom:
|
Originally Posted by prow:
Pai daca realizezi ca s-a scris de ce vii cu un comentariu instigant, deloc constructiv, bazat pe o parte minora a realitatii?
Originally Posted by prow:
Din contra, aveam asteptari de la el. Si daca ne-am fi uitat din motivul respectiv nu vad nicio problema, e cam greu sa spui ca te atrage sau nu un film cand nu stii mare lucru despre el, dar ii poti acorda o sansa doar pentru faptul ca e foarte apreciat. Windom se pare ca l-a mirosit, eu nu. Totusi, ai ceva de zis si despre film? Pana acum ai evitat subiectul asta... |
Originally Posted by Liviu-:
ca sa fiu mai clar: multe nominalizari la oscar nu implica un film "bun", decat daca te incadrezi in anumiti parametri. sa te ambalezi ca King's Speech "nu merita" diverse onoruri e de un elitism facil si arata ca nu poti sa iei filmul pentru ceea ce e.
Originally Posted by prow:
|
Originally Posted by prow:
Recomandarea nu vine din nomnalizarile la Oscar, ci de aici . Si totusi, ai putea sa ne spui despre "pentru ceea ce e"?
Originally Posted by prow:
Ai trei mesaje in topicul asta si n-ai zis absolut nimic despre film, tragi concluzii despre persoanele care au scris de film, dar fara sa le sustii. Comentariile sunt pe un ton nu prea politicos si superior. Te cam apropii de definitia troll-ului. De fapt mai toate comentariile de pana acum sunt pe acelasi ton, as aprecia daca ai cobori putin la nivelul muritorilor de rand si ti-ai exprimi parerea argumentat, nu ca si cum ar fi o axioma. La urmatorul mesaj asemanator ma voi simti nevoit sa sterg toata discutia asta, insa sper sa nu ajung acolo. Acum, ai putea lua lucrurile putin mai in serios, te rog? :) |
All times are GMT +2. The time now is 14:06. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.