Ultimul clasic vazut sau revazut
 

ce clasice mai vedeti sau revedeti?

La piscine (1969) Jacques Deray

Jean-Paul (Alain Delon) si Marriane (Romy Schneider) isi petrec vacanta la St-Tropez, intr-o somptuasa vila cu piscina. linistea cuplului este tulburata de sosirea in vizita unui vechi prieten, Harry (Maurice Ronet), fost amant al Marrianei, impreuna cu tanara lui fiica. In timp ce personajul lui Alain Delon e un scriitor nerealizat, cu caracter introvertit, cel al lui Maurice Ronet e un compozitor de succes, bon vivant si afemeiat. Harry ii face avansuri Marrianei determinandu-l pe Jean-Paul sa devina interesat de fiica acestuia. Lucrurile se complica treptat - gesturi, priviri, taceri cu subinteles - pana devin dramatice. Excelenta interpretarea lui Alain Delon, una dintre cele mai bune performante ale carierei lui, as zice, intr-un rol atipic, al unui om fragil, ratat.

Ce-am vazut saptamana asta:

The Passenger
Au Hasard Balthazar
L'Argent
Il Deserto Rosso
Landscape in the Mist
Damnation

(just sayin. poate pana la sfarsitul anului o sa va si povestesc ceva despre ele ca acum n-am niciun chef... doar ca m-au lovit in mod special ultimele doua... dar toate au fost niste experiente enjoiabile)

astă-noapte văd Visages d'enfants de jacques feyder (1925)

In mai putin de o saptamana, hazardul mi-a scos in cale doua filme, amandoua ecranizari dupa romane de Georges Simenon:

L'Horloger de St-Paul (1974)



si La Veuve Couderc (1971).



In primul e vorba despre un ceasornicar din Lyon, interpretat cu multa candoare de Philippe Noiret, care afla ca fiul lui este urmarit de politie, acuzat fiind de o omucidere. Tatal realizeaza, in ciuda faptului ca are o relatie buna cu fiul lui, ca nu il cunoaste cu adevarat.
In al doilea film, Alain Delon joaca rolul unui tanar, evadat din puscarie, care gaseste adapost la ferma unei vaduve mai in varsta, interpretata de Simone Signoret. Intre cei doi se innoada o relatie deosebita.
Doua istorii simple, dar cu personaje complexe, amandoua incarcate de faimoasa atmosfera "Simenon", pe care cei doi cineasti, Bertrand Tavernier, respectiv Pierre Granier-Deferre, au reusit destul de bine s-o redea pe ecran.

Am vizionat Mon Oncle de Jacques Tati si mi-am seama ca stiu unele secvente, desi traiam cu impresia ca n-am vazut niciodata filmul. A rulat probabil la tv pe vremuri, cand eram mic si urmaream tot ce misca. In treacat fie spus, nu stiu despre voi, dar eu sunt innebunit dupa dvd-urile de la Criterion. Domnule, nu e numai un film, e si o lectie de cinema, cu comentarii, cu documentare, cu interviuri, cu meniuri si subtitluri puse la punct, totul ingrijit... ce mai, o adevarata incantare. Filmele de Jacques Tati, de exemplu, sunt prezentate, toate, de Terry Jones, faimosul comic de la Monty Python. Deci am vazut filmul si m-am prapadit de ras, mai ales de felul in care e luat in balon progresul tehnic, inca de pe vremea aceea a anilor 50. Un singur lucru am regretat la sfarsit, ca Jacques Tati nu mai traieste si azi. Ce-ar mai fi ras el de asa zisele tehnologii inalte din ziua de azi, de cei care stau la coada sa-si cumpere ifoane, de cei ce se aboneaza la sute de canale tv sau de cei care isi irosesc viata pe internet (ca noi :) )

Da, the Criterion label rules. Si nu e vorba doar de bonusuri si de calitatea exceptionala a imaginii, mai sînt și acele booklet-uri însoțitoare ce conțin cronici pertinente pe marginea filmului respectiv. La fel de pertinente sînt și comentariile audio (vezi interventiile lui Peter Cowie pentru filmele lui Bergman), nu bat apa-n piuă ca atîția și atîția alții. Eu am vreo 30 de bucăți cred. Păcat că-s Region 1 și nu mă pot bucura și de blu-ray-uri...

Nu exista editii si pentru Europa? Le poti urmari pe calculator daca ai avea o placa video cu iesire HDMI si scoate semnalul pe TV. Eu am acces la multe titluri de la o biblioteca si de la un centru de inchirieri axat pe filme de repertoriu, ca de altfel centrele sunt eminamente hollywoodiene. Am copiat o serie din cele pe care le-am inchiriat, originale nu am prea multe. Am cumparat recent vreo 6 titluri la pret redus, tot de la un centrul de inchirieri. La magazin sunt extrem de scumpe. M-am speriat prima data cand am vazut ca dvd-ul cu Andrei Rubliov costa 70 de dolari :)) Mai ieftin de 40 de dolari nu exista. Dar pretul e justificat.

Exista si pe net o tona de titluri de la Criterion pe un anume tracker,care il dezvalui doar prin pm daca se va dori asta.De altfel,eu cand ripuiam dvd-uri si bluray-uri impreuna cu un prieten,am scos si multe de la Criterion cu tot cu extra-urile care erau pe ele.Just sayin...
Acum imi amintesc ca am mai vorbit cu Mercutio despre asta,dar daca mai sunt si alti amatori,stiti unde sa ma gasiti.

In extra-uri sau special features, cum le mai spune, sta valoare unui disc Criterion. Am vazut ca exista si alte case de distributie care editeaza filme clasice. Kino de exemplu. Dar astia in afara de film nu mai pun nimic altceva pe disc. Nici macar subtitluri, ceea ce e frustrant cateodata.

Da, sint scumpe, dar 70 USD pt Andrei Rublev mi se pare exagerat. De pe Amazon il iau cu 20.
In alta ordine de idei, sa ma uit la un Criterion pe calculator nu prea ma incinta, mai bine cracuiesc playerul.:)) Pt blu-ray-uri n-a aparut inca un crack, din pacate. Criterion e exclusiv american. Mare prostie, if you ask me. In general, chestia asta cu regiunile e o timpenie...

casablanca, pe aripile vantului

The pawnbroker, Sidney Lumet: http://www.imdb.com/title/tt0059575/

Ma asteptam la destul de mult. Nu a livrat, nu il recomand. Foarte didactic, vrea sa te invete practic ce mult au suferit evreii in lagarele naziste, nu asta e problema, dar o face prin modalitati simpliste, ca si cum ai fi in scoala generala si printr-un film educativ pe intelesul tau ti se spune, direct de catre personajul principal: " voi nu stiti si nu o sa intelegeti cat am suferit eu". Actorii cred ca jucau mai degraba teatru in mod uzual decat in film pt ca erau prea exagerati.

Si sunt suparata ca nu exista filme de referinta cu lagarele din gulag, din siberia de exemplu, care au fost cel putin la fel de odioase. Pe cand pe tema nazismului ai zeci, mega premiate si cunoscute.

aşa este! probabil ideea brută a vestului narcisist, care raportează orice la propria-i experienţă, este că dacă ceva a învins nazismul, ceva-ul acela este bun, asta pentru că nazismul a fost, după ei, răul absolut. nu te-ar crede în veci dacă le-ai spune că primele lagăre de exterminare au apărut la sovietici, în anii 20 parcă, iar de acolo s-au inspirat şi nemţii. alt argument favorit:da, Stalin a fost un monstru, dar cu Hruşciov a venit dezgheţul, libertatea! păi da, e frumos să vorbeşti despre o libertate construită pe mormane de cadavre. şi după Hitler ar fi venit un altul care ar fi adus libertatea şi dezgheţul.. dacă oamenii se simt ok cînd spun asemenea aberaţii, să aplice gîndirea asta şi nemţilor, să vedem, le mai place?
eu vreau să mă uit la cold summer of 53, dar premiza acestuia mă deranjează. amnistia scoate din temniţe mii de deţinuţi, inclusiv politici. desigur că filmul nu spune că aceştia - politicii - au reintrat foarte curînd tot acolo, de data asta pe acuzaţii de drept comun, nu politic, deci ca şi criminali de rînd. în toată uniunea crimele escaladează. într-un sătuc se instalează doi indivizi, foşti condamnaţi pentru sabotaj ideologic contra triumfului proletar. ceva apare la mijloc, o chestie urîtă, un jaf, un omor, etc. şi atunci toţi îi bănuiesc pe "huliganii uneltitori". apoi filmul se chinuie să arate că şi printre aceştia, printre cei închişi pentru alte vederi, există oameni. nu zău! un fel de semi-propagandă fals umanitară, mesaje care vor să-ţi inducă că semi-adevărurile sunt mai puţin mincini şi în consecinţă trebuie luate ca nişte favoruri excepţionale. ceea ce este, fireşte, bullshit.

dar urmează să-l văd.

Mersi de recomandare! O sa-l iau sa-l vad weekendul asta, ma bucur sa aud un titlu pe tema asta.

Mai e si alta explicatie, multi cetateni israelieni cu bani erau si sunt producatori in Holywood, asa ca se intelege enormitatea investitiilor in filme despre nazism. Plus o propaganda pro-israeliana destul de evidenta.

In plus, nu mai stiu ce mare cineast de la Holywood, imediat dupa infrangerea lui hitler, a mers instant in Germania si a filmat lagarele, pe cand poze sau filmari sau dcumentare cu gulagul nu prea exista, doar carti. Dupa Arhipelagul gulag, care e o experienta subiectiva, Anne Applebaum a scris o lucrare exhaustiva si tratata obiectiv din toate punctele de vedere asupra gulagului sovietic. E considerata cel mai bun document, pornind de la el se pot face zeci de filme.

La religieuse, de Rivette, 1966, dupa un roman de Diderot.

Mi-o trecusem pe lista pe goodreads dupa ce-am vazut mentiunea asta, iar ca un facut, am dat azi cu nasu-n ea intr-o librarie. N-am putut sa m-abtin, desi, tehnic vb, am platit-o cu niste bani pe care nu-i prea aveam. :| Just saying.
And btw...
Nu ca as fi facut cine stie ce sondaje, dar eu mereu am crezut ca consensul e ca Stalin e mai detestat decat Hitler. Sigur e mai popular Hitler, dar pentru cei care au auzit de ambii Stalin e in majoritatea cazurilor mai antipatic. Si credeam ca lucrurile stau asa din cauza raportarilor teologice ale celor doi. Ateismul lui Stalin e batut in cuie, in cazul lui Hitler e loc de discutii si controverse cat cuprinde...

Asa a venit peste americani criza - consumul pe credit :">
Cred ca si Hitler era ateu . Se zice ca un ateu e un om in care nici Dumnezeu nu mai crede . A crezut mai mult in Stalin , inca 8 ani .

staşin mai detestat ca hitler? nu prea am observat. oamenii nici de golodomor nu prea au auzit. dar asta iarăşi din observaţii, nu din teste date la clasă, deşi m-aş mira să nu iasă aceleaşi rezultate şi acolo.

am mai văzut:

flickorna de mai zetterling
el dorado - marcel l'herbier
grass: a nation's battle for life - merian c. cooper, ernest b. schoedsack , fain rău ăsta

@Bremen, uite la ce ma refeream, printre altele, cand am aruncat cuvantul 'controverse':

exista si o versiune noua cu Isabelle Huppert:
http://www.telerama.fr/cinema/films/...use,438094.php
a vazut cineva?

hm, nu cred ca as mai avea rabdare sa-l vad si pe asta nou.
Totusi, acum ca au trecut cateva zile dupa vizionare (diger un film si-l exfoliez de sensuri mai multe pe masura ce trece timpul) ma gandesc ca, oricat de simplut ar fi filmul, eroina principala, religioasa adica, e un personaj destul de complex. 99% din ceea ce spune filmul despre ea este ca e nereligioasa si "fara chemare" pt viata de manastire, dar exista un 1% care o face totusi sa fie religioasa pt ca nu se poate dezlipi de rugaciunile zilnice, slujba zilnica, dar mai ales, e total inadaptabila la viata din afara manastirii. E un personaj nu complex in sensul de maret, robust, cu multe substraturi, ci complex in sensul de complexat, cu mai multe identitati, speriat, zbuciumat si nehotarat. Pe cat ea de imposibil de explicat ea pt sine insasi eroina, pe atat de clar e pt spectatorul filmului cum sta.

Merita vazut si pt descrierea societatii secolului 18, pt cum erau copiii considerati doar niste obiecte sau investitii de catre parinti, despre abuzurile din manastiri dar si nuantele acestor abuzuri, pt pozitia femeii in acea societate etc.