|
Astra Film Fest
A inceput de doua zile, e cineva la Sibiu sau vine in zilele urmatoare? Azi m-am intalnit din pura intamplare cu gionloc si mi-a picat fisa ca s-ar putea sa fie mai multi forumisti prezenti.
|
Azi e decernarea premiilor. Singurul documentar din competitie care mi-a placut e Songs From the Nickel a lui Alina Skrzeszewska. Autoarea a petrecut mai mult de un an intr-un hotel ultra-ieftin dintr-o zona relativ rau-famata a Los Angelesului si a creat un portret cald si melancolic a cartierului, lipsit complet de senzationalism sau de dorinta de a judeca.
La capitolul ciudatenii in sensul rau a cuvantului, am remarcat Teodora Pacatoasa, un film despre o fata care se calugareste, la care autoarea a repetat mereu ca e un film facut din dragoste, dar care se concentreaza doar pe ritual si aspectele exterioare. Nu cunoastem nimic despre motivatiile sau trairile religioase ale fetei, in schimb avem niste "prim-planuri erotice" (autoarea a spus asta la Q&A) cu buzele calugaritei. Poate ca si-ar fi avut locul mai degraba in sectiunea gay/lesbian, dar e mult prea oblic pentur asta... O catastrofa totala e Visul Mosului, in care predomona niste dansuri populare filmate in stilul "video de nunta". E rusinos ca asa ceva a intrat in selectia oficiala. In afara concursului, mi-a placut Metrobranding, un documentar despre marcile faimoase din perioada comunismului, care azi au disparut, cum ar fi bicicletele Pegas sau masinile de cusut Ileana. Autorii au gasit niste personaje interesante si amuzante pe care sa le intervieveze, a caror vieti au fost strans legat de una din marci. A fost filmul la care s-a ras cel mai mult din tot festivalul, din cele pe care le-am vazut eu. Later edit: Am uitat de Position Among the Stars, care la capitolul regie/imagine e de departe cel mai bun. Povestea insa e telenovelistica, vorba lui gionloc. |
Cum e faimosul Z32? merita sa stau cu ochii pe el cand ajunge in Bucuresti?
|
Din pacate, nu l-am vazut.
|
Originally Posted by aniela07:
da, merita vazut, merita cumparat! la fel si Dupa Revolutie, Victoria, Crulic. |
Mai sunt 2 saptamani pana la deschiderea festivalului de anul asta. Site-ul oficial e: http://www.astrafilm.ro/
Eu mi-am luat deja concediu in perioada aia, se mai gandeste cineva sa vina? Ar fi o ocazie sa ne intalnim si live. :) |
O prima zi inceputa in forta, am iesit din casa ca sa vad deschiderea si m-am trezit purtand banner-ul festivalului in centrul Sibiului, alaturi de voluntari, cu o orchestra tiganeasca in spate. :))
La deschidere s-a proiectat doar "Satul de demult" realizat de Dumitru Budrala, care e si directorul artistic al festivalului. E un documentar in care lipsa de structura e mai degraba o calitate, pentru ca dupa inceput mi-era teama ca o sa vad 45 de minute seci despre istoria Muzeului Satului din Sibiu. Din fericire deviaza de la tema asta prezentand diverse obiceiuri populare intr-un stil destul de digerabil. La final n-am inteles de ce mai mult de jumatate din sala se imbulzea sa iasa, desi urma un concert. Secretul statea intr-un bufet gratuit, probabil multi s-au prezentat la festival primind "pontul" de la diverse cunostiinte. B-) |
T O X I C , documentar romanesc!
Mai sunt doar cateva zile pana la vizionarea documentarului T O X I C. Filmul realizat de Andrei Sota participa la ASTRA FILM FESTIVAL din Sibiu si poate fi vizionat public joi, 18 octombrie, in sala Marshall (Casa de cultura a Sindicatelor, Str. E. Cioran 1-3).
De aproape doua decenii, Astra Film Festival promoveaza documentarul romanesc pe plan international, fiind locul unde se pot vedea filme documentare extraordinare din toata lumea si se poate lua pulsul productiei romanesti. Mai multe detalii aici: www.toxicfilm.ro si http://www.facebook.com/AstraFilmFestival Pretul biletului pentru proiectia T O X I C este de 5 lei si alaturi de vizionare include si o carte a prof. Mencinicopschi. Vezi trailerul T O X I C aici: http://www.youtube.com/watch?feature...&v=M-ZwkFHq1oE |
Documentare all-day today + masterclass:
VIATA IMBUTELIATA - 3/10 O abureala despre cum Nestle se imbogateste vanzand apa imbuteliata. Apa e de o calitate buna, problema realizatorilor pare sa fie legata de conceptul de corporatie si profit. Printre "expertii" intervievati se numara soferul aubotuzului unei scoli locale care ne explica ca nu e bine sa extragi apa. Am plecat dupa 45 de minute. DIN NOU IN PIATA - 8/10 Documentarul zilei pentru mine, descrie viata a cinci personaje din Egipt dupa revolutia care l-a inlaturat pe Mubarak. Se pare ca viata oamenilor nu s-a schimbat in bine dupa revolutie, ba chiar dimpotriva. M-a atras caldura umana cu care realizatorul Petr Lom trateaza povestile, de altfel am luat parte si la masterclass-ul prezentat de el, unde a aratat aceeasi empatie si deschidere fata de oameni. FUGA DIN RAI - 4/10 Stelian Tanase facea nu demult o emisiune la TV unde era eclipsat de verva lui Dinescu. Ca regizor e la fel de sters, dand o importanta exagerata unor povesti de evadare din Romania comunista pe care le alterneaza cu "reconstituri" ridicole folosind actori. Am vazut vreo 30 de minute. TURN OFF THE LIGHTS 2/10 Niste baieti de baieti ies de la puscarie si mai erau niste manele si nu mai stiu ce ca am taiat-o rapid de acolo. RAZBUNAREA SAMANILOR - 5/10 Samanii trateaza bolile sufland fum peste suferinzi, in timp ce danseaza impodobiti cu pene. E suficient de funny incat sa merite o vizionare. VORBITOR - 7/10 Regizorul Radu Muntean prezinta numeroase povesti de dragoste infiripate intre detinutii si detinutele de la acelasi penitenciar. Unul din calitatile documentarului e ca arata latura sensibila a unor oameni care suntem tentati sa-i vedem doar ca si criminali si infractori. E si surprinzator de amuzant, datorita modului in care protagonistii isi prezinta povestile intr-un limbaj uneori colorat, dar de obicei impanat de incercarea de a vorbi "elevat" ceea ce le face si mai pline de haz. INTRARE PERSONAL - 4/10 Realizatorii au avut revelatia ca unele munci manuale sunt repetitive si ca pot duce in timp la aparitia unor boli. Noi stiam deja. |
Originally Posted by Twinsen:
Probabil ca ''Reintoarcerea '' ungureasca mi-a cazut greu la stomac .Pai cum sa nu-mi cada daca-n film asteptau unii la granita sa intre in tara iar soldatii ascultau meciul Craiovei cu Kaiserslautern la radio .Peste cateva secunda urla comentatorul si se bucura ca Duckadam a aparat 4 lovituri si Steaua e finalista .Trecusera brusc 3 ani de zile . |
Lansarea documentarului Toxic in cadrul Astra Film Festival
Mai sunt doar cateva zile pana la vizionarea documentarului T O X I C. Filmul realizat de Andrei Sota participa la ASTRA FILM FESTIVAL din Sibiu si poate fi vizionat public joi, 18 octombrie, in sala Marshall (Casa de cultura a Sindicatelor, Str. E. Cioran 1-3).
De aproape doua decenii, Astra Film Festival promoveaza documentarul romanesc pe plan international, fiind locul unde se pot vedea filme documentare extraordinare din toata lumea si se poate lua pulsul productiei romanesti. Mai multe detalii aici: www.toxicfilm.ro si http://www.facebook.com/AstraFilmFestival Pretul biletului pentru proiectia T O X I C este de 5 lei si alaturi de vizionare include si o carte a prof. Mencinicopschi. Vezi trailerul T O X I C aici: http://www.youtube.com/watch?feature...&v=M-ZwkFHq1oE |
Fata, m-ai convins deja cu reclamele astea de prost gust sa NU merg la proiectia aia. Acum termina odata.
Azi a fost ziua documentarilor cu si despre tigani. Fara sa am vreo prejudecata legata de etnie, toate au fost slabe, n-aveai ce alege. Evenimentul principal a fost documentarul realizat tocmai de regele Cioaba, despre Holocaustul tiganilor. Filmat si proiectat execrabil, continea totusi marturiile a catorva supravietuitori ai lagarelor din Rusia. Cioaba a venit alaturi de prefectul Sibiului si a tinut o sesiune de Q&A filmata cu aviditate de vreo 8 camere. O intrebare din public a a fost daca nu se paote face un monument la Sibiu in cinstea victimelor. Ca sa vezi "coincidenta", regele chiar se gandise, ba chiar avea si macheta monumentului la el! A descoperit rapid insa ca o uitase sau pierduse, asa ca un alt moment solemn s-a ratat =)) Eu am refuzat oportunitatea sa comentez documentarul eveniment la stirile Antena 1 si satul de tema rroma, m-am dus la niste proiectii studentesti de la care aveam asteptari minime. Am avut insa o surpriza foarte placuta de la Gutuiul Japonez, un short de 21 de minute in care autoarea face un portret de o sensibilitate rara unei batrane. Personajul facea deja totul, la aproximativ 80 de ani, femeia are o prezenta si o minte de invidiat, dar imaginea se contopeste si ea cu povestea creand a match made in heaven. Jos palaria. |
AZI documentarul TOXIC
Astazi este premiera documentarului T O X I C. Filmul realizat de Andrei Sota participa la ASTRA FILM FESTIVAL din Sibiu si poate fi vizionat public joi, 18 octombrie, in sala Marshall (Casa de cultura a Sindicatelor, Str. E. Cioran 1-3).
De aproape doua decenii, Astra Film Festival promoveaza documentarul romanesc pe plan international, fiind locul unde se pot vedea filme documentare extraordinare din toata lumea si se poate lua pulsul productiei romanesti. Mai multe detalii aici: www.toxicfilm.ro si http://www.facebook.com/AstraFilmFestival Pretul biletului pentru proiectia T O X I C este de 5 lei si alaturi de vizionare include si o carte a prof. Mencinicopschi. Vezi trailerul T O X I C aici: http://www.youtube.com/watch?feature...&v=M-ZwkFHq1oE |
Ieri a iesit clar in evidenta Mama Illegal, un documentar, vorba lui gionloc, devastator, care urmareste povestile a 3 familii din Moldova destramate in urma plecarii mamelor la munca in Vest. Iti frange inima sa vezi copiii crescand fara mama, de-a lungul celor 7 ani in care a fost filmat documentarul, dar si povestea femeilor e tulburatoare: plecate ilegal ajung sa lucreze ca menajere sau ingrijitoare de batrani, pe niste salarii sub 1000 de euro. Spre final, multi din sala aveau lacrimi in ochi, cred ca in afara de moldoveni, romanii pot sa intelega cel mai bine drama uriasa prin care trec personajele.
Later edit: asa cum am promis am evitat TOXIC, dar cand am intrat in sala sa vad Mama Illegal, sesiunea de Q&A cu prof. Mencinicopschi nu se incheiase. Am aflat astfel de la domnia sa despre un experiment stiintific. Se pare ca daca tai o paine in doua si vorbesti frumos cu una din jumatati, injurand-o pe celalata, partea cu care ai vorbit frumos are o valoare nutritiva mai ridicata. Just wanted to share. :)) |
Astazi s-au dat premiile, le puteti vedea aici.
Ultimele documentare care mi-au facut o impresie puternica au fost doua de ieri. The Cut ilustreaza suficient de explicit traditia unor triburi africane de a face circumcizie fara anestezie atat baietilor cat si fetelor. Nu era recomandat sa mananci inainte de a intra la proiectie. :-& Imediat dupa a urmat antidotul perfect, The Humming, despre un program radio late night in care participantii si impartasesc si astfel usureaza problemele. Titlul vine de la faptul ca fiecare alege o melodie pe care o ingana, fara a folosi cuvinte. Desi nu a luat premiu la sectiunea student, cred ca il merita, fiind excelent atat din punct de vedere tehnic cat si ca mesaj. Duminica se mai dau niste reluari, dar sunt rupt de oboseala dupa o saptamana de stat la cinema de dimineata pana seara , pentru moment nu mai vreau sa vad nimic. :P |
Cam in doua saptamani incepe editia de anul asta, care e si una aniversara. Daca aveti ocazia, merita sa dati o raita prin Sibiu, vor fi destule documentare bune, iar atmosfera festivalului e placuta.
http://www.astrafilm.ro/stiri.aspx |
Prima zi nu a inceput deloc inspirat, cu o "scurta" prezentare de 35 de minute a istoriei festivalului in sine si a carmaciului Dumitru Budrala. Genul asta de productii in care un festival vorbeste despre el insusi, sunt greu de inghitit si cand sunt facute bine, ceea ce nu e deloc cazul aici. E echivalentui unei persoane frumoase, vorbind mai mult de jumatate de ora despre frumusetea sa. Prezentarea in cauza e mult prea lunga, incluzand momente penibile in care de exemplu se insiruie o lista de nume de persoane care nu stiu ce au facut la editia din '96 toamna. Da, intrarea a fost gratuita azi, dar momentul asta "cultural" nu aparea in nici un program, ca sa-ti dea macar sansa sa sari peste el. Eu i-as fi platit, numai sa inceteze odata.
Filmul din deschidere, Google and The World Brain, prezinta intr-un mod manipulativ si comercial proiectul Google Books. Reprezentantii Google au acces total pe ecran cred ca vreun minut din cele 100 ale productiei. In rest documentarul ne explica cum corporatia detine "monopolul" asupra cartilor si cum o sa le foloseasca ca sa contruiasca un creier artificial distopic. :-O L-am intrebat pe autor cum detine Google monopolul asupra cartilor, cand tot ce a facut a fost sa scaneze digital niste volume care exista fizic. Raspunsul a fost ca poate exista intr-o biblioteca aflata unva la 100 de km si nu am acces la ele. Pai atunci cu atat mai mult Google ajuta la raspandirea lor, nu la blocarea accesului! Din pacate bugetul documentarului e mare si manipularea e executata destul de inteligent. Singurul punct luminos al primei zile a fost concertul Adei Milea, care a cantat excelent live si a captivat publicul, care a chemat-o la numeroase bis-uri. P.S. Daca tot fac atata auto-reclama festivalului poate gasesc un traducator care sa nu creada ca "you're dead on" inseamna "esti mort pe loc". Pe langa multe alte greseli de traducere, care schimbau uneori complet sensul... |
Ziua a doua am inceput-o cu soporificul Horizons, care se intrecea in afisat wallpaper-uri in miscare, fara vreun cuvant. Din fericire a fost scurt si m-am indreptat spre short-urile studentesti.
Primul dintre acestea, Rio 2016, e remarcabil prin stupiditate, desi trebuie sa recunoasc ca are concurenta mare la capitolul asta cu documentarele eco. Filmand in mijlocul echipei nationale de junioare la gimnastica, autoarea a reusit sa nu inteleaga nimic si sa nu arate nimic. La un moment dat o intreaba pe o gimnasta, pe care probabil o intalnise ieri: "care a fost cel mai fericit moment din viata ta?" :-O Fata clipeste surprinsa, inghite in sec si tace. Dar asta n-o impiedica pe vajnica documentarita sa insiste sa-i bage un raspuns in gura: "a fost din gimnastica, nu??" :| Din fericire, lucrurile s-au imbunatati drastic cu al doilea short, Clubul De Bridge, filmat in Turcia. Realizatoarele au petrecut 4 luni intr-un bar frecventat de barbati, in care singura femeie e angajata care serveste bauturile. Tema si coerenta sunt sacrificate in favoarea intuitiei si a momentului. De exemplu la un moment dat camera paraseste barul pentru a intra in casa femeii, unde aceasta are o discutie cu fiica ei despre problemele prietenei fiicei. In cateva minute transpare atat inteligenta mamei, cat personalitatea fiicei, jucatoare de fotbal. Iar apoi din senin ne trezim la un meci de fotbal a fiicei, din care vedem vreo 3 secunde, pentru ca atentia e sustrasa de reactiile publicului! E mare lucru sa ai intuitia Momentului dintre sutele pe care le-ai filmat, chiar daca nu are legatura cu subiectul care ti-l propusesei. Ultimul short studentesc a fost Dupa fel si chip, a carui raison d'etre, la propriu si figurat, e imaginea. Pornind de la fotografia pe care si-o pregatesc batranii ca sa si-o puna pe piatra funerara, autoarea incearca sa inchege o meditatie asupra perenitatii existentei, dar e evident ca talentele sale stau mai degraba in regie. Unele imagini sunt cu adevarat impresionante. |
Continuand ziua a doua, am fost la Krasna Malanka, care prezinta un obicei de colindat din fostele teritorii romanesti, aflate acum in Ucraina. E un documentar foarte bine realizat, care a reusit sa ma transpuna in lumea satului si sa ma faca sa inteleg fascinatia ritualului. Iar asta nu e putin lucru, avand in vedere ca n-am petrecut nici macar o noapte din viata la tara.
Apoi in sala principala a festivalului a urmat o premiera, Combinatul. Jalnic din toate punctele de vedere. Pana si cuvintele de introducere erau fara diacritice si daca nu ma insel contineau si o greseala gramaticala. Regie de doi bani. Pensionari vorbind neinteresant despre amintirile lor din combinat. De exemplu vedem o fotografie si o femeie extaziata ne impartaseste: "Vai, uite-o pe Florica si acolo e Ionela, ce fata buna era, si in spate e Narcisa!!" Recunosc ca am abandonat dupa vreo 20 de minute, era tortura pura. Era momentul pentru o pauza si un vitel fiert cu sos de hrean... mmm... Apoi m-am intors la Taurul din Dzukija, povestea mai degraba neinteresanta a unui taran in varsta lituanian. Documentarul nu e insa lipsit de o anume poezie care il sustine si e suficient de bine filmat. Intrucat mai aveam jumatate de ora pana la urmatoarea proiectie care ma interesa, am intrat la mijlocul eco-dramei Blestemul Gazelor de Sist. De cand citisem titlul, mi-era clar ca singurul motiv de a-l vedea e speranta de a surprinde cat mai mult umor involuntar. Din pacate, nici macar cu asta nu m-am ales. Un voice-over recita o litanie fara sfarsit din care intelegeam cum corporatiile sunt rele, exploatarea gazelor e rea, eco e bun. In cele 20 de minute pe care le-am urmari voice-over-ul nu s-a oprit nici macar o clipa, pentru un interviu sau ceva. Nu, asistam la o adevarata slujba a Bisericii Eco, care imi spunea exact ce trebuie sa gandesc. :| Si in fine, plecand din sala plina cu vreo 1000 de enoriasi eco, am poposit in una cu vreo 10 spectatori pentru o proiectie "retro" a Black Harvest, realizat acum vreo 25 de ani. Documentarul urmareste povestea unei plantatii de cafea din Papua Noua Guinee si a oamenilor implicati. Dintre acestia figura proeminenta e cea a lui Joe, fiul unui colonist alb si a unei bastinase. Joe ia un imprumut mare de la banca si cu ajutorul unui trib local pune pe picioare plantatia. Desi ne aflam in a doua jumatate a secolului XX, localnicii traiesc ca salbaticii, fara educatie, implicati in lupte cu arcuri si topoare. Plantatia e o ocazie pentru ei de a se ridica, dar cand pretul cafelei se prabuseste, ia cu el si sperantele tuturor celor implicati. E un documentar reusit, iar imaginile surprinse sunt o fereastra spre o lume aproape complet disparuta azi, dar la final nu pot sa zic ca am ramas cu prea multe dupa vizionare. |
Nu inteleg ce s-a intamplat cu Astra Film Fest. Azi, la ora 20, de maxima audienta, s-a difuzat Facebook Follies in sala principala. Un made for TV canadian, vechi de doi ani, pe care il gasiti pe imdb notat oarecum generos cu 6.3. Documentarul in cauza e o compilatie ultra-comerciala si ultra-facila de povestioare amuzante legate de Facebook. Cum o fata a anuntat din greseala pe multi oameni ca e ziua ei folosind Facebook si s-au strans nu stiu cate mii de nauci care au venit s-o felicite etc etc. Asta ar trebui sa ofere un festival de film publicului?
Ce era mai rau, urma insa! De la ora 21 s-a difuzat Sperante la Vanzare, a carui proiectie nu s-a incheiat in momentul cand scriu mesajul asta. Avem in el niste fete care ne povestesc cum au fost recrutate fortat pentru prostitutie in strainatate. Povestile sunt luate drept bune fara vreo verificare aparenta si par o combinatie de mizerie reala, infloriri si prostie pura. "Aaa, pai barbatul ala imi povestea despre treburile sale si cele legale si cele ilegale si ajunsesem sa am incredere in el...". :-O Sau alta fata, cica din familie ok si eleva buna, care la 17 ani ajunge sa se indragosteasca de un baiat mult mai tanar (??) si nu stiu ce dramatisme se mai intampla ca am iesit din sala. Revarsarea de exploatare si sordid a la Stirile De la Ora Cinci, nu e egalata decat de greata provocata de "estetica" documentarului. Fetele personajelor sunt mascate si puse deasupra unui fundal in miscare, gen blocuri gri, creand un efect extrem de dizgratios. Sunt sigur ca se vor gasi destui care sa comenteze despre valorea "educationala" a documentarului. De exemplu, din el fetele pot afla ca daca se cupleaza cu interlopi risca sa fie violate. Ciudat, cine s-ar fi gandit la asa ceva? :-? Din fericire, ziua nu a fost pierduta, pentru ca la ore cand in sala erau 20 de oameni s-au difzuat si niste documentare bune. Revin putin mai tarziu cu niste comentarii. |
Revenind de la relatarea serii nefericite, ziua a inceput pentru mine cu 8 Martie, realizat de Alexandru Belc, unde am remarcat si prezenta lui Tudor Giurgiu ca scenarist si producator. Documentarul prezinta o zi de munca din viata unor femei cu meserii dure in domeniul mineritului, industriei si transporturilor. Intr-un touch artistic nu se precizeaza nicio clipa daca ziua respectiva e 8 martie sau nu, dar se subintelege ca da.
Un fir narativ o urmareste pe o vatmanita de gabarit mare, care atunci cand nu schimba macazul cu ranga, povesteste emotionant despre tineretea ei ca artista intr-un ansamblu folcloric. Alt fir narativ e despre femeile solide din minerit, care nu se asteapta sa prinda pensia sau macar varsta de 60 de ani. Un atelier de croitorie ne arata angajatele terorizate de sefa, care insa poarta povara responsabilitatii si se dovedeste a fi foarte capabila in meserie. Prezentand feminitatea care exista dincolo de aspectul inestetic si puterea fizica a acestor femei, autorul aduce un omagiu emotionant si atipic pentru ziua de 8 Martie. Faptul ca la sesiunea de Q&A un tanar a spus ca femeile acestea i s-au parut mai frumoase decat cele care, citez, "isi traiesc viata printre flori", e o dovada a reusitei demersului. Si cum dupa una calda vine si una rece, a urmat My German Children, o abureala despre reconcilierea dintre evrei si germani. Se pare ca niste tineri germani s-au stabilit in Israel prin 1965 avand ca unul din scopuri sa "rascumpere" greselile natiei. Ca sa vezi minune se face ca au fost primiti bine, desi e clar cata dragoste aveau (si au...) evreii fata de nemti. Fiica unuia din aceste cupluri germane din Israel, s-a stabilit apoi in Germania, dar acum vrea sa revina la patria israelita. Ce frumos! Cum ajunge in Israel, cum aude o poveste despre niste palestinieni care au aruncat in aer un restaurant si un copil de cinci ani a iesit insingerat de acolo. Vai, ce rai sunt palestinienii aia! Cand mama femeii, cea stabilita initial in Israel, incepe sa laude generozitatea deosebita poporului israelit si cum au trecut evreii peste greselile din trecut, am simti nevoia sa vomit, asa ca a trebuit sa ies. Nu sunt antisemit, dar simplul fapt ca la 70 de ani dupa Holocaust, evreii simt nevoia sa vorbeasca ad nauseam tot despre asta, arata foarte clar cat au uitat si iertat... Au urmat doua shorturi studentesti. Al patrulea e o poveste fara cap si coada despre o femeie foarte in varsta caruia tocmai i-a murit al patrulea copil, evident si el in varsta. Femeia e atat de decrepita si sfarsita incat vestea nici nu o afecteaza prea mult. Autorul o urmareste vreo 20 de minute cum se plange de dureri de spate si pare uneori mai preocupata de mancarea pentru caini decat de inmormantare. Lasand la o parte lipsa de scop, documentarul e undeva la limita indecentei. Al doilea film, Cafe-Finovo, e o descriere mediocra a unei cafenele organizata in interiorul unui cimitir. Eram deja extenuat de ultimele doua aberatii vazute, asa ca nu l-am vazut pana la capat. |
In sfarsit, ajung la filmul care mi-a placut cel mai mult azi si de fapt din tot festivalul de pana acum: Anatomy of a Departure. Un cercetator roman de la Institutul de Istoria Artei emigreaza ilegal in Germania prin 1987. Sotia si fiul de 13 ani il urmeaza doi ani mai tarziu, adica in mod ironic tocmai in decembrie 1989. Fiul e cel care a creat recent documentarul de fata, care consta in mare parte din interviuri cu parintii sai. Materialul e scantaietor. Mama si tatal au nu doar o inteligenta brici cat si o disponibilitate remarcabila de a se deschide. Tatal are initial niste retineri, dar pana la urma dezvaluie cum a ales sa sacrifice pe cineva apropiat cand a plecat. Interviul duce la niste schimbari reale in relatia dintre copil si parinti - uneori se simte socul real a intervievatorului fata de ce ii spun acestia. Mama vorbeste despre pustiul urias din sufletul sau dupa plecarea sotului - ceea ce il duce pe documentarist sa intrebe vadit surpins "dar eu nu eram acolo?". E un material intens personal, dar in acelasi timp o marturie naturala si sincera despre perioada aceea. Va fi proiectat din nou vineri de la ora 21, daca aveti ocazia nu-l ratati!
|
Azi a fost ultima zi pentru mine la Astra Film Fest, de maine plec din oras. Din acelasi motiv o sa scriu mai pe scurt.
City Tour a fost realizat mergand impreuna cu ambulanta care distribuie ace drogatilor si prezervative prostituatelor. Subiectul e relativ incitant, dar documentarul in sine nu se remarca prin nimic - daca i-ai da o camera oricarui are idee minima cum s-o foloseasca, cam tot aia ar iesi. Jucarii de Plus merge si el pe tipar, de data asta a documentarelor din fosta URSS. Saracie, blocuri gri etc. Spre deosebire de City Tour insa se vede o mana mult mai buna la regie. Familia mea, pe scurt e un auto-portret familial facut de o liceeanca. Nu prea se leaga mare lucru in el, dar e greu de criticat avand in vedere ca realizatorea e practic o amatoare. Maria a fost filmat de autor cu un Iphone, la patul de moarte al bunicii sale. Vedem muribunda cum se chinuie fara succes sa inghita o lingurita de apa, femeile vorbind despre inmormantare chiar langa ea... E genul de short care garantat nu va lua vreun premiu pentru cheerfulness, dar care loveste destul de greu dincolo de orice considerente legate de camera sau regie. Pentru mine, cel mai reusit documentar al zilei a fost Afacerea Tanase. Leapsa pe murite. Ceausescu a ordonat in 1982 uciderea dizidentilor Paul Goma si Virgil Tanase. Agentul care trebuia sa-l ucida pe Tanase, a contactat insa contraspionajul francez, care a inscenat rapirea dizidentului. Ceausescu, convins ca ordinul fusese indeplinit il felicita personal si il avanseaza pe spion, dar curand adevarul iese la iveala. Documentarul urmareste jocul de-a soarecele si pisica intre servicii si oamenii implicati. In pofida numelui, Anul Dragonului se misca mai degraba ca melcul. Bugetul pare sa fi fost mare, fiind o productie HBO si asta se vede. Dar dupa 25 de minute din cele 75 tot nu se hotarase ce vrea pana la urma sa spuna. Si apoi am plecat. :)) Cand tintesti sa faci un documentar comercial, pentru ca aici nu e vorba de film de autor, nu poti sa-ti permiti sa te invarti in cercuri nesfarsite in jurul subiectului, care parea a fi afacerile comunitatii chinezesti din Bucuresti. |
Ai auzit ceva de un film numit Valley of Sights? Sau intentionezi sa-l vezi pe-acolo? Daca da, is curioasa de un feedback asa la cald. E filmul unui fost coleg de facultate.
|
Asta e: http://www.astrafilm.ro/film.aspx?id=5939
Nu l-am vazut si cum ziceam nu mai apuc sa trec pe la AFF anul asta. |
Ciudat, pe pagina de fb a Festivalului Asta apare Sights, nu Sighs :) Imi pare ca cine se ocupa de social media la ei nu prea are legatura cu ce se intampla la festival :D Ala e filmul.
|
Il stiu si eu un pic pe Mihai, am iesit anul trecut la un suc cu el si gionloc. Anul asta am vazut ca facea parte din staff-ul festivalului sau cel putin ajuta cu interviurile.
Cat despre greseala cu titlul, stai linistita au fost altele si mai mari. Un moment amuzant sau in fine unii ar zice jenant a fost la Q&A de la Anatomy of a Departure, filmul meu preferat. Autorul era roman de origine, asa ca a vorbit in romana. Dupa primul raspuns, a privit spre persoana din echipa festivalului, asteptand traducerea in engleza. Aceasta insa i-a spus regizorului sa-si traduca singur raspunsurile. :-O Omul a ramas un pic socat, dar s-a conformat. A urmat un alt moment cu adevarat amuzant, cand o pensionara a pus intrebarea in romana si apoi a zis "domnu' regizor nu va chiuiti ca o traduc tot eu" si a facut-o intr-o engleza impecabila!! =)) |
Si daca tot vorbim de momente amuzante, sa va zic si unul de azi. La Q&A de la Maria, filmul despre bunica muribunda, atmosfera era foarte solemna, spectatorii inca marcati de ce vazusera. Regizorul e intrebat din public "Why did you choose to not show the actual death scene?" Raspunsul: "Eram plecat sa cumpar sicriul cand s-a intamplat..." :))
|
Nu-i un coflict de interese acolo? Filmul lui, din cate stiu, e in competitie.
|
Cum ziceam, nu stiu daca era implicat oficial sau nu, dar participa la sesiunile de Q&A din partea organizatorilor. Oricum in principiu nu e conflict, pentru ca juriul e format din personalitati independente.
|
Well, azi incepe editia 2014. M-a rugat cineva sa-i fac niste recomandari, le pun si aici in cazul improbabil ca cineva e la Sibiu...
Luni 19.00 Thalia - Dear Pyongyang Marti 18.30 Thalia - Rezolutii 2014 21.00 Biblioteca Astra - Padurea 22.30 Thalia - Kismet Miercuri 18.00 Biblioteca Astra - Bucuresti, unde esti? 22.00 Thalia - Comuna americana Joi 17.30 Thalia - Aliyah DaDa 20:30 Biblioteca Astra - Stapanul Universului Vineri 20.00 Thalia - Pasaport de Germania 22.00 Habitus - Oare cei inalti sunt fericiti? Sambata 14:00 Gong - Casa de licitatie: Povestea a doi frati 16:00 Gong - Bugarach |
Dear Pyongyang, filmul care a deschis festivalul, e unul personal, dar marunt. Autoarea Yonghi Yang face parte dintr-o familie de coreeni stabiliti in Japonia, care au sustinut dintodeauna regimul nord-coreean. Tatal ei, detinator a multiple decoratii din partea regimului a mers pana acolo incat si-a trimis cei trei fii sa traiasca in Coreea de Nord. Realizatoarea, mezina familiei, a ramas cu parintii in Japonia si pare a fi singura din familie care nu impartaseste idealurile revolutionare. Sa nu se inteleaga de aici ca avem de a face cu un film de ideologie, nici pe departe. In general e vorba pur si simplu de imagini de familie, interactiune tata-fiica, intalnirile din Coreea de Nord cu fratii de acolo si familiile lor.
Din pacate pana si la nivelul asta personal filmul e in buna masura un esec. Problema e ca oamenii astia sunt din nomenclatura - il vedem pe tatal ei sarbatorind 70 de ani in Coreea de Nord, in lux pentru tara aia, cu mancare si fructe revarsandu-se de pe masa si o suta de invitati. Punctul culminat al sarbatorii e un discurs in care cu medalii atarnand de piept tatal inalta osanale dragilor conducatori si promite ca o sa faca eforturi suplimentare ca intreaga lui familie sa fie devotata lor. Kim Jong-Il personal trimite un mesaj de felicitare familiei. Imi pare rau, dar e greu sa te atasezi emotional de astfel de oameni, care in esenta fac parte din asupritorii natiei. Cat despre realizatoare, ea e la fel de antipatica ca si restul familiei dar din cu totul alte motive. "Rebeliunea" ei nu e explicata in vreun fel si se limiteaza la a comenta ocazional ca nu e de acord cu tata. N-as exclude nici macar ipoteza sa fie agent secret nord-coreean. Spre final tatal are un accident cerebral care il lasa in mod clar debil mental, ocazie pentru fiica de a mai filma niste cadre de un prost gust evident care il arata intr-o postura umilitoare. |
"Is this the ticket queue?". Ma intorc si in spatele meu sta un domn in varsta cu figura afabila si ochi patrunzatori. L-am recunoscut imediat: David MacDougall, poate cel mai bun documentarist etnografic din lume. Am vrut sa-i cedez locul meu la coada, nu a acceptat. In timp ce asteptam, i-am spus cat de mult apreciez seria sa de documentare despre scoala Doon, o adevarata pepiniera a intelectualitatii indiene. "Thank you! Where did you see it?" Whoops... pe Internet... din surse... Din fericire n-a parut sa-l deranjeze, a comentat ceva de genul ca asa le vede mai multa lume. Ca sa le cumperi offline sub forma de DVD costul e undeva pe la 1000$... I-am mai pus o intrebare despre documentare si intre timp am ajuns la bilete. De data asta a acceptat sa-i cedez locul. :)
Din pacate o zi care incepuse bine nu a continuat la fel. "Am vazut vrajitoare zburand", primul film proiectat in competitia internationala e o ilustrare mediocra a credintelor populare in magie. Personajele sunt insuficient conturate, sunt in esenta clientela tipica a vrajitoarelor de peste tot in lume: femei cu educatie precara si probleme in viata: alcoolism, decese in familie, probleme cu sotul/partenerul etc. Ritualurile magice sunt vag interesante si adauga un pic de picanterie. In special scena in care un pui e jumulit si apoi i se taie gatul, iar sangele e imprastiat peste "clienta" tinde sa atraga un pic de atentie. :P Al doilea film din competitia internationala, Art War vorbeste despre artistii strazii implicati in revolutia egipteana. Grafitti-ul si muzica devin arme in lupta impotriva dictaturii. Filmat decent, intr-un ritm activ de ""Viva la revolucion!" reprezinta o vizionare destul de agreabila, dar fara prea mult continut in spate. Am plecat de la Art War inainte de final ca sa prind "Rezolutii 2014" de la care aveam oarecare asteptari... mare greseala. Capodopera de fata urmareste un om de afaceri bucurestean implicat in marketing. Regia e non-existenta, subiectul pe masura. "Ti-ai luat aia din Munchen?" o intreaba omul nostru de afaceri pe sotia/prietena/whatever care il insoteste. Nu vedem ce e aia, dar da, e din Munchen. Cei doi vorbesc despre relatia lor. "Il cunosteam doar de o zi dar deja ii povesteam totul din viata mea. Imi placea ca imi dadea feedback!" ne impartaseste voios consoarta afaceristului. N-am mai rezistat sa aflu ce fel de feedback ii dadea, am plecat acasa. |
Twinsen , unde te crezi de scrii despre filme ??? :P . Mai are forumul asta vreo legatura cu filmele ??? :-/
|
Pai nu stiu, as scrie despre ce naspa sunt reclamele de pe site, dar nu le vad. :P M-as plange ca n-am primit inca premiul de la concursul online, dar n-am participat la concurs. :(
Deci in lipsa de altceva sa mai zic de la Astra Film Fest aka AFF. Mai pe scurt despre filme, ca a fost o zi slaba dintr-o editie care pana acum n-a produs nimic notabil, din ce am vazut. Si nu e doar parerea mea, discutam pentru prima data cu un tip pe care il mai vazusem si in alti ani si care se pare ca e un cinefil din strainatate abonat la AFF si TIFF. Si imi zicea acelasi lucru: nimic mai de doamne ajuta deocamdata. Pe de alta parte ma oftic si pentru ca simtul meu a selectiei da rateuri: aleg unele documentare care mi se pareau interesante si se dovedesc a fi proaste rau. Azi de exemplu aveam de ales intre Waiting for August, multiplu premiat, dar despre care instinctul imi zicea ca o sa fie o poveste dramatizata a unor copii fara parinti si relatarea demonstratiilor anti-basesciene si anti-bocciene din 2012 "Bucuresti, unde esti?". Ce mi-am zis? Lasa povesti lacrimogene si du-te sa vezi treburi de interes national, istoria recenta a patriei noastre. Teapa... Baiatul care se ocupase de chestia asta s-o plimbat si el printre demonstranti si o filmat pe cine tipa mai tare, cine era mai ciudat, cui ii curgea sange din mufa, treburi de astea. Totul dezlanat, jalnic, slabut filmat. Apoi am schimbat fetele patibulare din strada cu mediul academic rafinat din At Berkeley. Un scurt documentar de 244 de minute care exploreaza respectabila institutie din diverse perspective, a studentilor, profesorilor, managerilor etc. E cel mai bun documentar din ce am vazut pana acum, dar durata excesiva poate fi caracterizata ca self-indugence. Am rezistat jumatate. Rusii si fostele lor colonii sovietice sunt surse inepuizabile de documentare de taiat venele. In cazul sugestivului intitulat Sange, acestea sunt doar intepate si stoarse. La un centru de colectare a sangelui, unde lumea vine mai mult pentru bani, autoarea filmeaza cu atentie pe toti cei care sunt pe punctul de a lesina si nu pierde ocazia sa scoata o metafora facila cu sangele poporului care e supt de vampirii oligarhi. Pana la urma insa saracia si mizeria morala pe care le filmeaza sunt foarte reale, so that's that. Am incheiat seara la Comuna Americana povestea unor hipioti care dupa cum sugereaza si numele si-au tras o comuna. Adica o pus banu' mana de la mana si au cumparat un teren unde au plantat recolte si corturi. Destul de bine realizat, dar am plecat cand le explica Guru cum sa traiasca in armonie cu pamantul. Far out. |
Originally Posted by bremen1980:
Cat priveste aceste mici picanterii de la AFF si aceste review-uri, se demonstreaza ca festivalurile astea sunt "masochistice". Iti trebuie curaj mare sa te incolonezi la casele de bilete ale festivalului stiind ca vei asista la o proba crancena de testare a rabdarii, stomacului, inteligentei, etc. |
Originally Posted by alali:
Asta nu e apanajul unor filme pentru cinefili sau intelectuali, ci reprezinta pur si simplu puterea cunoasterii. Azi de exemplu am stat 10 minute la un documentar cat se poate de accesibil despre telenovele turcesti, in care o femeie simpla spunea ca serialul ei favorit i-a dat puterea sa divorteze. Da, o telenovela, sau mai exact perspectiva noua pe care i-a aratat-o, a determinat-o sa-si schimbe viata! Problema e ca pentru un om ceva mai educat si mai inteligent, cunoasterea oferita de telenovele sau de filme hollywoodiene e triviala, nu-i spune nimic ce nu stia deja. Si atunci cauta ceva mai profund, ceva ce cu putin noroc ar putea de exemplu gasi la festivale de film. Iar in cazul particular al AFF, oferta e atat de bogata incat oricine poate gasi ceva care sa-l intereseze, nu e un festival elitist. Ai citit mini-cronicile negative si ai tras destul de just concluzia ca nu a fost un festival comod, cel putin pentru mine. E drept, dar asta nu-l face "masochistic". Din aproape fiecare documentar care nu mi-a placut, tot am invatat ceva. Din "Sange" de exemplu am ramas printre altele cu metode de a ajuta sa-si revina o persoana care e pe punctul de a lesina. "At Berkeley" e o sursa foarte bogata de idei, de observatii relevante nu doar universitatii respective ci societatii in general. "Dear Pyongyang" ofera imagini unice din interiorul unei familii devotate regimului - daca stii sa citesti printre randuri poti sa extrapolezi niste observatii la ce se intampla in orice regim totalitar. Cultura generala cuprinde enorm de multe idei si date din care foarte multe nu sunt folositoare imediat, dar daca ai capacitatea mentala de a le structura si lega in moduri care au sens, iti da sanse mult mai bune de a face fata la orice ti se intampla si de a lua decizii corecte. E "masochistic" sa practici karate la un nivel avansat, dar asta iti da un control exemplar asupra corpului tau si o forta uriasa de a rezista agresiunilor care i-ar da gata pe marea majoritate a oamenilor. Si chiar daca niciodata nu esti atacat, simpla stare de bine fizic si de forta pe care o ai iti da un alt tonus, te face alt om, mai sanatos, mai echilibrat. E la fel si pe plan mental. No pain no gain. La AFF eu merg pe o varianta hardcore: luat concediu, citit despre toate filmele, vizionat 4+ documentare pe zi, analiza ulterioara. Dar sa vii seara la 1-2 documentare e ceva accesibil multora si care nu cere cine stie ce curaj sau rabdare, dar cred ca prinde foarte bine. |
Si ca sa revin la documentare, azi a fost in sfarsit o zi reusita. Am fost la masterclass-ul lui David MacDougall unde s-a proiectat pentru inceput Sub zidul palatului un film mazochist rau de tot. :)) Aproape o ora de imagini dintr-un satuc indian in care nu se intampla nimic. Faptul ca din vreo 50 de spectatori au plecat doar 4 arata ca era un public care stia in ce se baga, as paria ca mai mult de jumatate erau profesionisti din domeniul filmului si/sau etnografiei.
Eu sunt in general mult mai interesat de scenariu, de subiect, care aici lipsea cu desavarsire. Surprinzator insa m-am simtit bine urmarind filmul, dincolo de o usoara plictiseala inerenta. MacDougall filmeaza cu placere si iti transmite starea asta. Fie ca e vorba de un barbat pictand literele pe o firma, de copii jucandu-se, sau de umplerea unei galeti de apa folosind o pompa arhaica cumva prezenta bonoma a autorului se face simtita. Un om de 75 de ani, care filmeaza cu bucuria unui copil fata de frumusetea unor lucruri simple, dar in acelasi timp cu stil si inteligenta. Prezenta sa in sat se datora unui curs de doua luni de film pe care il preda unei grupe de copii locali cu varsta de 10-12 ani. Sa mergi la niste copii saraci lipiti pamantului dintr-un sat pierdut de lume si sa ii inveti sa faca film, e exact genul de experiment care ilustreaza gandirea out of the box a autorului. Un experiment pe care l-a efectuat in patru locatii diferite din India, petrecand in fiecare loc doua luni Si nu e vorba de o actiune caritabila sau ceva de genul asta, ci de convingerea reala ca se pot obtine filme de valoare in felul asta. Iar rezultatele sunt fantastice. A proiectat trei shorturi de 15 minute, fiecare realizat de un copil si pot sa zic ca doua dintre ele erau mai bune decat majoritatea documentarelor din festival, pline de personalitate si de continut. Un al doilea highlight al zilei a fost filmul din competitia oficiala Master of The Universe. Un fost bancher face o analiza ascutita dar si nostalgica a sistemului financiar, in stransa legatura cu crashul economic din 2009. In acelasi timp e si povestea vietii lui, pentru ca desi a avut nevasta si copii e clar ca serviciul a fost totul pentru el. Nopti petrecute la lucru, afaceri de miliarde de dolari la care a lucrat, succes si decadere. E o marturie foarte interesanta, atat pe plan economic cat si pe plan personal, desi afirmatiile sale sunt retinute si uneori trebuie interpretate cu grija. Il vazusem deja in urma cu cateva luni si revizionarea nu a facut decat sa-mi confirme impresia foarte buna. |
Festivalul se apropie deja de sfarsit, maine va avea loc decernarea premiilor. Cu fiecare zi creste numarul de spectatori, azi am fost surprins de suvoaiele care ieseau dupa proiectia de seara de la Sala Thalia, locatia centrala a festivalului.
Una din temele de anul asta ale festivalului a fost legata de asa-numitele "comune", comunitati formate de oameni care isi doresc sa se rupa de normele societatii, sa renunte la posesii materiale in cautarea unui paradis social. Azi am vazut Mica mea familie, un film in care autorul Paul-Julien Robert, nascut in cea mai mare comuna europeana, Friedrichshof, vorbeste despre experientele sale si bineinteles despre comuna in sine. E o relatare cu atat mai emotionanta prin retinerea cu care e facuta. E evident ca autorul a fost marcat foarte puternic de experienta abuziva a comunei in care a trait pana la 12 ani, dar filmul sau nu e o acuzatie ci mai degraba o cautare de a intelege cum de la niste idealuri ale libertatii s-a ajuns la o secta in care o singura persoana avea aproape putere absoluta asupra celorlati. Un alt documentar reusit de azi a fost Waiting for August. Asa cum am ziceam anterior, il evitasem la prima proiectie in pofida premiilor primite, de teama ca va fi prea telenovelistic. Nu a fost cazul, camera nu face decat sa inregistreze obiectiv viata unei familii din Bacau formate doar din minori, deoarece mama e plecata la munca in Italia iar de tata nu se pomeneste nimic. Locul mamei e luat de Georgiana, o fata de doar 15 ani care se descurca admirabil in a avea grija de vreo 4 frati si surori mai mici. Pentru mine a fost incredibil sa vad maturitatea atat a Georgianei cat si a celorlaltor copii si modul in care se ajutau unul pe altul. Am fost la vizionare cu o persoana care are rude in Moldova si mi-a spus ca genul ala de educatie reusita care duce la o maturizare rapida si tarie in fara greutatilor e ceva destul de raspandit pe acolo. Mama le da sfaturi ocazional prin telefon sau Skype si desi evident ca absenta ei fizica e foarte dureroasa, cumva ai impresia ca lucrurile vor fi ok pana la urma. |
Premierea in cateva ore. Ii tin pumnii lui Master of the Universe. :)
|
MAIDAN (regia: Sergei Loznitsa) - Marele Premiu Astra Film!
Nu l-am vazut, dar e usor de imaginat motivul: subiect fierbinte, regizor bun. MASTER OF THE UNIVERSE (regia: Marc Bauder) - Premiul pentru cel mai bun documentar, competiția Internațional. <:-P BLOOD (regia: Alina Rudnitskaya) - Premiul pentru cel mai bun documentar, competiția Europa. :-? WAITING FOR AUGUST (regia: Teodora Ana Mihaia) - Premiul pentru cel mai bun documentar, competiția România. :x |
Anul asta Astra Film Fest incepe pe 17 octombrie. Aici puteti vedea programul: http://www.astrafilm.ro/program-oficial.aspx Daca o sa fie vreun forumist la festival si vrea sa ne intalnim, sa dea un semn de viata.
|
Armânii, de la faimoșii Manakia la Nu sunt faimos... 4/10
Selectie banala din materiale realizate de altii, avand ca tema comuna cultura aromana. N-am rezistat pana la final. Blocul 6/10 Un fost director de fabrica comunista e acum administrator de bloc. Filmul urmareste in principal activitatea sa, dar ocazional si episoade cu alti locatari precum si elemente de constructie si intretinere a blocului. Cand auzi ca e vorba de un film antropologic, stii deja ca va fi o chestie insanely boring pentru marea majoritate a oamenilor, asa ca m-am dus pregatit mental. Imagine buna in care se vede experienta ca fotograf a regizoarei, ritm adecvat, pe ansamblu tolerabil. Printre dreptcredinciosi 7.5/10 O prezentare bine pusa la punct a modului in care se raspandeste islamismul radical in Pakistan. Reteta e cunoscuta: saracie, incultura, spalare pe creier, dar nu realizam cat de extreme sunt elementele astea acolo. De exemplu multi din cei care ajung sa ucida in numele religiei nu au avut niciodata in viata ocazia sa citeasca altceva decat Coranul si chiar si acela doar memorat pe de rost, nu inteles. |
Lumina orbitoare a apusului 6/10
Documentar de imagine in primul rand - din nefericire, pentru ca am mers cu doi prieteni care nu sunt cinefili si care au cam suferit. Autoarea filmeaza momente dintr-un oras provincial din Georgia. Luate separat fiecare din ele au un anume farmec, dar naratiunea care rezulta din alipirea lor e prea fragmentata si fara o progresie logica. La 74 de minute filmul pare prea lung, cam 20 de minute in minus ar fi ajutat mult sa-l faca mai placut. Regie foarte buna. |
Azi am fost la primul concert de manele din viata mea, cu ocazia premierei nationale a documentarului BBC "The New Gipsy Kings". N-am nimic in principiu cu manelele, muzica a fost ok, sonorizarea cam proasta si mult prea tare, din fericire imi adusesem dopuri de urechi. La fel ca majoritatea celor din sala (presupun) n-auzisem de Laura Vass si de hitul ei cu un print din Dubai, dar omul cat traieste invata. Indemnurile de "toata lumea sus" au dat fail masiv, dar lumea a fost politicoasa.
Documentarul realizat de Liviu Tipurita reprezinta o introducere in lumea manelelor care trebuie sa para destul de exotica englezilor, dar pentru romani nu e vreo mare revelatie. E lucrat profesionist, comercial, cu nimic mai bun sau mai rau decat multe alte documentare BBC - ceea ce reprezinta totusi un standard destul de ridicat. 7/10 |
Ieri (vineri) am fost la vreo trei documentare, niciunul din ele prea interesant. Azi am vazut Tacere, despre un membru marcant al partidului maghiar extremist de dreapta Jobbik care afla ca bunica sa e evreica. E exclus din partid si se converteste la iudaism. Tipul e pur si simplu un politician abil, inteligent, uns cu toate alifiile, care n-a facut decat sa sara dintr-un tren in altul. Dar evreii il folosesc: iata ca oaia ratacita a gasit drumul adevarat! Cei din Jobbik au fost prea prosti ca sa il foloseasca de asemenea: cum puteti sa ne acuzati ca suntem antisemiti cand avem un evreu in conducere? :|
A fost o editie nu prea grozava de Astra Film Fest pentru mine. Dar placerea de a cauta acel film care sa fie ceva extraordinar ramane, e intr-o oarecare masura la fel ca rush-ul unui parior - intri la o proiectie si nu stii ce te asteapta, un mare castig sau o mare pierdere, sau poate doar ceva banal. Dar cu ceva ramai oricum, nu mi-e rusine sa zic ca in seara asta am ascultat un concert a lui Florin Salam. Si n-a fost rau, tipul chiar are talent din plin. Daca ai mintea deschisa poti sa preiei ce e bun din orice, chiar dintr-un documentar despre manele. Foarte probabil o sa fiu acolo si la editia viitoare din Astra Film Fest, cine stie ce o sa descoper atunci. :P https://www.youtube.com/watch?v=kU-7IhtwQuQ |
Festivaluri
Centrul Municipal de Cultură anunță că au mai rămas doar câteva zile până la debutul celei de a IV-a ediții a Media Art Festival. Manifestarea va avea loc, potrivit organizatorilor, între 8 septembrie și 1 octombrie, tema de anul acesta fiind: „Cinema”. „Curatorii acestui festival sunt Calin Man și Ileana Selejan. Evenimentul se va desfășura la cinematograful Arta, dar și la Muzeul de Artă. Nucleul festivalului constă într-un grup de instalații site-specific care va transforma sala de cinema în sală de expoziții. În programul festivalului au fost incluse mai multe serii de proiecții de filme, prezentări și concerte live. La Muzeul de Artă din Arad, sala de expoziții kinema ikon va deveni sală de cinema. Festivalul este organizat de Primaria Municipiului Arad, prin Centrul Municipal de Cultură Arad, kinema ikon/: BARIL/APA”, susțin reprezentanții Centrului Municipal de Cultură. De menționat că intrarea va fi liberă la toate evenimentele.
- despre oras in Film despre Arad - editia 2017. https://www.youtube.com/watch?v=Gppb8qw4nmA |
Festivaluri
Timishort 2017
Cea de-a 9-a ediție a Timishort, cel mai important festival de scurtmetraje din vestul României, va avea loc anul acesta în perioada 12-15 octombrie, la Timișoara. Timp de 4 zile, timișorenii ,si nu numai,vor avea ocazia de a vedea peste 80 de scurtmetraje împărțite în 8 secțiuni, 4 dintre ele fiind competiționale: o competiție internațională, una națională, o competiție dedicată filmelor experimentale (Videorama) și competiția de scurtmetraje dedicată filmelor pentru copii (Timikids). Deschiderea oficială a festivalului va avea loc joi, 12 octombrie, la Cinema Timiș. Proiecțiile din cadrul ediției de anul acesta a Timishort vor avea loc la Cinema Timiș și Casa Artelor. |
Victor, threadul asta este despre Astra Film Fest. Daca vrei sa postezi despre alte festivaluri, foloseste te rog threadul dedicat lor, sau deschide unul nou.
|
| All times are GMT +2. The time now is 10:11. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.