Amintirile voastre timpurii
 

Cine vrea sa relateze amintiri timpurii, este invitat sa le relateze aici. M-ati ajuta pe mine sa exersez niste skill-uri de care am nevoie si ati afla si voi niste lucruri despre voi de care poate nu sunteti constienti.

In scoala de terapie pe care o fac eu, se pune mult accent pe amintirile timpurii ale omului. Scopul este de a intelege "miscarea" omului prin viata (este limbajul specific din aceasta scoala, sa nu credeti ca l-am inventat eu).

Amintirea trebuie sa fie pana la 9-10 ani si o sa va rog sa specificati momentul cel mai intens din amintire si sentimentul cel mai puternic legat de amintire. A, si trebuie sa fie o amintire a unei intamplari care s-a intamplat o singura data (iara nu de tipul "in fiecare iarna mergeam la bunici si ma dadeam cu sania").

am eu o poveste..

Eram intra iv-a prin '97; aveam 11 ani. In acel an m-am simtit atras pentru prima data de o fata. Era o colega de clasa. Organizasem cu alti colegi un fel de iesit la iarba verde. Din joaca am ajuns la momentul in care o lovisem , in stomac, nu mai stiu de ce. Fusese si operata pe cord deschis cu vreo cativa ani in urma. Toata ziua purtasem cu mine un stilou chinezesc ce avea un cap de panda pe care vroiam sa i-l daruiesc. Spre seara dupa ce imi cerusem iertare i l-am oferit . N-a putut sa-l accepte asa ca am plecat cu un oarecare gust amar.Nu ma stiu motivul pentru care am aruncat stiloul intr-o teava de pe marginea unui drum la care se lucra. Aveam impresia ca nu mai valora nimic.

Asta e pe scurt :)

E musai sa-mi spui Momentul cel mai intens din amintire + Sentimentul cel mai intens (vezi cerintele). Si urmatoarea amintire sa fie de pana la 9 ani, tin neaparat la asta :)

l.e. Helsteed, poti sa mai pui o amintire, ca sa vedem daca ai niste pattern-uri, mi-ar fi mai usor. de obicei in terapie se lucreaza cam cu 8-10 amintiri timpurii.

Cand aveam vreo 5-6 ani plecam cu fratele meu toata ziua de acasa la autobaza unei firme ( nu mai stiu care), de vis-a-vis. Aveam noroc ca paznicii iubeau copiii, asa ca saream prin paturile lor etajate, ne jucam prin tractoare & tiruri, luam nuci, cirese si struguri, si ne jucam cu pitbull-ul patronului.
Cam tot in perioada aia ma imprietenisem cu un paznic de la autobaza Pambac (care e tot prin zona) pe nume Fanica, ii povesteam ce faceam la gradinita, iar el imi dadea pungi cu macaroane :)) . Imi amintesc cu placere de toate astea.
La gradinita am intalnit dragostea copilariei mele, un baiat orfan, frumusel, pe nume Daniel, cu care imparteam absolut totul; imi spuneam ca ma voi casatori cu el :)) . Am fost foarte devastata cand am aflat ca voi pleca la scoala si ca nu-l voi mai vedea.
Cand aveam 4 ani, am refuzat sa imbrac rochii sau fuste, purtand numai pantaloni, precum fratele meu; tatal meu mi-a tras o palma din cauza asta (lucru care m-a facut nefericita).
La 5 ani obisnuiam sa iau multe lucruri care nu-mi apartineau, iar dupa ce tata mi-a explicat ca nu e bine ce fac m-am simtit tare rusinata.
Nu suportam papusile, ma jucam numai cu masinute si jucarii de plus.
La 6 ani trageam jos pantalonii unui baiat de vreo 8 ani; intr-o zi l-am lasat cu pantalonii& chilotii in vine. Tin minte ca fratele meu m-a certat, asa ca a fost un fel de guilty pleasure pentru mine.
La 7 ani m-am simtit foarte tradata si nervoasa cand prietena mea cea mai buna i-a spus fratelui meu ca-mi place de un baiat.
Tot la varsta asta stateam foarte mult cu fratele meu si cu prietenii lui, comportandu-ma ca un baiat, fiind complexata de faptul ca-s fata.

Aceleasi cerinte si pt tine, Dragomara:

Sentimentul + Momentul cel mai intens.

Eram la tara la bunici, aveam 7 ani... Sincer, nu stiu de ce, dar simt mereu ca de acolo a inceput viata mea. Adica mai devreme de 7 ani, nu-mi aduc aminte nimic :|. Tin minte ca eram in niste pantaloni scurti (era vara) mulati si ma jucam prin curte cu o funie. Ma urcam pe un cotetz si aveam o funie legata de copacul de langa el. Si ma tot urcam pe cotetz si ma dedeam jos pe funie pana m-am dezechilibrat si am cazut. M-am trezit in casa, cu bunica langa mine. Si parca de acolo a inceput viata mea, incet, incet....
L.E: Aveam un sentiment de libertate, nu stiam de nimic, doar de clipa aia, si ma bucuram din plin. Nu aveam greutatile de azi, nu ma apasa pe umeri o a doua zi, eram eu, doar eu si gandurile mele, si NIMIC in urma mea. Parca ar fi fost prima zi din viata mea, chiar daca aveam 7 ani :).
Momentul cel mai important a fost cand m-am trezit, cred... pt. ca de acolo incoace imi amintesc aproape tot ce s-a intamplat...
e bine acum? :-S

Aceleasi cerinte si pt tine, Dragomara:

Sentimentul + Momentul cel mai intens.

@all

mai bine relatati cate doua amintiri ca sa cautam, cum spuneam, patternuri.

p.s. ori va faceti tema cum trebuie ori nu putem sa cooperam B-)

@ Rapture

O amintire sau doua a unei intamplari unice, de pana la 9 ani. nu Toata copilaria. daca vrei sa-mi relatezi toata copilaria, va trebui sa platesti .

Modelul ar fi relatarea lui Hellsteed si a Dragomarei, doar ca lor le lipseste mentionarea momentului cel mai intens si a sentimentului dominant.

Bai da parca am dat teme la grupa mica la gradinita, asa ma simt :))

eu ce nu am zis bine? :(

:))

@Gospin

Ai ales un exemplu foarte bun. E ok, dar specifica si momentul cel mai intens din vis plus sentimentul....of, e a 5-a oara cand cer asta pe topicul asta. Tu ai citit cerinta pana la capat?
Ca nu a citit-o nimeni, oricum :))

Na, ca acum ma facusi sa ma gandesc la frageda pruncie. =))
Revin si eu cu doua franturi de povesti, acum vad ca e agitatie prea mare. Merg sa fac misto de rapidisti pe alt forum. :D

Scrisesem ce şi cum, dar mi-a dat blank, deci o iau de la capăt:

Aveam 7 ani, proaspăt împliniţi şi eram imobilizată la pat din cauza unui accident ce contează mai puţin. Era după-amiază şi fratele meu, vine fugind la mine şi îmi spune că trebuie să ies afară să îmi arate ceva. Eram necăjită că nu pot face asta, prin urmare el m-a luat în cârcă şi m-a dus afară să îmi arate ceea ce urma să devină primul meu curcubeu. Acesta cred că este momentul cel mai intens, faptul că am văzut curcubeul, iar ca sentiment unul de bucurie pentru că văzusem cel mai frumos lucru din lumea asta.

Oare am înţeles bine cerinţele? :)

scuza-ma, nu vreau sa te fac sa repeti, si crede-ma am citit cu atentie, dar e destul de greu sa-mi dau seama, au trecut... 1... multi ani :), revin cu un edit!

@judex
Revino mai bine mai incolo nu ca as avea de ce amintire sa ma apuc ca nici una nu e completa :))

Fii atent la mine: cand rememorezi acea amintire, care ti se pare (acum, in prezent) momentul cel mai intens? Ce sentiment incercai atunci, ce stare emotionala, ceva tot trebuie sa poti asocia?

Bai voi m-ati obosit asa tare ca sa va fac sa intelegeti ca nu o sa mai am energie sa va mai dau feedback pe amintiri :))

Perfect, Vave! Ai nota zece pe semestrul asta!

Esti mezina familiei? Mergeai la scoala deja?

Da, sunt mezina familiei şi da, eram în clasa întâi [momentul s-a întâmplat la sfârşitul lui martie], dar în perioada aceea timp de vreo lună nu am mers la şcoală... cum spuneam eram imobilizată la pat. :)

Cat de interesant!:D
Si cum vad ca toata lumea pune numai amintiri fericite, vin eu cu una...diferita.

Avaem intre 5 si 7 ani, era vara si pierdeam vremea pe maidan cu un prieten foarte bun. Tin minte ca purtam un tricou deschis la culoare. Si cum pierdeam noi vremea, la un moment dat dam peste un sobolan mort intr-o balta (care mirosea ingrozitor). Ne-am uitam la el o vreme, l-am impuns cu un bat dar eu mi-am pierdut interesul is m-am indepartat putin. Peste cateva secunde l-am auzit pe respectivul prieten ca ma striga, asa ca m-am intors sa vad ce vrea. El a luat sobolanul mort si mirositor din balta si l-a aruncat inspre mine, inainte ca eu sa imi dau seama ce se intampla. Si binenteles ca m-a lovit in plin si eu m-am speriat si am inceput sa plang si el sa rada. Momentul cel mai intens a fost cand mi-am dat seama ca a aruncat cu o mortaciune in mine, evident. Sentimentul pe care il incercam? O combinatie intre frica, suparare si furie.

Desigur, acum e amuzant, dar atunci nu a fost.:)) De fapt, nu prea mai port haine deschise la culoare de atunci...

So, e bine?:D:-S
Daca e bine atunci mai pun una maine. Daca nu, tot mai pun una maine.

Intrebam daca esti mezina pt ca exista o psihologie proprie fiecarui copil al unei familii, in functie de ordinea in care s-a nascut. Mezinii sunt de regula favorizati, sunt cei mai creativi din familie (acolo unde sunt mai multi frati) si dezvolta activitati artistice sau pasiuni in zona asta. Totodata, ei "se sprijina" pe ceilalti, pt ca sunt invatati ca fratii mai mari sa faca treaba. Se eschiveaza de la treburile zilnice, insa sunt ambitiosi si competitivi (vezi fiul cel mic dintre cei fii de imparati care este cel mai istet si destoinic).
La tine se vede ca "miscare" caracteristica tipica pt mezini - lasa responsabilitatile pe altii. Fratele tau te duce in carca, e drept ca erai imobilizata insa ar fi interesant sa-mi spui cat de mult ti-a placut la scoala in clasa intai.
De asemenea, se pare ca folosesti cel mai mult senzorialitatea vizuala: l-am vazut pe fratele meu fugind, am vazut curcubeul, nu puteam sa vad etc. Asta spune ca esti orientata spre estetica destul de mult.

Mai da-mi o amintire a ta.

Aş lăsa-o pe mâine, dacă nu e cu supărare. :)

ioi :D, si eu sunt mezin, si am un frate :)

Tu pari sa fii copil de mijloc sau copil unic la parinti... :)
Ce esti?

Mezinul. :)
Mai am o sora si un frate.

Ce de-a mezini pe aici :)

@ Shadow

Legat de amintirea ta. E cumva posibil ca in momentul de fata, in perioada asta, sa ai niste interactiuni cu o persoana/mai multe cu care ai conflicte, acestia avand tendinta sa se poarte urat cu tine/ agresiv/ jignitor?
Oricum, esti o persoana activa si pari sa fii tipul cooperant. Dar te astept cu detalii sau o noua amintire.

E interesant ca esti mandra de rochita ta insa nu atat mandra sa o vada toti ceilalti, pt ca in aceasta amintire nu ai interes social (fiind centrata pe sine), ci mandra fata de tine, cu tine. Un psihoterapeut ar remarca tendinta de a te izola, practic la varsta aceea puneai o bariera intre tine si ceilalti pt ca tu sa te poti observa mai bine. "Sarcina sociala" la 2 ani (cand trebuie sa fie exploatata la maxim) pare ca nu ii dai atentie si s-ar putea ca asta sa fie "miscarea ta prin viata".

Este evident ca ai inclinatii estetice, pt ca admiri culorile, texturile, urmele desenelor.

Nu, chiar deloc. De regula, eu nu intru in conflicte. :) Dar daca te intrebi de ce nu am pus si eu o amintire fericita, motivul e foarte simplu: a fost prima care mi-a venit in cap si m-a facut sa rad. :P

O sa vin cu detalii (dar ce detalii?) sau cu o amintire, dar maine. :)
A, si inca ceva: nu cred ca sunt chiar o persoana activa, toata lumea imi spune ca nu fac nimic:)). Daca ar fi dupa mine, as dormi 20 de ore pe zi. :P

Hai ca spun o singura amintire :D.
Aveam vreo 5 ani si era vara. Intr-o zi eram cu fratele meu si cu inca cativa copii la joaca. Dand peste un roi de viespii, am fost intepata de una sub ochiul drept. In zilele respective, zile in care am stat cu ochiul umfalt, nu ma puteam dezlipi de papusi in ciuda faptului ca le-am detestat din totdeauna. Mergeam la joaca fara tricou si cu papusa in brate, eram coplesita dar nu stiam de ce anume, simteam ca iubesc papusile. Subit, dupa ce s-a dezumflat ochiul, am reinceput sa detest papusile.

@ Shadow

Then I need some more practice (weekendul asta am inceput analiza pe amintiri timpurii asa ca am de invatat si ma bazez si pe voi)....asta am zis, ca esti cooperant (miscarile din amintire sunt pe orizontala) dar ca e posibil sa ai acum un conflict mocnit sau nu cu cineva. Daca nu e, nu e. E foarte bine ca ai relatat prima amintire care ti-a venit in minte. Nu trebuie detalii, e foarte bine cum ai povestit pana acum.

Momentul si Sentimentul? 8-}

Eu cred ca am spus
Moment & sentiment - "In zilele respective, zile in care am stat cu ochiul umfalt [...]eram coplesita dar nu stiam de ce anume", adica eram confuza, nu stiam ce simt

Sentimentul da, l-ai spus (scuze, sunt extrem de obosita) dar Momentul nu poate fi cateva zile, alege-l pe cel mai intens din toata amintirea....un fel de punct culminant.

Bazandu-ma pe ce mi-ai dat pana acum, zic asa: faptul ca in perioada ochiului umflat ti-au placut papusile foarte mult, poate fi pentru ca asa simteai ca ai control. Lipsindu-ti ochiulm practic iti disparea controlul - insa ai compensat controland papusile cu pricina. De aici pot deduce ca iti place sa detii controlul. Cand ochiul ti s-a vindecat, te-ai simtit iar in control.
Sentimentul de iubire si confuzie poate spune ca acum esti confuza sau indragostita si cauti sa te clarifici pe tema asta.

dupa ce am fost intepata, atunci.

vezi ce am raspuns mai sus.

mi-amintesc cand era sa ma inec cu lichid amniotic, ce spaima a naibii am tras!B-)

:))
pe tine sa te analizeze Melanie Klein, ea e psihanalist specializat pe perioada intra-uterina.

Vara lui 1961.
Aveam un an si jumätate, eram la Blaj, în casa de familie a bunicii mele (unde locuise cu cele cinci surori si pärintii).
A fost singura varä petrecutä acolo - întâmplarea a fäcut ca nici mäcar în trecere sä nu mai pun piciorul vreodatä prin Blaj. Pästrez de-atunci multe amintiri vizuale si sonore, scurte de câte-o clipä, ca niste flash-uri complet disparate (nu-s nici mäcar douä care sä se lege între ele...)
Cea mai intensä e urmätoarea:
Intr-o dupä-amiazä, stäteam mai multi culcati pe o päturä, în grädinä, la umbra casei. Lângä mine stätea mätusa mea în vârstä de 18 ani, o frumusete rarä, blondä cu ochi albastri, care urma sä devinä si o one-time actress: http://www.imdb.com/name/nm0630307/
Momentul cel mai intens: ochii ei mari, privindu-mä de aproape, cu un fel de "afectiune electricä" (altfel nu pot s-o descriu; era foarte intensä).
Sentimentul dominant: destindere, iubire, ocrotire, sigurantä.

Eram in clasa a II-a. Aveam o colega de clasa satena pe care o placeam foarte mult. Pot spune ca atunci am fost indragostit prima data. I-am propus sa mergem impreuna la magazin sa cumparam guma Turbo. A fost incantata. Pe drum spre magazin, cand sa traversam, am vazut cum o pisica neagra trece prin fata noastra. Ea s-a speriat si nu stiu ce tot zicea, era superstitioasa. Eu am indemnat-o sa mergem inainte, urma sa se sune de intrare si trebuia sa luam guma Turbo. Ajunsi la magazin, alta ciudatenie, mai multe ciori negre in nucul din curtea spitalului care era vis-a-vis de magazin. Am cumparat gumele si cand sa le desfacem am vazut cum doi barbati uriasi o infasca de cate o mana si au bagat-o intr-o duba alba. Masina a pornit brusc si s-a facut nevazuta. M-am speriat si am alergat spre scoala. Le-am spus elevilor si invatatorului dar nu m-a crezut nimeni.
Dupa 2 zile i-au gasit cadavrul in ghena gunoiului din curtea spitalului. Mama ei a lesinat...
Imi e f greu sa continui...
Povestea nu se opreste aici...ma simteam vinovat...doi militieni mi-au pus niste intrebari..le-am spus ce s-a intamplat...
La o saptamana am vazut aceeasi duba in curtea blocului meu. Am luat un pietroi si am dat in masina apoi am fugit. Dar un vlajgan m-a prins si radea la mine. M-a luat in brate si m-a dus in...duba. Acolo...acolo...am fost supus unor perversiuni sexuale...au zis ca ma omoara daca nu le sug "acadeaua"...
Nu mai pot...ma opresc...e prea mult pt mine. :(

=))

=)) you just made my day, you are something... else

În clasa întâi, trimestrul trei, m-am mutat într-o localitate la 450 de kilometri depărtare unde nu cunoşteam pe nimeni altcineva decât propria-mi familie. Îmi amintesc că în prima zi în care am fost în noua şcoală [era în aprilie] am fost pusă în prima bancă pe mijloc alături de un băiat. Îmi era frică şi eram ruşinată pentru că toţi se uitau la mine ca la un specimen. În prima pauză, stând în banca mea cu privirea în jos, toţi s-au strâns în jurul meu şi mă priveau. Unii făceau nişte glumiţe, pe care nu mi le amintesc prea bine, dar am rămas cu gustul că nu erau plăcute. Momentul cel mai intens a fost când, nemairezistând, am început să plâng, iar proaspeţii mei colegi s-au speriat. Pe lângă cele două sentimente menţionate, m-a mai încercat şi cel al nesiguranţei.

Dacă e OK, aş mai pune două amintiri tot din clasa întâi. :)

Well, eram sigura ca nu-ti placea la scoala in perioada aia .... accidentul care te-a imobilizat a picat la fix, nu-i asa?

Mai pune doua amintiri, desigur, chiar asteptam. E greu de spus ceva dupa numai o amintire.

Accidentul respectiv mi s-a întâmplat când încă îmi plăcea în clasa întâi, când încă nu mă mutasem. Uite mai pun una legată tot de clasa întâi după mutare şi voi reveni cu o amintire înainte de mutare. :)

Cum spuneam eram în clasa întâi, venisem din vechea mea clasă cu doar două note de 9 şi deci medii numai de 10. Dar în tot trimestrul trei nu mi-am ştiut notele, pentru că nu le-am avut trecute în carnet pe motiv că profesorii au fost în grevă. [Totuşi nu îmi amintesc să fi avut mai jos sau prea multe de 9]. Astfel încât am luat premiul doi, iar momentul cel mai intens a fost la sfârşitul festivităţii de premiere. Învăţătoarea făcea poze cu cei care au luat premiul întâi [dacă bine îmi amintesc erau un băiat-colegul meu de bacă- şi o fată], iar eu o priveam încruntată, deşi mama îmi spunea să îi zâmbesc domnişoarei învăţătoare. Eram furioasă şi mă simţeam nedreptăţită, iar lucrul ce mă enerva îngrozitor era faptul că nu mi se explica de ce. Nici până în ziua de azi nu am aflat răspunsul.

Mie mi-a spus de curand cineva ca ma comport uneori ca unul de 3 ani, adica din varsta mea tai un 3. :D
Pot sa vin cu amintiri mai recente? >:)

Deocamdata pot sa spun ca in momentul de fata "sarcina relatiei intime/de iubire" este un aspect pe care incerci sa-l reglezi iar tema ta actuala este exact asta: afectiunea, iubirea, siguranta. Poate fi dedus ca iti lipsesc lucrurile astea pe acest palier, strict, al relatiei semnificative cu o femeie.
Altfel, cum am mai si glumit pe seama ta la topicul cu psihologia userilor, apare iar motivul ä vrea sa fie in atentia publicului, observat, admirat, adica actor - daca imi aduc bine aminte ai si spus ca initial ai vrut sa te faci actor.

Scuze ca va raspund greu, motivele sunt doua, nu prea mai am timp liber lately si pe de alta parte nici voi nu imi dati ce va cer, doua amintiri si Sentimentul si Momentul.

Pitbull, astept feedback la ce am zis mai sus.

@Vave
Se pare ca in perioada asta incerci sa rezolvi ceva (nu stiu ce) in zona campului muncii. Poate-ti cauti job, poate te-ai saturat de un job curent (atentie, munca poate insemna, in functie de varsta, si scoala/facultatea). sau nu esti recunoscuta pt meritele tale sau e ceva cu un superior, sef, profesor etc.

Oricum, in ambele amintiri apare sarcina muncii . Si in ambele experiementezi o situatie negativa - in prima amintire munca aka scoala iti lipseste pt ca nu poti merge la ea, in a doua amintire scoala reprezinta o lipsa de recunoastere. Esti privata in ambele situatii de cate ceva.

Ce parere ai?

Corect şi foarte corect. :)
Ce mi se pare mai tulburător este că am încercat să scriu despre o amintire din clasa întâi când îmi era bine şi... nu am reuşit. Cred că şi lucrul ăsta spune multe.

Da, este foarte semnificativ cand cineva ofera mai multe amintiri din aceeasi perioada, aceeasi varsta. Ceva e clar ca s-a intamplat atunci, traumatizant pt subiectivitatea persoanei dar tu deja ai spus singura - ai avut un accident care te-a imobilizat.
Si e clar ca ce ai nevoie acum e sa rezolvi problemele din sfera asta a sarcinii muncii.
Tot zic de "sarcini" pt ca omul are 3 sarcini majore: sarcina muncii, sarcina sociala (prieteni, parinti, distractie etc) si sarcina relatiei intime. Toate trei tre sa functioneze bine :-*
Si tera[eutii cer amintiri timpurii pt a vedea in care din cele 3 sarcini "'clientul'' are niste dificultati :)

Pai eu stiu in care "sarcini" am probleme, I don't need a shrink to tell me that. All they do is walk aroung barefoot, smokin' weed...:-q

Pai felicitarile mele! Tu nu ai nevoie de un shrink, nici Vave nu are, dar sunt persoane care au nevoie, slava domnului :)
Doar ca psihoterapia nu inseamna numai depistarea de probleme. Si eu stiu foarte clar ce probleme am, insa nu stiu cum sa le rezolv si le provoc sa se intample compulsiv. Uneori oamenii au niste ticuri de comportament care ii incurca.

In plus, daca stii ce probleme ai, de ce le mai ai? Pt ca nu stii sa le rezolvi, nu?