"Sherlock Holmes"
 

Name's Holmes... "Sherlock Holmes"...!
Violat din dragoste

Spurcat la întorsături şi lovituri de teatru finale dintre cele mai neaşteptate, după o adolescenţă în care devorasem Agatha Christie pe pâine cu unt (că mama lucra la Biblioteca Academiei Române), am început prin a fi foarte dezamăgit de primele proze ale lui Sir Arthur Conan Doyle, abordate pe la douăzeci de ani şi ceva (cred că m-am înţărcat cu "Câinele din Baskerville", în armată, şi nu pricepeam neam cum poate fi autorul atât de neavizat, încât să ne dezvăluie misterul şi făptaşii, pas cu pas, încă de pe la jumătatea cărţii). Mult mai târziu, după câteva romane şi nenumărate povestiri, am ajuns să asimilez specificul aventurilor lui Sherlock Holmes - faptul că pentru autor nu conta pregătirea alambicată a unei surprize finale, ci urmărirea metodică a proceselor de observaţie şi deducţie ale detectivului devenit de-atunci proverbial. Cu alte cuvinte, scrierile lui Conan Doyle erau inteligenţă pură, neadulterată, fără zorzoane şi ieftinătăţuri.
Dacă vreţi să vedeţi cum se poate batjocori o asemenea formulă a eleganţei clasice, cum se poate trăda o operă şi un autor în litera dar mai ales în spiritul ei, pe scurt, cum nu se face o ecranizare, suportaţi cele două ore şi ceva de giocco di mana motoristic al lui Guy Ritchie.
Dezastrul începe cu începutul: protagoniştii nu mai sunt ei, cei doi eroi ai lui Conan Doyle, stilaţi şi subtili, şi atât de fermecător-complementari (Holmes, schizotimic-analitic, cu inteligenţa lui penetrantă, şi Watson ciclotimic-pragmatic, plin de empatie lumească). În locul lor, avem un James Willis şi-un Bruce Bond - sau poate viceversa, care mai mult pocnesc decât gândesc, mai mult cascadorizează decât investighează, mai mult marţialifică artistic decât să fructifice detectivistic - nu-mi luaţi ca literă de matematică rimele de mai sus, jonglez şi eu într-o veselie la fel cum face Guy Ritchie cu reminiscenţele conandoyliene pe care le-a mai îngăduit, în mărinimia-i, să coexiste cu multele-i elucubraţii. Mă şi mir că s-au îndurat să-l mai treacă pe Sir Arthur pe generic, ca autor al celor două personaje principale ultimul la coadă după vreo patru îngrămădiţi: Michael Robert Johnson, Lionel Wigram, Anthony Peckham şi Simon Kinberg. Au pus fârtaţii iştia de-un scenar, de zici că-i o încrucişare între "Supravieţuitorul" lui Nicolaescu, "Wild Wild West" al lui Sonnenfeld, plus ceva cromozomi rătăciţi de la "Die Hard"-uri, "Sweeney Todd", Zack Snyder şi Roland Emmerich. Scriptul nu e tocmai credibil, în schimb compensează prin stufozitate şi redundanţă, structurate haotic însă previzibil. La un paregzamplu, de cum l-au spânzuratără pe Lord Blackwood şi Watson i-a aprobat răposarea, i-am şi şoptit lui Mihai Fulger, aşezat pe scaunul de-alături: "Să vezi că face un truc de magie neagră şi învie!" Ceea ce n-am prevăzut, era că surpriza avea să se producă în mai puţin de zece minute - mizasem măcar pe o juma' de oră în care să se mai fileze puţin cartea, da' neah, ce s-o mai lungim (şi că n-a folosit magia, ci nu-ş ce fulgi de păpădie bengaleză culeasă sub lună nouă). Ceea ce n-am vrut să prevăd, a fost secvenţa din "Revanşa" - i-am zis: "Stai, dom'le, nici chiar aşa doar nu l-or plagia până şi pe Sergiu...!" Ei, uite că l-au! Ţintirim, deshumare, copârşeu Kinder cu surpriză, noi cu drag filmangim!
Cum spuneam, noul Sherlock 007 e mai iute de pumn decât de minte, aşa că cei patru doamne şi toţi patru împânzesc povestea cu fel de fel de cafturi, bumbăceli, cotonogeli şi alte altoiuri, printre care îşi mai amintesc arar de scriiturile inspiratrare şi strecoară când ţi-e lumea mai dragă, brusc şi ostentativ, câte o secvenţă în care maestrul detectiv deduce. Deduce în accese, fals şi fără pic de inventivitate, în formule regisorale copiate prost după "The Usual Suspects" şi verişorul lui mai nătărâng "The Illusionist", şi filmate de Guy Ritchie conform dragei lui reţete de jonglat cu vitezele - când mai iute, când mai lent, când mai fragmentat, când mărunţit de-a binelea - cu care de muuult a ajuns la suprasaturaţie, da' nu-i nimic, că lui tot îi place. (Şi când mă gândesc ce curat, simplu, expresiv şi eficient se folosea acelaşi procedeu în filmele după Agatha Christie din anii '70-80, de către Sidney Lumet, John Guillermin şi alţii, fără nici un fel de falsităţi şi artificii din-astea redundante şi kitschoase...!)
Ce-i drept, la partea vizuală omul nu-i chiar un ageamiu - luat strict ca spectacol, filmul are câteva secvenţe drăguţe: goana trăsurilor din kickstart, diversele explozii incendiare şi incendii explozive (merg la fix cu Holmes!), sau lupta finală de pe şantierul Tower Bridge, unde toţi ajung şi ilogic, şi nemotivat - doar ca s-avem un surplus de show (frumos filmat, ce-i drept). La fel de satisfăcătoare sunt şi numeroasele secvenţe de acţiune anterioare, mai ales cele unde mecanica de ceasornic a minţii e înlocuită de mecanica popicărească a hazardului, ca-n "Final Destination" şi alte elogii filmate ale efectelor de domino şi butterfly. Cum remarca Iulia Blaga în metrou, după ce i-am compromis noul record la un joculeţ pe telefon, Guy Ritchie e un tip eminamente cool, aşa căci cool e şi ce face el aici. Cool & nik may moolt. Nici nu-i de mirare c-a rezistat opt ani pe post de Mr. Madonna.
Despre partea actoriei, multe n-ar prea fi de spus. În locul gentlemanului desăvârşit, al cărui punct forte era calmul imperturbabil, îl avem pe e Robert Downey Jr., aşa cum îl ştim: agitat, frământat, măcinat, isteric, vulnerabil, iconoclast, amintind de "Tropic Thunder", de "Iron Man", de "Zodiac", şi de multe altele mai vechi - numai de Sherlock Holmes nu. Jude Law e ales la fel de neinspirat pentru Watson - ba chiar şi mai pe-alături, aşa că-şi pierde tot farmecul şi personalitatea cunoscute din cele aproape patruzeci de filme ale carierei, devenind incolor, inodor şi nicicum. Restul se pierd cu graţie-n peisaj.
Până la urmă, cele mai importante virtuţi ale acestui eseu inutil rămân cele plastice - scenografia lui Niall Moroney (susţinut de James Foster, Nick Gottschalk şi Matthew Gray) reuşeşte să compună credibil, pe canavaua ei realistă, o Londră victoriană care n-a arătat nicicând aşa, la care contribuie enorm şi imaginea lui Philippe Rousselot, talentatul operator francez pe care Hollywood-ul a avut buna inspiraţie să-l recruteze acum un sfert de veac (foarte interesant de urmărit evoluţia acestui clasic, de la fotografia anilor '70 până la digitalizările de azi). Nu putem ignora nici genericul (grupat integral în final) care, la fel ca la "300" de Zack Snyder, constituie categoric cea mai bună secvenţă din tot filmul.
Drept pentru care, dincolo de toate aceste calităţi imagistice şi tehnice, rămânem cu proba de iubire neţărmurită a lui Ritchie, cu tot cu cei patru scenarişti şi nouă producători (nu-i mai înşir), faţă de opera şi personajele lui Sir Arthur Conan Doyle, după modelul bancului cu capra pe vapor... Cum, nu-l ştiţi? Păi zice că un căpitan ia la bord o capră, ca să mai dea şi ea lapte pentru echipaj, şi la plecare i-adună pe toţi la raport şi-i previne: "Mă, să nu care cumva s-aud că vreunu' din voi...", etc. A doua zi dimineaţa, capra abia se mai ţinea pe picioare, încercănată, nici să behăie nu mai putea, lapte nici p-atâta. Furios, căpitanul aliniază marinarii pe punte, şi se duce la primul: "Ia zi: ai profitat cumva de bietul animal?" Ăla, pierit: "Da, să trăiţi...!" "Ruşine să-ţi fie! O lună de corvoadă!" Se duce la al doilea: "Nu cumva şi tu ai necinstit biata făptură...!" "Ăă... păi..." "Aha! Porcule! O lună corvoadă!" ...Şi tot aşa, până ajunge la ultimul. "Ei, sunt sigur că şi tu ţi-ai bătut joc de ea nu-i aşa?" "Nu, să trăiţi, eu am iubit-o sincer!"

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
29 decembrie, 2009, h.18:30-20:17
Bucureşti, România

Nu am avut rabdare sa citesc toata cronica pana la final, important e ca am prins ideea, care e similara cu cea pe care mi-o formasem si eu in urma vizionarii trailer-ului: un "râci"! Dupa trailer, pare oarecum in stilul "Houdini, ultimul magician", in privinta calitatii indoielnice! Pe ala, din pacate, nu l-am ratat. Ciudat ca e regizat de Ritchie... Parca facea filme misto...:-?

S-a gîndit Guy probabil că pentru actuala "generaţie Avatar" clasicul Sherlock e prea prăfuit şi că e necesar un upgrade... Cum e cu muzica lui Zimmer? In general, oricît de prost e filmul, dacă e Zimmer, tot te alegi cu ceva...

Nu stiu la ce s-a gandit Guy, dar eu o sa incerc sa nu ma gandesc la filmul asta ca fiind 'Sherlock Holmes', ci o alta gaselinta de vazut in vacanta de iarna. Il cam mirosisem din trailer. O sa ma duc prietenul (care este fan Conan Doyle) sa-l vedem candva zilele astea, dar amandoi ne temem de el.

@Cori:
Ai dreptate, seamänä cu "Houdini..." - dar mai sofisticat si sfxicat. (Apropo, cartea "Houdini, utimul magician" eu am tradus-o... :">)

@Windom:
Da, mi-amintesc un muzik care suna bine, da' nu m-a marcat.

@Miercuri:
Nu sperati, si n-aveti teamä!
Ce e Guy, ca Ritchie trece...

mie mi-a placut trailerul, sper ca si filmul.

Am asteptam sa mi se asterne gandurile si sentimentele si simtirile si... tot nu pot sa ma abtin sa spun ca filmul asta nu are nicio legatura cu Sherlock Holmes. Poate doar atmosfera Londrei victoriene construita meticulos de Philippe Rousselot (imaginea) si a celor patru scenografi. Marturisesc ca inainte sa ma duc sa vad filmul, m-am gandit ca distributia ar fi ok (nu vazusem niciun trailer) si ca Downey Jr. si Law ar putea face o echipa buna, dar din cate am vazut, nu se leaga nimic intre ei, nu exista nici cea mai mica chimie intre cele doua personaje interpretate de dumnealor... de unde rezulta ca au fost luati in filmul asta, doar ca sa aduca oamenii la cinema... preferam de o mie de ori doi actori necunoscuti, care sa fie in stare sa redea legatura de prietenie, plina de peripetii, intre cele doua personaje, decat ego-narci-astia doi.
Din cele doua ore, primele 30 de minute sunt destul de atractive, din punct de vedere al desfasurarii actiunii. Avem un Sherlock inteligent, misterios si meticulos si un Watson. Apoi totul se repeta... si se repeta... si se repeta si in final. Ne dam seama ca Holmes asta e bun la toate, Watson e un pic stangaci, si folosit doar ca Holmes sa aiba cui sa i se laude.
Problema cu filmul e ca nu te alegi cu nimic, daca-l vezi.
"Ia te uita dom'le ce smecherie! Chiar nu m-am prins, cum facea ala pe mortu', dar... conteaza?" Cam asta e ceea te face filmul sa te intrebi.

"Cool" - "Sherlock Holmes"

Un blockbuster prafuit


Foarte rar ma indeletnicesc cu folosirea americanismelor in vorbirea curenta si nu pentru ca as avea o problema personala obsedanta cu ele, ci pentru denota de cele mai multe ori o superifcialitate crasa.
Insa ultimul film al britanicului Guy Ritchie este "cool" si nimic mai mult.
Pai de ce?Pentru ca ia un personaj fictiv, super-celebru si apreciat, il imbraca in niste schematisme facile, ii adauga cateva personaje cu care interactioneaza superficial si anost prin giumbuslucuri ieftine.
Se mai adauga niste efecte speciale, bine controlate, ce-i drept, o scenografie reusita, un operator dibaci(francezul Rousselot) si muzica lui Hans Zimmer pentru a obtine un film haotic in sine, dar foarte accesibil publicului amator de convorbiri telefonice intr-o sala de cinema.

Stilul lui Ritchie de a regiza nu mai scapa de supralicitarea ritmului sacadat, de constructia haotic organizata ce aminteste oarecum de stilul lui Tarantino(doar aminteste am zis!) si i-a reusit cu excelentele "Lock, Stock and Two Smoking Barrels" si "Snatch" unde thrillerul alambicat intalneste fericit comedia englezeasca spumoasa in deliberarile ei demento-trasnite.
Sar repede peste fleacurile "Swept Away" si "Revolver"si ajung la "Rock'n'Rolla" unde incep sa se simta fiorii suprasatietatii, dar vreau sa cred ca omul a depasit faza pana sa ma lovesc de filmul de fata care mai avea putin si se mocirlea de tot.
Povestea se invarte in jurul cunoscutului detectiv britanic(Robert Downey Jr. corect in rol) si a doctorului Watson(interpretat sters de catre Jude Law) care trebuie sa salveze Anglia de nebunia unui geniu malefic(si mintea imi zboara ca fulgerul catre "V For Vendetta").
Aceasta premisa da startul unei cavalcade ce include batai multe(cu momentele de calcul matematic a fiecarei lovituri in parte si consecintele acesteia pe corpul adversarului - prin cele mai bune momente ale filmului fiind cunoscut faptul ca Holmes era amator de arte martiale), sarituri, explozii, poante si daca nu s-ar fi strecurat interventiile inteligente de deductie detectiveasca probabil filmul ar fi stat onorabil printre "Greu de ucis", "Arma Mortala" si alte serii pline de actiune debordanta.

Ritchie se joaca neobosit, dar o face acolo unde nu e cazul si nici macar locul.
Holmes nu este un erou de panarama ieftina si de prezentat atat de simplist.Ori Ritchie in maniera-i bizara de a construi un personaj crede ca oferindu-i sarmanului erou o altitudine indoielnica si foarte indepartata de originalul doylian acesta va fi mult mai agreabil unui public mai larg si de duminica.
Nu se ridica nici macar la genunchiul avatarului albastru a lui James Cameron pentru ca tot se fac atatea comparatii intre cele doua filme de parca ar avea vreo legatura macar din punct de vedere al efectelor speciale.

In cazul unor filme care aspira la o valoare mult mai artistica rezultatele la box office pot fi esentiale doar in aparenta(oricum isi scot banii inzecit, sic!) si atata timp cat "Avatar" vine cu o poveste simpla, insa bine spusa si bogata in detalii, dar si cu o noua perspectiva asupra tehnicii vizuale, "Sherlock Holmes" ramane la stadiul de blockbuster prafuit.

e bun. nu plictiseste, si are momentele sale de umor. Downey si Law mi s-au parut foarte buni, plus ca sunt la fel de fermecatori ca totdeauna. Film de masa, dar bun pentru ce si-a propus.
Ca senzatie cinematogragica, mi-a amintit de The Mummy (primul, ca restul au fost catastrofe).

LE. Daca exista un sentiment de revolta datorata vitalitatii, virilitatii, agilitatii, teribilismului etc. noului Holmes, pentru linistea sufleteasca a cinefilului, acest film poate fi considerat un fel de "Aventurile tanarului (si nelinistitului) Sherlock Holmes". Cerebralul Holmes va veni odata cu inaintatul in varsta.

Apropo de Sherlock, nu l-am vazut inca,probabil merg la el saptamana viitoare, dar cica ar fi mai acurat decat si-ar putea imagina lumea (spun "cica" pentru ca nu sunt foarte familiarizata cu povestile decat in mare). This guy makes some valid points (e unul dintre putinii review-eri pe care ii citesc):

Of course your familiar deerstalker cap-wearing Holmes fought the fucking Nazis. :)
Foarte tare, buticut, dar da-ne si un link, te rog.
Eu nu sunt mare fan Sherlock Holmes, si am urmarit filmul mai mult decat detasat (din partea mea, puteau sa-l bage si-n spatiu, cum au facut in Star Trek), si cred ca de asta pentru mine a functionat formula. Law mi s-a parut cel mai bun Watson din toti care i-am vazut pana acum, si relatia lor de prietenie (nu de oarecare subordonare, cum eram obisnuit) a fost un aspect pozitiv al filmului.

There you go: http://www.chud.com/articles/article...ERS/Page1.html :)

filmul nu are cum sa-i fie fidel lui Arthur Conan Doyle din moment ce e ecranizarea unei benzi desenate cu sherlock holmes! putina documentare nu strica...

http://www.bleedingcool.com/2009/12/...graphic-novel/


otherwise, filmul e fun si nici nu are pretentia de a fi altceva..

pai din link reiese ce NU e ecranizarea unui BD, pentru ca acesta nu exista :)

tu citesti inainte sa afirmi ceva? sau o faci instinctual?
de amatorismele astea ma leg eu. in sursa ta scrie opusul la ce afirmi. deci, ce sa intelegem?

S

Asta chiar le bate pe toate! :))
Si fraierii, normal, au pus botu'! :D
("Putinä documentare nu stricä", da' mai multä CHIAR n-ar strica!... =)) Sau, vorba neamtului: "Si tacuisses, philosophus mansisses!")

E mai tare chiar si ca-cazu' "300": o peliculä fäcutä dupä un BD fäcut dupä un eveniment istoric.
In cazu' "Sherlock Holmes" avem o peliculä fäcutä dupä un BD inexistent!

Pe scurt: filmele bune sunt bune indiferent dupä ce se fac.
Alea proaste rämân tâmpite chiar si dacä-s fäcute dupä BD-uri tipärite sau visate, dupä fapte istorice sau inventii, dupä "Hamlet" sau hamleti sau izmene rupte-n cur.

Ma intreb daca peste generatii vor fi cativa revoltati ca va fi facut unul un film cu James Bond, (acest mare "asset" al culturii universale, viitor clasic) care, vezi doamne, foloseste lasere in loc de revolvere, e gay, si nu respecta pleata-n vant a lui Sean Connery.

probabil ca da..

in alta ordine de idei ,aici mi-am cam furat-o, ca nu am avut rabdare sau timp sa citesc articolul ala...am luat de bun ce auzisem si eu.... my bad :)

ideea e ca oricum filmul este fun si atat. nu e vreun film care va fi tinut minte, si nici un film care va lua vreun premiu... doar o mica distractie de 2h.

faza anului e cea in care tu il invatai pe tarantino sa scrie scenarii,in cronica de la inglourious basterds :))) that really made my week :)))

Nimic mai bun ca un off-topic grosolan (si off-target, totodatä - semn cä fraieru' nici mäcar ca idee n-a priceput nimic, pe nicäieri!), ca sä-ti confirme cä l-ai atins în plin! >:)

Gata, back to topic.

cum nu e cineva de acord cu tine ,cum e "fraier".... tipic...

Sau invers: cum aud un fraier, scad sansele sä fiu de acord.

Back to TOPIC.

go wash! nu de alta dar se cam plange lumea care merge pe la vizionarile de presa... singurul mod in care vezi si tu un film,doar ca e moca.

Da, e foarte dezagreabil sä vezi cä te faci singur de râs, chiar în fata cuiva care de obicei te pune la punct când faci pe desteptul. Asa cä ajungi sä citezi minciunile tuturor scursorilor - färä mäcar sä verifici (la fel ca atunci când dai linkuri albe si zici cä-s negre). Comportament tipic de papagal a la ambrablurica, marx si alti alsacieni.
A fost al treilea si ultimul off-topic tolerat (ca sä nu zicä lumea cä fac abuz de functie). La urmätorul, sterg totul de la #19 în jos. Altfel, le iert.

Pit, nu te mai obosi degeaba!;)
De cronica mea nu zici nimic?O observatie, vreun sfat, ceva de adaugat?Hai domn' profesor!:D

Päi e ok, la nivelul cu care ne-ai obisnuit în ultima vreme. Comentariile critice sunt juste, organizate coerent si stäpânesti tot mai sigur stilul cronicäresc. Totusi, dacä tot mä inviti sä-mi reintru în rolul de "dom' profesor", am si câteva observatii concrete, la nivel de detaliu:

"(cu momentele de calcul matematic a fiecarei lovituri in parte si consecintele acesteia pe corpul adversarului - prin cele mai bune momente ale filmului fiind cunoscut faptul ca Holmes era amator de arte martiale)"

Cum adicä, "printre (...) momente[le] (...) filmului [este] cunoscut faptul cä Homles era amator de arte martiale"?

"valoare mult mai artistica"

Corect era "valoare artisticä mult mai mare" (eventual).

"Holmes nu este un erou de panarama ieftina si de prezentat atat de simplist.Ori Ritchie, in maniera-i bizara de a construi un personaj, crede ca oferindu-i sarmanului erou o altitudine indoielnica si foarte indepartata de originalul doylian acesta va fi mult mai agreabil unui public mai larg si de duminica."

"Panaramä" mi se pare cä sunä cam nepotrivit, în contextul stilului pe care l-ai adoptat la nivel general.
Aici se foloseste "or", nu "ori".
Atentie si la virgule (ti-am marcat cu rosu douä care aici erau obligatorii).
In genere, fii atent la detaliile märunte (punctuatie, etc.), pot fi înselätoare.

Sunt bine venite observatiile gramaticale mai ales pentru un incepator care se lasa repede dus de val si incantat de ce a scris.Bineinteles ca uita sa mai arunce o ultima privire asupra corectitudinii ortografice.Multam'!

We are here to serve. O:-)
Nu uita si deprinderea de a pune blanc dupä semnele de punctuatie.

(Si hai sä revenim si noi on-topic, c-am mutat scoala aciulea. ;) )

Mie mi-a placut.Vizionarea lui "Sherlock Holmes" a insemnat si prima oara cand dau ochii cu Guy Ritchie,de aceea am si savurat stilul vioi si jucaus, de care cei care il acuza pe G.R. de variatiuni pe tema debutului sau,probabil s-ar fi plictisit.Faza de la inceput in care Holmes isi reprezinta acea strategie de atac cu care se pregateste sa-l intampine pe un inamic mi s-a parut geniala.Aproape ca mi-am zis:"Mama mia , chiar e S.H.(si nu cum se spunea pe threadul de pe cinemagia:P )" ; chiar am simtit amprenta unui regizor de clasa.E adevarat,entuziasmul meu avea sa se domoleasca rapid dar s-a mentinut la un nivel decent.Referitor la relatia cu cartea-" e departe grivei de iepure...".In primul rand m-a surprins faptul ca au pus povestea intr-o lumina comica,pe alocuri caricaturala.Nu stiu altii cum sunt dar eu numai comedie nu gaseam in aventurile lui S.H. . Ciufulitul de Robert Downey jr.este o insulta la adresa "gentlemantismului" eroului originar.La Jude Law ,iarasi-nicio urma din admiratia,respectul si ,intr-un fel, umilinta care defineau relatia lor in carte.In fine,poate ca nici nu s-a vrut a fi o ecranizare clasica.In rest,filmul e chiar cool.E misto filmat,montat si cu o muzica agreabila a lui Zimmer.

Sherlock Holmes e ok, o abordare noua, incitanta, insa totodata e si un pericol, nu stiu daca mi-ar place ca eroii originali sa fie scosi din context si sa fie pusi in situatii care sa ii coboare din punct de vedere valoric in loc sa ii ridice. Ar trebui sa pun mana pe cartile lui Conan Doyle si sa il descopar pe adevaratul Sherlock Holmes, caci spre rusinea mea nu am apucat pana acum si apoi sa il compar cu filmul :P . Ceea ce ii lipseste cred eu acestui film este umorul negru englezesc tipic creatiilor anterioare ale lui Guy Ritchie, Snatch si Lock Stock andTwo Smoking Barrels care m-au incantat de-a dreptul.

Mie nu mi s-a parut ca ii lipseste umorul negru englezesc, dar e umorul lui Conan Doyle mai mult decat cel al lui Ritchie.
L-am vazut acum cateva zile si nu mi s-a parut asa dezastruos cum ma asteptam. Jude Law a fost chiar peste asteptari si de el mi-era cel mai teama.

Dezastruos, cred ca e un cuvant putin prea dur pentru Sherlock Holmes. Intradevar si pe mine m-a surprins stilul grotesc expus prin prisma personajelor si a actiunii insotite de acel umor negru englezesc care a amortizat oarecum intensitatea faptelor. Si in plus, toate aceste deficiente sunt insotite de relatia anemica dintre cei doi protagonisti, Sherlock Holmes ( Robert Downey Jr.) si Watson ( Jude Law ). Cu toate acestea, Hans Zimmer, pentru a nu stiu cata oara, salveaza reputatia patata a numeroaselor filme printr-o coloana sonora remarcabila. Recunosc faptul ca am gustat putin din acel umor negru englezesc, transformandu-mi fata incrutata de la atatea indicii si detalii neelucidate intr-una senina insotita de un zambet timid. In cele din urma, nu cred ca e un film sortit cosului de gunoi ci mai degraba pus intr-o cutie undeva sub pat.

Am câteva spoilere, cred. :P
Mi-a plăcut filmul. Totuşi dacă personajele nu ar fi fost tocmai Sherlock Holmes şi al său Watson, cred că ar fi fost şi mai reuşit.

Ultima oară, "am luat legătura" cu Sherlock sub forma unui joc pe calculator, iar personajul de acolo mi se pare că aduce mai mult a cel autentic... decât ce ni se serveşte în film, lucru ciudat. Mi-a lipsit şarmul şi discreţia lor.

Deşi interesante, secvenţele de "pur" dedectivism şi mie mi s-au părut prea ostentative, uneori chiar greu de urmărit. Cât despre viteze chiar mi se par un plus în film sau o bilă albă. Mi s-a părut că dă bine cu atmosfera creată. Deşi prea mi-a adus aminte de Matrix, ce e cu totul şi cu totul altă mâncare de peşte [sau aşa ar trebui?!].

Mi-au plăcut enorm imaginile, iar preferata mea este momentul confruntării cu... ciocanele. Amuzantă, cum de altfel au fost şi câteva replici. Cam puţine de acest gen pentru gustul meu, chiar aş fi dorit mai multe.
Cât despre scena de pe şantierul podului, aiurea mi s-a părut şi momentul când ea apare fugind mai mai să cadă, deşi iniţial părea destul de atentă în fuga ei. Dar exact cum zici, în timpul luptei chiar mă gândeam: ăştia cum au ajuns aici?! Şi dacă tot am vorbit de tipă, aş fi vrut să moară, deşi se pare că nu prea avea cum.

Acele secvenţe, bine structurate în film, chiar mi se par cele mai interesante şi bine gândite.

În timp ce îl vizionam mă gândeam cum i-ar fi stat lui Johnny Depp în rolul lui Sherlock. Oare i-ar fi reuşit întâmplător mai mult şarm?

Nici chiar aşa, dar într-adevăr este unul dintre puţinele generice ce l-am urmărit cu plăcere.

Uitasem de ceva:


Mi-a plăcut enorm coloana sonoră, chiar de apreciat la... superlativ. :P

Holmes este un film care chiar mi - a placut!Chiar aveam nevoi de putin mister,iar Sherlock mi l - a dat.
Este un film cu actiune de moda veche,dar care a fost impresionanta.mai ales unele capcane.
Robert Downey Jr joaca foarte bine alaturi de Jude Law si glumele ala Guy nu lipsesc deloc.
Misterul nu lipseste deloc,Sherlock are chiar o misiune destul de greuta care mi - a placut.
In film sunt unele dialoguri pt. care unele persoane le - ar considera plictisitoare ,dar sunt resdefinite cu o gluma.
Per ansamblu.Sherlock Holmes este un film Foarte bun si nu aveti nimic de pierdutB-)

coloana sonora si actorii su facut totul din acest film. in rest nu prea mi-a placut nimic.

(:|

cam da , actorii :D