Scopul filmului
 

Da,pai asta ma cam preocupa pe mine “de trei zile-ncoace”.
Definitiile mele preferate provin de la Tarkovsky- de a oferi un raspuns la intrebarea privind sensul vietii sau macar sa puna aceasta intrebare-si de la Sterne(sincer,nu stiu cine-I tipul dar il citase Radu Jude intr-un interviu pentru Film Menu)-sa descrie firea omeneasca.De fapt, Jude spunea ca daca filmul are un scop atunci poate ca…E in afara intelegerii mele cum poate un om sa intreprinda un proiect atat de masiv-un film-fara a avea un scop bine definit.M-am oprit la aceasta viziune deocamdata dupa ce teoria mea s-a scuturat pe rand de concepte precum informare,imitatie sau entartaining.

Din cate am inteles eu, cel mai important la filmul adevarat e ca acesta sa aiba o tema “spiritual-filosofico-moral-umana”(scuzati expresia!).Asta explica si reactiile unora:Fellini era impotriva filmului istoric iar Jacques Audiard,s-a declarat impotriva filmului social.Cred ca filmul politic-ca tot se discuta acum si despre el-intra in aceeasi categorie(non-arta),nu?

Asadar,in speranta ca nu ma veti trimite la biblioteca-desi ,categoric ,o merit-va invit sa filosofam un pic:care este scopul filmului?

Daca stii raspunsul la intrebarea asta:

"Care este scopul artei?"

Atunci ai sa stii si raspunsul la intrebarea ta.

PS: Sper sa nu par prea ironic.

Sters.

care arta? s-au cam schimbat coordonatele artei (in genere) in zilele noastre. din pacate. banuiesc ca vroia sa auda altceva de la tine. eu incep sa cred ca totul se rezuma strict material (cu mici exceptii). si de aici pleaca numai lucruri artificiale si tot asa. am scris concentrat sa nu va obosesc prea tare. putem diseca daca insistati.
foarte bun topic. dar, dupa cum poti observa, nu prea ii atrage pe oameni. totul a devenit o cauza peirduta, in afara mizerabilei existente.
numai bine!
S

Black,daca acel "prea" nu il bagai,ironic nu ramaneai.;)

A vorbi despre scopul filmului in paralel cu cel al artei ,in general, mi se pare prea detasat.Ce poti sa spui despre cinematografie pornind de la muzica,de exemplu?

foarte adevarat, dar daca vorbim totusi despre scopul fimului, nu poti decat sa incepi de la filmul mut, de ex "The Tramp", si sa termini cu 2012, iar peste cateva zile poti sa zici Avatar. In fine a considera ca in zilele noastre principalul scop al filmelor este sa dea peste cap recordurile la bugetul realizat in primul weekend de rulare, da, este adevarat, totusi "propunea" lansata de Federico este una generala.
So... What's up doc???

Sa inteleg ca pentru tine cinematografia nu reprezinta o arta?

Depinde de perspectiva...

Tocmai, perspectiva mea plaseaza filmul ca o arta. Probabil din acest motiv sunt foarte dezamagit de productiile din zilele noastre, dar... it could be worse! :-? (I am very Off-topic probably)

Ador perspectiva ta.:x
Dar nu pot condamna producatorii pentru perspectiva lor...
Si imi pare rau ca multi spectatori vad in film doar un mijloc de destindere...=((

Cunoastere, auto-cunoastere, evolutie, educatie, propaganda, entetainment, stimulare, si mai gasiti voi.
Care este scopul literaturii? Cred ca e acelasi cu al filmului, difera formatul.

În general o întrebare generează o altă întrebare. Artă există, frumos există, iubire există, cum la fel de bine există şi opusul acestora. Eu cred că în tot şi în toate, de fapt, ne căutăm pe noi. În unele lucruri ne regăsim, în altele nu. Mie personal îmi displac profund filmele oror. Nu pot...

Ei,na!De unde ai tras concluzia asta?Vroiam sa spun sunt diferente prea mari de nuanta intre cele doua iar ca sa le amesteci si sa tragi concluzii general valabile asupra artelor si artei ar fi o fortare.Nu e mai cuminte sa discutam despre fiecare in parte?Pe de alta parte cred ca cinematografia e cea mai usoara dintre arte.Adica mai accesibila,mai "light".


Corinka,in ce sens depinde de perspectiva?De ce nu dezvolti?

Primul meu post e atat de bogat in idei pe care le evitatati cu seninatate...!Ce parere aveti despre teoria lui Tarkovski?
Stim cum e cinemaul de astazi...dar cum ar trebui sa fie?Care este idealul cinematografic catre care ar trebui sa tinda fiecare autor?Pe ce principii s-ar baza creatia filmica ideala?

Tarkovsky spunea ca divertismentul in cinema e degradant atat pentru autor cat si pentru spectator.Oare ce i-ar raspunde Tarantino?

Tarkovsky a fost om, nu dumnezeu.

Ma refeream la faptul ca scopul producatorului este profitul.

Filmul inseamna explorare, cunoastere, stimularea imaginatiei si nu numai. O sa mai dezvolt eu. Pana acum, marius_em a sintetizat foarte bine.

Touche!Dar doar atat ai sa-i reprosezi?Daca nu esti de acord cu el mi-ar placea sa-l contrazici cu argumente.:)



LE:Sunteti de acord ca e mai "productiv" sa discutam despre cum ar trebui sa fie si nu cum este filmul?:)

Nu neaparat mai productiv. Nu are cum sa se faca numai filme bune, trebuie sa existe si cele mai slabe cu actori mai mici & regisori. Cu aia ce facem? ii trimitem la pascut?
Oricum filmul este o experienta care te face de multe ori sa reflectezi asupra propriei vieti, luand decizii importante (it happened to me).
Bine a zis Mariusica acolo cu imaginatia, pai unde ai m-ai vazut tu zombi, calatorii in timp, lumi paralele?, wtf?!, care nu-si au locul in realitatea timpurilor noastre.Deaia e film, ca nu e real(nu in toate cazurile). Filmele inspirate din realitate sunt cu totul altceva, deci intram in alta discutie.
Stiu, sunt ignorant la unele capitole, poate printre ele se afla si asta, dar asta e punctul meu de vedere :)

Sa faci unul,da,inseamna imaginatie.Sa vezi unul nu sunt foarte sigur.Cu alb-negrul si "mutul" stateau un pic altfel lucrurile.Cred ca necesita o doza de subtilitate ca sa se reuseasca stimularea.De fapt efectele alea obositoare tip "Transformers" care ne sunt bagate pe gat sunt mai degraba inhibitoare.

bun!
sa luam exemplul lui transformers 1 sau 2 (care vreti).
daca ai copilarit cu figurinele alea, cu benzile desenate etc etc - este un mare lucru sa vezi si un film cu asa ceva. cu toti ne am intrebat: cum ar arata? sau e posibil? uite ca e. intr-un fel sau altul. o sa placa si nu o sa placa. poate nu e un film universal. e un film pentru fani. de ce nu l puteti trata ca atare? tot un fel de arta e. acceptata universal sau nu. trebuie sa intelegem ca la nivel de majoritate perceptia artei s-a schimbat (parerea mea) si se va schimba. ce parere aveti despre cartile electronice? va oripileaza? il considerati un pas evolutiv major? cand o sa ajunga sa vada toata lumea filme pe ipod in metrou, iarasi se va schimba cinematografia.
dupa mine nimic nu poate sa inlocuiasca senzatia de film la cinematograf. atata cat am trait-o eu. Pe la Cosmos (Star Wars), prin gradinile de vara (Rocky) si primul mall --- bla bla.....
fiecare sper sa gaseasca ceva in aceste filme. ceva bun.

[quote=Federico][quote=Black]

Post-modernismul a distrus ideea de "ideal". Nu mai exista standarde de frumusete absoluta, nu mai exista delimitari ale creatiei artistice, nu mai exista tipare dupa care sa fie construite filmele.
Nu mai exista nici macar retete pentru block-bucksteruri. Filmul "2012" facut dupa "retete" e un exemplu foarte clar.

Si daca stau bine sa ma gandesc, imi e greu sa definesc pana si filmul meu ideal. Deci cred ca si la nivel individual discutia e un pic fara rost.

"I.B.: S-au făcut multe filme despre detenţie. Prin ce anume abordarea dumneavoastră a fost deosebită?
J.A.: A trebuit să văd aceste seriale, Oz, de pildă, ca să-mi pot face filmul. Pană la urmă am sfârşit prin a mă demarca de aceste stereotipuri. Nu am vrut nici să fac un film în care să spun lucruri. Nu acesta e cinemaul pe care îl doresc. Nu vreau să fac un cinema stalinist, ci unul care să ofere emoţii. Cinematograful e o artă. Dacă nu, e documentar. Am făcut cinci filme, nu mult. Am vrut cu acest film să ofer o amplă imagine cinematografică unor oameni care nu dispun de aceste imagini. "

"I.B.: Nu credeţi că filmul dumneavoastră va fi perceput în Franţa ca cinema social şi nu ca cinema de artă?
J.A.: Nu am încredere în cinemaul social. Dar această lectură socială nu mă interesează absolut deloc. Ştiţi probabil că există acum în Franţa o întreagă dezbatere despre penitenciare, dar eu nu vreau să intru în aceste discuţii.

I.B.: Dar intraţi oricum, fără să vreţi.
J.A.: Asta e, răspund pe de lături. (Râde.). Eu iubesc cinemaul şi aş vrea să se vorbească în cronicile de film despre cinema, nu despre tematica socială. 80% din articolele pe care le-am citit în 2008 despre Entre les murs, de Laurent Cantet, se refereau la social şi nu la film în sine. Dar să se spună naibii odată că Laurent Cantet e un cineast foarte tare şi să nu ne mai înnebunească cu faptul social. Se foloseşte de social? Normal, arta se foloseşte de social ca să producă metafore. "

Am extras eu ce era relevant pentru topic din interviul dat de Jacques Audiard, anul trecut la Cannes, Iuliei Blaga . Restul, aici: http://agenda.liternet.ro/articol/91...ngrozitor.html

Acuma, ramane intrebarea daca e orice fel de emotie. Daca cea negativa si cea pozitiva intra in aceeasi oala. Daca experientele grotesti, gen "Irreversible" , "Antichrist" si horror in general, nu sunt agenti degradanti ai spiritului.
Tarkovski crede ca nu.
"Care este însă scopul filmelor de artă versus filmele-conservă? Are arta un scop anume? Şi dacă da, este el redefinit perpetuu de epoci, de mode sau are puterea să transceadă vremurile? La modul ideal, arată Andrei Tarkovski, ţelul artei - neschimbător, peren - este acela de a "explica artistului şi celor din jur care este sensul vieţii unui om; iar dacă nu reuşeşte să-l explice, măcar să adreseze această întrebare". Arta modernă însă a luat-o pe un alt drum. Nu mai contează aspiraţia către un ideal, căutarea unui sens vieţii, ci afirmarea valorii individului ca entitate autonomă. Artistul nu mai este "un slujitor al unei idei măreţe, al unui ideal comun, gata oricând să-şi răscumpere înmiit darul cu care a fost înzestrat". Arta nu mai este o omilie, o expresie a ceea ce are omul mai bun în fiinţa sa: nădejde, credinţă, dragoste, frumuseţe, rugăciune. De aceea omul modern, extrem de suspicios faţă de ideea de jertfă (chiar dacă exprimarea de sine presupune obligatoriu o formă de sacrificiu) şi bombardat din toate părţile de clişeele diferitelor genuri, manifestă o sensibilitate (şi o dependenţă) excesivă faţă de surogatele artistice. "
("Andrei Tarkovski despre filmul de artă ca hieroglifă a adevărului absolut" , Marian Radulescu
http://agenda.liternet.ro/articol/92...i-absolut.html )

De asemenea, "Stalker is not a desperate film. I don't think a work of art can be inspired by this sort of feeling. Its meaning must be spiritual, positive, it should bring hope and belief. I don't think my film lacks hope. If this is true — it is not a work of art. Even if Stalker has moments of despair, he masters them. It is a kind of catharsis. It's a tragedy but tragedy is not hopeless. This history of destruction still gives the viewer a glimmer of hope. It has to do with the feeling of catharsis. Tragedy cleanses man."
(Entretien avec Andrei Tarkovski (sur "Stalker") with Aldo Tassone in "Positif", Oct. 1981)

Ar fi interesant de cunoscut in special pozitia devoratorilor de horror fata de cele de mai sus.

Self-pretentious. Arta e pentru consumatori, nu pentru artisti. Daca ar fi pentru artist, arta n-ar trebui expusa, si artistul n-ar trebui sa fie atat de exhibitionist. Daca filmul intra in discutia asta despre penitenciare, ar trebui sa se bucure, nu sa degajeze subiectul cu nonsalanta.

Scopurile filmului:
- financiar
- expunerea unor idei, mesaje, concepte
- propaganda
- entertainment
- business
- educativ
- omagiu
- expunerea cat mai realistica a unui eveniment istoric sau de mare importanta
- social
- transpunere vizuala prin adaptarea unor romane, nuvele, pergamente, etc
- material pentru labagii
- si lista poate continua...

Continua, te rog, poate te si apropii de adevar...

Si adevaru' care ar fi?

Filmul e ca firul Ariadnei

@Sox: Cel mai probabil cel al lui Audiard si Tarkovski.

@SoricicaMov: Superb de vag, dar nu fi scumpa la vorba de data asta, te rog.

Daca te referi la expunerea intr-un mod artistic cu scopul de a impulsiona creativitatea si de a schimba nuanta vietii atat de monotona si rigida, astea sunt timpuri de mult apuse. De ce din punct de vedere cinematografic privim inapoi, vizionand cu mare placere un film clasic alb-negru si hulim filme precum 2012 cu imagini atat de colorate? S-a pus accentul atat de mult pe imagine si promovare a violentei in film incat s-a uitat scopul real al acestuia.

Ma refer la emotii (Audiard) inaltatoare (Tarkovski) .

Daca eu ca individ aleg, cu eul meu, si nu las himera unui public dintr-un cinema sau box-office-ul sa ma influenteze, nu sunt timpuri deloc apuse; dar ce straniu si fascinant este ca uneori nu noi alegem filmele ci ele ne aleg pe noi si spun asta pentru ca am vazut asta seara Ingerul exterminator al lui Bunuel; am descarcate cateva filme ale sale si din lipsa de subtitrare fie ea si in engleza am zis pas primelor trei alese pentru ca acesta sa mearga, coincidenta? puteti sa radeti dar nu cred, sunt intr-o dilema mentala asemanatoare cu cea fizica a personajelor din film si urmarindu-l m-am simtit ca jumatatea clepsidrei; cum de 'm-a ales' insa e ceva ce nu-mi pot explica si sincer nici nu vreau pentru ca as stirbi din frumusetea aproape ireala a unor momente create de Film
Deci, de aici cumva firul; o sa observi, Federico, simetria: Fir = impletire, rezistenta, desfasurare ~ Film = eterogenitate, impact, curgere; Ariadna = chipul conglomerat luminos (Creatorul de film) ce razbate dincolo de intunericul si iluzia Labirintului (Vietii); daca il privesti cu ochii interiori, filmul e un corn al abundentei de indicii, care folosite cu istetimea sufletului, pot fi izbavitoare

Emotii, zici... Ok. Si ce film din ultima vreme te-a emotionat pana la lacrimi?

Si cum ramane cu satisfacerea nevoilor publicului majoritar? Sau vrei sa zici ca industria filmului din prezent nu urmareste acest scop...

Nu vad ce relevanta ar avea raspunsul meu.
Unde vrei s-ajungi?

:) Arta se foloseste si de piatra seaca pentru a produce metafore, daramite de social, un teren atat de fertil si multifatetat

SoX, tu pentru turma iti faci griji?

Daca tot ai mentionat faptul ca stimularea emotiei este scopul filmului, as vrea si eu sa-mi prezinti macar initiativa unui film din ultima vreme de a creea emotie privitorului.

Probabil "Un Prophete" , avand in vedere cele de mai sus (din interviu). ;)

Nu pentru turma imi fac griji, ci din cauza ei, cinematografia se indeparteaza de statulul initial de arta pentru a satisface nevoile publicului lipsit de gust...

Nu cred ca publicul (majoritar) e lipsit de gust; e lipsit de un gust rafinat.

Edit: In principiu, si fanii "Avatar" - ului au fost miscati de telenovela aceea. Numai ca sensibilitatea propusa de Cameron e una de santier.

Emotia pe care am simtit-o urmarind Un profet a fost intensa dar lucida, ca lumina taioasa vertebrala a unei dimineti insorite de iarna

Federico, cu o floare nu se face primavara, mai ales daca e o probabilitate...

Daca un gurmand m-ar invita intr-un fast-food ar fi probabil pentru a-mi da o simpla lectie de nutritie :) Si pe masura ce instruirea ar inainta, as invata sa gatesc ales ;)

@Sox: "Probabil" era folosit sarcastic. N-ai citit citatele de Audiard?
Si oricum, noi vorbim la modul idealist si teoretic. Daca industria de azi e pervertita si si-a pierdut menirea, ma intereseaza care e calea cea dreapta.

Exact, cu totii am trecut printr-un fast-food, ideea e sa nu ne oprim aici.

Si nu in ultimul rand, cred ca scopul este interpretat de polul receptiv, adica de noi, privitorii. Noi impunem scopul filmelor. Filmul (in special cel de astazi) e ca orice produs pe piata, in care producatorul se conformeaza cerintelor consumatorului. Poate pentru Audiard si Tarkovski, definirea scopului este dat prin expunere emotionala, dar nu pentru toata lumea este valabila aceasta perspectiva. Ce vreau sa spun e faptul ca scopul unui film nu se poate rezuma numai prin emotie.

putem vorbi de scopul celor care fac filmele (mai banesc sau mai sufletesc) si scopul celor care le vad (probabil mai mult despre asta este interesant sa ne intrebam)

Pai, da, e un anumit tip de emotie. Acel tip care iti dezvolta un anumit tip de cunoastere, care iti deschide ochii in fata transcendentului. Si de aici mai e putin pana la arta crestina ca singura forma de arta autentica, cea a lui Tarkovski, in primul rand ( si a lui Dan Puric, daca imi dati voie sa ies un pic din sfera cinemaului) .

Parcă A(kira) K(urosawa), referindu-se la filmul său Cei șapte samurai, spunea că el a urmărit „divertismentul, dar un divertisment serios”. Ca realizator, este puțin nepoliticos să-ți plictisești spectatorii, deși sunt unii, precum A(bbas) K(iarostami) care declară sus și tare că lor le plac filmele la care se adoaarme, dar! care îți rămân în memorie și îți pun mintea la contribuție pe termen lung.

as veni cu o completare pe langa ceea ce a spus Marius:

experiment, antrenarea curiozitatii/inteligentei, umorului, simturilor

Ideea e miezu'
 

Scopul filmului in cea mai mare parte este de a transmite:

A.In primul rand va transmite imagini,in modul in care a interpretat regizorul un anumit scenariu.Va transmite cu alte cuvinte o idee.Pur si simplu ne va arata ce se poate petrece in mintea unui om, ca si cum un vis ar deveni "realitate", sau ar fi inregistrat si transpus pe un ecran(nu ma indoiesc de faptul ca multi regizori si-au visat la propriu unele filme inainte de punerea lor pe fasia alba)

B. Pe langa prezentarea unei idei, va incerca sa transmita si anumite sentimente. Maestrii papusari manuiesc cu grija un scenariu astfel incat sa poti rade cu pofta,sa te sperii de sa faci pe tine, sa iti fie ciuda pe un personaj de sa ii doresti chiar moartea, sa simti nevoia ca vrei sa avertizezi un personaj, si uneori tu sa fii cel care are cheia de dezlegare a unui mister si sa te simti neajutorat pentru ca nu o poti transmite mai departe..cu alte cuvinte te face sa vrei sa faci parte din film.

C.Uneori filmele pot da nastere dorintei de a vedea un film pur si simplu, de a fi martori la unele evenimente din viata cuiva,fie ele si fictive, pentru a te desprinde de realitatea care te inconjoara, pentru a avea oarecum un sentiment de putere superioara,divina, care poate vobserva de la departare anumiti indivizi si toate evenimentele ce le altcatuiesc viata.

D.Atunci cand transmite ideea de "Trebuie sa vad filmul asta"..abea atunci regizorii se simt impliniti.Din pacate cei mai multi poate se simt impliniti pe plan financiar, dar atunci cand se simt mandri ca "ideea" lor a prins viata, si ca toti mai multi oameni ii impartasesc aceeasi parere,el fiind primul care a perceput-o, atunci ego-ul prinde aripi mai aprinse ca oricand. Din aceasta perspectiva, fiecare film poate fi privit ca o noua inventie.