Clasice care ni se par plicticoase, desuete, neinteresante...
 

Cum ar fi To kill a mocking bird. Ce film prost am vazut aseara! To kill a mocking bird!

Atat de clasic (clasic are aici sensuri negative adica iesit din uz, desuet, prafuit, total neinteresant, pueril, stupizel) incat pana si spectatorii mai in varsta si-au pierdut interesul de-a lungul acestui film.

Plus ca filmul e prost structurat, trece de la un plan al naratiunii la altul fara nici o legatura si este dozat prost, adica uneori sta prea mult in povestea copiilor si a distractiilor lor estivale dupa care trece brusc in zona meseriei avocatesti a tatalui copiilor jucat de Gregory Peck.

Gregory Peck este avocat si apara un negru acuzat de violul unei fete albe, intr-o perioada a Americii in care negrii nu aveau nici o sansa sa nimic. Anii '30 sau pe-acolo.

Interesant este totusi faptul ca totul este vazut prin ochii copiilor si totul in film devine emotionant sau tensionat sau infricosator, in functie de cum traiesc cei mici lumea.

Altfel, nu am auzit o pledoarie avocateasca mai plicticoasa in viata mea decat cea a avocatului din final care incearca sa-l salveze in fata juratilor pe Tom.

Bine ca s-a terminat filmul ca m-am putut da jos de pe pereti unde ma suisem de plictiseala.

Demodatele filme ale lui Douglas Sirk le-as trece aici (chiar daca nu pot spune ca sint de proasta calitate, clasice plicticoase & prafuite sint). Apartin unei epoci apuse...

"Gone With the Wind"-prima oara cand am adormit intr-o sala de cinema(eram si cam obosit, ce-i drept);e prea lung,naiv si teatral.

Cu riscul sa ma anatemizati, o spun, totusi: Singing in the rain mi se pare desuet, noroc ca muzica e ok.:D

Banuiesc ca toti cei care posteaza aici o fac cu o stringere de inima si cu anumite temeri de anatemizari...:D

Cred ca ar trebui refacut titlul topicului, desi, in forma actuala, prin aglomerarea de epitete, poate starni controverse interesante. Poate ca ar trebui sa se dea de inteles inca din titlu ca este vorba de o doza in semnata de subiectivism.

X( Fara ele nu exista nimic din ceea ce se numeste cinema-ul disfunctional si melodramatic, nu aveam Almodovar, nu exista Far from Heaven iar Jean Luc Godard si John Waters ar fi fost vaduviti de un regizor preferat.

Pai nu-i contest valoarea sa in istoria cinema-ului, am zis doar ca filmelor sale le-a trecut vremea - daca le privim prin prisma lui Almodovar, ca tot ai amintit de el, sau a altor contemporani (influentati fara indoiala de Sirk) filmele astea apar prafuite. Am vazut cu ceva vreme in urma All That Heaven Allows si era sa adorm de vreo 17 ori...(:| (:| (:|

Mockingbird nu-i prost deloc. La faza cu plictiseala nu ma bag pt ca plictiseala nu functioneaza dupa legi logice sau fizice. :D De Sirk zic doar ca nu am apucat sa-i vad vreun film dar e pe lista.
Singin in the rain este muzicalul meu preferat (si sunt un om care uraste "maimutzareala", "cantecul si jocul" fara motiv in filme). Filmul asta nu e doar un muzical si gata. Are regie definita, culori, efecte. Toate cu miez.

Asa si mie A Clockwork Orange mi se pare oribil. Dar probabil m-as trezi cu o bata in cap daca as face greseala sa spun asta cu voce tare.

Pai tine strict de gust, mie All that Heaven Allows mi-a placut la nebunie (ca de altfel si Written on the Wind).

Nu doar ca nu mi se par prafuite, ba as merge pana acolo incat sa spun ca sunt mai actuale ca niciodata (mai ales ca, la nivel de plot, Sirk era specialist in abordarea tabu-urilor, semn de modernitate, de aparitie inaintea timpului sau). Comparatia e nedreapta - evolutia cinematografica (tehnica si cum vrei) si curajul tipic almodovarian nu inseamna, implicit, ca inaintasii sunt buni de lada cu amintiri. La drept vorbind, si filmele lui Almodovar imi par la fel de anacronice. Urmeaza sa spunem ca Lubitsch, Wilder sau Sturges sunt plicticosi si prafuiti.

Cu alte cuvinte, nu protestez apropo de opinie - God forbid - dar titlul thread-ului imi pare putin obraznicut, suna ca o sentinta (am eu probleme cu semantica, ce sa-i fac?) si nu e deloc inspirat - ce cauta "plicticos" la un loc cu "de proasta calitate"?

In alta ordine de idei - Poate ca erai prea obosit cand l-ai vazut ;)

cinemania, pedepseste-l! :)

La mine pur si simplu nu mai functioneaza acea inocenta si naivitate (aici pot da inca un exemplu - The Constant Nimph - l-am vazut recent si mi-a lasat aceleasi impresii).

sper ca va convine varianta mai scurta a titlului

Cel mai cinstit titlu ar fi fost "Clasice care nu ne place noua de ele" dar, ma rog, si asta e bunicel

Clasicuri care nu ne (mai) place noua pe ele care este.

Ne jucam

Clasicuri care nu ne mai place noua pe ele ca si filme si sa zice decat care este

Nu ne lasi sa facem misto de titlul initial, ai? >:)

Hai on topic...
Credeti sau nu, eu m-am plictisit mereu ingrozitor la Calauza. Ba, la o vizionare, a adormit sforaind si-un prof. =))

nope


interesant exemplu ai dat

cum de te-a plictisit ?

sa fi fost de la ritmul de succedare al evenimentelor? shot-urile lungi ?

Bineinteles. Ritmul lent, lungimea cadrelor, imi amplificau starea de somnolenta care ma incerca in diminetile de dupa chefuri prelungite. :D
Se dormea bine de tot pe Tarkovski la cinemateca. B-)

De bate in cap te iert, dar nu uit!:-?

Ben - Hur, scuzati daca nu am scris bine :), vazut de altii ca un soi de capodopera, in viziunea mea doar un film vechi!

De ce mi-ati sters titlul topicului? Dar va rog frumos sa-l refaceti, asta e chiar culmea, am vrut ca acest topic sa fie despre filme prafuite, desuete, ba chiar ridicole, daca vreti voi un topic doar despre plicticoase ( care pot fi foarte actuale, deci nu desuete, asadar mi-ati stricat categoria la care vroiam sa ma refer) nu aveti decat sa faceti altul.

si actuale si clasice mai greu.

dar daca tot ati inceput cu Tarkovski si Kubrick, ati putea continua cred cu Ingmar Bergman
(mama, ce-am mai cascat!) Michelangelo Antonioni (un somn bun!) Federico Fellini (am atipit dar m-au trezit sforaiturile din sala) Francois Truffaut, Tony Richardson, Karel Reisz, Rainer Werner Fassbinder, Luis Bunuel, Robert Altman, Elia Kazan, Jacques Tati, Erich von Stroheim, Akira Kurosawa, Sidney Lumet, Jean Renoir si ce mai gasiti voi pe acolo. Si istoria filmului in general, ca orice istorie, e foarte plicticoasa.

De ce ti s-a parut Mocking bird un film bun?
Lasand la o partea plictisul subiectiv, ok, ce spui tu ca e bun la filmul asta?

Eu spun pe langa cele spuse la deschiderea acestui topic, ca filmul vorbeste despre doua teme tocite, copilaria feerica, mitologia zvonica urbana si discriminarea negrilor. Problema nu e ca sunt teme tocite, in fond vorba multora, nu exista nimic sa nu se fi spus pana acum, dar modalitatea in care sunt expuse temele astea ma de pe spate (asa dorm eu la filme, pe spate). Vezi copiii aia zburdand prin curte, intr-o lumina bucolica gretoasa, il vezi pe tatal atat de intelept si care da sfaturi de Om cu O mare. Linia povestii e lipsita de cum sa-i zic, sofisticare, simplista.
Parca e un film pt persoane care pricep greu subtilitatile si atunci le spui ca la tonti povesti simple.

Haha! Sunt curioasa ce crezi despre It's a Wonderful Life...

Titlul topicului fusese schimbat pentru ca incerca sa combine (cum vad c-o face din nou) o chestiune pur subiectiva (plictisul) cu un verdict (prost, respectiv neinteresant), chestie care mie, personal, mi se pare, dupa cum ziceam, tupeista si (adaug acum) care frizeaza ridicolul.

Vezi discutia despre Sirk - poate plictisi un om sau altul, dar filmele nu-s nici proaste nici neinteresante si, in economia evolutiei cinema-ului, joaca un rol extrem de important si de bine stabilit. Idem ecranizarea dupa Harper Lee, important courtroom drama (poate te plictiseste, dar un critic/analist/filmolog serios nu-i poate anula rolul jucat in evolutia genului, deci n-are cum sa fie neinteresant).

Adaugati acolo 'care ni se par' si rezolvati onorabil problema titlului de topic.

De aia e forum...sa se discute si sa-si argumenteze fiecare parerile despre un anumit film (clasic) care, in opinia respectivului, ar fi plicticos, neinteresant, fara valoare (fie in totalitate fie sub anumite aspecte), pe cand in opinia altora (inclusiv a criticii de film declarate) acel film sa fie o capodopera etc,.

"In opinia altora" e aici un pic fortat desigur; sunt pelicule de o importanta uriasa in evolutia filmului dupa cum timpul a aratat-o, acestea placandu-i si lui Dumnezeu, dar totusi nu putem sari la gatul cuiva care vede lucrurile diferit.

Doamne ajuta :D

PS: mersi pt pont Judex ;)

You're welcome, bro! ;)
Merci si io pt pontul de dimineata cu fiarele. :D

Oarecum on topic: avem voie si cu filme romanesti aici? Sau pe-alea le-am incadrat deja la 'film romanesc si-atat'?

@cinemania: chiar daca ne prosteam eram totalmente on-topic. ai sters absolut degeaba 3 postari. ma rog.

@illo: hai sa zicem ca unele lucruri care tie ti se par gretoase, tocite, simpliste eu le gasesc firesti, naturale, arhetipale, straight, armonioase, o oaza de normalitate intr-o lume twisted, etc, etc. u may call me old-fashioned or silly or as u please :-*

@cory: las' ca te prind eu pe tine cu matza in sac, cu vreo capodopera pe care n-o iubesti sincer si dezinteresat. n-o sa te uit nici io na :P

mie "8 si jumatate" mi s-a parut plictisitor.
La Crucisatorul Potemkin am rezistat cu greu si numai din cauza faptului ca trebuia sa-l vad.
Nici Citzen Kane nu m-a dat pe spate desi evident imi dau seama cat de inovator a fost pentru perioada in care s-a facut.

baby, you're in the corner

Chambord, nobody puts baby in the corner :) !

ouch, i forgot that !

rectificare: baby u're in the middle !

:)) =))

nici eu n-as fi putut s-o zic asa de bine! :P

oboseala asta


ca de exemplu Stalker, ca io inca nu pot trece peste somnolenta la filmul asta declarata de Judex deunazi :D

pe mine, de ex., Tarkovsky a reusit sa ma ia in calatoria sa spirituala de fiecare data cand am revazut filmul

Stalker e in Top10-ul meu All Time. That says it all. De fapt plusez: e pe locul 2 dupa Dekalog (Kieslowski). This REALLY says it ALL. :P

Rickie baby, sa n-am ambitie de nu zbor urgent in Belgia si te sechestrez! Pentru ca ai votat cu Base. Nu, glumesc! Hai, de Potemkin inteleg, e obligatoriu blabla... Dar iti cant - voce >:) - pana accepti sa nu te plictisesti la celelalte doua.

Nu inteleg ce cauta in acest topic Otto e mezzo, ati putea sa si justificati umpic alegerile voastre ca sa intelegem si noi de ce va plictiseste un film sau altul, de ce vi se pare prafuit?

M-a plictisit Otto e mezzo pentru ca in primul rand l-am vazut la Cinemateca in niste conditii foarte proaste. In al doilea rand l-am vazut inainte de alte filme de Fellini, ceea ce n-a fost tocmai indicat, filmul fiind considerat o sinteza si un manifest a carierei lui artistice.
Fiind un film considerat atat de important pentru cinematografie, mi-am zis ca e de vazut chiar daca nu acumulasem pregatirea pentru a-l intelege in profunzime. In fond daca nu-ti place filmul in care un regizor isi prezinta conceptia despre lume si arta, care sunt sansele sa-ti placa celelalte filme? Ei bine, la Felini nu prea a functionat mentalitatea asta intrucat am vazut dup-aia filme care mi-au placut mai mult. Cu toate astea nici unul nu m-a dat pe spate iremediabil, ceea ce ma duce la ultimul motiv pentru care l-am considerat plicticos.
Pur si simplu eu nu rezonez cu modul in care sunt construite personajele si situatiile in filmele lui. Citisem acum mai multi ani o comparatie intre cum este reflectata Italia in filmele lui Fellini, si cum este descrisa in filmele lui Antonioni. Eu una sunt pe aceeasi lungime de unda cu Antonioni.
Nu pot sa explic exact ce anume nu-mi place la Fellini, dar pot sa spun ca stilul lui l-am regasit si in cartea Intunericul si mierea (aka Parfum de Femeie). Personajele sunt extrem de pasionale si traiesc lucrurile foarte intens dar intr-un mod atat de interiorizat incat din afara toate replicile lor par penibile (sau cel putin asa imi par mie).

Fellini e un regizor bun (nu contest asta), filmele lui trebuiesc vazute, dar nu cred ca ar trebui sa fie o surpriza ca nu reuseste sa transmita tutoror aceleasi emotii. Are un stil mult prea personal ca sa te poti astepta de la el sa emita lucruri universal valabile.

Pai insusi Woody Allen este asa, vorbeste intruna si despica firul in patru in permanenta, oricare ar fi subiectul. gandeste cu voce tare si gaseste in orice chitibus un motiv de disputa, tonul sau fiind invariabil unul autojustificativ. Atat personajele interpretate de el, cat si celelalte create, de cele mai multe ori in jurul sau, prezinta caracteristica de care vorbeai mai sus.

Haha, ce bine ai zis-o Bremen!
Aceeasi sporovaiala enervanta remarc si eu mereu la filmele lui Felinni cu diferenta ca mie imi place la nebunie treaba asta. Agitatia italieneasca este adorabila si F. este constient de comicul creat atat de situatii cat si de caracterele cu pricina. Am mereu in cap masa de pranz pe care o ia familia din Amarcord cu bunicul ramolit, copilul naravas, mama plangacioasa, sotul isteric care tipa cand la copil cand la nevasta, ma prapadesc de ras de cate ori revad secventa.....

La fel si secventa cinei luata in strada in Roma, cu tramvaiul care ocoleste unduioas mesele in timp ce familiile vecine isi savureaza pastele si vorbesc galagios :x

Mie nu mi-a placut niciodata "Raging Bull" a lui Scorsese si nu am inteles de ce ar depasi filmul asta in intensitate niste pelicule ca "Rocky","Somebody Up There Likes Me" sau unul mai nou ca 'Cinderella Man".
Filmul asta e plictisitor ca o zi de luni,personajul e prea libidinos si uneori nejustificat de furios,iar ideea excelenta de lupta impotriva demonilor interiori mi s-a parut sub-folosita.
Fanii hardcore ma vor injura,dar asta e parerea mea!(si poet acum):))

Wow, thanks God!
Sa stii ca intotdeauna am considerat Rocky, dar si Rocky 2 mai sus decat Raging Bull, dar intotdeauna mi-a fost frica sa o spun. Oricum in umila mea viziune Rocky 1 & 2 sunt cele mai bune din serie. De Niro are charm, dar nu mi s-a parut stralucit in rolul de boxeor. Sa specific ca au fost foarte putine faze in care boxeaza? mai bine nu. Cred ca titlul filmului se refera la lupta lui cu temerile proprii. Citeam un articol acum ceva timp ca o scena din Raging Bull este cea mai tare din acest punct de vedere ( De Niro plin de sange) intradevar scena este de-o cruzime uluitoare. Silvester Stallone nu se poate ridica la valoarea lui De Niro, nimic de zis, dar in materie de box rocks!

Ragging Bull nu este un film (numai) despre box.

"Raging Bull" este in ultimul rand un film despre box.Am citit undeva ca ar avea si valente mistice si crestine dar eu n-am perceput nimic in sensul asta.

a philadelphia story, mi s-a parut excesiv de teatral si cam insipid

mie, una, chiar mi-a plăcut. dar eu sunt excepţia, cea căria îi plac APROAPE toate filmele clasice, mai puţin western-urile.

l.e. - The Shawshank Redemption nu este un film clasic, că tema tratată este clasică e cu totul altă poveste. dp meu dv filmul nu e nicidecum supraevaluat, şi categoric e un film care merită revăzut.

Pe mine m-a plictisit rau de tot Blow Up'ul lu' Antonioni.(nu sariti pe mine)!

Mie chiar mi-a placut Blowup, dar m-a plictisit L'Avventura. E printre putinele care au putut sa ma plictiseasca asa de tare.

Pasarile

E unul din filmele care argumenteaza ideea ca e foarte greu sa ma inghit filme din anii 60 ai secolului trecut.

Desi am aflat ca filmul a facut furori la vremea lui eu nu am gasit in el, acum 2 zile decat un film desuet, defazat, cu actori care joaca nenatural , cu mimici absolut ridicole pentru un spectator antrenat cu thriller-urile din anii 80 incoace....cu cadre inutil filmate in studiouri cu background de carton si mucava, alternand cu cadre filmate "on location" fara nici un scop artistic evident pentru o asemenea alternanta...cu un scenariu care consterneaza prin faptul ca nu face nici o legatura clara (doar cateva paralele relativ subtile care nu spun nimic interesant) intre povestea personajelor si atacurile pasarilor...cu niste efecte speciale care, oricat ai fi de constient de valoarea lor istorica, nu poti sa nu le gasesti ridicol de slabe... cu un final de ghiveci, tip "ete, fahs!"...