"The Hurt Locker"
 

The Hurt Locker (2008)
regia: Kathryn Bigelow

Unul din favoritii deja certi (Best Film inclusiv) la Oscarurile de anul urmator (cf. criticilor americani). Un film despre razboiul (Iraq, what else) vazut din interiorul unei echipe de genisti. Filmat a la Paul Greengrass dar cu unele momente mai putin verosimile si ceva sabloane, care ii stirbesc din impactul emotional.

nota: 8 / 10 (bun)

Inca o victima a obsesiei pentru premii. The Hurt Locker a fost lansat anul trecut la Veneţia şi ţinut în sertar până nu demult ca să aibă o şansă la Oscarurile de la anul. Trist...

Eu deja mi-am spus parerea despre acest film in pagina acestuia... Repet doar o singura chestie... Scenaristul merita un Oscar ! Stiam ca a fost amanat pentru a prinde vanatoarea premiilor si chiar daca e trist... e si un pas inainte ! Cine nu-si doreste laurii victoriei ? :)

Intr-adevar , scenaristu' merita un Oscar . Mi-a placut filmul .

Ma asteptam sa vad ceva de nivelul Generation Kill, pentru ca exploateaza cam aceeasi idee, doar ca daca aici e vorba de perioada de dupa invazie, GK era in timpul ei. Asadar, avand acest standard in minte, The Hurt Locker m-a dezamagit. Nu mi s-a parut prea realist, sau impartial. Adica s-a vazut putin propaganda americana aici, ceea ce il cam degradeaza. Ideea nasterii unui pseudo-super-erou mi-a adus aminte de Unbreakable, iar americanismul si badass-eria personajului principal mi-a amintit de Rambo, ce-i drept, mai complex decat originalul. Ideea filmului e ca unii sunt facuti pentru razboi, si desi face o treaba excelenta in a te tine in suspans, in a te pompa cu adrenalina, totusi... americans good, everybody else stupid...

Bun comentariu. :-bd Aia cu badasseria e priceless :) Intr-adevar n-are rushine fimul asta la capitolul <America = Home of "The Brave" (soldier)> dar l-am iertat eu pe Black Hawk Down pentru fitze mai mari ...

Prima parte a filmului mi s-a parut cam lungita. Am inteles ca e prezentata viata grea a genistilor, dar nu era necesara chiar o ora si ceva... La fel de bine putea fi realizata in vreo 20-30 de minute. Mi s-a parut ca si-a revenit in ultima jumatate de ora si filmul parca a capatat ceva sens, altul decat a arata la infinit cum soldatii americani dezamorseaza bombe in Iraq. Daca filmul ar fi continuat pana la final in aceeasi masura mai ca as fi zis ca e un fel de documentar.

Cat despre Oscar la scenariu... nu stiu, mi se pare putin fortat, dar realizabil.

Nota personala: 7/10 (Bun)

Am vazut si eu filmul, dar mie mi se pare ca lucrurile stau tocmai pe dos - prima parte a filmului e cea mai interesanta, e cea care ii da o anumita doza de originalitate in raport cu alte filme de razboi. Exista o tensiune aproape insuportabila in acele secvente care-i prezinta pe genisti "la lucru", tensiune datorata, in mare parte tocmai faptului ca secventele sint atit de lungi. Literalmente, iti da impresia ca 1 minut dureaza de fapt o ora, astepti permanent incordat momentul in care acea dubla amenintare - explozibilul si lunetistii - se materializeaza, intr-o forma sau alta.
Mi-a placut foarte mult si incheierea rapida a socotelilor cu Guy Pierce (din trailer eram convins ca are un rol principal:D ) si Ralph Fiennes. Interesanta introducerea in film a acestor "staruri de sacrificiu", probabil pentru a dubla efectul creat de doamna cu coasa pe cimpul de batalie...
In partea a doua insa (dupa moartea lui Fiennes si duelul dintre lunetisti) filmul se fîsîie destul de rău si degenereaza la final in propaganda nerusinata. Mai exista o singura secventa notabila - aceea cu "atentatorul fără voia lui", în rest, same old shit - bravură americana de 2 lei, soldati americani cu chip angelic macinati de propria constiinta, bla bla bla... In momentul in care am vazut ca "eroul" nostru se intoarce inapoi, mi-a venit sa vomit.:-&
Va avea succes prin gale, e tocmai ceea ce adora americanii sa vada ...

S-ar putea sa mi se fi parut prea lunga prima parte a filmului pentru ca nu l-am vazut in conditiile obisnuite, adica acasa, singur sau impreuna cu o persoana care stie sa aprecieze in general filmele mai lente, ci cu niste prieteni, care prefera lucrurile mai dinamice. Eu cum nu stiam de la ce sa ma astept de la film poate am fost putin surprins de ritmul lui lent si asta m-a indispus pentru ca nu vroiam ca ei sa se plictiseasca. Si in conditiile astea a fost clar insa ca acumularea tensiunii e punctul forte al filmului, doar ca mi-am pierdut rabdarea, ceea ce mi se inatmpla foarte rar, dar conditiile de vizionare au dus la lucrul asta. Probabil ii voi acorda o a doua vizionare inainte de premiile Oscar.

Faza cu intorsul in razboi nu pot spune ca mi-a displacut, intr-adevar e propagandistica, dar sunt sigur ca exista si oameni care gandesc asa, care stiu ceva sa faca bine, iubesc lucrul ala si chiar daca riscul e mare prefera o astfel de viata in locul uneia linistite. Poate fi atacat sfarsitul in contextul mondial, dar in lumea creata in film, prin ochii acestui personaj, mi se pare ca decizia lui nu e deloc lipsita de logica si de naturalete.

Ramin la parerea ca finalul ala are un scop pur propagandistic. Cit priveste "credinta" americanilor, cred ca si-au lasat-o pe undeva pe cimpurile de lupta din Coreea, pentru ca dupa razboiul ala nu prea am mai intilnit asa ceva (Vietnamul le-a spulberat-o cu totul)... Exista o anumita "credinta", la nivelurile superioare ale sistemului american, dar n-are nimic a face cu nobletea...

Daca ar fi insistat un pic si pe un entertaining accesibil as fi bagat mana-n foc ca o sa mature covorul rosu in martie.... insa, varianta de fata mai lasa unele semne de intrebare. Pe ce ma bazez cand spun asta? Well, pe un criteriu foarte ... 'ortodox' : stilul de filmare e MISTO si are personalitate. Intotdeauna, din cate tin eu minte, castigatorul Oscarului venea cu un stil de filmare original. Bine, aici mai intra si 'the cinematography' si montajul , dar in special unghiurile duc greul. Anul trecut am avut galben-pal - ul filmat in diagonala din "Slumdog..." , acum doi ani au fost fratii Coen a caror camera o recunosti din avion; "The Departed" -iarasi: Scorsese nu mai are nevoie de nicio prezentare, si daca nu ma-nsel a luat si pentru montaj s.a.m.d. Bineinteles e doar o superstitie personala dar mi se pare foarte curioasa. Revenind la obiect, "The Hurt Locker" e ireprosabil regizat: credibilitate deplina, ritm si tensiune bune. Avem o muzica foarte 'sanatoasa' mai rupta parca de sfera 'thrilereasca' , pleonastica, si manipulatoare in care au intrat de ceva timp compoztorii hollyoodieni; e o muzica de film adevarata. J. Renner, unul dintre nominalizatii de anul asta pentru 'leading role' e bun dar are sanse firave; Guy Pearce incepuse foarte bine, excelent chiar, dar din pacate l-au lichidat repede. Ca minusuri, toata treaba cu pustiul si finalul de care ar fi fost indicat sa se abtina, totusi; asa, ca sa fie in spiritul puternic de documentar care il defineste cel mai bine, as zice.

Si eu sunt de aceeasi parere. In ultima jumatate de ora am inceput sa-mi pierd rabdarea cand am vazut ca se contureaza un pseudo-plot. Putea la fel de bine sa functioneze si fara, razboiul nu trebuie sa fie narativ, se intampla pur si simplu.
In Generation Kill, miniseria pe care o pomenea Marius, le iese mult mai bine, e drept ca au avut totusi 7 ore la dispozitie in care sa isi desfasoare personajele. Dar cred ca toti cei care au vazut GK au ramas cu impresia ca The Hurt Locker e intr-o oarecare masura amatoricesc.

citit cam tot ce s-a spus despre film (si sunt tone de comentarii pe net), asa ca nu stiu ce sa mai zic. placut mult.
tanti asta (k. bigelow), al carei fan de lunga durata sunt, a atins aici fineturi de cunoastere a psihologiei masculine…ceva de speriat. vreau sa spun…prinde perfect, ca nimeni altul(alta) mixul de atentie incordata si irationalitate gata de sacrificiu pe care-l au barbatii in situatii limita (poate ca se vedea asta mai bine in “k-19”, dar filmul de acum e mult mai bine facut. totusi, cel mai bun film al ei ramane in continuare-pentru mine-neegalatul “near dark” :-bd )

Mie perspectiva asta asupra militarului american mi s-a parut foarte asemanatoare cu cea din "Jarhead" (2005) a lui Sam Mendes. As putea spune ca unul din personaje (cel jucat de Brian Geraghty) e furat de-a binelea.

^ True story.

Nu mi-a lasat nici o amprenta filmul asta..in schimb Black hawk down si jarhead da.

jarhead nu exista.
black hawk down e un film aproape perfect, dar e e in linia filmelor care vad razboiul ca pe o experienta mistico-existentiala, cu incarcatura wagneriana, la nivel cu "apocalypse now ", pe cand aici avem altceva... e un studiu de psihologie; inceraca sa-l iei asa.

Un film mai propagandistic ca BHD mai rar. Asadar, ca mesaj, e jale (nu stiu ce anume e "mistic" acolo, dar, ma rog...). Exceleaza insa la alte capitole...

BHD are intensitate si e si lucrat riscant. Lupta tine aproape 2 ore, dar e atat de bine facuta incat nu mi-am dezlipit ochii de pe ecran. Alte plusuri: imagine, coloana sonora si montaj.

Un genist din armata americană îi acuză pe producătorii filmului nominalizat la Oscar "The Hurt Loker" că i-au furat povestea, relatează Reuters.
Subiectul peliculei este tocmai experienţa trăită de genist în războiul din Irak. Întâmplarea a apărut şi în revista Playboy în 2005, într-un articol intitulat "The Man in the Bomb Suit".
Coincidenţă sau nu, Mark Boal a redactat şi articolul din Playboy.

Reprezentanţii distribuitorului american al peliculei, Summit Entertainment, a anunţat că speră să rezolve cât mai urgent plângerea: "Nu avem niciun dubiu că sergentul Sarver şi-a servit ţara cu onoare şi devotament şi că şi-a riscat viaţa pentru o mare cauză, însă filmul pe care noi îl distribuim se bazează pe o poveste fictivă scrisă de Mark Boal".

[Cum adica fictiva? Peste tot fanii THL spun ca se bazeaza pe o experienta reala, ca Mark Boal a fost in Irak, etc., asta fiind argumentul suprem contra celor care spuneau ca e prea propagandistic.]

http://www.evz.ro/articole/detalii-a...cuzat-de-furt/

Nu cred ca e musai ca THL sa aibe la baza un caz real pentru a fi considerat propagandistic.

Probabil reintoarcerea din final a "eroului" pe cimpul de batalie tine de domeniul fantasticului.:D
Stiam eu ca-i ceva putred in Danemarca...:-?

Evident că a fost și fictiv și inspirat din fapte reale în diferite proporții.

Dar eu sunt nedumerit. De ce e filmul propagandistic? Ce anume din film v-a dat impresia că se face propagandă pro sau împotriva a ceva?
E cumva faptul că după iadul din Irak când s-a întors acasă totul îi părea fără rost, s-a plictisit și a ales să facă din nou ceea ce îi place lui, acolo unde e apreciat și unde se descurcă cel mai bine?
Sau ce alte secvențe din film v-au inspirat păreri pro sau anti-război?

Avand in vedere faptul ca e un personaj fictiv, e pura propaganda.

qft. nici eu nu vad vreo urma de propaganda in filmul asta (si ultimul lucru de care as putea fi banuit e ca sunt vreun limbasitor al imperialismului american; al administratiilor americane, mai precis). e o poveste atemporala, care putea fi plasata si in vremea razboaielor napoleoniene.

Un film bun si atat. Oricum mai bun ca Avatar pe care nici nu-l consider film, ar fi trebuit sa concuresze la animatie cu Up.

Nici mie nu mi se pare propagandistic. Sa fim seriosi in majoritatea filmelor de razboi exista personaje care sfideaza absurdul prin curajul lor. Ar putea fi considerat si antipropagandistic. Nu pot uita privirile localnicilor care pareau sa spuna : "What the f.... are you doing in our country?"

Io aş fi folosit "prostie", sau, un pic mai dulce: "inconştienţă", în loc de "curaj".

The Hurt Locker, dezamorsat de geniştii români: "Oi fi tu american, dar respecţi procedurile, ce naiba!…"

"The Hurt Locker" este un film copilăros din punct de vedere tehnic, arată cotidianul "Gândul" care prezintă opiniile mai multor genişti români şi americani pe marginea filmului care a câştigat cele mai multe premii Oscar în 2010.

http://www.mediafax.ro/social/the-hu...naiba-5727782/

Tot in acest articol mai spune :

La impresia artistică, filmul e jos pălăria. Construcţia epică e "interesantă, dramatică, un film bun până la urmă",

Dar ce inseamna titlul filmului The Hurt Locker, cum se poate traduce , ( nu genistii sau echipa de foc ) ,ce-a vrut sa spuna Kathryn Bigelow , prin titlul The Hurt Locker.

Vestiarul cu Dureri.

vestiarul putand fi fizic reprezentat de acea cutie in care pastreaza amintiri de la bomblele dezamorsate sau ceva imaginar in care tine toate amintirile dureroase ale ororilor razboiului. as merge pe prima varianta.

Ca titlu propun "Teribilist ce nu are nimic de-a face cu armata, drogat cu adrenalina."
This movie was so fucking gay.

"The Hurt Locker", este doar o propaganda ieftina pro-americana.

Nu cred ca a fost o propaganda si filmul a avut 3 directi mai mult divergente asa ca filmul a fost peste tot si s-a terminat naucitor de prost.

Avem situatia din Irak, una urata si care in film ar trebui sa te emotioneze prin prisma greutatilor si pericolelor care exista. Oameni aruncati in aer si ambuscade pentru soldatii americani. Asta merge la publicul american pentru ca sunt soldatii lor acolo care mor in fiecare zii. Si lumea spunea ca Avatar s-a jucat cu senstimentele oamenilor care au privit filmul pentru ca nativii pareau subdezvoltati si in pericol constant.

Avem soldatii, Sanborn, Will si Eldridge. Sanborn si Eldridge isi fac treaba cum pot mai bine. Eldridge este soldatul afectat psihic de tot ce se intampla in jurul lui si odata el plecat Sanborn cedeaza si el devine cel care uraste razboiul, isi da seama ca nimanui nu ii pasa de el si ca este doar un pion in jocul altora. Omul vrea o familie si niste copii si dupa ce i se termina termenul nu se va mai intoarce la razboi. War is shit.

Acum il avem si pe Will, un sinucigas care nu respecta directiile armatei si care "nu se gandeste la razboi" dar ca orice erou este curajos de prost si pune in pericol viata celor din jur. El are o familie si un copil si la sfarsitul filmului ca un moralizator prost ce este spune ca odata cu avansarea in varsta raman putine lucruri care iti mai plac asa ca decide sa isi lasa copilul ca sa se intoarca sa moara in razboi.

Despre ce a fost filmul ? Pai cam despre nimic. Nu mi s-a parut o propaganda pentru razboi sau pentru armata americana ci in cel mai bun caz, o imagine in legatura cu razboiul si cat de urat este. Insa nici asta nu as putea spune ca a fost pentru ca mi s-a parut cam SF anumite scene si modul cum s-au desfasurat ele. Personajele mi s-au parut rupte de realitate prin ceea ce au facut si nu neaparat prin ceea ce vorbeau pe gura. De aia nu cred ca filmul a excelat la nici un capitol.

Personal, Sanborn mi s-a parut un personaj mai interesant decat Will.

dupa sfarsitul ww2 multi veterani germani s-au inrolat in legiunea straina. nu e nimic fantastic in faptul ca s-a intors pe front. Filmul este despre nimic daca atat ai inteles.

Nu, concluzia mea ca filmul este despre nimic provine din faptul ca este derivativ si imprastiat. O astfel de concluzia nu vine din neintelegere ci dintr-o analiza a ceea ce se intampla in film ? Am si scris un paragraf la fiecare. Daca te dai mare intelegator cred ca ai cel putin puterea de a citi, nu ?

Dar esti liber sa imi spui ce ai inteles TU din film decat sa vii sa imi spui mie ca nu am inteles. Mai intai sa dovedesti ca poti intelege ceva din el inainte sa faci caracterizari altora. Zic eu ca e un principiu de bun simt. Dar na, cer prea mult.

Mie nu mi s-a părut a fi sinucigaș. E război, e parte din descrierea job-ului, există o mare șansă să mori, știe și el asta. Nu spun că războiul e bun sau nu, dar din moment ce ești în război nu prea mai ai timp să filozofezi despre asta.
Mai sinucigaș era tipul din The Wrestler.
Și el a ales să facă ceva ce-i place, ceva la ce este bun. Și dacă nu s-ar fi întors el în locul lui ar fi venit cineva mai puțin capabil și cu mai mari șanse să moară, pe când în The Wrestler eroul chiar era singurul pus în pericol.

Descriere jobului unui soldat nu e sa moara. Chiar contrariul, e sa nu moara. Asta cred ca m-a deranjat cel mai mul la rahatul asta de film. Nu are nici o idee de camaraderie. Omuletul pune in pericol vietile camarazilor sai fara nici o remuscare. Asta nu e curaj, e prostie.

Scopul unui soldat intr-un razboi nu e sa moara pentru tara sa, ci sa-l faca pe cel din tabara adversa sa moara pentru tara lui.

Pai asta zicea si tipul cand l-a intrebat colonelul, daca iti aduci aminte replica, ceva de genul:
"What is the best way to do it? "
"Not to die, sir!"
Si nici pe departe nu parea ca ar vrea sa moara sau sa doreasca moartea celorlalti. Tipul era plin de viata, ii placea sa glumeasca, sa bea, se atasase de pustiul ala, si era un bun camarad, s-a vazut ca nu era ranchiunos (dupa ce Sonborn ii trage un pumn) si in final a castigat increderea celor doi colegi, desi la inceput voiau sa-l 'accidenteze".
Cum iti explici? :)

Parerea mea este ca personajul e mai complex decat pare la prima vedere.
E genul de om pasionat de ceea ce face, chiar daca aceasta implica riscul de a-si pierde viata. Nu e ceva iesit din comun daca te gandesti la parasutisti, aviatori, alpinisti care urca K2, etc. Cat despre faptul ca risca si viata celorlalti, e discutabil. Ideea e ca acesti genisti, din momentul in care intrau in zona unui posibil atentat, isi puneau viata in pericol oricum. Explozia putea fi declansata in orice moment, incarcatura necunoscuta, putea distruge un cvartal intreg sau ceva. Deci toate procedurile erau in mare parte inutile, costumul ala la fel - vezi prologul in care moare Guy Pearce. Tinand cont de astea comportamentul personajul nu e deloc irational. Nu stiu daca totul corespunde in realitate (genistii romani contrazic unele fapte) insa filmul e convingator si asta e important.

To put someone in a "hurt locker" is to physically mess someone up, badly. It is roughly synonymous with causing someone "a world of pain." According to the movie's official web site, "In Iraq it is soldier vernacular to speak of explosions as sending you to "the hurt locker."

Referitor la ce înseamnă,

''Nu, concluzia mea ca filmul este despre nimic provine din faptul ca este derivativ si imprastiat.''

derivativ si imprastiat nu este egal cu nimic, ci este derivativ si imprastiat, deci daca iti imaginezi ca ti-ai argumentat nimicul cu ceva anume doar derivezi imprastiat sau te imprastii in deriva pentru ca nu ai argumentat nimic. cum nu ai argumentat nici de ce ar fi acest film derivativ si imprastiat ca sa poti afirma ca este despre nimic admitand prin absurd ca nimicul ar fi egal cu derivativul si imprastiatul. cat despre paragrafele tale... prrrrrtzz

filmul dezvolta cateva personaje si in principal pe will pe parcursul celor treizeci si x zile cat mai au de stat in irak. personajul este complex si este dezvaluit treptat pana la final. aparent indisciplinat si periculos pentru cei din echipa, el este de fapt un veteran uns cu toate alifiile care detine un record la dezamorsari. are un mod atipic de lucru [in care el are o incredere totala] [fenomen real, sentimentul de invulnerabilitate la soldati] . de cealalta parte cei doi ramasi orfani in urma accidentului urmeaza procedurile ca la carte dar asta nu i-a scutit de accident.[instinct&talent vs reguli] Will isi asuma totdeauna cea mai mare parte din risc. Este de fapt un excelent team player [vezi secv cu sniperii, cand al treilea sta si cloceste in groapa]. are generozitatea si blazarea celor care stiu ca exceleaza intr-un domeniu, vorbeste cu si cumpara de la copilul arab. este altruist, se intereseaza de copil. nu este crud, prefera sa fuga din fata femeii isterice decat sa o loveasca. inghite acuzele lu fraieru ala ranitu, dupa ce il salveaza si dupa ce ca acesta fusese victima propriei incompetente. Incearca sa traga echipa dupa el, etc. nu mai am chef sa scriu, eu va sfatuiesc daca nu intelegeti din prima sa va uitati la film de mai multe ori.

SS-Hauptsturmfuhrer Michael Wittmann was the most successful and famous tank commander of World War II. He was credited with the destruction of 141 Allied tanks and 132 anti-tank guns in less than two years.

rambo era pe langa asta mic copil pisat la cur, dar daca a-ti fi vazut un film despre el sigur ati fi gasit de carait, ca ce-i asta, ca nu se poate ca etc. dar poanta e ca se poate. da nu voi. hahaha
cateodata realitatea e incredibila.

pai este un film de actiune.in razboi totul e posibil.Personal atunci cand ma uit la un film de actiune vreau sa nu ma pot dezlipi din scaun toata durata filmului sa ma ''hipnotizeze''.la Hurt Locker am tot asteptat sa se intample ceva :)) nimic din actiune nu m-a captivat.

Tocmai ce a zis ca nu e un film de actiune. Nu a spus-o clar, dar asta se intelege, sau, daca vrei, nu e doar un film de actiune.

Nu prea ai inteles multe din film ;). Cred ca omul ala i-a invatat mai mult ce e aia camaraderie decat pupaturile in dos cu care suntem obisnuiti. Spre ex: faza cu lunetistul si cutia de suc ;) k asta e mai usor de remarcat. De multe ori demonstrarea camaraderiei prin duritate este mai impresionanta si impregnanta. Tocmai asta era si parerea initiala pe care si-o facusera colegii lui ... ca este un om superficial si arogant, dar pana la final l-au vazut cu alti ochi.
Mi-a placut si finalul desi prima data ramasesem un pic nu stiu cum cand l-am vzt ca isi lasa familia si pleaca din nou pe front. Problema se pune altfel: prin gestul asta el devine un mic geniu nebun in abilitatea lui de a dezamorsa bombe :) ceea ce mi s-a parut o idee chiar buna.

EXACTLY! emana un aer de doucheyness, ceva de nedescris. Dar altfel, dupa cum am zis si mai sus cred, mi-a placut destul de mult. Prima scena in care dezamorseaza bombe e chiar masterful.

penibil
 

http://www.gandul.info/magazin/the-h...naiba-5727018/

sper sa cititi articolul cap coada inainte de a citi postul meu.
eu cred ca doamna regizor a fost cam aroganta renuntand la angajarea unui consultant militar, pentru ca, sa fim seriosi, america este plina de veterani someri... orice om-soldat se simte jignit de stupiditatea actiunii din acest film. vad ca multi de aici stiu cum este sa fii in pielea unui soldat si sa lupti pe front... cum e sa dai sucul tovarasului tau care pandeste tinta (btw la faza asta era sa scap o lacrima... de ras! )... e penibil pentru ca ,atunci cand alegi ca subiect un film de razboi,trebuie sa stii ceva despre asta, altfel esti liber sa faci poezie si arta despre orice altceva. un bun profesionist este INTOTDEAUNA bine informat. din pacate, in acest film, se vede la tot pasul aceasta lipsa de conexiune cu realitatea, ci doar nevoile ei personale de a demonstra ca soldatul american este o persoana sensibila si intelegatoare. Va spun eu,nu este , pentru ca altfel ar fi un soldat extrem de prost iar America cea buna si dreapta nu ar fi cea mai mare putere militara la aceasta ora. Acestea fiind spuse, las pe cei care stiu sa judece faptele si realitatea sa-mi sustina spusele, si anume ca "hurt locker" este o bataie de joc propagandistica si umflata cu aer cald de fetite si baieti care au orgasm la auzirea cuvantului arta dar nu stiu nimic despre tehnica si armata. Doamna regizor ar fi trebuit sa atinga un alt subiect, mai pe masura posibilitatilor ei....
pana si fazele militare din animatia 3d avatar sunt mai realiste.... :) exemplul comandantului miltar din avatar (fara compasiune, incapatanat si dur) este cel real si il vei intalni la tot pasul pe front.... pentru ca aceste caractere sunt soldati, nu acest genist din hurt locker,care in realitate ar fi la spitalul de refacere psihologica. cu soldati se castiga razboaie, nu cu "adrenaline junkies" si "wanna be heroes" . nici un soldat adevarat nu-si va risca viata inutil, si nici un regizor adevarat nu va face un film bazat pe MINCIUNI.

numai bine.

Pwnd! :))

bai…nu mai stiu care era povestirea lui borges in care eroul spunea: “aveam 17 ani; si omorasem om, si zamislisem om”...
toti soarecii astia de net, care n-au calatorit, n-au futut, n-au citit si nu s-au batut in viata lor se plang de “lipsa de verosimilitate” a unui film care respira adevar. de fapt, adevarul e cel care supara in acest film, facut de-o femeie care se pisa din picioare si care e mai barbata decat toti pinguinii aia umflati din jandarmerie, s.p.p, s.r.i, ale caror singure fapte de vitejie sunt coborarile pe franghii la emisiunile mihaelei radulescu.
si acum imi dau seama ca tema ar trebuie dezvoltata un pic, ptr. ca si celalalt film al ei (“k-19”) a trezit reactii de genul “nu, asa ceva nu se poate”, dar…mai scrieti si voi, ca mi-e lene. e vorba de reculul, de refuzul acceptarii unor adevaruri stiute, dar bagate sub covor, cum se intampla in debutul cartii lui musil, unde o cucoana se linisteste treptat ascultandu-l pe un tip care dadea explicatii tehnice oribilului accident de masina la care fusesera martori. oroarea, moartea si non-sensul (culmea absurdului, a hazardului si a barbariei fiind razboiul) trebuie justificate, explicate doct, astfel devenind mai usor de suportat, de inteles. sau negate: “nu, in razboi nu mai sunt aruncati soldatii ca pe plajele din normandia sau la stalingrad; nu, pe un submarin nuclear nu e nevoie ca marinarii sa intre in camera reactorului ptr. a repara avaria si, nu, in irak genistii nu dezamorseaza bombele cu patentul, nu, asa ceva nu exista, noi trebuie sa dormim linistiti”.
somn usor.

p.s. filmul asta putea fi despre oricine isi ia meseria in serios si incearca sa disciplineze dez-ordinea lumii. putea fi despre paramedici, fotbalisti, filosofi sau calculatoristi.