"Francesca"
 

Se apropie momentul...

Deocamdatä, o stire interesantä:

Salman Rushdie vine la premiera „Francescăi”

Florentina Ciuverca
Luni, 31 August 2009

Celebrul autor al „Versetelor satanice” va participa la proiecţia filmului, joi seara, la Festivalul de la Veneţia, invitat de Monica Bârlădeanu.

Însoţit de bodyguarzii care i-au supravegheat fiecare mişcare în ultimii 20 de ani, scriitorul Salman Rushdie (62 de ani) va fi unul dintre cei aproximativ 1.300 de invitaţi care vor asista la proiecţia filmului „Francesca”, joi seara, la Festivalul de la Veneţia. Debutul în lung metraj al lui Bobby Păunescu va deschide a doua secţiune competitivă a Mostrei, Orizzonti, în care figurează nume ca Werner Herzog, Aleksander Sokurov sau Peter Greenaway.

Controversatul autor al „Versetelor Satanice”, ale cărui apariţii în public sunt atent calculate, din cauza ameninţărilor fundamentaliştilor islamici, vine la invitaţia Monicăi Bârlădeanu, cu care este prieten de aproape doi ani. „L-am cunoscut prin intermediul unei prietene şi de atunci ne tot întâlnim şi vorbim despre cărţi, despre filme, despre prieteni, despre orice. E grozav să-l asculţi, pentru că vorbeşte aproape la fel cum scrie. E un om căruia îi place extrem de mult să socializeze şi iese mai des decât s-ar crede”, spune Monica Bârlădeanu, protagonista filmului regizat de Bobby Păunescu.

Gardienii lui Salman Rushdie, îmbrăcaţi în civil, vor fi infiltraţi în public - un tip de „prizonierat” care a devenit rutină pentru unul dintre cei mai apreciaţi autori contemporani.


De 20 de ani, cu islamiştii pe urmele sale

În ultimii ani, scriitorul născut la Bombay şi stabilit la Londra e mai puţin prudent, deşi se află în continuare sub protecţia specială a poliţiei britanice, pentru că - aşa cum mărturisea într-un interviu pentru Charlie Rose - e de părere că a ieşit din preocupările imediate ale islamiştilor. În vara lui 2007 însă, oficiali din Pakistan şi din Iran au condamnat oficial decizia Reginei Marii Bri tanii de a-i acorda titlul de cavaler, iar al-Qaida a reiterat vechile ame ninţări cu moartea rostite de Ayatollahul Khomeini, în 1989.

„Versetele satanice” (tradusă la Polirom în 2007) a stârnit, aşa cum n-o mai făcuse nicio altă carte, furia lumii islamice. 2,5 milioane de dolari valora „capul” scriitorului, după ce Ayatollahul Khomeini dăduse verdictul că Salman Rushdie defăimează religia musulmană. Traducătorul japonez a murit înjunghiat, iar cel italian şi cel norvegian au fost răniţi grav. În urma protestelor de stradă împotriva autorului, în Islamabad şi în India, au murit 18 oameni şi alţi 160 au fost răniţi, în februarie ă89, în timp ce tiraje întregi se epuizau rapid în Europa. Volumul a ajuns târziu pe piaţa românească, la 19 ani după lansarea lui în Marea Britanie. În limba română au mai fost traduse, la Polirom, volumele „Grimus”, „Copiii din miez de noapte”, „Shalimar Clovnul”, „Pământul de sub tălpile ei”, „Harun şi marea de poveşti”, „Ruşinea” sau „Orient, Occident”.

Scriitorul are doi fii, Zafar şi Milan (botezat după unul dintre autorii săi preferaţi, Milan Kundera), şi a trecut prin patru mariaje, ultimul cu modelul indian Padma Lakshmi, de care a divorţat în 2007.


70 de pelicule în premieră mondială

La proiecţia de gală a „Francescăi”, care va începe la 21.30, la Sala Darsena de pe Lido, se va afla o parte din echipa filmului: Bobby Păunescu, Monica Bârlădeanu, actorul Doru Boguţă sau directorul de imagine Andrei Butică. Vor lipsi Luminiţa Gheorghiu şi Cristi Puiu, producătorul filmului, care sunt an grenaţi în alte proiecte. Fiind filmul care inaugurează secţiunea, la cea de-a 66-a ediţie, Marco Müller, directorul Mostrei, ar putea ţine un discurs.

„Francesca”, singurul titlu românesc din festivalul italian, e una dintre cele 70 de pelicule care vor avea premiera mondială la Veneţia.


Scenariul filmului, inspirat de „efectul Mailat”

Lungmetrajul de debut al omului de afaceri Bobby Păunescu, cel care a produs „Moartea domnului Lăzărescu” în 2004, spune povestea unei educatoare din Bucureşti, Francesca Ionescu (Monica Bârlădeanu, foto), care îşi pune în mişcare toate resursele pentru a putea emigra în Italia.

Încurajată de mama sa (Luminiţa Gheorghiu), care trăia cu regretul de a fi ratat o viaţă minunată în Italia, alături de o fostă iubire, şi minţindu-i pe cei apropiaţi, Francesca reuşeşte să obţină un loc de muncă.

Întreaga poveste se complică însă, neaşteptat, din cauza iubitului ei (Doru Boguţă), implicat în afaceri imobiliare. Scenariul, dezvoltat după ce relaţiile dintre România şi Italia se inflamaseră din cauza crimei lui Romulus Mailat, îi aparţine lui Bobby Păunescu.

Filmările s-au desfăşurat între 29 iunie şi 4 august 2008 la Bucureşti, în zona Vălenii de Munte, Ploieşti-Buzău şi undeva în apropiere de Giurgiu. În film mai apar Teo Corban, Ion Sapdaru, Ion Besoiu sau Dana Dogaru, în roluri secundare. Bugetul „Francescăi” este de 700.000 de euro.

Sursa:
http://www.evz.ro/articole/detalii-a...ra-Francescai/

Cenzura!!!!
 

Filmul "Francesca", de Bobby Păunescu, prezentat la Festivalul de la Veneţia, a fost interzis în oraşul italian, de reţeaua locală de cinematografe, după reclamaţiile făcute de deputata Alessandra Mussolini şi de primarul Veronei, Flavio Tosi, potrivit cinemaitaliano.info.

Pelicula a fost interzisă după ce, în urma proiecţiilor de la Festivalul de la Veneţia, desfăşurat între 2 şi 12 septembrie, deputata Alessandra Mussolini, nepoata fostului dictator fascist Benito Mussolini, şi primarul Veronei, Flavio Tosi, au sesizat că există în film anumite replici pe care le consideră insultătoare la adresa lor.

Alessandra Mussolini a cerut interzicerea filmului sau, ca alternativă, eliminarea sau modificarea acelei fraze.

http://www.mediafax.ro/life-inedit/f...enetia-4866453

Decizia Asociaţiei Cinematografelor veneţiene (ACV). Ştiri din Italia
 

Cenzură!

- „Această ediţie a Festivalului va intra în istorie ca una «a cenzurii». Dacă va fi nevoie voi organiza proiecţii publice în pieţe şi pe străzi, dacă la cinema nu se poate” (Beppe Caccia, consilier local la Primăria din Veneţia, reprezentant al Verzilor).
- „Este o eroare foarte mare, un act artistic nu poate fi considerat un film ideologic… un act de cenzură urât, care neagă «realismul» din cinematografia italiană, curent care a scris file întregi din istoria mondială în acest domeniu” (Andrea Colasio, consilier municipal pe probleme de cultură la Primăria din Verona).
- „Nu găsesc normal ca italienii să cenzureze un film în care sunt «atacaţi», şi ei o fac des cu străinii. Dar să privim partea bună, această decizie face reclamă filmului” (Fabio Mauri, directorul unei asociaţii similare din Roma).
Comunitatea românilor ortodocşi din Verona se solidarizează cu primarul Tosi. Au şi motive: în urmă cu un an, au primit un teren pe care se va construi un centru cultural, care va include şi o biserică.

Justiţie

În Italia există trei posibilităţi de a opri difuzarea unui film: notificarea (diffida formale), cererea de sechestru depusă la un procuror sau cea înaintată direct unui judecător. „În ultimele două cazuri se poate «rezolva» şi în aceeaşi zi”, spune avocatul Pierpaolo Livio. Alessandra Mussolini a optat pentru prima variantă, reprezentanţii cinematografelor din Veneţia fiind astfel înştiinţaţi că vor fi citaţi în instanţă alături de regizorul Bobby Păunescu, dacă nu renunţă la difuzarea filmului. Suficient şi, mai ales, eficient.

Sursa: http://www.adevarul.it/stiri/actuali...oiectat-strazi

La vremuri de criză economică

Cea de-a 66-a ediţie a Festivalului de film de la Veneţia a debutat pe fondul protestelor din industria cinematografică italiană, ca urmare a deciziei guvernului Berlusconi de a reduce drastic finanţările publice. Producătorii şi regizorii de film luau în calcul inclusiv boicotarea festivalului, semnalând că din cele aproximativ 70 de filme produse anual, foarte puţine mai ajung în sălile de cinematograf; oricum, 50% s-au închis deja numai în ultimii ani.
"Într-un fel sau altul, vom reuşi să ne facem înţeleşi. Nu avem nimic contra festivalului de la Veneţia, dar căutăm să atragem atenţia", avertiza realizatorul Mimmo Calopresti. Legea finanţelor pentru anul viitor prevede o sumă de 200 de milioane de euro pentru FUS (Fondurile unice ale spectacolului, care distribuie subvenţii pentru instituţiile din industria dansului, teatrului şi cinematografiei).
"Situaţia este într-adevăr dramatică. De la începutul anului, comisiile însărcinate să distribuie subvenţiile nu au deblocat nici un singur euro. Câteva filme care au primit un sprijin de la stat au început filmările, fără să ştie dacă le pot termina", a declarat scenaristul Andrea Purgatori, unul dintre purtătorii de cuvânt ai protestatarilor.
Ca măsură de ultimă oră, guvernul deblochează 60 de milioane de euro din fonduri destinate calamităţilor naturale.
În cadrul Festivalului, filmul românesc "Francesca" deschide secţiunea Orizzonti.

Sursa: Newsin

Crescat et floreat
 

Scandalul o scoate pe „Francesca” în lume

Mai sunt şi cei care au văzut imediat avantajele publicităţi gratuite, excelenta strategie de marketing: un paradox care ţine de secolul vitezei face ca tentativa de a interzice sau cenzura filme să eşueze, pentru contestatari, în efectul ei opus: o publicitate nesperată şi o curiozitate din partea publicului.

Lansaţi de controverse

Cererea în justiţie a Alessandrei Mussolini de a tăia sau schimba replica unui personaj („curva de Mussolini”) şi acţiunea legală a primarului Veronei, Flavio Tosi, împotriva lui Bobby Păunescu introduc filmul într-un capitol destul de consistent al cinema-ului, acela al filmelor cenzurate, interzise sau cel puţin contestate. Aici figurează „JFK”, al lui Oliver Stone, „Z”, în regia lui Costa-Gavras, „Borat”, „Fahrenheit 9/11”, de Michael Moore, şi toate filmele care au suferit din cauza regimurilor în timpul cărora au fost create.
Controversa e atât de eficientă pentru bunul mers al filmelor în box-office, încât s-a constatat că unele îşi inventează „cenzori”.

http://www.evz.ro/articole/detalii-a...ncesca-in-lume


Să însemne oare că de-acum înainte vom fi tot mai des beneficiarii produsului „cenzură” lansat pe piaţa culturală europeană? o reţetă de succes ca să se vândă bine ... că doar trăim într-un spaţiu al libertăţilor de circulaţie.

Ha!

"suplu şi feroce ca un tigru"

http://upload.wikimedia.org/wikipedi...staGavrasZ.jpg

Background info (pentru examenul cu bariu)
 

Cuvintele ofensatoare:

- “Non hai sentito quella puttana della Mussolini che vuole morti tutti i romeni?”
- “stronzo del sindaco!”,

Declaraţiile Alessandrei: "Non credo che si possa fare una cosa del genere. Quando io ho parlato della violenza di alcuni romeni in Italia l'ho fatto citando statistiche e numeri. Vuol dire che ho colpito nel segno. Questo film dimostra che loro sono violenti anche nel linguaggio, sono allibita che possa essere presentato un film con un insulto del genere: figuriamoci che succederebbe se un film di un nostro regista prendesse a parolacce un deputato di un altro Paese". [Nu cred că se poate să faci aşa ceva. Când am vorbit despre violenţa unor români în Italia, am făcut-o citând cifre şi statistici. Înseamnă că am lovit ţinta. Acest film demonstrează că sunt violenţi şi în limbaj, sunt surprinsă că s-a putut prezenta un film cu o astfel de insultă: să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă un film al unui regizor italian ar insulta un deputat dintr-o altă ţară”] .

Altă dată şi de cealaltă parte, tot Alessandra:
- Meglio fascista che frocio! [mai bine fascist decât homo] – schimb de replici cu un transsexual (Vladimir Luxuria), candidat la alegerile europarlamentare din 2005.
- “How nice that Roman salute was, it delighted me so much. I shall write him a thank-you note.” – reacţie faţă de gestul lui Paolo Di Canio, criticat pentru a-şi fi salutat galeria în stil fascist (cu braţul drept întins spre cer). Deşi fotbalistul s-a apărat spunând că gestul său reprezintă un “salut roman”, ulterior a renunţat să-l mai etaleze, fiind ameninţat cu excluderea din prima Ligă.
Sursa: http://www.gdsvl.ro/Sport/2006-02-01...ul+fascismului

Flavio Tosi, iniţiator al "patrulelor civile" şi autor al unei alte campanii politico-publicitare de răsunet (segregarea uşilor de acces în mijloacele de transport în comun) a plusat: 'all Gypsies are thieves'.

În apărarea libertăţii de exprimare

Legislaţia italiană (L. „Scelba”, 1952) prin care se interzice “reorganizarea, sub orice formă” a partidului fascist, nu vizează în mod nemijlocit libertatea de exprimare: apologia fascismului (şi manifestările fasciste) sunt sancţionate doar în măsura în care constituie instigare la reînfiinţarea formaţiunii fasciilor.

Hate speech face obiectul Legii „Mancino” (1993), care pedepseşte cu închisoarea orice fapte de discriminare, ură sau violenţă pe motive rasiale, etnice, naţionale ori religioase.

Într-un proces de discriminare rasială, Curtea de Casaţie din Italia a decis că este „acceptabil ca romii să fie discriminaţi pe motiv că ar fi hoţi”, relatează cotidianul britanic “The Guardian”. Judecătorii au anulat decizia de condamnare la închisoare a şase italieni care au semnat o petiţie în care cereau expulzarea romilor din oraşul Verona, în 2001. Printre cei care fuseseră condamnaţi pentru propagandă pentru discriminarea rasială se numără şi Flavio Tosi, membru al Ligii Nordului, devenit între timp primar al oraşului Verona. “Romii trebuie expulzaţi deoarece, oriunde sosesc, sunt hoţi”, ar fi declarat Tosi în timpul procesului. Curtea de Casaţie a apreciat că declaraţiile sale nu demonstrează că ar fi rasist, ci doar că “manifestă o aversiune profundă faţă de romi, care nu este determinată de natura romilor de persoane discriminate, ci de faptul că toţi romii sunt hoţi”. “Antipatia sa faţă de romi nu se bazează astfel pe noţiunea de superioritate sau ură rasială, ci pe prejudecăţi rasiale”, a concluzionat instanţa supremă italiană.

Sursa: http://www.telegrafonline.ro/1214946000/articol/58460
/curtea_de_casatie_din_italia_accepta_discriminarea _romilor_bazata_pe_prejudecati.html

Alessandra Mussolini nu a ratat nici ea ocazia de a fi acţionată în justiţie pentru defăimare: mass-media italiană a relatat pe larg (pentru publicul consumator) acuzaţiile aduse ministrului de interne Giuseppe Pisanu în legătură cu organizarea unui complot împotriva formaţiunii politice neo-alessandriene, abuz în serviciu, complicitate la fraudă IT etc. Faptele s-au petrecut la alegerile regionale din aprilie 2005, când lista de candidaţi depusă de 'Alternativa Sociale con Alessandra Mussolini' a fost invalidată pe motiv de neregularităţi (semnături false pe listele susţinătorilor). Instanţa de recurs avea să-i dea lumină verde în alegeri, deşi nu s-au putut face doveda vreunei intervenţii ori manipulări de date în computerele de la sediul partidului.
Solicitarea judecătorului de instrucţie italian (ca urmare a plângerii formulate de ex-ministrul Pisani) ajunge doi ani mai târziu în Parlamentul European, care consideră că imunitatea parlamentară … acoperă pe deplin declaraţiile făcute de dna Alessandra Mussolini şi hotărăşte să-i apere imunităţile şi privilegiile.

http://www.europarl.europa.eu/sides/...DOC+XML+V0//RO

... strategii de marketing politico-comercial

dacă vă stau în gât ca offtopic, le puteţi şterge
ca şi pe mine, the infamous perpetator :D

stii cum e vorba aia: cand esti la Roma, te porti ca romanii....

mi se pare usor aiurea sa iti orchestrezi debutul la un festival dintr-o tara pe care tu o ataci direct printr-o replica... mi se pare ca si invitatia lui Rushdie la premiera vizeaza tot razboiul asta mediatic. Initial am crezut ca Francesca e o ecranizare dupa vreo carte de-a lui. Dar nu... E chemat acolo strict pentru a apara libertatea de exprimare. Oriunde altundeva ar fi fost lansat filmul, m-as fi declarat contra cenzurii pe care o impune deputata. Dar nu in Italia...

Pânä nu väd filmul, si secventa în context, nu mä pot pronunta - asa cä mä rezum doar la unele comentarii de ordin general:
- dacä replicile ofensive reprezintä atitudinea filmului la adresa persoanelor implicate, e una;
- dacä sunt prezentate dezaprobator la adresa unor asemenea atitudini, e alta;
- dacä sunt neutre, sau înscrise într-un context mai complex, e si mai alta;
- ...plus multe alte nuante si detalii.
Dincolo de toate astea, CENZURA rämâne nejustificatä. Maximum ce se poate face, e deschiderea unei actiuni în justitie, pentru insultä, defäimare, calomnie, etc...
Un exemplu clar e "Cälätoria lui Gruber" - peliculä care calomniazä nu o persoanä, ci poporul si armata românä, imputându-le o crimä comisä de armata germanä. Desi cazul este penal, iar autoritätile statului ar trebui sä se seziseze din oficiu, totusi nu existä nici un motiv de a cenzura filmul; se impune doar sä fie însotit de actiuni informative privind adevärul istoric (ceea ce, din päcate, e exclus, pentru cä falsul este acreditat la nivel de stat, cu sprijinul legilor si al justitiei; asta doar asa, ca sä vedem ce complicate pot fi treburile astea... Apropo, orice prelungire a discutiei despre "Gruber..." ar trebui sä aibä loc în topicul aferent.)

Nu vreau sa intru in polemici legate de Gruber, dar mi se pare ca e vorba de altceva. In cazul ala vorbim de un film romanesc care aduce prejudicii poporului roman. Deci practic e problema noastra, e o problema locala si discutam la nivel national cum ar trebui rezolvata.

Francesca nu este o problema locala, pentru ca filmul e lansat in Italia. Eu personal nu m-as simti foarte ok daca ar veni la TIFF in premiera mondiala un film unguresc despre ungurii din Romania in care sunt atacati diversi parlamentari romani. Ok, stiu si eu ca parlamentarii romani sunt de kkt, n-am nimic cu ungurii, sa faca ce filme vor sa faca, dar sa nu vina in Romania sa le lanseze cu mare tam-tam si cu tot felul de invitati distinsi in conditiile in care pun in discutie o problema relativ delicata si ataca practic persoane din conducerea statului. A, daca ar fi fost lansat la Cannes sau in alta parte, ar fi luat nu stiu cate premii sau pur si simplu ar fi fost un film extraordinar, foarte bine, sa vina si la noi chit ca nu ne favorizeaza.

In mod similar m-am simtit si cand am citit dezbaterile legate de discursul Madonnei din timpul concertului legat de rromi. Mi s-a parut un gest gratuit, pe care nu ar fi trebuit sa-l faca mai ales ca era in necunostinta de cauza. Pune mana, citeste carti, studii si statistici, vezi ce face guvernul roman in problema asta si dup-aia eventual vino si fa declaratii publice in timpul concertului tau.

Asa se intampla si cu italieni. Chiar au o problema legata de multimea de romani/rromi care se duce acolo sa lucreze la negru. Deci nu e cazul sa le bagam pe gat la cel mai important festival al lor, un film care vorbeste exact despre asta si care ii ataca si direct. Bine, sa zicem ca nu e bagat tocmai pe gat pentru ca filmul a fost pana la urma selectat tot de ei. Ii inteleg insa ca au o problema cu filmul si inteleg ca isi doresc sa-l cenzureze (actiune care pana la urma ii protejeaza si pe romanii care lucreaza acolo; s-a vazut deja ca italienii pot avea reactii super violente fata de problema asta, nu e cazul sa mai fie inflamati si de diverse replici din filme).

Se prea poate,
 

dar „Francesca” e arestată doar în Veneţia!
Aşa că nu putem vorbi de o „cenzură a italienilor” câtă vreme filmul e încă departe de mâna/ochiul Comisiei abilitate („de cenzură”). Iar ăia ce-or să zică?

Gianpiero Tulelli, responsabilul Biroului de Revizie Cinematografică a Ministerului italian al Culturii: „Lucrez de 20 de ani pentru Comisia de cenzură, dar nu am mai auzit niciodată ca o peliculă să fie interzisă din cauza afirmaţiilor făcute de personajele din film”.
„Nu este exclus ca aceasta să fie şi o strategie de marketing. Probabil, polemica se va încheia înainte ca pelicula să ajungă la noi”.

Sursa: http://www.adevarul.it/stiri/actuali...ului-francesca

Apropo de producţia de „cenzură” la hectar, wiki ne dă o listă a filmelor cenzurate unde îi găsim şi pe italieni (mai răruţ): Although there is a censorship board run by the government and in which one member is drawn from the Roman Catholic Church, very few movies are not certified for release.

http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_banned_films#Italy

Recitind „la rece” toate postările astea – îmi este tot mai clar că de fapt CENZURA m-a stârnit, şi nu atât soarta „Francescăi” (despre care înclin să cred că o să ruleze mersi bine şi în Italia, şi la noi).

Un cuvânt încărcat de duhoarea trecutului, un cuvânt-simbol a cărui încărcătură afectivă te poate mobiliza … eu să-l ţin de slogan publicitar?

În fine, ce părere să ai despre un film pe care nu l-ai văzut, niciuna!
Şi dacă e să-i ascult pe EI vorbind despre noi după ce l-au vizionat, o să-mi pice şi mai greu, tot întrebându-mă: oare nu-i cazul să mai închidem din rănile trecutului, nu de alta, dar riscăm să n-avem suficientă carne pentru alea noi: discriminare, ură, dezbinare, resemnare, pasivitate… completaţi voi.

Ăsta de-abia socotesc că-i un motiv valabil ca să doreşti să-i fii spectator.

ok, nu mai scriu

aici
 

provocam, sfidam ...
o reactie emotionala
atat.

poate ca nu m-am priceput sa explic ce inseamna CENZURA

si cat de lejer pot sa scrie altii depre asta, chicotind ca-i o buna "gaselnita"

"Gäselnitä" = omidä
Personal zic «trouvaille» - sau, când as putea fi acuzat de snobisme, frantuzisme si alte cosmopolitisme, sacrific mai multe cuvinte si bag "idee ingenioasä", "solutie originalä", etc.

in a sort of caterpillar stage, myself (ori poate sugestia era maggot?)

multumesc de intampinare (stiu ca am fost magar si ... )
scuzele le-am prezentat a doua zi, pe un alt thread. probabil intr-un loc nepotrivit.
le repet aici, daca e cazul: imi pare sincer foarte rau - si m-am simtit si mai rau ca am facut-o. jucam un rol, cretin, I agree

cu "libertatea de exprimare" n-am reusit sa provoc: unii o iau ca pe-o banalitate

daca-i offtopic, se stie ce patesc, dupa nume, si rasplata!

Pe culmile normalităţii - "Francesca"
De la Howard Hughes la Bobby Păunescu

Cu Howard Hughes l-a comparat Tudor Caranfil pe Bobby Păunescu, la conferinţa de presă - printr-o glumă îndrăzneţ-adecvată. Este un "caz", într-adevăr, să fii un magnat financiar şi, din această calitate, să faci un film - ca autor al scenariului şi al regiei! E drept, relaţiile dintre Păunescu şi producţia cinematografică au antecedente consistente şi onorabile, mai ales prin colaborarea financiară cu casa Mandragora - producătoare şi a acestui film. Ba mai mult - răspunzându-mi la o întrebare de natură eminamente profesională, autorul rememora cu nostalgie candidă "cei patru ani de şcoală acasă la Cristi Puiu". Pe scurt, un autodidact format sub îndrumarea însuşi a corifeului noii generaţii. Care e rezultatul?
E un rezultat "normal", ca să zicem aşa - de o normalitate optimistă, în condiţiile în care, pe sub stratul valoric (şi valoros) al minimaliştilor şi confraţilor lor estetici, se cască un hău cvasi-total până la ororile dinozaurilor şi ale neaveniţilor nouveniţi. "Francesca" e unul dintre puţinele filme de nivel mediu - nu "mediocru", căci cam pe tot parcursul lui alternează calităţile (respectabile, nu sclipitoare) şi defectele (onorabile, nu flagrante) - alături de titluri ca "Legături bolnăvicioase", "Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii", "Ryna" "Îngerul necesar" sau "Schimb valutar", producţii care, în condiţii normale, ar trebui să asigure substanţa masivă a unei cinematografii naţionale (şi care, la noi, nu reuşesc decât să acopere o zonă oricum, numai substanţială nu).
Concret, însă - care sunt calităţile şi defectele? Şi în ce fel, anume, decurge acest rezultat din formaţiunea profesională aparte a lui Bobby Păunescu?
Întrebarea are tâlcul ei, fiindcă la intervale regulate apar diverşi apologeţi ai autodidacticismului cinematografic, emiţând panseuri din puţul gândirii, gen: "Da' ce dom'le, Chaplin a făcut vreo şcoală? Griffith a terminat regia? Ce studii a avut Murnau?" - sau, mai nou, scuzând sub aceleaşi pretexte recentul semi-eşec al lui Tarantino cu "Inglourious Basterds", care ar putea fi chiar începutul sfârşitului acestui vulcanic talent din ultimele două decenii. Pentru că lui Bobby Păunescu nu-i dorim decât un început de... solidă carieră, suntem datori să procedăm la o disecţie cât mai precisă - şi, unde e cazul, lipsită de menajamente.
Motorul acestui proiect a fost cât se poate de legitim şi generos, situându-se în experienţa lui Păunescu de român trăitor în Italia. Nu vom intra acum într-o analiză aprofundată a acestui fenomen pe cât de complex, pe atât de dramatic - şi ingrat totodată - fiind de ajuns să înţelegem că, după ce a cunoscut în mod direct realitatea în cauză, Păunescu s-a simţit dator să-şi exprime punctul de vedere printr-un film pe care, cum cu sinceritate declară, "numai eu puteam să-l scriu şi să-l fac": povestea unei tinere românce vrăjită de mirajul Vestului - nu întâmplător, având-o ca patroană onomastică pe Santa Francesca Romana, ocrotitoarea emigranţilor.
Problema e că, din păcate, senariul (nu lipsit de calităţi disparate, dar totuşi importante) rămâne deficitar în planul structurii. Nu ştiu cum anume l-a instruit Cristi Puiu pe discipolul său, însă îndrăznesc să afirm din nou că treaba asta şi cu scenaristica sunt două chestii foarte grele. Chiar şi fără studii de specialitate (sau, mai ales în lipsa lor), dacă nu-ţi toceşti ani de zile burta pe cărţile de dramaturgie şi, mai ales, pe caietele format A-4 şi ciornele a nenumărate scenarii ratate, dintr-ale căror greşeli să înveţi, şansele de a duce la bun sfârşit un asemenea demers rămân descurajator de reduse. În cazul de faţă, deşi se doreşte un film despre condiţia de imigrant român în Italia, "Francesca" tratează aproape în totalitate numai problemele specifice ale românilor de acasă, puse în valoare prin pregătirile protagonistei de a pleca - şi nimic mai mult. Italia şi comunitatea românească de-acolo rămân absente - nu numai fiindcă în cele din urmă planul Francescăi dă greş, ci şi întrucât acţiunea ar fi rămas în mare parte aceeaşi şi dacă fata plănuia să plece în Spania la cules de căpşuni, în Marea Britanie ca babysitter, sau în Australia ca îmblânzitoare de canguri. Specificul temei de pornire e eludat - cu excepţia comentariilor (voit - şi reuşit!) sereotipe ale celor din jur, inclusiv buclucaşele replici despre "curva aia de Mussolini" şi "primarul ăla de căcat din Verona" (ca să fie clar: le rosteşte un personaj necreditabil, nefăcând altceva decât să citeze nişte leit-motive bârfitor-gregare, aşa că Signora Alessandra să nu-şi mai ridice poalele-n cap, că nu e cazul).
Un alt defect parţial al scenariului stă în caracterul prea expozitiv al anumitor dialoguri decisive - mai ales, tocmai în cazul discuţiei determinante de la început, în bucătărie, când Francesca îşi declară şcolăreşte intenţiile, la modul: "eu vreau să schimb ceva!!!" în condiţiile grele ale imigraţiei româneşti din Italia - să nu uităm vechea butadă care spune că dacă într-un film, sau o secvenţă, e vorba despre ceea ce spune filmul sau secvenţa, s-a zis! Cu atât mai mult în cazul acelor personaje care spun ceea ce gândesc! Când vrem ca o secvenţă cheie să aibă într-adevăr impactul scontat, nu strică să operăm o decalchiere între context şi subtext - ceea ce, har Domnului, se întâmplă în secvenţele cu recuperatorii (evident, datorită stilului lor "profesional" de a vorbi), rezultatul fiind o creştere dramatică a tensiunii.
Dincolo de aceste considerente, scenariul curge acceptabil - mai puţin începutul (un setup anchilozat şi nesigur), şi finalul (nepermis de disipat, în condiţiile în care până atunci povestea reuşise să acumuleze nişte premise zeiss pentru o încheiere pe cât de bubuitoare, pe atât de bogată în sensuri). Pe tot parcursul segmentului median, personajele îşi dezvăluie portrete interesante şi complexe, evoluţia dramatică merge într-un crescendo tensionat, ba chiar, înainte de anticlimaxul final, Păunescu izbuteşte să construiască un suspense realmente palpabil - mai ales de la nivelul scriiturii, cu contribuţia regiei în plan secund.
Şi pentru că tot veni (fatalmente!) vorba de regie, aici lucrurile devin şi mai semnificative. Din discuţia cu autorul, am aflat că, slavă Domnului, a ştiut foarte bine ce făcea. "Francesca" merge vizibil în siajul estetic al filmelor minimaliste, pe de o parte în mod firesc, datorită strânsei colaborări cu Cristi Puiu, dar pe de altă parte şi prin asumarea conştientă a formulei expresive. Predomină secvenţele construite eminamente pe mizanscenă şi filmate din câte un cadru lung, uneori fix, alteori de o mobilitate pseudo-improvizată, dar mai puţin agresiv la nivelul hiperrealismului (instabilitatea filmărilor din mână, brutalitatea câte unui rough, etc.), cu tăieturi de montaj minimale şi compoziţii relativ largi - Bobby Păunescu afirmând că povestea, prin însăşi natura ei, se cerea filmată de la o distanţă medie, oarecum neutră, excluzând gradul de implicare propriu prim-planului. Din păcate, în majoritatea cazurilor, acumularea insidioasă a tensiunii prin aceste lungimi şi tăceri (sau dialoguri deliberat irelevante), funcţionează doar parţial - cu câteva excepţii strălucite: conversaţia Ana-Remulus, dialogul între Francesca şi Miţă când acesta îi dezvăluie, prin replici scurte intercalate cu pauze înnebunitoare, impasul în care a ajuns, sau cele două secvenţe cu întâlnirile dintre Miţă şi recuperatori (în parcare, apoi la atelier).
Un alt avantaj al acestei concepţii de încadratură subzistă într-o bună citire a atmosferei, care chiar dacă nu aduce nimic nou, compune totuşi expresiv ambianţa acelei zone din societatea noastră, atât de întinsă, proprie unor asemenea evoluţii - acele apartamente, acele cartiere, acele tipuri de firme şi locuri de muncă. Contribuie şi fotografia lui Andrei Butică, sensibilă şi meticulos compusă, dintr-al cărei ansamblu se disting câteva cadre de o frumuseţe plastică remarcabilă (inclusiv şi mai ales, aş zice, imaginea finală, cu Francesca aşteptând în gară, printre bagaje, trenul ce o va duce înapoi, unde o aşteaptă tragedia, îndepărtând-o de visul ce se şterge încet şi, poate, definitiv.
Îl mai ajută pe Bobby Păunescu şi o distribuţie foarte bine alcătuită, gravitând în jurul surprinzătoarei cvasi-revelaţii Monica Bârlădeanu - un talent palpabil, reuşind în special să sugereze zona de inocenţă atât de greu compatibilă cu un fizic aşa de frapant (ceea ce ne justifică iertarea câtorva mici stridenţe de rostire sau chei de rezonanţă cam pe-alături). Doru Boguţă îi dă replica mai mult decât adecvat, portretizând tipul de tânăr slab, condamnat să cadă victima propriei naivităţi - în raport contrastant cu Mihai Dorobanţu, o brută grobian-onctuoasă de care simţi că nu mai ai scăpare (cu atât mai impresionant ca actor, cu cât semnează şi scenografia, de acelaşi realism migălos-dezinvolt propriu întregului film).
Luminiţa Gheorghiu nu mai surprinde pe nimeni, asigurând masiva axă centrală a umanităţii filmului, în jurul căreia gravitează un număr de apariţii tip cameo pline de aplomb: Teo Corban, Ion Sapdaru, Ion Besoiu, Dana Dogaru, Gabriel Spahiu, şi mai ales Doru Ana - în rolul naşului, cu bizara lui obsesie erotică inofensivă dar deloc inocentă, căreia doar o câtime îi mai lipsea ca să întregească o posibilă secvenţă de antologie.
Trăgând linie şi adunând, răspunsul la întrebările formulate iniţial se profilează clar: cu toate inegalităţile şi micile lui stângăcii, filmul are stil şi un nivel cert de profesionalism - iar Bobby Păunescu, în mod paradoxal, manifestă nu atât profesionalism deplin (deocamdată), cât un foarte posibil talent nativ. Îndrăznesc să presupun, ca un diagnostic al prezentei radiografii, că dacă acest talent era dublat de o cunoaştere mai riguroasă a meseriei şi o experienţă mai cuprinzătoare, majoritatea hibelor de mai sus ar fi dispărut. Din fericire, însuşi Bobby recunoaşte: "pentru mine, a fost un film-şcoală!" Ei, atunci nu ne rămâne decât să sperăm că roadele se vor vedea în viitor. În care viitor...? Pentru moment, autorul nu e foarte hotărât - semn că nu se repede să filmeze pe pilot automat, ci preferă să stea o vreme în gestaţie. Ceea ce, iar, e un semn bun.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
1 octombrie, 2009,h. 19:00-21:06
Bucureşti, România

Francesca.L-am vazut aseara si mi s-a parut nitel penibil.Altfel actorii sunt foarte buni.Dar e un film tipic romanesc.:
1).Actorii sunt buni dar povestea e complet tampita(Exceptii Politist Adjectiv,Amintiri Din Epoca De Aur 1,Cea Mai Fericita Fata Din Lume etc.)
2).Glume bune.
3).Nu-i prea lung da nici prea scurt.
Cam atat.Un 8 jumate e ok.Nu?

Esti darnic. Eu i-as da un 7, cel mult 8.

in 20 de minute va avea loc o conferinta de presa a Monicai Barladeanu la Iasi.
mai multe amanunte dupa, pe topicul IIFF.

Hmmm ... ciudata productie ...
 

... ca film mai greu i se poate spune la modul cum ratează oribil în final cam orice tentativă de construcţie din prima parte. Sau de legare a unei povesti despre Italia - dacă asta o fi vrut.
.</P>
</P>
Dar - dincolo de asta - există unele secvenţe care mi s-au părut foarte bine realizate ... de ex. cearta dintre cei doi - fraiericiul de a făcut Boogie şi-ar putea lua notiţe de cum se tratează aşa ceva sau comportamentul cămătarului - care în treacăt fie spus e de n ori mai realist şi autentic decît din alte filme care voiau să prezinte personaje similare ( o fi împrumutat B. Păunescu la viaţa lui caşcaval de la de-ăştzant pe undeva e ... de ce dom'le i-a zis Francesca şi nu Mărioara eroinei ? Ca să inducă ideea de la început că va fi ceva cu şi despre Italia în film ? :D

Dragä Coshava, te rog, nu mai bate câmpii.
Ceea ce spui despre "Francesca" e corect - dar cum poti abera atât de grotesc, cu monsturozitäti frazal-logice ca aia apropo de "Boogie"? Dacä nu stii, întreabä - nu emite päreri! E realizat de Radu Muntean, un cineast de mare talent si înalt profesionalism, si stä cam cu trei niveluri (sau poate opt) peste "Francesca" (altminteri, un film onorabil, care mi-a pläcut si mie).
Deci, mai multä atentie pe viitor, da? Multumesc.
(Si nu-mi veni cu "pärerea mea / pärerea ta". Existä si criterii general valide, pe lumea asta.)

Coshava:Fraiericul ala este unul dintre cei mai remarcabili regizori romani din noua generatie si Paunescu a invatat multe de la el.Si de la altii desigur.Crede-ma pe cuvant.

Vad ca v-a casunat pe finalul ala.O sa ma duc si eu sa vad maine filmul in cauza,dar nu cred ca poate fi atat de dezamagitor precum cel din "Schimb Valutar" de Nicolae Margineanu.Film excelent construit pana la final(Voican este un foarte bun scenarist),cu o drama adevarata si cu personaje foarte bine creionate,dar cu un final care te face sa iti para rau din tot fufletul.:(

Diferenta e clarä:
Finalul din "Schimb valutar" fusese perfect scris, dar Märgineanu l-a ratat, schimbându-l pe drum, din sentimentalism nepermis.
Finalul de la "Francesca" îsi aliniazä bine toate premisele, dar nu reuseste sä le adune într-o convegrentä semnificativä si dramaticä (aminteste-ti ce discutam noi azi, la curs - Disciple mine!)

Stai flexat pe spate ca nu mi-a scapat nimic.;)

Hehe - point taken! ;)

O fi aşa ... în potenţialitate dar Booggieeee rămîne oricum unul din cele mai proaste filme româneşti post-89 ... ceea ce nu e chiar uşor de atins ca nivel ... :">
:"> </P>

N-ai înteles.
Repet:
Dacä nu stii, INTREABA, SI TE VOM INVATA! Nu spune tâmpenii! Te faci de râs - si e päcat!

</P>Scrisesem de ieri seară o replică dar ceva probleme tehnice au apărut şi pierdusem tot ... </P></P>
m să încerc să reiau ce am spus, luând în calcul tocmai "criterii generale" la care făceai referire talent şi profesionalism are Radu Munteanu dar până acuma din trei lung metraje ale sale mie doar unul mi-a plăcut ( foarte mult e drept ) "Hârtia va fi albastră" şi cred că e şi foarte bun la modul obiectiv şi "general valid" în vreme ce "Furia" nu că ar fi rău făcut tehnic dar ... nu e veridic deloc ca să mă exprim delicat ( plus că aici e o discuţie mai lungă - în 2002 poate părea interesant să prezinţi o astfel de temă, însă acuma deja televiziunile au supralicitat pe tema telenovelelor cu ţigani, şatre, cafteli şi lume interlopă şi deja pus în perspectivă "Furia" pare şi mai ţipător doar un alt fim cu "nigga în the hood ... mothafucka geee" şi încă unul din cele mediocre ).</P>
ka geee" şi încă unul din cele mediocre ).</P></P>
. mothafucka geee" şi încă unul din cele mediocre ).</P></P></P>
</P></P></P>
- despre "<STRONG>Boogie</STRONG>" am deja o doză de frustrări de alt ordin decît cele estetice aşa că-i acord un spaţiu separat ... </P></P></P>
Încă odată îmi reiterez părerea - care am susţinut-o şi atunci la rubrica dedicată - că e un film foarte slab, tensiunea şi acţiunea nu decurg "firesc", motivaţiile personajului principal nu sunt logice sau oricum nu decurg din secvenţele prezentate ( aici aş face observaţia că e totuşi extrem de greu să creezi tensiunea şi conflictul necesar pentru o situaţie ca cea din film doar din dialoguri ale personajelor care nici ele nu sunt cele mai inspirate ) - adică bine ... ai chef să faci o "burlăcească cu băieţii" după câţiva ani de căsnicie asta să zicem că e de înţeles, dar atunci ar fi fost la locul lor nişte flash-back-uri ceva, dacă e prima dată atunci să se sugereze cumva stângăcia şi sentimentul de vină, dacă nu e prima dată atunci taman din contră să răzbată doza necesară de "acoperire de rutină" pentru cazuri de-astea etc, ş.a.m.d. - pot să reiau argumentele de atunci oricând că m-a pus naiba să mai revăd odată filmul de plictiseală. Singurul lucru memorabil şi "profesionist" din film rămîne după mine sugerarea prin sunet a unui act sexual oral ... </P></P></P>
</P></P></P>
- partea cea mai iritantă la cît de prost realizat e "Boogie" vine la mine din considerente de alt ordin - şi anume din faptul că în România un segment extrem de important ( poate cel mai important de fapt ) şi anume cel al "clasei mijlocii normale", destul de numeroasă totuşi, nu prea există ca reprezentare şi nu e băgat în seamă ... să zicem aşa nici de politicieni ( decît în campanie electorală un picuţ ) şi nici în plan mediatic/cultural. În grila de program a televiziunilor nu prea are loc de manelişti, telenovele cu ţigani/fete de marinari, vedetuţe porno sau care ar vrea să fie porno, băieţi de bani gata etc.Extrem de iritant e că nici în cinematografie nu e reprezentată ! </P></P></P>
Adică vorba aia ... americanii au fost în stare să toarne n filme, mai mult sau mai puţin bine făcute dar de regulă profesioniste şi bine realizate tehnic, pe tema adolescenţilor "normali" ( adică nu din ghettouri sau viitori cursanţi la "Ivy League" ) care au chef să o facă lată înainte de a pleca la facultă în alte oraşe şi în cinematografia română postrevoluţionară nimic-nimic de-am rămas să ne raportăm tot la "Liceeni" de pe vremea ciuruitului ??? </P></P></P>
Dar ce mă dau eu la creaţii cu astfel de teme "complexe" când în ultimii 20 de ani nu a fost turnat practic nici un "love-story" normal sau o "comedie romantică" acolo să zici şi tu - ca tînăr de 25-30 de ani că măcar construite ci aşa ... creionate pe bază de stereotipuri de clasa a IX ( liceu de seral agricol ) de genul "bărbaţii e nişte porci curvari iar femeile e nişte gâsculiţe niţeluş isteriode(*)" dar pe care probabil ar trebui să le considerăm "capodopere de talie internaţională" că de ... sunt ale noastre iar regizorul/scenaristul/actorii sunt "tinere speranţe mustind de profesionalism". ( pe undeva aş zice, nu fără o doză de maliţiozitate, că reflexele şi moştenirea argumentaţiei celui care compara - prin secolul al XIX-lea - poezia lui Goethe cu cea a lui Ienăchiţă Văcărescu şi trăgea concluzia că primul e un "neamţ îmbâcsit" pe când "Într-o grădină" reprezintă aşa ... chintesenţa valorii lirice universale ... sunt vorba aia ... "live and loud" în cinematografia română ).</P></P>
</P></P></P>
Să mai am la o adică tupeul oare să sper în următorii 10 ani la un film gen "American beauty" care să zugrăvească aspru, dar realist, veridic dar mai ales bine realizat tehnic şi artistic impactul tentativei de a importa cu orice preţ stilul de viaţă consumerist din Occident/SUA ? Neeee ... speranţe deşarte nutresc cred de la actualul set de producători de filme fie ei "noul val", "vechiul val", "anchilozatul val" etc. </P></P></P>
</P></P></P>
- Ca si concluzie concluzie - pur personală fireşte, dar pe care eu zic că o pot argumenta la orice oră chiar dacă primesc calificative de "spus tîmpenii" de la persoane pe care le respect ca opinie ( apropo - cronicile tale Pitbull le folosesc de multe ori ca să aleg filmele pe care să le văd ... cînd e vorba de filme străine că la cele româneşti consider că ai din păcate anumite subiectivisme ... pe linia pe care am enunţat-o mai sus ) - în afară de unele excepţii absolut remarcabile gen "A fost sau nu a fost", "Filantropica", "Examen" şi mai câteva producţiile româneşti post-revoluţionare/mai ales din ultimul deceniu pot fi etichetate - cît de nedrept ar suna - gen : "a douăştreia mediocritate despre comunism, Revoluţie şi persistenţa vechilor structuri", "a şapteşpea producţie despre manele şi lumea interlopă" sau a "cincea aiureală despre viaţa din cartierele sărace, dar unde totuşi tinerii se droghează că aşa e cool". Drace ... nici măcar despre arhidiscutata corupţie la nivel mediu/înalt nu se ezistă un film post-revoluţionar bine făcut ... Şi atunci oare de ce naiba să nu mă exprim critic faţă de respectivii ?</P></P></P>
Şi ce cred că e mai amuzant/ironic e că presimt şi existenţa unui fel de "cerc vicios" în care regizorii şi scenariştii respectivi se şi vaită în particular pe faze de genul "vaiii în ce societate maneloşată şi fără prinţipuri trăim pentru că Revoluţia ne-a fost furată !" aşa că hai să mai tragem un film dă protest pe tema asta şi fleoşc ... mai iese un răhăţel care amplifică "dezbaterile" cvasi-sterile pe temele de mai sus ... etc. </P></P></P>
</P></P></P>
Revenind la oile adică la Franceştile noastre ... am să-mi detaliez ce am spus mai înainte : </P></P></P>
</P></P></P>
- deşi filmul </P></P></P>
</P></P></P>
a) eşuează absolut lamentabil în final ( apelând la ceea ce pare fi acelaşi "truc" din filmele româneşti - folosit şi în "Reconstituirea", "California dreamin'" şi altele - de a omorî unul din eroii principali pentru a "rezolva" cumva conflictul şi a duce chipurile tensiunea la paroxism chit că merge bine sau nu ) </P></P></P>
b) tinde să "aglomereze" inutil compoziţia vrând parcă neapărat să spună că în România e şi corupţia în administraţie şi că există homosexuali sufletişti şi cupluri recăsătorite care stau cu socrii semi-senili etc.</P></P></P>
c) e filmat la un mod care torturează fără sens spectatorul ( deja e plictisitoare şi manieristă abordarea asta de filmare ... ca părere pur personală ) </P></P></P>
</P></P></P>
are unele secvenţe care mie unul mi se par extrem de bine realizate : </P></P></P>
</P></P></P>
Una din ele e cea a cerţii dintre Francesca şi iubitul ei cam luzărel - şi care ceartă mie unul mi se pare net mai bine realizată ( adică e construită cu o logică serioasă, tu ca spectator ştii de fapt unele din elementele care asigură tensiunea reală din spate şi eşti pus să urmăreşti "pista falsă" iniţială primind apoi explicaţia completă odată cu Francesca şi desluşind astfel întregul tablou din care până atunci ai avut doar frânturi, e binişor jucată etc ) decât cea din "Boogie" care e completamente hilară. </P></P></P>
Un alt set de secvenţe ar fi cele cu recuperatorul aşa ... mai ţigănos ( nu s-a sesizat CNCD încă ? ) care chiar e veridic spre deosebire de cei din ... "Furia" să zicem. Inclusiv la fazele cu "Nu eşti prietenul meu ?" urmate de un pumn la ficat sau modul uşor stânjenit cum se poartă când e "în vizită" urmat imediat de tentativa de a fi "macho" cu replica "Ştii - mie îmi place aşa ... sexul mai sălbatic". </P></P></P>
</P></P></P>
Aşa încât aş zice pe undeva şi eu ca tine - e un eşec, da' unul cât de cât onorabil. </P></P></P>
Şi chiar aşa eşec cum e - poate cu trei sau opt clase per ansamblu faţă de alte filme, dar nu faţă de "Boogie" că asta ar fi cam imposibil - la fazele menţionate bate la funduleţ faze similare din filmele lui Radu Munteanu şi asta indiferent cât de megaprofesionist o fi respectivul comparativ cu Bobby Păunescu. Nu mă aştept să-mi dai dreptate că oameni suntem şi avem cu toţii orgoliile noastre ( deşi eu zic că am argumentat folosind criterii cât se poate de "generale şi valide" cele susţinute ) dar na ... ca idee.</P></P></P>

Hmmm ... ce naiba e cu tag-urile alea de <P> peste tot în mesaje ??? :-&

Scuzä-mä, dar e imposibil de citit - nu numai din cauza codurilor (n-am idee ce le-o fi cauzat...), dar e atât de stufos, cu fraze lungi si confuze, si neîmpärtit în paragrafe, încât nu se poate urmäri... (Lungimea în sine n-ar fi o problemä; totul e sä fie clar, inteligibil.)
Totusi, mä bucur cä ai renuntat la a-l face pe Radu Muntean "päcälici" si încerci sä-l critici cu argumente (desi, din câte am reusit sä observ în prima parte, cât încercam sä mä orientez prin mesaj, nu cred cä pot fi de acord cu ele...)

</P></P>
</P></P>
Aşa iese când iei un mesaj pe care l-ai scris seara şi l-ai salva parţial îl completezi "dimineaţa" înainte de cafea şi între timp mai pică de două ori conexiunea ... :( </P></P>
</P>
Editare ulterioara : e absolut infernal editorul de mesaje al forumului ... parsează complet anapoda aliniatele alea alea ... încercasem să-mi paginez mai bine ideile din replica aia kilometrică şi mi-a tăiat brusc la un sfert când am dat <EM>Salvează</EM> ... :-& </P>

.)[/quote]</P>
</P>
Asta e alta problema - nici nu ma asteptam tinind cont ce cronica laudativa ai scris la "Boogie" ... :"> </P>

Ruleaza astazi la mine-n oras, l-a adus Caravana Cinematografica, de la ora 21. Problema e ca nu am cu cine ma duce si mi-e cam lene. Intrarea este gratuita, deci nu-i problema de bani.
Sa ma duc ??

Du-te!
Eu zic sa dai indicii despre oras, cine stie... Ah, deja ai dat indiciu foarte clar! :P

Puiu și ai lui au făcut pentru demnitatea României mai mult decât toată clasa politică. (Mă rog, a existat o excepție, tot în legătură cu „curva” aia, dar nu mai spun, ca să nu înceapă iar disputele și acuzațiile.)

Fusei la film si chiar imi placu. Bine, pentru mine orice experienta la cinematograf este una speciala, incarcata de emotie, asemenea unei prime intalniri cu o domnisoara frumoasa. De fiecare data.
Mi-a placut si jocul actorilor, suspansul creat, atmosfera semi-obscura. Pe scurt, o felie de viata. Una amara.
Din nefericire, ambianta a fost putin stricata de cateva grupuri de neaveniti, semintari, boschetari, dar am reusit pe parcurs sa fac abstractie . Asa stiu ei sa-si arate aprecierea pentru niste oameni care aduc, dupa 1 an de zile de pauza cinematografica, un numar considerabil de filme, intr-un cinematograf modernizat, dar uitat de catre autoritati undeva in mijlocul satrei. Sunt trist.

Cine mai are nevoie în ziua de azi de școala de film (sau de școală în general)? Poftim! În timp ce niște „fraierici” precum Muntenii, Porumboiu, Mitulescu ș.a. ș.a. se chinuie ani de zile cu teoria artei și tehnicii de film, unul care declară cu seninătate: „Eu nu am făcut o școală de film fantastică, ci niște cursuri intensive. Am făcut doar un curs intensiv de șase săptămâni.” participă cu prima producție la Veneția.

Exagerezi. Atata timp cat omul si-a facut filmul cu banii lui si nu cu cei ai CNC-ului, nu vad care-i problema. Mai ales ca filmul nu-i unul prost, precum al multora dintre regizorii cu studii de la noi, care pompeaza bani nemeritati in niste filme care insulta bunul simt. Pitbull poate confirma. Sau nu. :)

Eu am încercat să-i ironizez pe oamenii ăștia fără să-l trezesc pe Pitbull și fără să lezez onoarea facultăților de cinematografie. Filmul mi-a plăcut și chiar l-am lăudat pentru apărarea demnității românilor în străinătate. De fapt, întreaga „trilogie a emigrării” (la care Puiu a participat ca scenarist de două ori și ca producător o dată) - Niki Ardelean, Offset și Francesca - mi se pare valoroasă.

Va sa zica aici nu poate sa-si spuna omul parerea.
Vreau sa-ti spun si eu "parerea" despre film.
Mie mi s-a parut o aiureala, o plictiseala totala.
Cum poti sa nu te plictisesti la un film in care nu se intampla mai nimic?

Se întâmplä destule, n-ai înteles tu filmul.
Cum n-ai înteles nici dialogul meu cu Coshava, si nici situatia lui Daniel Cozma.
Nici cât de penibil e sä iei o bârfä din presa de scandal si s-o trântesti hodoronc-tronc, crezând cä asa poti denigra un film foarte bun.

...Dar nu-i nimic, omul cât träieste învatä. De-asta ai venit aici, nu?
Dacä esti un elev silitor si receptiv, fii sigur cä multi dintre noi te vor ajuta. (Inclusiv sä eviti greselile de ortografie.)
Welcome to Cinemagia! :)

@teo_k3

Oricine poate să-şi spună orice părere.

Inspirată de "Nu contează cât de lung am părul, important e ce şi cum gândesc", o bună prietenă a scos o vorbă de duh, lipsită de răutate. Mie mi s-a părut genială. "Nu contează ce crezi, dacă aberezi". :))

Pentru unii e doar o simpla barfa, pentru altii a fost probabil mai mult.


Am venit doar sa vad de ce dracu nu ma pot uita la un film romanesc care sa tina pline salile de cinema. M-am saturat de filmele romanesti care nu stiu sa prezinte lumii decat saracia. Unde sunt filmele de alta data?

Acolo unde le e locul: în istoria cinematografiei românesti.
(Si acolo unde nu le e locul: în ovarele nostalgicilor ceausisti.)

...O sä te învätäm si sä apreciezi just filmele bune, si sä nu mai plângi dupä vechituri submediocre.
(Dacä ai dorinta si capacitatea mintalä de a înväta, desigur. Dacä nu, nu te obligä nimeni.)

vreau sa rad la un film nu sa ma afund si mai tare in " neajunsurile vietii". Vreau un film de suspans de la inceput pana la sfarsit, nu doar evenimente statice si monotone.
In filmul de azi ca simplu spectator nu regasesti asa ceva. Vezi doar rupturi din viata cotidiana care nu prezinta nici un interes pentru publicul larg, prezinta interes doar pentru asa zisii profesionisti ai domeniului.

S-a mai discutat asta pe aici, räspunsurile sunt date. Exploreazä forumul, si vei descoperi ce e just si ce e gresit în afirmatiile tale; si de ce.
Pe scurt, încearcä sä întelegi un lucru simplu:
- artistii adevärati nu fac filme cum vrei tu, sau X, sau Y; fac filme asa cum simt ei, cum le dicteazä inspiratia si talentul.
- profesionistii corecti, da, fac filme pentru piatä, în functie de ceea ce vrea publicul.
In acest moment, noi avem câtiva artisti foarte buni, nici un profesionist de consum, si un numär de diletanti incapabili sä facä filme bune (fie de continut, fie comerciale).
Faptul cä tu zici "vreau aia, vreau ailaltä", nu va face ca jalnicele noastre scoli de cinema sä se perfectioneze peste noapte si sä înceapä sä producä buni meseriasi ai genurilor de public.
Asa cä nici disparitia filmelor de continut pe care tu nu reusesti sä le întelegi si sä le savurezi n-ar face ca golul sä se umple brusc cu ceva ce la noi nu existä. Mai bine învatä, cultivä-te, evolueazä, si devino capabil sä te bucuri de valori; vei avea numai de câstigat.
Pentru început, retine un principiu elementar: tu, ca profan, nu ai competenta de a-i denigra pe cineastii de valoare, cu formule arogante gen "asa zisii profesionisti ai domeniului". Poti spune, cel mult: "mie, personal, nu îmi plac filmele lor" - si atât.
(Uite, eu de pildä nu-l suport pe Buñuel. Il detest. Dar nu-mi permit sä zic "asa-zisul geniu" sau "asa-zisul artist" sau "asa-zisul profesionist"; desi sunt profesionist, nu un biet spectator, vorbesc despre el în spiritul ästa: "Buñuel, un mare clasic, care mie nu-mi place nici de fricä". Retine regula asta si aplic-o de-acum încolo. E unul dintre primii pasi spre a deveni un cinefil respectabil.)

O mica mare diferenta. Le inteleg mai mult decat alti pentru ca am de aface zi de zi cu astfel de drame pe care nu le savurez si in film.

PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neştiutor, nepriceput, ageamiu.
Nu vreau sa denegrez cineastii de valoare. Pentru mine "asa zisii profesionisti ai domeniului" nu a fost o formulare ironica sau aroganta.
Avem nevoie de astfel de oameni pentru a obtine premii la festivale dar avem nevoi si de " profesionistii corecti" pentru filme comerciale.

Teo, nu te lăsa dus de valul conformismului și tu. Premiile de la festivale se obțin pentru că autorii lor știu să le facă în așa fel încât juriile acelor competiții să le aprecieze. Premiile în sine nu înseamnă mare lucru, fiind în definitiv un rezultat normal din punct de vedere statistic; multe țări din Lumea a Treia, țări fără istorie, fără cultură, care nu reprezintă nici cât reprezentăm noi în ansamblul circuitului internațional de valori, au cineaști cu premii la festivale. Dar la ce bun premiile dacă se laudă cu ele spectatori care nu se identifică neapărat cu acel gen de filme, spectatori care preferă genul comercial facil, snobi care au auzit și ei că filmele lui Puiu sau Mungiu sunt de mare artă, dar pe care ei n-o înțeleg și n-o apreciază corect?

Personal, cred că mult mai valoroase pentru noi decât premiile conjuncturale sunt momentele de genul scandalului declanșat de filmul Francesca. Opiniile sincere exprimate de tatăl eroinei la masa din bucătărie au făcut pentru imaginea României mai mult decât ar fi putut-o face obținerea Leului de Aur pentru o altă producție oarecare.

nu stiu de ce, eu am impresia ca premiile acordate la festivaluri si concursuri sunt defapt niste masluiri... cine da banu mai gros pe sub mana, are castig de cauza... desigur, cei din juriu nu sunt prosti sa premieze un film de tot kkt-ul... dar aleg din cele mai bune, cu potential, in asa fel incat nimeni sa nu isi dea seama ca toata treaba e masluita...
am I right?:-S

nu

un simplu nu, nu e de ajuns...
i need an explanation!

În general selecția cuprinde numai filme bune. Premiile le decide un juriu, diferit de la an la an, format din cineaști, actori, critici etc. Palmaresul îl e influențat de multe ori de conjunctura: simpatiile membrilor juriului, un anumit climat internațional, chiar inițiative particulare (cum a fost campania împotriva întreruperilor de sarcină dusă de Jane Fonda și de alții, care a contribuit și ea la obținerea de către Mungiu a frunzei de palmier).
Pe urmă, contează și cât de important e festivalul. Nu poți compara Cannes-ul, Veneția sau Berlinul cu B-EST, de exemplu.

Poţi să râzi şi la un film despre "neajunsurile vieţii". Poţi să faci haz de sărăcie, de corupţie, de ticăloşii, de prostie, de incompetenţa care conduce. Sau poţi să le vezi realist. Poţi avea parte de suspans, de la început până la sfârşit, chiar dacă vezi "rupturi din viaţa cotidiană". Crede-mă, viaţa bate filmul! Cotidianul musteşte de comedii, thrilere, acţiune. Subiecte sunt... hohoho! Atâta doar că e greu să concurezi filmele americane. Toată cinematografia europeană nu e în stare, nu doar noi, românii. Facem filme de care putem, le premiem pe alea, stimulând genul ăsta de producţii. E un cerc închis, ca să nu-i spun, vicios. Europa s-a refugiat în artă, cam de nevoie :D . Strugurii prea acri...
Problema e alta, vrei să râzi la o tâmpenie de film, doar pentru că e "de râs"? Sau preferi un film "plicticos", dar bine făcut.