The Unbearable Lightness of Being, 1988
 

Nu pot sa va spun cat imi place filmul asta minunat regizat de Philip Kaufmann, dupa un roman de Milan Kundera prelucrat de un mare scenarist, Jean Claude Carriere. Si cu Daniel Day Lewis si Juliette Binoche in roluri principale. De unde sa incep?

Pai sa incep de la atmosfera de roman care se pastreaza totusi in film. Poate ca dintr-un anumit punct de vedere este ceva rau, pt ca filmul nu reuseste sa devina 100% film in anumite momente, de exemplu cand are loc discutia despre Regele Oedipus. Tomas face o frumoasa paralela intre acest rege faimos si un alt "rege" faimos, al terorii si al crimei, Stalin. Spune ca desi ambii au savarsit crime atroce, primul, Oedipus, chiar daca a facut-o in necunostinta de cauza, s-a invinovatit pana la autoflagelare, scotandu-si ochii si fugind in pustietate. In vreme ce sustinatorii lui Stalin s-au eschivat recunoascandu-si crimele insa cu circumstanta atenuanta a faptului ca nu stiau ce se intampla cu adevarat. Insa au continuat sa ramana acolo, pe pozitii, avand aceasta explicatie. Ei, discutia e interesanta, dar in film apare usor prea literara. Poti citi lucrurile astea intr-un eseu fara sa ai o problema, dar cum joci asta astfel incat sa fie entertaining?

Mai e un astfel de moment, cand Sabina si Tomas, cei doi amanti, poarta o discutie erotico-filosofala pe seama iubirii pt femeie, total artificiala si de asemenea, pretabila la un eseu.

Vad ca am inceput cu partile rele ale filmului desi e un film pe care il ador.

Insa adoratia mea vine dinspre personajul central masculin, Tomas, care e de o frumusete dureroasa, si cand zic dureroasa ma refer la faptul ca viata e un chin cu un astfel de tipar uman si totusi ramane extrem de fascinant. Si titlul filmului la el se refera si combinatia aproape oximoronica (insuportabila usuratate) spune suficiente.....

The Unbearable Lightness of Boring...

Am avut mari asteptari de la filmul asta pentru ca numai lucruri bune am auzit despre el (dintre ele, am spicuit faza cu "cel mai controversat film de la The Last Tango... incoace=)) ). Dezamagirea a fost crunta, am avut parte de aproape 3 ore (???) de plictis atroce asezonat cu banalitati & platitudini. Noroc cu cinematografia lui Sven Nykvist si cu Lena Olin (cu tot cu oglinda si clop), care te mai scot din amorteala (ultima compenseaza si cea mai enervanta prezenta pe ecran a lui Binoche din cite am avut parte pina acum).
Asadar, un jurnal intim lipsit de stralucire, care usor se putea reduce la 90 de minute. Si tot n-am priceput - de ce e rated R?:-/

Intr-adevar, rolul lui Binoche te poate calca pe nervi, este umila, iubeste ca o proasta de la tara care desi ia bataie de la barbate-su, ea il iarta in continuare, dar ce sa-i faci, cred ca asa e personajul lui Binoche, nu Binoche insasi.

In rest, mie mi-a placut foarte mult. Personajul masculin este special, in sensul in care nu prea am vazut zugravit barbatul in aceasta maniera in alte parti, adica tipologia aceasta de barbat. Sunt cateva fatzete noi ale masculinului.

Pe urma mi-au placut mult secventele cu ''primavara de la praga", fuga in Elvetia, iesirile la restaurantele unde mancau si generalii sovietici etc.

Mi se pare ca freamatul epocii cu toate problemele ei sunt bine surprinse ajutandu-te sa-i iei pulsul.

Nu am citit inca cartea, din pacate, dar se zice ca intra in categoria celor aproape imposibil de transpus pe ecran. Cred ca e adevarat in cazul de fata. La fel se sfirseste povestea si in carte? Mie finalul mi s-a parut destul de patetic, trintit acolo doar pentru a stoarce o lacrima, dupa 3 ore de anestezie.
Kauffman a revenit apoi cu extrem de senzualul Henry & June, un film mult mai curajos si interesant in opinia mea, asa ca si-a mai spalat pacatele.

Henry and June e facut de kaufmann? nu stia desi sunt fan al ilmului.

On topic; la fel se termina si cartea, da. Nu vad de ce se spune ca nu poate fi ecranizata, ea a fost ecranizata si cu foarte mult succes. Ce alta dovada mai e necesara?

O fi avut ecranizarea succes, nu zic nu (mai ales in tarile care au cunoscut opresiunea, intr-o forma sau alta - in America succesul a fost mai moderat) insa pe mine ma interesa mai mult in ce masura a surprins filmul spiritul cartii. Pentru ca, de multe ori, cel aflat la cirma trebuie sa se decida intre succesul la public si litera cartii.

Nu stiu, nu am citit cartea. Sa spuna cineva care a citit-o. Imi amintesc totusi ca o prietena care a citit-o mi-a descris atmosfera si caracterele exact cum le-am perceput eu in film.

In america putine filme europene au un succes rasunator. La forumeetingul cu erchipa de la Eu cand vreau sa fluier, fluier, producatorul ne-a spus ca in SUA exista cinematografe speciale pt filmul european. Deci filmul european nu e inglobat in industria de filme, in toata suma asta, ci este, intr-o forma sau alta, marginalizat sau pus de o parte.

Cum se impaca astea doua?:-/

Pai se impaca foarte bine, la momentul la care am vazut filmul am validat cu cineva care a citit cartea, cum am spus si mai sus. Tot asa stiu si cum se termina in roman, la fel ca in film. De altfel, mi se pare genul de poveste care poate fi redata usor in film, spre deosebire de cum percepi tu lucrul asta. De ce? Pt ca actiunea e complexa, daca ar fi fost saraca ar fi fost greu filmului sa surprinda atmosfera. Personajul principal masculine foarte conturat, puternic, cumva evident, deci iarasi, e usor de pus in film, neffind subtil si neplictisind. Riscurile sunt mici, zic eu, cand povestea e puternica, caracterele complexe si diferite. Si slava domnului, avem cel putin 3 personaje centrale foarte difrite, Binoche, Olin si Thomas.

E vorba despre un afemeiat, o naiva si un menage a trois. Despre niste idealuri rasuflate la care eroul nostru tine atit de mult incit prefera sa spele geamuri decit sa renunte la ele. Pe de alta parte, nu ezita o secunda atunci cind vine vorba de a-si baga scula in tot ce misca, chiar si dupa ce se casatoreste (gest pe care, ca veni vorba, nu l-am priceput in ruptul capului). Iar transformarea sa din Don Juan in martir politic peste noapte e complet lipsita de credibilitate. La fel este si motivatia adulterului in film - Sex is for entertainment.
Asadar, unde e povestea puternica si personajele complexe? Sau n-am simtit eu niciodata fiorul amorului pentru a-mi da seama de complexitatea situatiei, sau vedem filmul intr-o lumina mult prea favorabila...

Forta personajului masculin sta tocmai in frivolitatea asta de care spuneai. Nu inseamna musai ca e ceva pozitiv in asta, il poti privi si ca pe un personaj negativ. Nu trebuie sa fie pur si milostiv si educativ si bun la suflet ca sa fie un personaj puternic. El este puternic in usuratatea fiintei lui, ca de asta se numeste filmul asa. Faptul ca isi baga scula in tot ce nimereste dupa ce se insoara, face iarasi parte din usuratatea si nesimtirea lui.

De altfel si personajul Lenei Olin e la fel de odios, mie mi-a repugnat la fel de mult.

Apoi, idealurle eroului - stii bine ca in fiecare tara sub comunisti a existat astfel de rezistenti, intelecutali care au renuntat la orice beneficiu pt a tine de principiile lor, de ce ti se pare asa nerealist? In plus nu mi se pare c se bate cu pumnul in piept vizavi de eroismul lui, dimpotriva, accepta conditiile grele si se adapteaza la ele.

Nu-i vorba de asta, mie, de obicei, cu cit sint mai odioase, cu atit mi se par mai interesante personajele. Asadar, nu sufar un personaj "pur si milostiv si educativ si bun la suflet". In cazul asta insa n-am perceput nici un personaj ca fiind "negativ". Toate mi s-au parut infatisate intr-o lumina mai mult sau mai putin favorabila. Ceea ce am de reprosat e ipocrizia scenariului in ceea ce priveste atitudinea fata de anumite principii si idei. Iar faza cu martiriul politic e rasuflata, in special in lumina realitatilor actuale. A functionat, intr-adevar, in perioada in care a fost lansat filmul, de unde si succesul acestuia (a fost prezentat chiar si in Uniunea Sovietica, cu prilejul "dezghetului").

Cum poate fi o realitate istorica, sociala (de exemplu disidenta) considerata rasuflata? Fa-ma sa inteleg.

Nu e vorba de realitate, e vorba de principii si idealuri. Iar principiile pentru care s-a luptat atunci impotriva jugului rusesc au cam aceeasi valoare cu cele care implica instaurarea democratiei in Irak in prezent. Au un rol pamfletar iar in cazul introducerii lor intr-un scenariu de film, au drept scop innobilarea unui personaj sau altul.
Si istoria e "rasuflata" pina la urma, prin insasi conditia ei, aici era insa vorba de recurgerea la anumite principii, mai mult sau mai putin viabile, in scopul idealizarii personajelor.

Mai, mie mi se pare ca Thomas nu s lupta in adevaratul sens al cuvantului pt idealuri, nu face declaratii sus si tare, nu epateaza, nu ia initiative. El pur si simplu are niste principii, nu tine musai sa le faca cunoscute, si tot ce face este sa nu ia prte la sitatia politica actuala (atunci). Pur si siplu este un factor pasiv-agresiv, fara a incerca sa devina erou. Nu inteleg de unde iti vine sa-l percepi asa.

Ceea ce caracterizeaza in primul rand acest personaj este versatilitatea, modul de a se strecura printre evenimente si in casnicie, reusind sa o duca totusi bine. Este emblema eroului de fata, de a nu trebui sa lupte pt nimic, pt ca toate ii vin cumva de-a gata, gratie firii sale alunecoase.

Faptul ca ajunge de la medic la statutul de spalator de geamuri datorita activismului manifestat prin refuzul de a semna il pune intr-o lumina de martir politic si, implicit, "erou". Iar versatilitatea de care vorbesti suna mai mult a egocentrism impachetat in bravura donjuan-iana.

Da, e o versatilitate negativa, sora cu egocentrismul si cameleonismul. Asta interesant la personaj, desi refuza se semneze documentul cu pricina, aparand ca un fel de erou, el totusi e un scrabos - egosit, preocupat numai de propria fericire, frivol, interesant numai de propriile scopuri.

N-am citit cartea dar nu-mi pare rau, se pare ca filmul nu e tocmai pe langa.
L-am vizionat din curiozitate, impinsa de lucrurile pozitive pe care le-am auzit despre. E un film prea lung in care pe cat de enervanta e aparitia lui Binoche, pe atat de adorabila e cea a lui Daniel Day Lewis.N-a fost deloc un film extraordinar, ori nu ma pricep eu sa citesc printre randuri.
Asa cum remarca ea in scrisoare, unora le este data aceasta usurinta de a trai, primesc si obtin mult fara a se zbate prea tare; in cazul filmului, el e un chirurg de succes, actiunea pentru el poate incepe oricand si oriunde, numai sa rosteasca cuvintele magice : "take off your clothes". Initial nu e dispus sa faca compromisuri dar poate il atrage tocmai faptul ca ea e oarecum opusa lui. Tereza e mai simpla, dar trairile ei dor, plange cand o pozeaza pe senzuala Sabina, se straduieste sa-l inteleaga, e mai sentimentala, mai "slaba" asa cum si afirma.
Drumurile celor doi se unesc pana la urma, dar..
Constransi de contextul politic nefavorabil si greseli proprii, se izoleaza oarecum gasind fericirea intr-un cadru mai linistit dupa care zbang! finalul. Ca sa vezi...(:|

Nici mie nu-mi place Binoche, desi i se potriveste rolul asta de victimutza, o tot vad plangand sau fiind terminata in Bleu al lui kieslovski si parca nu iese din stilul asta deloc, al personajelor cu arderi interioare. poate in alte filme e altfel, nu stiu, dar in rolurile astea de napastuita e enervanta. Mie mi-a placut foarte mult the unbearable si nu mi s-a parut deloc lung, tot timpul se intampla cate ceva, in fiecare secventa exista o actiune diferita, asa imi amintesc.

Da, fiecare secventa are semnificatia ei dar se desfasoara prea lent. Probabil ca si ritmul asta domol anunta finalul, la fel si muzica. Desi e inchegat, chiar nu m-a cucerit.

Superb film. I se potriveste mult mai bine lui Daniel Day-Lewis rolul de aici decat cel din My Left Foot, desi e mai apreciat pentru al doilea.