Încercãri in prozã
 

Mi-a fost sugerat de cãtre cineva sã deschid un astfel de topic,intrucât nu existã.Am sã postez un fragment dintr-o prozã scurtã si orice comentariu este binevenit.



Constantin se trezi dintr-un somn adânc, tinând în braþe o tânãra frumoasã cu forme proeminente. Pe pãrul castaniu al acesteia, o razã strãlucitoare de soare,prevestea o zi frumoasã. În adâncul celor douã suflete,izvoare de iubire reverberau puternic. Privind-o cu afecþiune pe tânãra frumoasã, Constantin cu chipul sãu concentrat, emana emoþii intense. Tragând plapuma galbenã peste ei,primele ore ale dimineþii, avurã ca sursã de inspiraþie, nebunia dragostei lor. În stomac, Constantin simþea fluturaºi vioi, dornici de joacã, care se invitau la dans, pe ritmul muzici create din nebunia vorbelor sale pline de tandreþe , care se infiripa adânc in urechiile tinerei.Trãiri intense, pline de viatã, de fericire, demult nemaiîncercate, explodau acum în capul lui, ca niºte artificii spectaculoase, aruncate pe bolta cerului, cu menirea sã impresioneze si sã culeagã aplauze.
Luându-si rãmas bun printr-un sãrut aruncat de pe vârful degetelor, Constantin porni înspre casã imbãtat de fericire. Trecu vioi, aproape în paºi de dans, printr-o mulþime de oameni de toate vârstele: posomorâþi, triºti, oameni sãtui de atâtea si de atâtea. O copilã frumoasã dar inþepatã, se arãta invidioasã in sinea ei, pe acest tânãr care radia de atâta fericire.Privindu-l pe Constantin, un intelectual cu pãrul cãrunt, se intreba dacã-i vorba oare doar de o fericire trecãtoare, de moment, se gândea ca poate ar trebui sa-l urmareascã ca sã-ºi rãspundã la întrebare, dar nu indrãzni. Tânãrul lunecã mai departe pe stradã, savurând din plin starea euforicã care-i umplea inima de emoþie si-i fãcea trupul sã vibreze puternic. Ce fatã minunatã!, îºi spunea el, gândindu-se la noaptea precedentã, in timp ce îºi privea zâmbetul strãlucitor ieºind în evidenþã din vitrina prãfuita a unui magazin. Incã de când pornise spre casã, ca descãtuºatã din lanþuri de foc, mintea-i zburase printre rafturile imaginaþiei. Scotocind dupã ingredientele necesare creãrii unei lumi cu decoruri de vis, in care Constantin în diferite ipostaze ca un fel de erou in ochii iubitei lui, se infructa pe indelete din plãcerile vietii. Fiecare pas il fãcea acum mai puternic si mai increzãtor. Izvoare de energie pozitivã, se revarsau din trupul sãu, nãvãlind peste sufletele incarcerate care se chinuiau sã urce din josul strãzii. In acel moment, tot ce-l inconjura, avea pentru el un aer plãcut.
In timp ce pãsea agale pe trotuarul larg si impânzit de oameni, pe partea cealaltã a strãzii, un nor mare de praf, se izbea lovind violent, ferestrele unei clãdiri mari ºi albe. Privirea lui maturã faþada clãdirii. Era sediul firmei unde lucra. Fereastra in spatele cãreia Constantin presta zilnic o muncã dificilã, reusea sa-i capteze in mod deosebit atenþia. O privea lung,deznãdãjduit. Un nerv ascuns zvâcni puternic sub buzele sale fin conturate, facându-le sã tremure. Deodatã se simþea gol pe dinãuntru.
Totul in jurul sãu pãrea ostil si strãin.Nimic nu amintea de vraja ce insufleþise totul cu atât de puþin timp in urmã. Cu capul puþin plecat,trecu mai departe pãsind cu nesigurantã in josul strãzii. Nu-ºi putea infrâna sentimentul neplãcut care incepea sã-i otrãveascã interiorul. Mintea-i scotocea din nou rafturile imaginaþiei. Doar cã de data aceasta, cauta armele necesare distrugerii acelei lumi cu decoruri de vis.
Cotind-o încet la stanga,blocul în care locuia,se lãsa vãzut în spatele a doi plopi biciuiþi de furia vântului. Deºi era obiºnuit cu frecventele si bruºtele sale schimbãri de spirit, astãzi Constantin simþea o neliniºte mai ciudatã si mai apãsãtoare. Scãldându-se într-o stare de spirit depresivã, acesta se indeletnici sã-ºi propulseze mintea departe in cãutare de noi înþelesuri. Pe masurã ce mintea i se aprofunda în necunoscut, Constantin începea sã-ºi piardã simþul realitãti. O ameþelã surveni brusc acompaniatã de bãtãi puternice ale inimii. Palid ca un cadavru si coplesit de spaimã, Constantin se asezã pe o bancã din lemn. Luptându-se cu toate necunoscutele care-i survolau prin creier, incerca disperat sã-ºi dea seama ce se intâmplã cu el.
Mai bine de o jumãtate de orã, Constantin ºezu pe acea bancã din lemn. In cele din urmã, batãile inimii revenirã la normal, facându-le loc frisoanelor care-l fãcurã sa dârdâie de frig. Ochii sãi de un albastru intens, priveau cãscati in gol. Când se ridicã de pe bancã, o ameþealã puternicã ii fãcu capul sã vâjâie. Se simþea ciudat ºi nu reusea sã-ºi dea seama ce se intamplã cu el. Parcã fiecare lucru in parte, avea acum inþelesuri ascunse. In toatã aceastã ciudãþenie, tânjea dupã tot ce era normal, dupã tot ce-i fusese dat panã in acel moment sã inteleagã. Gândul cã poate “innebunise" precum anumiþi scriitori pe care-i admira, il inspãimânta.
Drumul panã la scara blocului I se pãru lung si obositor.


Sincer,nu stiu dacã sã mã apuc sa dezvolt mai departe sau sã mã opresc aici.Sã las un simplu fragment.

Päi, întâi si-ntâi, ar trebui sä cunoastem datele principale ale ansamblului - o prezentare succintä a temei, ideii si subiectului - ca sä putem aprecia dacä meritä s-o dezvolti sau nu.

Poate cã nu am inþeles exact tot ce mi-ati cerut sã relatez si sper sa mã fac cât de cât înþeles.Prin prisma personajului am încercat sã descriu trecerea de la o stare de spirit la, alta cauzatã de un oarecare inconvenient. De la o stare euforicã,la o stare de depresie.În momentul în care personajul pãtrundea bine in starea depresivã,am vrut sã arãt cã el simþea ceva ce numai simþise pana in acel moment.Ceva ciudat,ceva ce nu-ºi putea explica.Toate acestea sunt încununate dacã pot sã spun aºa,de pierderea simþului realitaþii de cãtre personaj urmatã de un atac de panicã(se poate spune ºi aºa).Cauza fiind propulsarea minþii in cãutare de noi inþelesuri,de un rãspuns poate ceva legat de starea ciudatã.Dupã ce intensitatea atacului scade,el continuã sã simtã o stare ciudatã si totul ii pare foarte confuz.Nu acceptã aceastã stare ºi tînjeºte dupã ceva normal,dupa ceva ce cunoaºte.Se gândeste chiar la nebunie. Cam asta am vrut sã arãt în acest fragment sper sã înþelegeþi.

Nu-nu-nu-nu-nu - nu trebuie sä ne EXPLICI fragmentul, ci sä ne povestesti întregul. CE SE INTAMPLA IN TOATA PROZA E CARE VREI S-O SCRII - nu ce ai urmärit cu fragmentul scris deja.

Re: Încercãri in prozã
 

Care va sa zica un tip sensibil, Constantin, pleaca spre casa de la o bunoaca careia tocmai i-a facut felul. Soarele straluceste, totul e minunat, probabil e duminica. Da cu ochii de sediul firmei unde lucreaza si se starnesc nori de praf si vanturi puternice, inclusiv in sufletul lui. Devine abulic, anemic, autistic. Dupa care i se face rau si se teme sa nu fi innebunit. Pleaca acasa.

Corect?
Foarte misto.
Asta mi se intampla si mie cand dau cu ochii de sediul unde trag de vreo 10 ani incoace. Noroc ca acum cu criza firma se desfiinteaza si o sa trebuiasca sa-mi caut de lucru in alta parte. La alte ferestre batute de vant.
Parerea mea e sa continui. sa nu te lasi. Pe masura ce ai sa scrii ai sa prinzi curaj, experienta, incredere, si ai sa te intorci si asupra acestui fragment sa-l slefuiesti cat poti mai bine. Zi-i inainte!

Exact.Mai mult de atat nu am gandit cand m-am apucat de fragmentul acesta.Cred ca ce ai scris tu imi cerea pitbull sa scriu.Se pare ca eu am incercat sa explic fragmentul.Eu cred ca fragmentul se face inteles si ar putea foarte bine sa ramana asa.Deasemenea as putea sa continui,sa merg mai departe cu Constantin.Sa-i povestesc putin viata de dupa acel atac de panica,de dupa acea stare ciudata.Sa arat ca poate el nu a innebunit ci pur si simplu a trecut la un alt nivel de intelegere.

De ce Constantin trãieºte dileme dupã o noapte petrecutã în compania unei tinere cu forme proeminente ? N-ar fi trebuit sã fie fericit ?! Mda, poate ajunsese la întrebarea „De ce merit eu toate astea” ?


Nu-i vorba de nici o dilema,pur si simplu trece de la o stare la alta.Poate ca tie nu ti se intampla,dar sunt oameni la care se intampla.Un inconvenient oarecare ii deajuns.Si in nici un caz personajul nu ajunge la intrebarea"De ce
merit eu toate astea".Nu are nici o legatura.Constantin ia totul asa cum vine.

Nu stii cum e sa dai cu ochii cu locul tau de munca!

revederea locului de munca ii acel simplu inconvenient.Putea fi oricare altul!Nu conteaza!Bogdan te asigur ca sunt oameni care trec de la o stare la alta asa din cauza unui simplu inconvenient.Asta nu inseamna ca sunt ciudati.As prefera diferiti.Oameni mai sensibili,mai depresivi.De unde vine,de ce vine acesta schimbare radicala nu stiu sa-ti spun acum.

Da, Tunelul, mare carte... Mai rar asa ceva.
(vorbesc f. serios)
Ce pacat ca omul trebuie s-o ia iar de la ABC ca sa inteleaga cum se face sa scrii genial. Sau macar inteligibil.

Safenik, cine te-a invatat ca pe cinemagia se poate discuta literatura?
Nu mai exista agonia, liternet, etc.net?
Eu zic ca nu e cazul. Aici se analizeaza filme, scenarii, critici de filme, critici de scenarii, critici de critici de filme etc.
Literatura romana a fost intotdeauna cu un pas inaintea cinematografiei romanesti. De ce vrei sa faci un pas inapoi?

Eu l-am învätat.
E firesc ca, în cafenea, sä avem si un separé literar - asa cum avem unul teatral, unul de poezie universalä, altul de poezie proprie, playlist-uri (si atât), artä fotograficä (topic cäzut de mult în paraginä, ia revigorati-l!) bancuri, etc...
De ce sä trimitem literatura la altii, sä le facem trafic? E a noasträ, nu a lor!

A, scuzati, n-am stiut.
Safenik, vino inapoi, avem de vorbit!

Personaj
 

Structura unui personaj

Personajul este cel ce oferã unui scenariu osatura. Dacã luãm în considerare faptul cã pe baza personajelor va fi construitã acþiunea acestea trebuie sã ofere acel punct de sprijin destul de “solid” pentru a putea permite “mutarea” unei întregi lumi.


Vom reveni asupra tipologiilor de personaj. Vom reveni asupra modului în care personajele ar trebui sã interacþioneze. Vom reveni asupra dialogului ºi acþiunii.


Toate acestea însã au la bazã modul în care va fi construit personajul. Lajos Egri a simplificat totul pânã la a te face sã exclami: “pãi e normal sã fie aºa”. Da, e normal sã fie aºa însã cãutãrile informaþiilor (referitoare la acest subiect) m-au condus la niºte rezultate surprinzãtoare prin lipsa lor.


Când definim un personaj definim urmãtoarele aspecte:

- aspectele fiziologice

- aspectele sociologice

- aspectele psihologice


Conform fiºei de lucru e bine sã nu lipseascã un mic rezumat al personajului:


1. Principalul scop dramatic al personajului – ce anume vrea personajul sã facã pe toatã durata poveºtii?

2. Principala motivaþie dramaticã a personajului – de ce anume vrea sã facã ceea ce vrea sã facã?

3. Principalele trãsãturi ale personajului – care sunt cele mai importante trãsãturi ale personajului?


Sã detaliem acum cele trei aspecte (fiziologic, sociologic ºi psihologic).


I. Profilul fiziologic


1. Sexul

2. Vârsta

3. Înãlþimea ºi greutatea

4. Culoarea pãrului, a ochilor, a pielii

5. Þinuta corpului

6. Înfãþiºarea – arãtos(oasã), supra/sub-ponderal, aspect îngrijit, plãcut, neîngrijit/dezordonat. Forma capului, a feþei, a membrelor, a corpului.

7. Defecte fizice – diformitãþi, anomalii, semne din naºtere, boli

8. Elemente ereditare


II. Profilul sociologic


1. Clasa socialã – clasa de jos, clasa mijlocie, clasa de sus (eventual: burghezie, clasa muncitoare, clasa conducãtoare, nobilime, noii îmbogãþiþi, aristocraþie)

2. Ocupaþia – tipul de muncã, orele de muncã, venit, condiþiile de muncã, sindicalist/nesindicalist, legãturi cu alte domenii, compatibilitatea cu tipul de muncã

3. Educaþia – “cantitatea deþinutã”, ºcoli urmate, note, materii preferate/nesuferite, aptitudini sau talente

4. Aspecte familiale – modul de trai al pãrinþilor, bogãþia/sãrãcia lor, orfan sau nu, dacã trãiesc sau nu, divorþaþi/trãiesc separat, obiceiurile pãrinþilor, modul lor de a gândi, eventuale vicii, grija sau neglijarea copilului, relaþia copil-pãrinþi

5. Religia – practicant, nepracticant, ateu, agnostic, forþa credinþei

6. Rasã, naþionalitate – puterea influenþelor culturale ºi tradiþiilor

7. Locul în comunitate – “conducãtor” pentru prieteni, cluburi din care face parte

8. Afilieri politice – adept sau nu, partidul în care este înscris, poziþia faþã de guvern

9. Moduri de a se distra, hobby-uri – ce tip de cãrþi citeºte, sporturi, jocuri, eventuale colecþii personale


III. Profilul psihologic


1. Viaþa sexualã – frecvenþa, standarde morale

2. Premise/idei personale – filosofia asupra vieþii, ambiþii, viziunea asupra lumii

3. Frustrãri – dezamãgiri majore

4. Temperament – coleric, sangvinic, flegmatic, melancolic, extrovertit, introvertit indolent, pesimist/optimist

5. Atitudinea asupra lumii – resemnat, sceptic, luptãtor

6. Complexe – obsesii, inhibiþii, superstiþii, fobii, ciudãþenii

7. Introvertit, extrovertit, ambivert – eventual o autocaracterizare

8. Aptitudini – limbi strãine vorbite, talente

9. Calitãþi – gradele de imaginaþie, judecatã, gusturi, echilibru, tact, isteþime

10. IQ-ul – mare, mediu, scãzut



Pitbull am creat un personaj dupa "Structura unui personaj" de mai sus.Am gasit-o pe un site si m-am gandit sa o postez si aici.Poate ajuta pe cineva.Sa-mi spuneti putin daca asa cum am facut eu se construieste un personaj.

Un professor de desen la vreo 50 de ani, mic de statura cu spatele garbovit.Fata,plina de riduri, ii pare tocita de trecerea timpului.Ochii sai mari si albastri, par intotdeauna rataciti.Par aproape ca numai are deloc.Cand mai iese la plimbare si se intampla sa bata vantul,din loc in loc,cateva fire de par albe si moi,se trezesc la viata si dau nastere la un dans nebun.Acum 15 ani intr-o noapte ploioasa de vara,ametit bine de la alcool,pierde controlul masini pe care o conducea si se izbeste violent de un pom.Atat sotia(Elena) cat si fiica(Maria) isi pierd viata.De atunci,guriile rele spun ca si-a pierdut mintiile,ca el numai este acelasi.Dupa tragicul eveniment,in scurt timp Petru a devenit un ciudat in ochii veciniilor de bloc.Uni sustin ca se drogheaza,alti ca bea prea mult si ca aduce tinere la el in apartament.Cateva batrane mai credincioase cred ca acesta ii posedat de un demon.De cateva ori,politia a fost nevoita sa intervina pentru a solutiona anumite conflicte iscate intre el si vecini.De fiecare data,el a fost amendat.Ii place la nebunie sa citeasca.In fiecare seara, sade in fotoliul sau comfortbabil si citeste la lumina vie a lampi.Niciodata nu-i lipseste un paharel stropit cu putin wiskey.Petrece mult timp la mormantul fiicei si al sotiei.Cateodata,ramane acolo pana seara tarziu,iar cand se intoarce acasa,izbucneste in plans,tipa,devine violent cu obiectele din jurul sau.In zilele cand se simte mai bine,de obicei iese impreuna cu cativa prieteni scriitori la un bar din oras.

Mersi mult pentru comentariu.Cred ca pentru inceput ar trebui sa incerc sa
conturez personaje mai putin pretentioase.Poate un adolescent indragostit(ceva ce cunosc deocamdata mai bine).

BARICADATELE

- sau -

TRIŞORUL ŞADE COLO-ŞA



Pe strada Cacaratiţelor Anchilozate, la numărul 0,81(555) doi bis, locuiau surorile Brăţă, care le chema pe cea mică Vasile, şi pe cea mare Taifuniu - deci, nu iereau gemene.
Pe vremuri, ele erau tinere, da' şi acum, că-şi dădeau pe faţă cu lanolină (Vasile) şi cu lanoleancă (Taifuniu), pro-curate de la butoiangiul asociat Toaderopol, şi d-aia era mort după ele copilu' lui Toaderopol, care îl chema Mizdulicescu Cărămizdă, dar logodnica lui, care era ramolită, tot Curchilleanu (nu citi "cur", ci ca şi cum ar fi scris "chur"!) îi zicea - deci, făcea confuzie.
Dar însă de Vasile şi Taifuniu nu era bine.
Şi Vasile, şi Taifuniu, îl adorau pur şi simplul din tăt sufletul pe Rulu, care scria, şi lumea-i zicea Missippip (pseudonimb literar) - deci noi îi vom zice alternativ Rulu şi Missippip.
Şi fiiiindcă ele ambele două într-atâta ţineau la Rulu, ca să împace şi capra şi varza (adică şi pe Vasile, şi pe Taifuniu), se duceau alternativ la Rulu, şi i se băgau în pat, care nu suporta două persoane - deci Rulu avea barbă.
Ho, că s-a ivit o problemă.
Taifuniu era impotentă, şi când s-a dus la Missippip pentru întâiaşi dată, a făcut atac de coarde în faţa lui Missippip care era virgin - deci Taifuniu a murit.
Vasile peste măsură s-a încântat că i-a decedat rivala, care era tomnai sucombata de soră-sa, şi a dai şi un ceai, chiar, de bu-cur-ie - deci, Vazile era perfi(z)dă.
Şi Rulu, cu lacrimi în urechi de invidie, s-a hotărât să se sinucidă prin ardere pe rug, şi ca să-l ia poliţia, a castrat pe o persoană care o chema Rooseveltescu - deci, nu se ştie ce a ieşit, întrucât Rooseveltescu era logodnica cea ramolită a lui Mizdulicescu Cărămizdă.
În cazul acesta, pe Vasile a cuprins-o remuşcăturile, în consecinţă, l-a pârât pe Missippip lui Mizdulicescu Cărămizdă, care se apucase să pape tapiţeria de pe fotoliile din magazinul lui taică-su de oftică că nu mai are cine să-i spună Curchilleanu (nu citi "cur", ci ca şi cum ar fi scris "chur"!) - deci, pe Rooseveltescu castrarea efectuată de Missippip a făcut-o să-şi piardă graiu(').
Mizdulicescu Cărămizdă, foarte supărat, s-a dus la Rulu şi i-a sbierat în telefon:
- Bă Rulule băi, pe ce te-ai bazat dumneavoastră de mi-ai jugănit logodnica, că eu nu puteam să adorm seara decât dacă o auzeam adresându-mi-se: "Curchilleanu (nu citi «cur», ci ca şi cum ar fi scris «chur»!) mamă, să nu sphorăi!" Bangambontule!!!!!!!!!
Şi i-a trimis lui Rulu o cărămi(z)dă care i-a perforat geamu lui Rulu - deci, Mizdulicescu Cărămizdă i s-a auto-trimis lui Rulu!
Dar fiiindcă deoarece Vasile tot îl mai iubea pe Missippip, dânsa s-a dus la dispensar la Rooseveltescu convalescentă, şi a consolat-o, şi Rooseveltescu, amuzată fok, i-a propus:
- Bre Vasile, da' haida să-i facem un complot, de banc, lui Curchilleanu (nu citi "cur", ci ca şi cum ar fi scris "chur"!) - care propunere a fost acceptată cu entuziastă entuziasmare de Vasile - deci, pe Rooseveltescu castrarea efectuată de Missippip nu a făcut-o să-şi piardă graiu(').
Şi a doua zi după ce a murit Taifuniu, Vasile s-a dus şireată la Toaderopol, şi i-a cerut dacă are prezervative, care zicea ea că are nevoie ca să-şi orneze ibricu' - deci Toaderopol a crezut că minte Vasile, dar tot i-a dat prezervative, care credea el că are ea nevoie ca să-şi cârpească batistele - deci Vasile a întâmpinat greutăţi în aplicarea planului.
Totuşi, complotul lui Vasile cu castrata Rooseveltescu n-a obţinut ca rezultat mare scofală, că fincă Mizdulicescu Cărămizdă, răzbunăcios din fire, l-a criminalizat pe Rulu cu o custură care a manglit-o din magazinul lui taică-su din octombrie - deci Rulu nu mai fu în viaţă.
Şi Vasile a plâns după Missippip, cu lacrimi multe de tot, şi hohote multe şi mai de tot, care l-au trezit la realitate pe Toaderopol - deci ei doi dânşii se-nsurară (s-au căsătorit).
Da' ca să nu le fie dor de Taifuniu moartă şi Rulu mort, Mizdulicescu Cărămizdă, remuşcat de asasinarea comisă, l-a împăiat pe Rulu, şi cadavrul l-a îmbrăcat pe dinăuntru cu pielea lui Taifuniu, care a jupuit-o de moartă - deci a procedat sadic.
Şi Missippip mort-împăiat, înveşmântat lăuntric cu pielea lui Taifuniu moartă-jupuită, a fost făcut cadou lui cuplul Toaderopol-Vasile (da' tot Brăţă o chema) care l-a aşezat în magazin la vedere ca decor - deci joia veneau la Rulu să-l vadă.

Personajele:

Gaghe Corupta
Criţă Schizofrenicu
Schopenhauer Vomitatu
Konopides Kapabilu
Marchizul Curake
Plîma
Contele Jupiter Receptoru

plus:

Vasile Brăţă
Toaderopol
(soţ şi soţie)
Rooseveltescu
Mizdulicescu Cărămizdă
(soţ şi soaţă)




Motto:
Prin vremi, peste poduri impotente,
Mobilité-urile este infecte...!
Dar nimeni, în lumea toată, nicicând, niciunde nu
A avut galoşi interfaciali
Mai abitir decât tehnicianul
Ţuguiat...!
...!







Gaghe Corupta este vitează şi eroică. Dar asta nu e de ajuns. Nimica în lume nu e o problemă mai veşnic-eternă, decât groasnicele anegdote a căror sinteză o alcătuieşte romanul foarte obscen ici-şa de faţă. În ale sale rânduri veţi afla cheia teribilei enigme a sexului lui Gaghe, o să aflaţi taina Marchizului Curake, şi de ce este infecte mobilité-urile.







Acuma, sigur că citirăţ capul de operă "Baricadatele" sau "Trişorul şade colo-şa", la al cărui finishi doamna Vasile Brăţă se mărită cu domnul Toaderopol - căci Rulu zis Missippip murise. Şi atuncea, ei doi au plecat în voiaj de nuntă împreună cu perechea Mizdulicescu-Rooseveltescu, soţii Cărămizdă. Acuma, fioroase de tot păţanii pătimiră ei patru în voaiajul lor de miere, dar mai cu seamă la cofetăria "Şase limbrici fracturaţi", unde poposiră.
Şi atuncea, ei de cum intrară îi frappă perversitatea decorului, căci în pereţii toţi şi tavanul întreg era împlântate mobilité-uri care avea filamentul rupt, deci arăta tragic. Şi, pe un podium confecţionat din brăcinari foarte-foarte suculenţi, cânta şi ţopăia cu solemnitate ca mânaţi de draci formaţia de muzică pholc "Criţă Schizofrenicu", căci îi tocmise proprietăreasul cofetăriei, Gaghe, care nu se ştia dacă era fată sau băiat, căci l-a corupt odată un nenea care nu se ştia dacă era obsedat sexual sau homo (tot sexual), cumva, aşa că s-a dat cu banu (nu Rădulescu) şi a reieşit că ăl nena e obsedat, aşadar în consecinţă Gaghe e fată, căci banu (nu Rădulescu) era trucat, anume că ca să reiasă că Gaghe e fată, că ca să se poată cununa cu ea Marchizul Curake - căci Marchizul Curake era îl iubea pe Gaghe, şi murea de oftică că e băiat şi nu se pot căsători, deci a aranjat intriga cu obsedatu şi banu (nu Rădulescu), ca să reiasă că Gaghe e fată, şi să o poată lua.
Acuma, zise Gaghe Corupta către noii veniţi:
- Sărutmâinile copii frumoşi!
Şi atuncea, răspunse Toaderopol către Gaghe Corupta:
- Să creşti mare, tovarăşă, nouă ne e foame!
- Păi staţi aşa! sări Gaghe şi, îngrijorător de peste măsură de aferată, zburătăci în bucătărie, de unde veni cu patru farfurii pline-ochi cu plăcintuţe de rulmenţi agresaţi (de la "agresor") căci asta ierea specialitatea casei.
Şi atuncea, formaţia "Criţă Schizofernicu" le închină noilor veniţi un cântec de muzică inTitulat "Tovarăşe Marchiz nu umbla cu fofârlica!" căci Criţă Schizofrenicu se revoluţionarizase contra Marchizului, care avea o şleahtă de bangambonţi procreată din el însuşi, gagică-sa Plîma şi amantul ei, contele Jupiter Receptoru.
Acuma, Gaghe Corupta, bâzâind înciudată, le povesti soţilor tineri însurăţei care e amicii noştrii intriga concepută de şleahta de bangambonţi a Marchizului, care tomnai în acea seară urma să vie s-o peţească pe Gaghe, aşadar Vasile cu bărbasu şi Rooseveltescu cu bărbasu bătură cu pumnul în masă şi inervaţi răcniră că ei nu admit o asemenea mojicie.
Şi atuncea, intră în cofetărie kiriaşu lui Gaghe Corupta, care îl chema Konopides Kapabilu şi era sobru foarte mult. El zise:
- Bonsoar la tătă lumea! şi, cu perseverenţă, se aşeză la o masă, cufundându-se într-o contemplare nostalgică a mobilité-urilor care, împlântate în pereţii toţi, era infecte, drept care Gaghe Corupta îi informă pe amicii noştriii:
- E f. f. diliu.
Acuma, Toaderopol îi ceru lui Criţă Schizofrenicu să mai cânte o ţâră exorbitanta cântare a lui, dar vedeta îi comunică că nu are kef momental, căci era indispozat de suferinţa cea chinuitoare a patroanei sale, Gaghe.
Şi atuncea, veni zgomote stranii de afară, şi toţi fură convinşi că a venit şleahta de derdebei ai lui Marchizul Curake, şi aşa şi fu, căci Marchizul Curake pătrunse amuzat în cofetărie în chimeşă de noapte şi o arestui pe Gaghe Corupta, supt privirile jicnite a formaţiei "Criţă Schizofrenicu", dar Marchizul deţinea putoarea politică, aşa că oamenii din cofetărie nu cuteză să protesteze.
Acuma, Gaghe Corupta loată find, Vasile propuse înflocărată:
- Bre fraţilor, da hai să nu ne lăsăm noi amica în ghearele ălor infecţi! drept care toţi, la un singur ison, scandară cu vâlvă:
- Păi ce cred ei!
Şi atuncea, Konopides Kapabilu incită masele la luptă cu fraza sa cea plină până peste urechi de ardoare şi sobrietate:
- Huo Marchizul cel împuţit!!!
Şi vai de revoltaţi erau la momentul acela cei din cofetăria "Şase limbrici fracturaţi!" Oh!
Acuma, nu peste prea târziu, se calmară tipii, dar dânşii, de peste poate de amărâţi ce era de petrecutul fapt, nu constatară că Konopies Kapabilu avea un ochi mai mare, fapt care bătea la ochi, aşadar, ei tăţi, nu ierea perspicac nici unul dintre ei.
Şi atuncea, un voiajor ostenit de drum făcu irupţie, deranjându-i pe ei; ăsta era domnul Schopenhauer Vomitatu, care totalmente necunoscut, se prezentă încântat de cunoştinţă, find în necunoştinţă de cauză, căci dânsul nu ştia absolut de loc că tuturor find amărâţi nu prea le ardea de încântare, dar ce să faci, asta-i situaţia!
Acuma, e drept că nimănui nu ar fi bănuit dacă domnul Schopenhauer Vomitatu e sau nu e un ticălos, dar el, după ce ascultă cu multă de tot atenţie, că Mizdulicescu Cărămizdă îi relată drama întâmplată, dovedi ce inteligent e el, ridicând o problemă fantastic de gravă, din toate puntele de vedere, fără ecepţie: că ca să facă intriga, Marchizul Curake a avut nevoie de un complice, şi acest complice actualmente se găseşte printre ei în confetărie, aşadar nu toţi e băieţi cumsecade căci unul din ei e creminal în mod inerent!
Şi atuncea, toate bănuielile căzură asupra lui Konopides Kapabilu, care Schopenhauer Vomitatu, om cu carte, constată imediatmente că el are un ochi mai mare, fapt care bătea la ochi, deci Konopides Kapabilu este suspect, şi toţi începură să-l insulte.
Acuma, între noi fie vorba, Schopenhauer Vomitatu era om cu carte, şi pe deasupra imbatabil, incoruptibil, invincibil, indstructibil, incombatabil, indivizibil, impenetrabil, insesizabil, da' fleţ, căci el demonstră tuturora fleţitudinea sa prin faptul că el nu îl insultă nici cât negru supt unghie pe Konopides Kapabilu.
Şi atuncea, nicicui nu-i trecu prin creieri că ce s-o fi întâmplând în acele clipe acasă la Marchizul Curake, căci ei prinşi de vârtejul faptelor, nu intuiau de fel faptul că acasă la el, Marchizul o violează pe Gaghe, şi ei amândoi se aleargă ambii prin budoarul lui Plîma, care joacă tabinet sud-american cu contele Jupiter Receptoru, şi Plîma trişează, profitând de faptul că contele nu e deloc concentrat la joc, căci întrucât alături are loc fapte obscene, el încontinuu îşi consultă ceasul, că poimâine el are probă la croitor, şi azi e seara, deci pe sfârşite.
Acuma, Plîma scoase fulu de aşi din sutien şi-l bătu pe conte la joc în speranţa că el va plânge de orgoliu, şi întradevărmente, contele Jupiter Receptoru vărsă lacrimi multe de mâhnire că a mâncat bătaie, dar Plîma îl sărută pe genunchiul stâng din faţă, şi-i trecu.
Şi atuncea, întreaga ţară fu străbătută de un val de durere: Konopides Kapabilu, jicnit că e în mod calomniuos bănuit de crimă, s-a sinucis cu obidă, trăgându-şi în cap plasa de prins fluturi a lui Gaghe Corupta, uitată în vâltoarea evenimentelor şi politică atârnată de un mobilité infect; şi Konopides Kapabilu nu mai trăi, cu toate că Rooseveltescu, care în tinereţea ei sburdalnică fusese salvamară, făcu toate eforturile roosevelteşti-posibile pentru a-l salva, de la moarte, şi ca să-şi poată exercita fosta ei profesie, îl aruncă în clozet, de unde mai apoi îl scoase cu colacul de salvare.
Acuma Plîma, care findui ruşine să umble dezpuiată purta totuşi un costum de baie, cu toată obscenitatea mediului ambiant, se prezentă la cofetărie pentru a târgui doi desagi de mobilité-uri dălea infecte, dar bag eu seamă că publicul o detesta, căci oamenii din cofetărie o alungă cu huiduieli, deci Plîma se aciuă la braţul contelui Jupiter Receptoru, care venea de zor să o scape din ghearele guliganilor, deci ei amândoi, ambii se tupilară acasă la Marchizul.
Şi atuncea, Schopenhauer Vomitatu îl trimise pe Toaderopol în misiune de război, şi Toaderopol, după o enormă cantitate de palpitante peripeţii, izbuti să aducă celor din cofetărie un trofeu, care nu era altceva decât contractul încheiat între Marchizul Curake şi spionul aflat între ei, care e cremenal în mod inerent.
Acuma, ei cu toţii e chiombiră interesaţi la interesanta hârţoagă, pe care scria aşa: "DECI NE-AM ÎNŢELES, TOVARĂŞU MARCHIZ?" şi dedesupt, cu şezutu-n sus, scria iscălitura: "CRIŢĂ SCHIZOFRENICU", şi toţi simţeau în subconştientul lor că cheia misterului e în slovele zugrăvite măiestru acol!
Şi atuncea, Schopenhauer Vomitatu anunţă:
- Tovarăşi, eu ştiu cine e vinovatul! E acela care i se adresează Marchizului cu "tovarăşe Marchiz!" Oare titlul cântării "Tovarăşu Marchiz, nu umbla cu fofârlica!" nu vă spune nimica? la care toţi cei din cofetărie într-un glas fu de acord:
- DA!
Acuma, asta nu era o dovadă suficentă, deci Schopenhauer Vomitatu mai sculă un cap de acuzare contra suspectului:
- Ezicstă un om. El are o boală: el nu poate scrie semnul de întrebare decât cu susunjos!!! Deci ca să-l scrie, întoarce foaia cu josunsus!!!!! Deci asta s-a petrecut şi acilea-n cazul nostru ici-şa de faţă: semnatarul scrisoricii a întors foaia pentru a pune semnul de întrebare, dar a uitat să o rotească la loc, deci iscălitura a ieşitără cu josunsus! Iar de această boală e făcut vinovat de-a o avea tomnai acest perfid şi sadic păsărică cântătoare: CRIŢĂ SCHIZOFRENICU!!! şi cei din cofetărie fură de acord!
Şi atunea, cel într-atât de umilitormente acuzat, protestă cu un contraargument zdrobitor precum vulcanii noroioşi din a Buzăului preajmă, căci sbieră asupra lui Schopenhauer Vomitatu:
- NENEA! Dar pentru ca asasinu să facă două asemenea inatmizibile erori, trebuie fără doar şi poate că el să fie un individ foarte cât se poate de fleţ! şi cei din cofetărie fu de acord!
Acuma, Schopenhauer Vomitatu nu pricepu unde bate Criţă Schizofrenicu, şi deci în consecinţă lăudă cu precădere raţionamentul într-atât de subtil al acestuia, şi de-o-potrivă cu ceilalţi, şi el fu de acord!
Şi atuncea, Criţă Schizofrenicu lansă bomba seculului:
- NENEA! Nu-i aşa că dumneătăluţă sunteţi singurul din noi care e fleţ? Păi e clar dar limpede că dumneavoastră eşti ucigaşul! şi cei din cofetărie fu de acord!
Acuma, de groază că a fost descoperit, Schopenhauer Vomitatu urmă egzemplul tragicului său predecesor, badea Konopides Kapabilu, şi-şi trase-n cap plasa de fluturi, şi muri, şi Rooseveltescu nu-l salvă, şi cei din cofetărie fură de acord!
Şi atuncea, Vasile îi reveni în memorie cum că Gaghe Corupa e în ghearele infecte (mai infecte chiar decât mobilité-urile) ale perverşilor ticăloşi din şleahta lui Marchizul Curake şi propuse cu durere de răsbunare în voce:
- Dragii mei frăţiori, hai degrabă acasă la Marchizul, că comedia aceasta amăruie nu mai poate să ţie într-ăstfel multă vreme! şi cei din cofetărie fu de acord!
Acuma, răzbunăcioşii noştriiiii amici de zor se sculă la revuluţie, dar şleahta cea împuţită (mai împuţită chiar decât Marchizul) a Marchizului, se uită la ei de departe cum vin, cu benoclu electronic, şi adulmecând primejdia, cu frica-n pipote o luă la picior, abandonând-o pe Gaghe Corupta!
Şi atuncea, Gaghe Coruptul săvârşi marele lui act de eroism! Căci el era robust, căci fusese în copilărie campion la tras-împins! Şi, fugind cu viteză mare neuniform accelerată şi cu viteză iniţială (căci şi-a tras un şut în şezută, pentru a-şi augmenta impulsul), Gaghe (în mod dibaci foarte) Coruptul a ajuns să-i întreacă la goană pe cei negativi!!!
Acuma, Gaghe Coruptul, alergând foarte nencetat, îi înconjură de două ori pe speriaţii aceia cei răi, după care ţipă la dânşii cu toată intensitatea pulmonar-vocală de care-i erau apţi bojocii:
- Sunteţi înconjuraţi!
Şi atuncea, ticăloşii, dezamăgiţi şi dezopinaţi, se predară justiţiei, care abia aştepta să-i aibă, propietate personală, şi cei din cofetărie fură de acord!
Acuma, e drept că Gaghe Coruptul nu stete degeaba în tăt timpul cât făcuse zădarnice tentative de a-l viola parşivul Marchiz Curake ci, dovedind că el e cel mai perspicac dintre toţi ăilalţi, reuşi să pătrundă taina Marchizului.
Şi atuncea, aflară cu toţii cum că pe Marchizul Curake îl chema Curake ca diminutiv de la Mercur, şi Mercur că fincă s-a născut miercuri...
Acuma, mai era un mister de deslegat la mijloc, adicătelea absolutamente nime nu poseda habar că de ce o fi infecte mobilité-urile.
Şi atuncea, intui Toaderopol:
- Păi sigur că este infecte mobilité-urile! Mobilité-urile este infecte deoarece sunt confiscate de Gaghe Coruptul le-a confiscatără de la Marchizul de acasă, care acolo e un mediu înconjurător înpuţit şi optscen, şi de-aia mobilité-urile este infecte!
Acuma... gata.

...avut galoşi interfaciali
Mai abitir decât tehnicianul
Ţuguiat...!
...!


* * *

(1976)

Cum spuneam si in alta parte: 1976? Adica aveai 16 ani si scriai asa?

Neinvinsa-i maiestria!

Da.
Totusi, le-am tradus în englezä abia pe la 46.
Sä pun si variantele internationale?

api limba absurdistana e destul de straina.
dar daca altii or vrea albion, cine stie...

Die Barricadessen
- or -
The Cheater Sits Yo-There


On the Anchylosed Octopussies Street, at 0,81(555)-B number, sat the Bratza sisters, that they were called Vasile, the big one, and Typhoonoff, the little one - mean, they didn't was twin.
Ago, they had been young, but now still, cause they put on their face cream (Vasile), and creamed their face (Typhoonoff), that they pro-cured from the associated barrelworkman Quakeropoll, and for that was nuts 'bout them the child of this Quakeropoll here, that he was called Prickwall MacAcCuntant, but his fiancée, who was senile, always called him Churchillovitch (as for "Churchill", not as for "Church Hill") - mean, she made confusion.
But yet however for Vasile and Typhoonoff it wasn't ainted allrighty.
Vasile and Typhoonoff both of them adored pure and simplystically from all their soul Rulu, that he used to write, and the world called him Missippip (literary pseudonymbus) - mean, we'll call him alternatively Rulu and Missippip.
And be-cause they two both of 'em so much cared to Rulu, to reconcilliate both the goat and the cabbage (wanna say, also Vasile and Typhoonoff), they went late by night chez Rulu and climbed into his bed, that that bed couldn't support two persons, which was too bad - mean, Rulu had a beard.
Halt, cause a problem arose.
Typhonooff was impotent so, when she climbed for the first time into Missippip's bed to stroke him she suffered a stroke in front of Missippip's, that he was a virgin - mean, Typhoonoff died.
Vasile over-extremely rejoyced herself that her competitor succumbed - who was just her deceased sista - and gave even a tea party of satisfucktion - mean, Vasile was perphizzdious.
And Rulu, with tears of envy in his ears, decided to suicide himself by burnery on stake, and to be arrestated by the police, he castrated a person that their name was Rooseveltesky - mean, one don't know what turned out, cause Rooseveltesky was quite the senile fiancée of Prickwall MacAcCuntant.
In consequence, Vasile she was caught-up by remorsures, and as such for that she gave up Missippip to Prickwall MacAcCuntant, that he had started to goob the upholstery off the armchairs in his daddy's store, being pissoffenced cause there didn't ainted nobody no more at all to call him Churchillovitch (as for "Churchill", not as for "Church Hill") - mean, Rooseveltesky, the castration effectuated by Missippip made her lose her speech gift.
Prickwall MacAcCuntant, abysmally annoyed, went to Rulu and shouted at him in the phone: "You, Rulu-you you, on what basis did thee based thouself to emasculate my fiancée mine, cause I couldn't fall asleep by night if not hearing her warn me: 'Churchillovitch (as for 'Churchill', not as for 'Church Hill'), sweetie, don't you snore!' You, you,, you,,, asshole!" And he sent to Rulu a prick from a prickwall, that thrown being prick from the prickwall thus perforating the glasspane to Rulu - mean, Prickwall MacAcCuntant auto-self-sent a component of himself own to Rulu.
But since because Vasile still loved Missippip, herself went to the clinic to a convalescent Rooseveltesky, an consolated this one, and then this one Rooseveltesky, amusated like hell, suggested: "Gee Vasile, but let's gonna go have a deal and make a plot, as a joke, to Churchillovitch (as for 'Churchill', not as for 'Church Hill')”, that Vasile accepted with enthusiastic enthusiasmation this suggeration - mean, Rooseveltesky, the castration effectuated by Missippip maden't her lose her speech gift.
And that same next day after Typhoonoff died, Vasile shrewdly went to Quakeropoll, and asked if he had prophylactics, that said she that she needed them to ornate her kettle - mean, Quakeropoll thought that Vasile is a liar, but yet he still gave to her prophylactics, that thought he that she needed them to patch-up her handkertchieves - mean, Vasile met hardnesses in implementing the plan.
However, the deal of the plot between Vasile and the castrated Rooseveltesky didn't obtained no big deal as a result, cause because Prickwall MacAcCuntant, revengefull and full of revenge by his Mother Nature, murderised Rulu with a machete, that he subtillely sneaked that machete from his faddah's store since October - mean, Rulu didn't was alive anymore.
And Vasile cried after Missippip, with oh so very many tears and even much more oh how very many sobs, that her sobs awoke to reality Quakeropol - mean, so they two themselves married themselves (they had their wedding).
But for not to miss Typhoonoff dead and Rulu dead, Prickwall MacAcCuntant, remorsed by the commited assasination, stuffed Rulu, and the corpse he dressed on the inside with Typhoonoof's skin, that he skinned her adead - mean, he proceeded sadistically.
And Missippip, dead 'n' stuffed, dressed interiorely with the skin of Typhoonoff, dead 'n' skinned, was given as a present to the couple constituted by Quakeropoll and Vasile (but they called her name was still Bratza), that their couple here proeminently positioned him in the store, in a proeminent position, as décor - mean, on Thursdays days they came to Rulu to see 'im.

GAGHE LA CORROMPUE

- aka -

THE SECRET OF LE MARQUIS CURAKE

(a very obscene novel)


Characters:

Gaghe La Corrompue
Critza Schyzophrenes
Schopenhauer Vomitatu
Konopides Kapabilu
Le Marquis Curake
Pluhmah
Count Jupiter Receptoru

plus:

Vasile Bratza
Quakeropoll
(husband and wife)
Rooseveltesky
Prickwall MacAcCuntant
(man and wife)


Motto:
Through eons, over impotent bridges,
The mobilités infect is...!
But no one, in world entire, never nowhere didn't
Have interfacial galoshes
More fiercely than the pointy-tufty
Technician...!
...!



Word fore:

Gaghe la Corrompue is valiant and heroic. But this is not enough. Nuthin in the world is a more forever-eternal problem than the horrifying anegdotes whose synthesis is compounded by the very obscene novel see here. In its lines you will learn the key of the terrible enigma of Gaghe's sex, you will discover the secret of Le Marquis Curake, and why is infect the mobilités.



Gaghe la Corrompue

aka

The Secret of Le Marquis Curake

-!- a very obscene novel -!-

Now then, course you readeth the piece of master "Die Barricadessen", aka "The Cheater Sits Yo-There", at which’s finnish (as for "terminnation", not as for "Finlanndese") Madame Vasile Bratza marries Mister Quakeropoll - cause Rulu aka Missippip was dead. And then... them two departed into a wedding voyage together with the couple Churchillovitch-Rooseveltesky, the MacAcCuntant spouses. Now then, fierce a lot mishaps mishappened to them four in their honey trip, but most of any in the cafeteria "Six Fractured Gutworms", where they adjourned.
And then... them as soon as entered frapped them the décor's perversity, cause in the walls all and ceiling entire was stuck mobilités which had their phillament broken, so they was looking tragically. And, on a pedestal tailored from very-very juicy hamstrigs, sang and hopped solemnly as if driven by the devils the pholk music group "Critza Schyzophrenes", cause they were employed by the cafeteria owneressman, Gaghe, who one didn't know if he was a gurl of a boy, cause he was corrupted once by a dude that one didn't know if he was obsessed sexually, or homo (again sexually), so one drew the sorts with by tossing the coin (not a "coin-coin" as the duck says), and it turned out that him dude was obsessed, so then in consequence Gaghe is a gurl, cause the coin (not a "coin-coin" as the duck says) was tricky, intentionally that for to turn our that Gaghe is a gurl, that for to be able to marry with her Le Marquis Curake - cause Le Marquis Curake was in love and loved Gaghe, and was dying dead of pissoffing that he's a boy and they couldn't togetherize, so he arranged the intrigue with the obsessed one and the coin (not a "coin-coin" as the duck says), that for to turn out that Gaghe is a gurl and be able to take 'er.
Now then, saith Gaghe la Corrompue towards the newcomers:
"Kissy-kissy, handsome kiddies!"
And then... replayeth Quakeropoll addressing Gaghe la Corrompue:
"Attagurl, comrade, us we are hungry!"
"Why, stay kewl!" jumped Gaghe and, worrisomely over-extremely excited, flapped her wingies to the kitchen from were came she with four plates nicely overflowing of cookies with aggressed ballbearings (as for "aggressory") cause this was the specialty of the house.
And then... the "Critza Schyzophrenes" group dedicated to the newcomers a music song entitled "Comrade Marquis don't f**k with the people!" cause Critza Schyzophrenes had revolutionarized himself against Le Marquis, who had a bunch of assholes pro-created by his own self, his galfriend Pluhmah and her lover, Count Jupiter Receptoru.
Now then, Gaghe la Corrompue, spitefully bawling, related to the young and freshly married spouses that is our friends the intrigue conceived by the assholes bunch of Le Marquis, that precisely that evening was to come and propose to Gaghe, so as such Vasile with ‘er hubby and Rooseveltesky with ‘er hubby slammed their fist on the table and nervouselly yelled that they doesn't admit such crap.
And then... entered into the cafeteria the lodger of Gaghe la Corrompue, that his name was Konopides Kapabilu and he was sober very much. He said:
"Bonsoir to everybody!"
And, perseverrently, sat down at a table, deepening himself into a nostalgic contemplation of the mobilités that, stuck into the walls all, was infect, as for this Gaghe la Corrompue informed our pals:
"He's v. v. fruitcake"
Now then, Quakeropoll asked Critza Schyzophrenes to sing again an itty bitty the exorbitant chanson of his, but the megastar communicated to him that he didn't feel like momentarily, cause he was indisposated by the torturing pain of his employer, Gaghe.
And then... came strange noises from outside, and they all were convinced that cometh the bunch of c*nts of Le Marquis Curake, and so it was, cause Le Marquis Curake penetrated amused into the cafeteria in nightie and arrestated Gaghe la Corrompue, under the offensated looks of the "Critza Schyzophrenes" group, but Le Marquis detained the political leadershit, so that the people in the cafeteria didn't dare to protest.
Now then, Gaghe la Corrompue taken being, Vasile suggested hotly and hornily:
"Yo bros, but let's not us let our chum in those infects' claws!" so that they all, in a one and single unison like one, soulfully cheered:
"Yeah they shoulda get a life!"
And then... Konopides Kapabilu incited the masses to fight with his phrase full up to the over-ears with ardor and sobriety:
"Boo Le stinking Marquis!!!" and gee how revolted were at that moment the ones in the cafeteria "Six Fracturated Gutworms"! Oh!
Now then, not after too late, the guys becalmed, but themselves, being over possibelly upset by the happened fact, didn't remark that Konopides Kapabilu had one eye bigger, fact that stuck in the eye, so then, they all, none of them was perspi-cacious.
And then... a road-weary voyager made irruption and interruption, interrupting and irrupting them; this one was Mister Schopenhauer Vomitatu, who totally unacquainted, made their acquaintance glad to acquaint them, unacquainting the situation, cause himself didn't know absolutely at all that all of them being chagrined they didn't quite feel engladdeningly, but that's it folks no choice.
Now then, it's right that none would have suspected if Mister Schopenhauer Vomitatu ai or ain't a bastard, but he, after listening with a lot of very much attention, that Prickwall MacAcCuntant exposed to him the deployed drama, proved how intelligent is he, raising a fantastically serious problem, from all points of view, without expection: that for to make the intrigue, Le Marquis Curake needed an accomplice, and that accomplice actuallimently is founded among them in the cookyteria, so then they is not all good boys cause one of them is inherently a criminal!
And then... all the suspicions felled over Konopides Kapabilu, who Schopenhauer Vomitatu, well-read man, immediatementally remarked that he had one bigger eye, fact that stuck in the eye, so Konopides Kapabilu is suspicious, and they all began to insult him.
Now then, confidentially speaking, Schopenhauer Vomitatu was a well-read man, and more than that inbeatable, incorruptible, invincible, indestructible, incombatable, indivisible, impenetrable, insaissisable, but a sissy, cause he proved to all his sissiness by the fact that he didn't insult even atinyfractionally Konopides Kapabilu.
And then... nobody passed through his or her or its brains that what could be happening at home chez Le Marquis, cause they caught in the turmoil of facts, didn't insighted at all the unnaccuntable fact that at home chez lui, Le Marquis is raping Gaghe, and they two both of them run after each other around Pluhmah's boudoir, who plays South-American solitaire (Pluhmah, not the boudoir) with the Count Jupiter Receptoru, and Pluhmah is cheating, taking advantage of the fact that the Count is not at all concentrated over playing, cause because next to them happens obscene feats, he permanently checks his watch, cause the day after tomorrow he has a fitting at his couturier, and today it's evening time so it's close to the end.
Now then, Pluhmah extracted the aces' full house from her brassière and beat the Count at the game with the hope that he'll cry of hurt pride, and indeedly, the Count Jupiter Receptoru spilled many tears of sadness that he got a whupping, but Pluhmah kissed his front left knee and he was oki again.
And then... the whole country was engulfed into a wave of pain: Konopides Kapabilu, offenced that he is slanderingly suspected of crime, killed himself sorrowfully, pulling over his head the butterflies net of Gaghe la Corrompue, forgotten in the events’ and political turmoil hang over an infect mobilité; and Konopides Kapabilu didn't live anymore, albeit Rooseveltesky, who in her naughty youth had been a life-saver, deposed all the rooseveltmanely-possbile efforts to rescue him, back from deads, and to be able to exercitate her former profession she threw him in the toilet, from where a bit later she drew him out with a life-belt.
Now then Pluhmah, who being ashamed to walk nudie wore however a bathing suit, no matter the obscenity of the environment, appointed herself to the cafeteria to errand two baggies of mobilités of those infect, but takes me notice that the public detested her, cause the people in the cafeteria drove her away with boos, so Pluhmah refuged at the arm of Count Jupiter Receptoru, who came in a hurry to rescue her from the turbulents' paws, so they two both regrouped at home chez Le Marquis.
And then... Schopenhauer Vomitatu sent Quakeropoll into a war mission, and Quakeropoll, after an enormous quantity of thrilling adventures, arrived to bring back to those in the cafeteria a trophy, that that trophy was nothing else but the contract agreed between Le Marquis Curake and the spy hidden among them, who is inherently a creminal.
Now then, they all and any ogled interestedly the interestingly rag, which carried the words here: "SO WE AGREED, COMRADE MARQUIS?" and underneath, with the bottom up, was written the signature: "CRITZA SCHYZOPHRENES", and they all felt in their subconscious that the key of the mystery lied inside the characters masterfully painted yo-there!
And then.... Schopenhauer Vomitatu announced:
"Comrades, me knows who is the culprit! He's that one who addresses Le Marquis avec 'comrade Marquis'! Wonder, the title of the chanson 'Comrade Marquis, don't f**k with the people!' doesn't ring any bell to you?" at what those in the cafeteria in a single voice was of an accord:
"YES!"
Now then, this wasn't a sufficient proof, so Schopenhauer Vomitatu erected a new accunt of accusation against the defendant:
"There is a man. He has an ill: he can't write the interrogation point but upsidedown!!! So, to write it, he turns the sheet downsideup!!!!! So this happened also here in our case you see and know: the signatorial of the letter turned the sheeet aroundy to put the interrogation point, but forgot to reverse the shiiiit back, so the signature turned up upsidedown! And of this illness is made guilty of having it righty this perfidious and sadistic mockingbird: CRITZA SCHYZOPHRENES!!! and those in the cafeteria were of an accord!
And then... him the one so humiliatingmentally accused, protested with an counter-argument as devastating as the mud volcanoes in Buzau neighborhood, cause he screamed over Schopenhauer Vomitatu, screaming him with scream:
"DUDDY! But for the assassin make two such unpermissible errors, he must have to be been evidently an individual very as sissy as possy-BLY!" and those in the cafeteria was of an accord!
Now then, Schopenhauer Vomitatu didn't grasp where lead Critza Schyzophrenes and then, in consequence, he commended favorably the so subtle reasoning of this one, and to gether with the others, he also was of an accord!
And then... Critza Schyzophrenes launched the century's bomb:
"DUDDY! Ain't it so that thou arest the only one of us who's a sissy? Why is clear and limpid that thee arest the killer!" and those in the cafeteria was of an accord!
Now then, horrended that he was exposed, Schopenhauer Vomitatu followed the egzample of his tragic predecessor, uncle Konopides Kapabilu, and drew over his head the butterflies net, and died, and Rooseveltesky didn't save him, and those in the cafeteria were of an accord!
And then... Vasile it returned to her memory that how Gaghe la Corrompue is in the infect claws (even infecter than the mobilités) of the perverse rascals from the Le Marquis Curake's bunch, and she proposed with pain of vengeance in her voice:
"My dear lil’ buzzers, come in a hurry at home chez Le Marquis, cause this bittery comedy can't go like this for long!" and those in the cafeteria was of an accord!
Not thew, our avengeful chummies quickly rose to the revolution, but Le Marquis' stinky bunch (even stinkier than Le Marquis) looked at then by far how they was comin', with the electronical benoculars, and sniffing the peril, with fright in their tummies hit the road, abandoning Gaghe la Corrompue!
And then... Gaghe le Corrompu made his great act of heroism! Cause he was sturdy, cause he had been as a child a champion at pulldraws! And, running with a great speed not uniformly accelerated and with initial velocity (cause he self-kicked his bottom to auto-augment the impulse), Gaghe (in a way cunning very) le Corrompu came to overpass in running the negative ones!!!
Now then, Gaghe le Corrompu, running very uninterruptedly, surrounded two times those scared bad guys, after which he cried to them with all the pulmonary-vocal intensity that his lungs were apt to liberate:
"You are surrounded!"
And then... the felons, disappointed and disoppinionated, delivered themselves to justice, who couldn't wait to have them, in a private propety, and those in the cafeteria were of an accord!
Now then, it's right that Gaghe le Corrompu didn't sit idle whole the time while made futile attempts to rape him Le hypocrite Marquis Curake but, evidencing that he is the most perspi-cacious of all odars, he came to pierce Le Marquis' secret.
And then... they all learned that The Marquis Curake was named Curake as a pet name for Mercurius, and Mercurius, cause because he was born in a Mercredi, aka Mercoledi, in Italian (Miercole, in Spanish, Miercuri, in Romanian, in English Wednesday, ofcourse)...!
Now then, there still was a mistery to untie at the middle, meanin absolutelymentally none possessed the vaguest idea why was the mobilités infect.
And then... insighted Quakeropoll:
"But of korrs that the mobilités is infect! The mobilités is infect for they was confiscated by Gaghe il Corrupto confiscatered them from at home at Il Marquis, that there is there an environment and ambient so stinking and optscene, and for that the mobilités is infect!
Now then... over.


...Have interfacial galoshes
More fiercely than the pointy-tufty
Technician...!
...!


Lo Zîvîrshi

CINE A STRICAT PÂRÂITOAREA?

- tragedie dramaticã de groazã foarte solemnã ºi filozofficã -
+ în 3 (trei) acte +


Distribuþia:

Florica Preoteasa................. Preoteasa Florica
Dinu Drãghici..................... Drãghici Dinu
Elena Ciobotaru................... Ciobotaru Elena
Ioan Opran........................ Opran Ioan
Ioan Gaºpar....................... Gaºpar Ioan




ACTUL ÎNTÂI
Tabloul I
Scena 1

La ridicarea cortinei, scena reprezintã o camerã mobilatã în felul urmãtor: în mijloc, o masã extensibilã; la stânga ºi la dreapta, douã canapele Rococo, una cu husã cãcãnie cu picãþele maro, cealaltã cu husã maro cu siluete de piticoþi cãcãnii; în fund, o draperie cenuºie, înnodatã la mijloc; în faþa ei, un lampadar cu trei abajururi tricolore; deasupra, un tablou imens, reprezentându-l pe Drãghici, cãlare pe un mãgar, cu un castron în cap; sub el scrie: "Dinuluþeluºu la armatã".
Pe masã, într-o pijama vizibil fãcutã dintr-un steag, Preoteasa stã aºezatã cu bãrbia rezematã în mâna stângã, cu degetul arãtãtor de la mâna dreaptã lovindu-ºi ritmic fruntea. Pe canapeaua din dreapta, Drãghici, în cãmaºã de noapte, legat la cap cu un ºtergar, stã în picioare, drept, nemiºcat, ca o statuie. Lângã el stã aºezatã turceºte Ciobotaru, într-o salopetã din acelaºi material cu husa canapelei (deci, se confundã); þine în poalã un þucal pe care-l ciocãneºte regulat cu degetul mic de la mâna stângã. Dincolo de masã, Opran, numai în maiou, stã pe oliþã, cu un mãr muºcat în mânã. Pe canapeaua din stânga stã culcat pe burtã Gaºpar, în frac, cu fundul în sus, jobenul pe buca stângã ºi bãrbia proptitã în palma dreaptã; din cinci în cinci secunde scoate limba la Preoteasa. Toþi privesc în Neant.
PREOTEASA (fascinatã): - Cine a stricat pârâitoarea?
TOÞI (extaziaþi): - Oooooooo!
Cortina coboarã lent asupra tabloului.


ACTUL DOI
TABLOUL II
Scena 2

Acelaºi decor, toþi sunt pe locurile lor, numai jobenul lui Gaºpar s-a mutat pe buca dreaptã.
OPRAN (potrivindu-se mai bine pe oliþã): - Cine a stricat pârâitoarea?
TOÞI (ºi mai extaziaþi): - Ooooooooooooooooooo!
Cortina cade brusc asupra tabloului.


ACTUL TREI
TABLOUL III
Scena 3

Se aprind toate reflectoarele.
Scena e pustie.
Merge Ciobotaru. De sus îi cade Drãghici în cap, o datã cu cortina.
O VOCE DIN SALÃ: - Ei...!!!
Apare un crainic sobru ºi diliu care spune:
CRAINICUL SOBRU ªI DILIU: - Morala: cine râde la urmã, cade el întâi în ea!


Cortina.
Pe ea scrie:
THE KONEC

(1974)

La 14 ani erai un Pitbull in toata regula. Ce-ai facut in restul anilor? :)
Puteai sa-l pui fara an si credeam ca l-ai scris acum.
Mult Daniil Harms vad aici, dar de unde pe atunci Harms?

WHO BROKE DOWN THE SCREECHMAKER?

- a dramatic horror tragedy very solemn and philozoffical -
+ in 3 (three) acts +



Cast of characters:


Florica Preoteasa................. Preoteasa Florica
Dinu Drãghici..................... Drãghici Dinu
Elena Ciobotaru................... Ciobotaru Elena
Ioan Opran........................ Opran Ioan
Ioan Gaºpar....................... Gaºpar Ioan



FIRST ACT
Tableau I
Scene 1

The curtain raises over a room furnished as follows: center stage, an extensible table; left and right, two Rococo sofas, one with a shit-colored cover with brown polka-dots, the other with a brown cover with shit-colored dwarves silhouettes; in the back, a gray drape, knotted in the middle; before it, a standing lamp with three tricolor lampshades; above it, an immense picture representing Drãghici, astride a mule, with a bowl over his head; underneath it's written: "Dinuluþeluºu in the Army".
On the table, wearing pyjamas visibly made from a flag, is seated Preoteasa, with her chin resting in the left hand and the right hand index hitting rhythmically her brow. On the right-side sofa, Drãghici, in night-gown, stands up, unmoving, as a statue. Next to him sits down Ciobotaru, cross-legged, wearing an overall made of the same fabric as the sofa cover (so, becoming lost in the scenery); she holds in her lap a night-pot that she knocks regularly with the pinky of her left hand. Behind the table, Opran, wearing only a maillot, sits down on the potty, with a bitten apple in his hand. On the left-side sofa lays Gaºpar, belly-down, with his ass pointing upwards, wearing tails and the top hat on his left buttock; he keeps his chin propped in the right palm; at each five seconds, he pulls his tongue at Preoteasa. All stare in the Deep Void.
PREOTEASA (fascinated): - Who broke down the screechmaker?
ALL (ecstasiated): - Ooooooh!
The curtain descends slowly over the tableau.



SECOND ACT
TABLEAU II
Scene 2

The same set, all on the same places, only Ga[par's top hat moved over his right buttock.
OPRAN (shifting his position on the potty): - Who broke down the screechmaker?
ALL (even more ecstasiated): - Ooooooooooooooooooh!
The curtain drops abruptly over the tableau.



THIRD ACT
TABLEAU III
Scene 3

All the floodlights are turned on.
The stage is deserted.
Ciobotaru walks. From the attic, Drãghici falls onto her head, together with the curtain.
A VOICE FROM THE AUDIENCE: - Hey...!!!
Appears a sober and nutty speaker who announces:
THE SOBER AND NUTTY SPEAKER: - Morals: the one who laughs in the end, will fall the first one into it.

Curtain. It's wearing the inscription: THE KONEC

asta ma distreaza cel mai tare. :D :D :D

Erau:

Florica Preoteasa = profa de geografie dintr-a VII-a, de la 174.
Dinu Drãghici = vecinul de la parter, medic cardiolog, isteric, care ne alunga cu religiozitate cä-i fãceam gãlãgie sub ferestre (m-a ºi troznit de douä ori)
Elena Ciobotaru = directoarea ºcolii 174
Ioan Opran = profu' de fizicã dintr-a VII-a
Ioan Gaºpar = administratorul de bloc

So: De unde citisesi Daniil Harms?
E vizibil influentata de el, imi aminteste de "Un spectacol ratat" si alte piesute de-ale lui. Mai degraba decat de Ionescu sau Beckett.

Päi cam de nicäirea...
Mä influentau trei surse: onirismul lui Dumitru Tepeneag (descoperit la 12 ani), absurdul lui Kafka (descoperit la 14 ani), si o anume Mia Macavei, prietenä din copilärie a maicä-mii, care se distra la fel. Pe Ionescu si Urmuz i-am descoperit dupä 1-2 ani, urmati apoi de Beckett...

Acum ce facem, punem si "Cäpäcelul din Q-vetä" (sau O, zei!"), sau nu-l punem?

pai sa punem capacelul, ca altfel se risipeste apa si e pacat. Copiii aia din Somalia, saracii...

Căpăcelul din Q-vetă

- sau -

O, zei!!!

!- Capodoperă -!

Personajele:

Rupea = un nene tăcut, modest, timid, retras, etc.
Cofe = un tovarăş secretar B.O.B., cu ochi şi gheare de vultur.
Ţaţo = un tovarăş bibliotecar de serviciu
Muje = gardianul de noapte


ACTUL I

Scena 1:
Muje, Cofe, Ţaţo
Decor: un stâlp

Noapte. Cer senin. Lună goală. Lipseşte carul mare. Rezemat de stâlp doarme Muje. Din dreapta apare Ţaţo, cu un pachet de cărţi. Priveşte pe furiş. De după stâlp apare Cofe.
COFE: - Tovarăşe Ţaţo, te-am prins!
ŢAŢO: - Tovarăşe Cofe, eşti fraier!
COFE: - Păi da' de ce?
ŢAŢO: - De unde vrei să ştiu eu?
COFE: - Da??? Ca să vezi! Zău că n-aş fi crezut!
ŢAŢO: - Ce să-i faci? Viaţa e plină de surprize!
MUJE: - Ho!
ŢAŢO şi COFE (surprinşi): - Hââî?!
MUJE: - Bre!
COFE: - Brrrrrrr!!!!!!!
ŢAŢO: - Pssssssstttttt!
MUJE: - Cozondrac! (Se ridică şi îi împuşcă.)
Ţaţo şi Cofe cad pe jos, primul pe spate, cu cracii-n sus, ţeapăn, rămânând aşa. Al doilea, tot ţeapăn, rămâne sprijinit de stâlp. Muje se caţără pe stâlp, ajutându-se şi de Cofe înţepenit, şi strigă cu disperare.
MUJE: - Aaaaardeeeee!!!!!!!


Scena 2:
Aceiaşi, Rupea.

Acelaşi decor, ziua. Cofe şi Ţaţo sunt în aceeaşi ipostază, Muje se tot împuşcă, cade, se ridică, iar se împuşcă, iar cade, iar se ridică, iar se împuşcă, iar cade, iar se ridică, iar se împuşcă, iar cade, iar se ridică. Din stânga intră Rupea, mergând în genunchi, şi pe cap are un basc roz cu găurele portocalii.
RUPEA: - Ho, Muje, nu te sinomorî!
MUJE (consternat): - Păi Rupea!
RUPEA (arătându-i pe cei doi): - Ce-i cu ăştia?
MUJE: - Nu te interesează!
ŢAŢO (agitându-şi picioarele, isteric, insistent şi plângăreţ): - Ba da!!!
RUPEA: - Bă Muje, tu eşti prost?
MUJE: Prost!!!...


ACTUL II
Scena 1:
Rupea, Cofe, Muje

După-amiază. Un eşafod cu spânzurători. Cu ştreangul pus de gât, Rupea, Cofe şi Muje stau de vorbă, gata să se spânzure.
RUPEA: - Offffffff!!!
COFE: - Uhhhhhhhhh!!!
MUJE: - Vă pap!!!!!!!
RUPEA: - Eiiiiiiii!!!
COFE: - Ufffffffff!!!
MUJE: - Vă pap!!!!!!!
RUPEA: - Pssssssss!!!
COFE: - Brrrrrrrrr!!!
MUJE: - Vă pap!!!!!!!
RUPEA: - OFofOFofOF!!
COFE (cască): - Ahhh!
MUJE (latră).


Scena 2
Ţaţo (monolog)

ŢAŢO (singur): -
Rupea a murit! Eu am murit! Atunci... Care a rămas?
Muje a murit! Eu am murit! Atunci... Care a rămas?
Ţaţo a murit! Eu am murit! Atunci... Care a rămas?
Rupea a murit! Eu am murit! Atunci... Care a rămas?
Muje a murit! Eu am murit! Atunci... Care a rămas?
Ţaţo a murit! Eu am murit! Atunci... Care a rămas?
Rupea a murit! Eu am murit! Atunci... ... ?... ...


Scena finală
Tot personalul piesei
Decor: o scară

Rupea şi Cofe se bat teribil şi înfiorător de crud.
COFE: - Te spun că furi din avutul statului!
RUPEA: - Taci, o, tu!....
COFE: - Te spun că furi din avutul statului!
RUPEA: - Taci, o, tu!....
Intră, braţ la braţ, Ţaţo şi Muje. Ţaţo, când vede bătaia, moare, iar Muje se suie pe o scară şi pe scară rămâne.

Cortina.

The Little-Cap from the Q-vette

- or –

Oh, Gods!!!

!- Masterpiece -!

Cast of characters:
Rupea = a guy who's silent, modest, shy, retained, etc.
Cofe = a comrade party cell secretary, with eagle eyes and claws.
Tzatzo = a comrade librarian on duty
Muje = the night warden

ACT I

Scene 1:
Muje, Cofe, Tzatzo
Set: a pole

Night. Clear sky. Empty moon. Ursa Major is missing. Resting next to the pole, Muje is sleeping. From the right side enters Tzatzo, with a bunch of books. He looks furtively. From behind the pole appears Cofe.
COFE: - Comeade Tzatzo, gotcha!
TZATZO: - Comrade Cofe, you are a sissy!
COFE: - Gee why?
TZATZO: - How could I know?
COFE: - Yeaaah? See that! Swear I wouldn't have believed!
TZATZO: - What can one do? Life is full of surprises!
MUJE: - Ho!
TZATZO and COFE (surprised): - Huuuhh?!
MUJE: - You!
COFE: - Brrrrrrr!!!!!!!
TZATZO: - Pssssssstttttt!
MUJE: - Connnncha! (He stands up and shoots them.)
Tzatzo and Cofe fall down, the first one on his back, with his legs upwards, stiff, remaining so. The second one, stiff also, remains propped to the pole. Muje climbs over the pole, using also the stiff Cofe for footholds, and desperately shouts.
MUJE: - Church on fiiiiiiireeeeeeee!!!!!!


Scene 2:
The same, Rupea.

Same set, by day. Cofe and Tzatzo are in the same posture, Muje keeps shooting himself, he falls down, he stands up, he shoots himself again, falls down again, stands up again, he shoots himself again, falls down again, stands up again, he shoots himself again, falls down again, stands up again. By left-stage enters Rupea, crawling on his knees, and wearing a basque beret with orange little holes.
RUPEA: - Halt, Muje, don't suikill!
MUJE (consternated): - But, Rupea!
RUPEA [i](pointing to the others two): [/i - What 'bout them?
MUJE: - None of your business!
TZATZO (waving his legs, hysterically, insistently and plaintively): - Yes ittizzz!!!
RUPEA: - Say, Muje, are you stupid, man?
MUJE: - Stupid!!!...


ACT II
Scene 1:
Rupea, Cofe, Muje

Afternoon. A scaffold with gallows. With the nooses around their necks, Rupea, Cofe and Muje have a chat, ready to hang themselves.
RUPEA: - Offffffff!!!
COFE: - Uhhhhhhhhh!!!
MUJE: - Goob ya!!!!!!
RUPEA: - Eiiiiiiii!!!
COFE: - Ufffffffff!!!
MUJE: - Goob ya!!!!!!
RUPEA: - Pssssssss!!!
COFE: - Brrrrrrrrr!!!
MUJE: - Goob ya!!!!!!
RUPEA (sighs): - OHohOHohOH!!
COFE (yawns): - Ahhh!
MUJE (barks).


Scene 2
Tzatzo (monologue)

TZATZO (alone): -
Rupea is dead! Me is dead! Then... who's still around?
Muje is dead! Me is dead! Then... who's still around?
Tzatzo is dead! Me is dead! Then... who's still around?
Rupea is dead! Me is dead! Then... who's still around?
Muje is dead! Me is dead! Then... who's still around?
Tzatzo is dead! Me is dead! Then... who's still around?
Rupea is dead! Me is dead! Then... ... ?... ...


Grand finale
All the play's personnel
Décor: a ladder

Rupea and Cofe are wrestling terribly and frighteningly cruel.
COFE: - I'll report you for stealing from the state's wealth!
RUPEA: - Shut up, oh, thee!....
COFE: - I'll report you for stealing from the state's wealth!
RUPEA: - Shut up, oh, thee!....
Enter, arm in arm, Tzatzo and Muje. Tzatzo, when seeing the fight, dies, while Muje climbs a ladder and on the ladder he stays.

Curtain.

Uite, Daniil Harms

Patru ilustraþii ale faptului cã o idee nouã îl zãpãceºte pe omul nepregãtit pentru ea.
ACTUL I

SCRIITORUL: Sunt scriitor!
CITITORUL: Iar dupã pãrerea mea eºti un cãcat!

(Scriitorul stã câtva timp, cutremurat de aceastã idee nouã, ºi cade mort. E scos afarã )

ACTUL II

PICTORUL: Sunt pictor!
MUNCITORUL: Iar dupã pãrerea mea eºti un cãcat!

(Pictorul ca varul alb s-a fãcut la faþã
ªi ca un fir de stuf s-a clãtinat,
Subit ºi sufletul ºi-a dat.
E scos afarã)

ACTUL III

COMPOZITORUL: Sunt compozitor!
VANEA RUBLIOV: Iar dupã pãrerea mea eºti un cãcat!

(Compozitorul, respirând greu, se prãbuºeºte. Este scos pe neaºteptate afarã)

ACTUL IV

CHIMISTUL: Sunt chimist!
FIZICIANUL: Iar dupã pãrerea mea eºti un cãcat!

(Chimistul nu mai scoate o vorbã ºi se prãbuºeºte greoi la pãmânt)

CORTINA

13 aprilie 1933

Avagardist, de bunä seamä...
...dar deloc absurd! E 100% rational!

Se vede cä n-a citit "Pe urmele monstrului cu patru buci"! :hmm:

Probabil ca nu, ca era mort deja saracul. Dar rational nu.

Puskin si Gogol

GOGOL (cade din culise în scenã ºi zace cuminte).
PUªKIN (iese, se împiedicâ de Gogol ºi cade): Drace! De Gogol m-oi fi împiedicat!
GOGOL (ridicîndu-se): Ce porcãrie! Nu te lasã sã te odihneºti! (Merge, se împiedicã de Puºkin ºi cade) Nu cumva m-oi fi împiedicat de Puºkin!
PUªKIN (ridicîndu-se): N-are omul parte de nici o clipã de liniºte ! (Merge, se împiedicã de Gogol ºi cade) Drace ! Te pomeneºti cã iar am dat peste Gogol!
GOGOL (ridicîndu-se): Veºnic se iveºte cîte o piedicã! (Merge, se poticneºte de Puºkin ºi cade) Ce porcãrie ! lar Puºkin!
PUªKIN (ridicîndu-se): Asta-i golãnie! Golãnie curatã! (Merge, se împiedicã de Gogol ºi cade) Drace ! lar Gogol!
GOGOL (ridicîndu-se): Asta-i curatã bãtaie de joc! (Merge, se împiedicã de Puºkin ºi cade) lar m-am poticnit de Puºkin!
PUªKIN (ridicîndu-se): Ei drãcie ! Chiar cã ºi-a bãgat dracul coada! (Merge, se împiedicã de Gogol ºi cade) Am dat peste Gogol!
GOGOL (ridicîndu-se): Porcãrie! (Merge, se împiedicã de Puºkin ºi cade) Puºkin !
PUªKIN (ridicîndu-se): Drace! (Merge, se împiedicã de Gogol ºi cade). E Gogol!
GOGOL (ridicîndu-se): Porcãrie ! (lese in culise.)
Din afara scenei se aude vocea lui GOGOL: „De Puºkin m-am împiedicat!"
CORTINA

inca un Daniil Harms si gata

Dragã Nicandr Andreevici,
am primit scrisoarea ta ºi am înþeles imediat cã e de la tine. La început m-am gîndit cã poate nu-i de la tine, dar, cum numai am desfãcut-o, imediat am înþeles cã-i de la tine, ba s-ar putea sã nu fie de la tine, m-am gîndit. Mã bucur cã te-ai cãsãtorit deja, fiindcã atunci cînd omul se cãsãtoreºte cu cine a vrut sã se cãsãtoreascã înseamnã cã el ºi-a îndeplinit dorinþa. Ieri am primit scrisoarea ta ºi m-am gîndit deodatã cã aceastã scrisoare e de la tine, apoi m-am gîndit însã cã, se pare, nu e de la tine, dar am deschis-o ºi vãd cã sigur e de la tine. Foarte bine ai fãcut cã mi-ai scris. La început nu scriai, apoi însã deodatã mi-ai scris, deºi ºi mai înainte, mai înainte de perioada cînd nu-mi scriai, - tot îmi scriai. Eu imediat, cînd am primit scrisoarea ta, imediat am hotãrît cã-i de la tine, ºi, apoi, sînt foarte bucuros cã tu deja te-ai însurat. Cãci, dacã omul a vrut sã se însoare, atunci el, orice s-ar întîmpla, trebuie sã se însoare. Din aceastã cauzã sînt foarte bucuros cã în sfîrºit te-ai cãsãtorit anume cu cine vroiai sã te cãsãtoreºti. ªi ai fãcut foarte bine cã mi-ai scris. Eu m-am bucurat foarte tare - cum am vãzut scrisoarea ta - ºi m-am gîndit imediat cã ea e de la tine. E adevãrat cã, în timp ce-o deschideam, mi-a fulgerat în minte cã ea nu e de la tine, dar pe urmã, totuºi, am hotãrît cã e de la tine. Mulþumesc cã mi-ai scris. Mulþumesc frumos pentru asta ºi-s foarte bucuros pentru tine. Tu poate cã nu înþelegi de ce sînt atît de bucuros pentru tine, dar am sã-þi spun imediat: eu sînt bucuros pentru tine fiindcã, fiindcã te-ai însurat, ºi anume - te-ai însurat cu cine vroiai. Iar asta, ºtii, e foarte bine sã te însori anume cu cine vrei sã te însori, fiindcã anume atunci obþii ceea ce þi-ai dorit. Anume din cauza asta sînt atît de bucuros pentru tine. ªi, de asemenea, sînt bucuros pentru cã tu mi-ai scris scrisoare. Eu încã de departe am hotãrît cã scrisoarea e de la tine, dar cum am luat-o în mîini m-am gîndit: dar dacã nu e de la tine? Apoi mã gîndesc: ba nu, fireºte cã e de la tine. Deschid scrisoarea ºi în timpul ãsta mã gîndesc: e de la tine sau nu-i de la tine? De la tine-i sau nu-i de la tine? Ei, dar cum am desfãcut-o am ºi vãzut cã-i de la tine. M-am bucurat foarte tare ºi am hotãrît sã-þi scriu ºi eu o scrisoare. Despre multe trebuie sã-þi spun, dar pur ºi simplu nu e timp. În orice caz, e bine cã mi-ai scris scrisoare. Acum ºtiu cã tu deja demult te-ai cãsãtorit. Eu ºi din scrisorile precedente ºtiam cã te-ai cãsãtorit, dar acum din nou vãd: absolut adevãrat, te-ai cãsãtorit. ªi eu sînt foarte bucuros cã te-ai cãsãtorit ºi mi-ai scris scrisoare. Eu îndatã ce-am vãzut scrisoarea ta, am ºi hotãrît cã iarãºi te-ai cãsãtorit. Ei, mã gîndesc, asta e bine, cã iarãºi te-ai cãsãtorit ºi mi-ai scris scrisoare despre asta. Acum scrie-mi cum e noua ta nevastã ºi cum s-a întîmplat. Transmite-i salutãri noii tale neveste.

pentru cine vrea mai multe:
http://agonia.ro/index.php/author/0003466/index.html

Incä un fost-viitor Pitbull, si (aproape) gata:

PE URMELE MONSTRULUI CU PATRU BUCI

Piesă de teatru absurd


Personajele:

Sopi (de la "Esop")
Pompiliu zis "Piliu"
Petra
Curci
Coca
Mimi
Maţe
Şupi (citeşte "Showpeyy")

şi:

Un pornoman
Un înjunghiat între glezne
Poporeni
Ceva lume de calitate



ACTUL I
Scena 1
Curci, Petra, apoi Sopi (de la "Esop")

La ridicarea cortinei, scena reprezintă o staţie de troleibuz.
Călare pe tăblia staţiei, Curci priveşte în zare, cu mâna pusă streaşină sub nas. Vine Petra, crăcănată.
PETRA: - Vine?
CURCI (uitându-se chiorâş): - Nu vine!
Petra îşi redresează cracii, scârţâind ca o uşă unsă cu spirt medicinal. Se opreşte o motocicletă fără motor, fără roţi, fără ghidon, fără rezervorul de benzină, fără ghidon, fără şa, fără far, fără cadru, fără frână şi fără ochi de mâţă. De pe ea coboară Sopi (de la "Esop").
SOPI (DE LA "ESOP"): Sărumâna-borş-aveţi?
PETRA: - Numai la buchete.
SOPI (DE LA "ESOP"): - Dar asta e şarlatanie!!!


Scena 2
Aceiaşi, Coca.

Acelaşi decor. Curci e tot acolo, Petra e din nou crăcănată, Sopi (de la "Esop") îşi sărută gâtul cu pasiune. Prin dreapta intră Coca. Coca e îmbrăcat în felul următor: poartă o pereche de nădragi de eschimos, de culoarea telefoanelor portugheze, un maiou fără bretele, cu franjuri în dreptul diafragmei şi guler "Mary Stuart". E chel pe stânga. Ţine în mână două suspensoare jumate. Îl vede pe Curci şi-i dă în cap lui Sopi (de la "Esop") cu un suspensor jumate, Sopi (de la "Esop") încremeneşte, Petra începe să se redreseze, Coca îl ia pe Sopi (de la "Esop") în braţe, Petra îşi continuă redresarea, Coca îl reazemă pe Sopi (de la "Esop") de stâlp, Petra a trecut de jumătatea redresării, Coca se caţără pe stâlp, ajutându-se şi de Sopi (de la "Esop"), Petra e aproape redresată, Coca îi agaţă de ureche lui Curci suspensorul rămas, Petra îşi termină redresarea, Coca sare jos şi pleacă spre stânga, mergând în pas adăugat cu spatele spre public, Petra s-a redresat. Cine a fost atent a putut constata câă a scârţâit ca o fereastră unsă cu gaz metan.


Scena 3
Aceiaşi, fără Curci, apoi Şupi (citeşte "Showpeyy"), Mimi şi Maţe.
Decor: o sită.

Stând de-a-n-curulea, Sopi (de la "Esop") plânge în hohote. Petra vine, iar crăcănată.
PETRA (tandră): - De ce plângi, Sopi (de la "Esop") mamă?
SOPI (DE LA "ESOP") (îi spune la ureche).
PETRA (redresându-se - scârţâie ca un scaun descleiat - izbucneşte şi ea în plâns).
Intră Şupi (citeşte "Showpeyy"), în hainele lui Coca.
ŞUPI (CITEŞTE "SHOWPEYY") (drăgălaş): - De ce plângi, Petra tată?
PETRA (îi spune la ureche).
ŞUPI (CITEŞTE "SHOWPEYY") (ascultă, dând din cap vesel şi aprobator, pentru ca, la sfârşitul relatării, să izbucnească şi el în plâns).
Mimi şi Maţe intră prin fund-stânga, braţ la braţ, având piciorul dinspre interior băgat în aceeaşi pereche de nădragi.
MIMI (dulce): - De ce plângeţi...
MAŢE (acru): - ...copii?
ŞUPI (CITEŞTE "SHOWPEYY") (le spune la ureche, printre sughiţuri, amândurora).
Mimi şi Maţe fac pe ei instantaneu.

- Sfârşitul primului act –




ACTUL II

Scena 1
Scenă de masă

În mijocul scenei, o masă. Pe ea, în chiloţi şi maiou, joacă şotron Pompiliu zis "Piliu".
ÎNJUNGHIATUL ÎNTRE GLEZNE (intră prin faţă): - Ce-ai, mă?!?
POMPILIU ZIS "PILIU" (în timpul unui salt lung): - Boala lu' Calache!!!
ÎNJUNGHIATUL ÎNTRE GLEZNE (neştiutor): - Ce-aia?


Scena 2
Un pornoman, un înjunghiat între glezne, poporeni.

În mijlocul scenei, de unul singur, se duelează un pornoman care ţine în mâna stângă o revistă "Playboy" fără coperţi şi fără pagini, iar în mâna dreaptă o revistă "Lui" fără pagini şi fără coperţi. Asistă un grup de poporeni. Intră înjunghiatul între glezne. Înjunghiatul între glezne îl trage de un picior pe Coca, inert.
PORNOMANUL: - E mort?
ÎNJUNGHIATUL ÎNTRE GLEZNE: - Nu, e viu.
PORNOMANUL: - E leşinat?
ÎNJUNGHIATUL ÎNTRE GLEZNE: - Nu, e treaz.
PORNOMANUL: - E bolnav?
ÎNJUNGHIATUL ÎNTRE GLEZNE: - Nu, e sănătos.
PORNOMANUL: - E rănit?
ÎNJUNGHIATUL ÎNTRE GLEZNE: - Nu, e teafăr.
PORNOMANUL: - E paralizat?
ÎNJUNGHIATUL ÎNTRE GLEZNE: - Nu, e mişcăcios.
PORNOMANUL: - E om?
ÎNJUNGHIATUL ÎNTRE GLEZNE: - Nu, e manechin.


Scena 3
Sopi (de la "Esop"), Petra, Şupi (citeşte "Showpeyy"), Mimi, Maţe, Curci, ceva lume de calitate.

O serată cu lume de calitate. Sopi (de la "Esop") conversează cu Mimi, Petra e din nou crăcănată, joacă bâza-autobâza cu Şupi (citeşte "Showpeyy"), Curci îl priveşte pe Maţe cu mult extaz / şi vânăt la culoare / ca un furtun de aragaz / decolorat la soare.
O PERSOANĂ DE CALITATE (către Petra): - De ce plângea atuncea Sopi (de la "Esop")?
PETRA (redresându-se fără a scârţâi): - Filmul "Baba cu chiloţi de tablă" fusese respins de cenzură!

- Cortina -

Sfârşitul Actului II şi al pesii.

FOLLOW THE TRAIL OF THE FOUR-BUTTOCKED MONSTER

- or –

THE TINKNICKERS

Absurd Theater Play


Cast of Characters:

Sopi (as for "Aesopus")
Pompiliu aka "Piliu"
Petra
Mimi
Coca
Turkey-Hans
Turkey-Hens
ªupi (read "Showpeyy")

and:

A pornoman
A stabbed between his ankles
Folks
Some quality crowd



ACT I
Scene 1
Mimi, Petra, then Sopi (as for "Aesopus")

The curtain raises over a scene representing a trolleybus stop. Astride the bus-stop sign, Mimi scans the horizon, shading his nose with his hand. Petra comes, bandy-legged.
PETRA: - Coming?
MIMI (glaring sideways): - Nope coming!
Petra redresses her bandy-legs, screeching like a door lubricated with medicinal spirtus. Stops a motorbike that’s engineless, wheelsless, handlesless, tankless, seatless, lightless, frameless, breakless and kittieeyeless. From it comes down Sopi (as for "Aesopus").
SOPI (as for "Aesopus"): Hi-dyahave-brotsch?
PETRA: - Only in bunches.
SOPI (as for "Aesopus"): - What a crookjob!!!


Scene 2
The same, Coca.

Same set. Mimi is still there, Petra is again bandy-legged, Sopi (as for "Aesopus") kisses his own throat passionately. From the right side enters Coca. Coca is equipped as follows: he wears a pear of Eskimo slacks in the color of Portuguese phone-sets, a maillot without shoulder-straps, with strings over the diaphragm and "Mary Stuart" collar. He's bald on the left side. In his hand he holds two balls-suspenders and a half. He sees Mimi and he hits in his had Sopi (as for "Aesopus") with a balls-suspender and a half, Sopi (as for "Aesopus") stiffens, Petra starts redressing, Coca takes Sopi (as for "Aesopus") in his arms, Petra continues redressing, Coca props Sopi (as for "Aesopus") next to the pole, Petra passed over the mid-redressing, Coca climbs on the pole, using Sopi (as for "Aesopus") as footholds, Petra is almost redressed, Coca hangs on Mimi' ear the remaining balls-suspender, Petra finishes her redressing, Coca jumps down and leaves to the left, walking sideways with his back to the audience, Petra is redressed. Who listened attentively could remark that she creaked like a window oiled with methane gas.


Scene 3
The same, minus Mimi, then ªupi (read "Showpeyy"), Turkey-Hans and Turkey-Hens.
Décor: a sieve.

Sitting down asswise, Sopi (as for "Aesopus") cries buckets. Petra comes, bandy-legged again.
PETRA (tenderly): - Why are you crying, Sopi (as for "Aesopus") my love?
SOPI (as for "Aesopus") (whispers at her ear).
PETRA (redressing - she creaks like an unglued chair - also bursts in tears).
Enters ªupi (read "Showpeyy"), wearing Coca's clothes.
ªUPI (READ "SHOWPEYY") (cutely): - Why are you crying, Petra my sex?
PETRA (whispers at her ear).
ªUPI (READ "SHOWPEYY") (listens, nodding happily and approvingly, only to also burst in tears at the end of the report).
Turkey-Hans and Turkey-Hens enters by back-left, arm in arm, each having the inner leg in the same pair of pants.
TURKEY-HANS (sweetly): - Why are you crying...
TURKEY-HENS (bitterly): - ...kids?
ªUPI (CITEªTE "SHOWPEYY") (whispers, between sobs, to both of their outer ears).
Turkey-Hans and Turkey-Hens wet themselves instantly.

- End of First Act-




ACT II

Scene 1
Mass scene

Center-stage, a holy-mass table. On it, wearing only his underwear, plays snooker Pompiliu aka "Piliu".
THE STABBED BETWEEN HIS ANKLES (entering front-stage): - Whaddya up-to?!?
POMPILIU ZIS "PILIU" (during a long jump): - Nutty-up, buttercup!
THE STABBED BETWEEN HIS ANKLES (unknowingly): - Wozzat?


Scene 2
A pornoman, the stabbed between his ankles, folks.

Middle-stage, all alone, is dueling a pornoman that holds in his left hand a "Playboy" magazine without covers and without pages, and in his right hand a "Penthouse" magazine without pages and without covers. A group of folks are assisting. Enters the stabbed between his ankles. The stabbed between his ankles drags by a foot Coca, limp.
THE PORNOMAN: - Is he dead?
THE STABBED BETWEEN HIS ANKLES: - Nope, alive he is.
THE PORNOMAN: - Is he unconscious?
THE STABBED BETWEEN HIS ANKLES: - Nope, awoke he is.
THE PORNOMAN: - Is he ill?
THE STABBED BETWEEN HIS ANKLES: - Nope, healthy he is.
THE PORNOMAN: - Is he wounded?
THE STABBED BETWEEN HIS ANKLES: - Nope, intact he is.
THE PORNOMAN: - Is he paralysed?
THE STABBED BETWEEN HIS ANKLES: - Nope, movable he is.
THE PORNOMAN: - Is he human?
THE STABBED BETWEEN HIS ANKLES: - Nope, a dummy he is.


Scene 3
Sopi (as for "Aesopus"), Petra, ªupi (read "Showpeyy"), Turkey-Hans, Turkey-Hens, Mimi, some quality crowd.

A soirée with quality crowd. Sopi (as for "Aesopus") makes conversation with Turkey-Hans, Petra is bandy-legged once again, she plays buzz-autobuzz with ªupi (read "Showpeyy"), Mimi stares at Turkey-Hens in bliss and hype / and purple is his color / as of a cooking-machine pipe / decolored by squallor.
A QUALITY PERSON (to Petra): - Why was crying then Sopi (as for "Aesopus")?
PETRA (redressing without creaking): - The censorship had rejected the movie "The Crone Wore Tin Knickers"!

- Curtain -

End of Act II and of the play

(1975; translated 2005)

misto.
aici se simt mai mult urmuz si ionescu.

Tot nu-i bunghisem încä...
Culmea, DUPA ce i-am descoperit si pe ei, n-am mai scris decât un singur text absurd - "Familia Clantä" (deocmdatä, încä existent numai în forma dactilografiatä pe hârtie).

Pân-atunci, ultima disponibilä:

telepatie sau zeitgeist... :)

Ăia paişpe adică încă patru

Chioşcul cu acoperiş de ştofă era în grădină decât seara, da' de când lumea şi pământul. În fiştecare zi, pe-nserat, venea acolo un om să-şi caute de pureci cioarecii, la adăpost de căutăuri indiscrete, Pâfă-l chema.
Da-ntr-o zi, pe când Pâfă, căutându-şi de pureci cioarecii cu nostalgie, fredona melodia din filmul "Un august în flocări", iote că vine Cavalerul Kiki scos la pensie pe un cal pervers şi zice:
- Bre, p-unde-i p-undeva p-aicii-şa?
Perseverent îi răspunse Pâfă:
- Tovarăşe, dumneata vorbiţi serios, au ţi-i de şagă?
- Nu ezicstă, răspunse Cavalerul, constatând că Pâfă nu e alsacian.
Şi veni seara.
La orele doisprezece noaptea trecute fix, Pâfă ieşi afară din chioşc şi intră repede înăuntru unde, văzând că Cavalerul doarme ogârjit şi fericit, nu mai putu de emoţie.


Nu va urma

* * *

August 1975, Câmpulung Muscel

Those fourteen four more I mean


The kiosque with tweed roof was in the garden but the evening, however, since the beginning of time. Each and every day, at twilight, came there a man to flea-out his gauchos, shielded against indiscreet gazes, Puhphah was 'is name.
But one day, while Puhphah, flea-outing his gauchos, hummed the tune of the movie "A Hot and Horny August Month", lo that's coming the Knight Kiki on a perverse horse and asks:
"Man, where's somewhere here-there yo-there?"
Perseverently answereth Puhphah to him:
"Comrade, are thee speaking seriously, or feel like making fun?"
"Never ever sever!" replied the Knight, observing that Puhphah is not an Alsatian.
And night fell.
At a short while after midnight precisely, Puhphah exited out of the gazebo and suddenly entered back inside again where, seeing that the Knight slept downtrodden and happy, was beside himself of emotion.

Not to be continued

* * *

August 1975, Câmpulung Muscel

Hello!
 

Daca puteti sa cititi fragmentu asta dintr-o povestire la care am inceput sa lucrez.Pentru prima data am introdus dialogul si m-ar interesa o parere sau mai multe ar fi si mai bine.




Într-o incãpere de proporþii reduse, prost luminatã, Armand, o namilã de bãrbat cu faþa urâta ºi nebãrbieritã, se privea în oglinda crãpata care atârna strâmb pe unul dintre pereþi. Pe buzele sale uscate ºi groase, prindea viaþa un zâmbet cald si frumos cum nu te-ai aºtepta sã intâlneºti la un asemenea om. Era zâmbetul acela plin de satisfacþie ºi de mulþumire faþa de tine însuþi, cunoscut de toatã lumea. Armand avea pe el niºte pantaloni de velurã, galbeni, cam cârpiti la nivelul genuchilor ºi un maieu alb care dãdea sã plesneascã pe corpul sãu masiv. Dupa ce terminã cu uitatul în oglindã, acesta îºi trase în grabã peste maieu un tricou viºiniu ºi ieºi pe usã. Ajuns în stradã, Armand incepu sã zâmbeascã cu gura pânã la urechi. ªi normal sã zâmbeºti într-o asemenea zi! Un soare superb de-þi lua ochii strãlucea pe cerul albastru ca oceanul. Tot ce era viu ºi miºca, pãrea fascinat de aceastã zi superbã de varã. Scoþandu-ºi o þigarã din pachet, bãrbatul o aprinse ºi luând-o la pas in josul strãzii, incepu sa pufãie cu sete din ea. Era ceva comic în felul în care pãsea. Mergea cumva strâmb cu burta scoasã. Se clãtina când intr-o parte când in alta ºi vazându-l, te puteai aºtepta in orice moment sã se rupã in douã. Tinerii mai obraznici râdeau de fiecare datã de el. ªi chiar dacã-l mai enervau, Armand ºtia ca are probleme cu inima si cã nu-i face deloc bine sã se enerveze. Ba chiar de multe ori, vazându-ºi reflexia în vitrina vreunui magazin, il bufnea si pe el râsul. La fel i se intâmpla ºi acum, doar cã altceva ii distrase atenþia ºi-l fãcu sã se opreascã. Incã de dimineaþã de când se trezise ºi se ridicase din pat, Armand simþi în adâncul sufletului sãu, o adevãratã poftã de aventurã. O poftã pentru ceva nou, ceva ce voise poate intotdeauna sã facã, dar din diferite motive niciodata nu reuºise. Stând neclintit ºi privind cu ochii cãscaþi la pictorialele din vitrinã, ce înfaþisau diferite excursii in diferite zone ale lumii, Armand simþi deodatã toatã pofta de aventurã amplificatã de o sutã de ori. Prin faþa ochiilor, i se perindau acum diferite scene imaginare, în care el, Armand, cu o pãlarie pe cap ºi îmbrãcat la patru ace, colinda strãzile Parisului. “Dintotdeauna mi-am dorit sã vãd ºi io Parisu!” îºi spunea Armand, amintindu-ºi de un prieten bun din copilãrie, care obiºnuia sã-i vorbeascã foarte frumos despre Paris. “De ce dracului sã nu o fac?” se întarâta Armand în sinea lui. “Sã-i ia dracului de bani! Nici nu costã mult. 230 de euro pentru trei zile. Nu mi se pare deloc mult! Ce pizda mãsii? Merit si eu macar atata dupa o viata plina de muncã ºi de probleme.” Pornind mai departe in cea mai bunã stare de spirit, Armand hotãrâi ca în ziua urmãtoare sã meargã sã-ºi cumpere bilet. Gândul la o asemenea aventurã il umplea pur ºi simplu de emoþie. “Trebuie sã-mi cumpãr ºi niºte haine mai de doamne ajutã! Nu pot sã mã duc aºa jerpelit. Oare ce or sã zicã ãºtia la lucru când o sã le spun?” se gândea Armand râzând. Trecând strada, acesta o luã la pas pe o alee gãlãgioasã, inþesatã cu oameni, care strãbãtea un parc natural cu copaci si boschete de liliac. Armand era genul de om cãruia i plãcea agitaþia ºi intotdeauna cum nu-i plãcea sã petreaca prea mult timp singur, cãuta sa fie printre oameni. Pe o bancã din lemn, un individ slãbuþ cu capul neobiºnuit de mare, incepu sã-i fãcã semne disperate cu mâna. Armand il recunoscu imendiat.
“O, sã trãiascã Domnu’ Shuler! Ce mai faci meºtere?” I se adresã Armand zâmbind ironic, dupã care se apropie de acestã, ii strânse mâna cu putere ºi se aºeza lânga el pe bancã.

- Bine ce sã fac, am ieºit si eu puþin la plimbare ºi acum mã odihnesc puþin. Ce sã ºi faci Duminica! M-am sãturat sã stau in casã! ªi cum dracului sã poþi sã stai in casã când afarã-i o vreme asa frumoasã?
- Asta aºa-i! Aºa o zi n-am mai vazut demult. Ce cer frumos! si
soarele ãsta iþi ia ochii si alta nu.
- Aºa-i!... ªi in rest cum mai merg treburile? Copila-i bine, sãnãtoasã?
- Ii bine la casa ei. O avut nunta in iunie.
- Serios?
- Da.
- Asta chiar ca n-am stiut… pãi atunci transmitei felicitarile mele!
- Bine, o sã-i transmit.


Deºi nu avea nimic cu el ºi il cunostea pe Shuler din copilãrie,
Armand nu se simþea niciodatã prea bine in preajma lui. De fiecare datã, fãrã sã vrea, fãcea si el cum simþea, ii raspundea scurt pe un ton direct ºi nu avea chef sã se lungeascã la vorbã cu el. Pe omu’
ãsta cu ochii bulbucaþi ca un broscoi si cu capul neobisnuit de mare, Armand il vedea ca pe un fel de ratat. Prezenþa acestui om plãpând si tãcut ajungea sã-l scoatã de fiecare datã din sãrite. Nici el nu ºtia de ce, da vedea in el un parºiv ºi un ticãlos fãrã pereche. ªi cel mai mult il enervau la el buzele: uitându-te la ele, puteai intotdeauna sã-þi dai seama ce mâncase mai inainte- astãzi de exemplu, sosul tartar ieºea in evidenþã. ªi când vorbea, nici nu trebuia sã vorbeascã prea mult cã-i ºi apãreau zãbalele. Armand avea el la ce sã se gândeascã ºi exact când se hotãri sã se ridice de pe bancã ºi sã-ºi ia rãmas bun, Schuler îi adresã o intrebare care-l fãcu sã ciuleascã urechile si sã rãmânã aºezat.

- Te-ai vãzut cu Meinhard? spuse Schuler dupã care îºi scoase sandwiºul deja început cu sos tartar, dintr-o gentuþã aflatã la îndemânã.
- Unde sã mã vãd cu Meinhard? raspunse Armand pe un ton mirat, urmãrind dezgustat cum Schuler muºca din sandwiº.
- Pãi nu ºtii cã s-o intors din Paris?
- Chiar? Nu ºtiam! O venit in vacantã?
- Da, pentru vreo câteva zile. M-am intâlnit ieri cu el.
- Si ce-aþi facut?
-Pãi nimic! Ne-am intâlnit din gresealã la mine in cartier si am vorbit cateva minute ºi… da! o intrebat ºi de tine.
-Da?ªi ce-o zis?
-Pãi o spus cã o sã treacã pe la tine da nu o spus cand.
- Aha, pãi atunci il astept.
În timp ce Schuler înfuleca, mai cã nu-ºi vâra sandwiºul pe gât, Armand se uita din ce în ce mai dezgustat, la sosul tartar, care i se prelingea pe barbie.”Cât de scârbos poa’ sã fie dobitocu ãsta? Jur! cã dacã nu-ºi ºterge botu’ãla în cateva secunde, îl pocnesc în gura aia spurcatã! ªi ca ºi când l-ar fi auzit, Schuler îºi scoase un ºerveþel din buzunarul de la piept ºi terminându-ºi sandwiºul, începu sã se ºteargã la gurã cu el.
-Tot aºa de nebun o rãmas. Când ne-am întâlnit, râdea de nu se putea opri. ªi am râs ºi eu cu el. Cu aºa o poftã, crede-mã, nu am mai râs demult.Omu’ ãsta!… întotdeauna m-o fãcut sã râd.
Vorbi Schuler scufundându-se uºor în melancolie.
-Da? Da ce-o zis de aþi râs aºa?
-Râdea pe seama unei înjurãturi. Mi-o spus cã l-o înjurat un þigan pe stradã…ºi cã aºa o înjurãturã nu o mai auzit niciodatã.
Schuler îºi duse mâinile la gurã ºi deodatã începu sã râdã în hohote.
-Auzi cã…Aruncaþi-aº dupã mãta cu bucãþi de pulã sculatã!..
Armand!.. ai mai auzit tu aºa o înjurãturã?
-Nu! nu cred! Îi rãspunse Armand ironic, vizibil iritat de râsul þipãtor de om nebun al acestui individ, care râdea în hohote þinându-se cu mâinile de burtã.
-N-o hai mai gatã! Ce naiba! Sperii oamenii cu râsu’ãsta! i se adresã Armand pe un ton destul de serios.
-Da! Cred cã ai dreptate. Murmurã Schuler revenindu-ºi uºor
în fire.
Deºi enervat la culme, Armand se potoli ºi nu mai spuse nimic.
-Da... O slãbit rãu sã ºtii! spuse Schuler dupã ce se potoli.
-N-o fost el niciodatã prea zdravãn.
-Nu! N-o fost, da nici aºa slab nu þin minte sã-l fi vãzut
vreodatã.
-Ce sã-i faci…viaþa asta! Are si el necazurile lui.
-Asta aºa-i!
-N-o te las sã te odihneºti mai departe cã eu trebuie sa plec, cã
mai am niºte treabã. Mai vorbim noi.
-Na bine Armand! Mi-a fãcut placere sã te vãd ºi vezi nu uita sã-i transmiþi felicitarile mele lui Miranda. Spunei cã-i doresc multã sãnãtate ºi fericire.
-Bine o sã-i transmit.
Armand îi strânse mâna ºi plecã mai departe. “Spune-i cã-i doresc multã sãnãtate ºi fericire.” I se pãru cã aceste ultime cuvinte furã rostite de Shuler pe un ton destul de afectat.”Parcã o devenit aºa trist când le-o spus. Ce ºtii ce-i ºi cu omu’ ãsta? Sãnãtos la cap, nu prea pare sã fie!”
Dar Armand, avea el la ce sã se gândeascã. Vestea, cã bunul sãu
prieten din coplilarie se întorse în þarã pentru câteva zile ºi cã avea de gând sã-l viziteze, îl fãcu ºi mai fericit. “Ce chestie! M-am gândit eu la el când mã holbam in vitrinã, da culmea cã nu mi-o trecut prin cap cã aº putea foarte simplu sã-l vizitez când ajung în Paris. Poate nu mai cumpãr nici un bilet mâine ºi mai stau ºi plec cu el, cã doar el în Paris se intoarce. Ar fi mai bine! ªi cred cã s-ar bucura si el. Dragu de Meinhard! Doamne de când nu l-am mai vãzut! Ãsta spunea cã o slãbit rãu.... Se poate, de când cu nevastã-sa… da ce sã-i faci? Asta-i viaþa! ªi eu am trecut prin asta… da gata! Sã nu mã mai gândesc la treburile ãstea cã nu-mi face deloc bine! Mai bine nu mã mai gândesc la nimic ºi-mi vãd de plimbarea asta plãcutã.” Ajuns lângã fântâna din mijlocul parcului, Armand se opri sã se uite la ea, aºa cum fãcea de fiecare datã când trecea prin parc. Fântâna avea o formã ovalã si din mijlocul acesteia, mai multe jeturi de apã þâºneau in sus executând fiecare în parte diferite coregrafii. Pentru Armand era întotdeauna o placere sã le priveascã.

Na, bine, safenik, ii frumos ce-ai scris tu aice.
Dor ca nu-i ce trebã.
Ii ardelenesc suta-n suta, mai ales dialogurile.
Ii vizual cat ar putea fi un scenariu cu acelasi subiect.

Dar ar fi bun daca te-ai duce tu la anul 1400 si ai scrie ase. Ca acu au venit tot feliul de ciudati care scriu mai altfel, si nu se cade.

Ori poake ca esti stagaci si de aici stângacia...

Intrebare de baraj: cate carti crezi tu ca ai citit pana acum, safenik? Asa, cu aproximatie.
Inainte sa fie cu +1 prin cartea pe care vrei s-o scrii.

Dupa aia mai vorbim.

Acum vreo 4 luni am citit "Maitreyi" si de atunci citesc intruna.Pana acum,
nu s-or adunat prea multe.In jur de 20-25 de carti.Dialogurile cum vi s-au parut?Spuneti-mi mai mult.Asa singur singurel si la inceput de drum,nu pot
eu sa-mi dau seama de prea multe.Da...nu cred ca s-o nascut nimeni invatat!

Nu s-o nascut nimeni invatat, asa-i, nu-i bai...
Safenik, ia invata-ma tu pe mine cum vorbesc fetele acolo la voi la Cluuujj. Imi trebuie pt un scenariu accentul fetelor din Cluuujj, vb f serios. Deci cauti regionalismele, expresiile, alea-alea, ce ti se pare tie la colegele de clasa diferit de prezentatorii de stiri de la tv in vorbire/limbaj, intelegi? Hai ca nu e greu.
Iar eu am sa-ti dau cateva sfaturi pertinente. In clipa asta nu pot.
U first! ;)

Rugaminte:
Nu stiu ce cauta topicul asta aici, ar trebui mutat de un moderator in atelierul de scenaristica, uite unde erau invataceii adevarati.

E topic de PROZA, nu de senaristicä.
Asta cautä topicul ästa aici.
La Atelierul de scenaristicä au ce cäuta topicurile de SCENARISTICA.
Topicurile de PROZA nu au ce cäuta la Atelierul de scenaristicä.
Cum nici topicurile de POEZIE nu au ce cäuta la Atelierul de balet.
Si nici topicurile de PUBLIC RELATIONS nu au ce cäuta la Atelierul de päscut turmele de mioare.

Un scenariu sau o tentativa de proza cred ca ar fi bine sa respecte limba romana si sa foloseasca regionalisme doar in cazurile in care se doreste identificarea unui personaj/e cu o anumita zona geografica si nu de la un cap la altul.
Sunt de parere ca inainte de a te apuca de scris trebuie sa stapanesti destul de bine limba romana.