"Week-end cu mama"
 

Eu astept cu nerabdare sa vad ultimile doua filme ale lui Stere Gulea:
1. Week-end cu mama
2. Sunt o baba comunista

week-end cu mama trebuia sa se lanseze la inceputul lui octombrie, a fost amanat pentru 2009.

Am cerut sa vad o varianta intermediara si mi-au zis ca Boncea refuza asa ceva, iar motivul spune multe: "coloana sonora are o importanta covarsitoare in intriga".

Punem pariu ca va fi ceva ca Ingerul necesar, pe care toata lumea care voia cu orice pret sa-l laude (mai ales in prezenta regizorului) amintea invariabil de muzica? :)

Nu pun pariu, merg pe mâna ta.
(Vedeti cä sunteti lejer off-topic.)

Precis asteptati sa apara pe ecrane filmul lui Gulea ca sa il faceti praf voi criticii!

si ce conteaza, atata vreme cat voi, spectatorii, juisati la fiecare cadru?

Yay - cine-a mai venit pe la noi...! :D
(Vedeti cä sunteti tot off-topic.)

poftim, nu mai suntem off-topic

Long Live Split!
(Sciziunea, nu orasul.)

OF! Inca un film mediocru care trebuie sa fie lansat cu surle si trambite doar pentru ca e produs de MPP ? :hmm:

"Weekend cu mama"
 

"Weekend cu mama" - Peste aşteptări, sub necesităţi
Un supravieţuitor autentic

Fiorul poetic, un bun-gust de fond, şi un simţ autocritic realist, au constituit dintotdeauna câteva dintre trăsăturile definitorii ale lui Stere Gulea - regăsite mai cu seamă în filmul de apogeu al carierei sale, "Moromeţii", ca şi în seminalul documentar sintetizat sub coordonarea sa, "Piaţa Universităţii, 1990". După nehotărâtul "Stare de fapt" (1996), care exprima aproape radiografic înseşi indeciziile cinematografiei româneşti din primul deceniu postdecembrist, au trecut doisprezece ani până când destinul l-a readus pe ecran cu o desprindere fermă de atitudinea sa artistică din trecut, "Weekend cu mama" - tentativă de a explora unul dintre cele mai tenebroase subiecte ale prezentului: drama tinerilor toxicomani.
Geneza filmului a fost destul de complicată - şi, din păcate, nu în avantajul rezultatului definitiv. Trecând peste toate tribulaţiile evoluţiei de ani de zile a întregului proiect, constatăm la nivel de produs finit un scenariu dominat de premise solide, ofertante, meticulos lucrate, care se asamblează incert şi ineficient în plan dramaturgic (însuşi autorul, cu onestitatea care-l caracterizează, recunoaşte că principalele neajunsuri ale filmului se situează în zona dramaturgei). Fără a şti exact cât din poveste i se datorează lui Stere Gulea, şi cât se revendică de la Vera Ion, se constată din capul locului faptul că scenariul mizează enorm pe construcţia personajelor şi pe un anumit sistem al propunerilor de mister. Autorii s-au străduit să-i atribuie fiecărui caracter în sine o identitate aparte şi originală, jalonată de date creator-contradictorii - dar, din păcate, nu întotdeauna dezvoltate la nivelul minim al unui background de pornire. De exemplu, Luiza e schiţată ca o femeie care, în adolescenţă, a născut o fiică din flori cu un bărbat mult mai matur decât ea (probabil profesor), a lăsat-o în grija surorii şi a cumnatului ei, a plecat în Spania şi timp de şaisprezece ani n-a mai fost prezentă decât prin scrisori şi ajutoare financiare, iar acum încearcă, prea târziu, să-şi recupereze relaţia matern-filială - dar e insuficient dezvoltată în plan psihologic, nivel unde portretul ei rămâne robotic (nici măcar nu are o motivaţie convingătoare de a reveni tocmai acum în România; o face numai "ca să înceapă filmul"). Ca atare, Medeea Marinescu, cu toată experienţa ei actoricească (de-o viaţă - la propriu!), marcată de date profesionale certe, nu reuşeşte decât până la un punct, şi mai mult prin contribuţii în sine, să dea cu adevărat viaţă personajului.
Cris, fiica semi-abandonată şi dedată consumului de droguri, e construită complex la nivelul consecinţelor, dar la fel de stereotipă ca personalitate. Din fericire, însă, aici avem de-a face cu marea şi surprinzătoarea revelaţie a distribuţiei: aleasă aproape dintr-o întâmplare, Adela Popescu îşi depăşeşte neaşteptat de amplu şi profund aparentele condiţionări telenovelistice ("Numai iubirea", 2004; "Lacrimi de iubire", 2005; "Iubire ca în filme", 2006), dovedind forţă, subtilitate şi dezinvoltură în a compune un personaj damnat.
Cam în aceleaşi ape bilaterale se scaldă toţi ceilalţi - în special Sandu, cumnatul bonom şi aparent cumsecade, în fond meschin şi pornit să pună mâna pe pământul socrului (Ion Sapdaru, bogat în nuanţe ca întotdeauna), Bunicul neaoş, blând, aspru şi clişeatic (nimic nu justifică, la nivelul poveştii, demersul păşunist - mai ales că personajul Luizei ar fi sugerat mai degrabă o origine mic-urbană, iar titanul Gheorghe Dinică e frustrant de sub-folosit, atât prin scurta întindere a rolului, cât şi prin inconsistenţa partiturii), Johnny, mafiotul cucernic şi "cu principii" (Andi Vasluianu, bun ca de obicei şi atât), sau psihiatrul cu umor steril-unsuros (Cornel Scripcaru - cu surprinzătoare glisări în cabotinărie non-artistică). Cel mai substanţial rămâne pe departe Felix, tatăl nelegitim al Cristinei, un profesor universitar alcoolic şi moluscoid (splendid crochiu de portret, în câteva linii precise şi apăsat sinuoase, din partea lui Florin Zamfirescu), iar cel mai liniari, din păcate, Glonţ, nefastul boyfriend, din care nici chiar un actor talentat ca Tudor Aaron Istodor nu prea are ce să stoarcă, şi Edwards, traficantul de copii pentru organe, nepermis de fad pentru un asemenea pol al răului absolut (atât în sine, cât şi ca poziţie dramaturgtică), şi plasat în prolog, ca vecin de avion al Luizei, cu o falsitate dezarmantă - numai ca să vârâm o puşcă cehoviană de calibru voit super-greu, dar cu muniţia udă; la fel ca în cazul lui Dinică, distribuirea lui Răzvan Vasilescu în rol nu rezolvă nimic.
Se spune, pe bună dreptate, că o galerie de personaje construite solid, complex şi viu garantează jumătate din scenariu, aproape făcându-l să se scrie de la sine. Acest lucru se relevă cum nu se poate mai limpede în "Weekend cu mama", prin calităţile şi neîmplinirile evidenţiate mai sus ale caracterelor: fiecare începe prin a promite, ataşându-şi spectatorul, şi ajunge să dezamăgească - inclusiv prin subminarea filonului epic. Interacţiunile dintre personaje sunt mult prea seci şi convenţionale, atât pentru un context atât de dramatic, cât şi ca să dinamizeze povestirea - şi, cum Stere Gulea e mai mult un regisor vizual şi plastic, decât dramatic, secvenţele vorbesc mai degrabă prin imagine, şi prea puţin prin acţiune. Mizanscenele sunt construite corect şi meticulos, iar ceea ce se întâmplă în perimetrul lor are osatură, carne, dar nu şi destulă energie. De aici, şi falsitatea limbajului frust, altminteri întru totul justificat, care abundă în unele secvenţe - fără a reuşi să depăşească ostentaţia de tip: "spectatorule, uite, eu înjur!" (decât în unele dintre izbucnirile temperamentale, cu adevărat dezinvolte şi convingătoare, ale Adelei Popescu).
Aceleaşi motive din zona regiei, suprapuse peste şovăielile dramaturgice, duc la ratarea iremediabilă a unui final care ar fi avut toate şansele de a deveni unul dintre cele mai răscolitoare din cinematografia românească a ultimilor ani. Practic, filmul se pierde în clipa când scenariul deraiază de la intenţiile sale iniţiale, pierzându-se prin bălării. La origine, titlul se referea la acel "weekend cu mama" petrecut la ţară, în gospodăria bunicului. Conştient că păşesc pe teritoriul interzis al datului de soluţii din categoria "eu aşa aş fi făcut" - sau, mai grav: "trebuia să (aşa şi pe dincolo), şi ATUNCI ar fi ieşit bine!" - îndrăznesc totuşi să spun că dacă povestea se restrângea strict la ceea ce spune titlul, am fi putut avea un film mare. Ştie oricine că dependenţa de droguri creează nişte probleme de ordin psihologic atât de complexe şi grave, încât marchează definitiv destinul individului, şi oricum nu se pot rezolva decât parţial şi extrem de încet. Orice tentativă de a urmări infernul sevrajului, al dezintoxicării organice şi al recuperării psiho-sociale face faţă unor obstacole şi riscuri nemăsurate. Mult mai accesibil i-ar fi fost cineastului (în sens pozitiv) sondajul psihologic în profunzime - pe care "weekendul cu mama" l-ar fi prilejuit. Unitatea de timp, spaţiu, şi acţiune a unei asemenea mizanscene, preferabil forţate de împrejurări (n-ar fi fost deloc greu să se motiveze o claustrare impusă din afară), ar fi prilejuit o confruntare de caractere decisivă, cu adevărat dramatică, o reglare de conturi pe toate planurile, înlăturând balastul şi netezind drumul pentru demersul inimaginabil de greu al izbăvirii. Personal, îmi pot imagina un final în care, revenind spre oraş după drama trăită în gospodăria din pădure, mama şi fiica privesc cu incertitudine, angoasă, teroare dar şi speranţă, şi regăsire, lupta care le aşteaptă. Dar desigur, repet, acesta ar fi fost un alt film - poate mai bun, poate mai slab.
Sigur mai slab e ceea ce se întâmplă în filmul existent, după plecarea Cristinei de la ţară. Povestea se fragmentează atât dramaturgtic, cât şi epic şi narativ. Movitaţiile personajelor îşi pierd coerenţa - de ajuns să amintim că Luiza are o răfuială cu Glonţ, prin care-l somează, ba chiar îl şi plăteşte gras, să nu se mai apropie de Cris "la mai puţin de douăzeci de metri, că n-o să-ţi fie bine", ba chiar va fi "neplăcut" (te şi întrebi: stângăcia de dialog o fi voită, sau nu?) - după care relaţia celor doi se reia destul de curând, cu cel mai firesc aer, fără ca apriga mamă să aibă nimic de comentat. Lipsesc momente esenţiale, de cumpănă, decizie şi acţiune, pentru a jalona evoluţia evenimentelor, iar salturile în timp, necesare din legitime considerente de economicitate filmică, nu au la bază încărcătura semantică a unor "elipse", rămânând doar sperficiale şi confuze. Ocolul prin clinica de dezintoxicare e schematic şi lipsit de dramatism, iar amorsarea incidentelor finale, cu răpirea fetiţei, impusă cu forţa, doar ca să se întâmple - punct din care pariul se pierde definitiv. Autocritic ca de obicei, Stere Gulea recunoaşte scăderea de ton nepermisă a finalului (o tragedie filmată nici măcar sec, auster, aseptic - ci pur şi simplu expediat şi fâsâit), justificând-o prin dorinţa de a evita adoptarea unui stil de thriller - intenţie nobilă, dar care nu scuză abandonarea dramatismului şi a tensiunilor de fond, alături de cele spectaculare.
Cu toate acestea, abordat într-o perspectivă de absamblu, filmul nu poate fi considerat nici un eşec total, nici un motiv de nemulţumire. În raport cu vârfurile noii generaţii, el asigură un palier median onorabil - o zonă de mediocritate accesibilă publicului, fără compromisuri şi pervertiri. Iar în relaţie cu exponenţii trecutului, prăbuşiţi in corpore în groapa unei ratări care numai celor ce-au renunţat să mai filmeze le mai poate fi cât de cât onorabilă, Stere Gulea se dovedeşte totuşi măcar un supravieţuitor. Autentic!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
19 martie, 2009, h. 00:30-01:56
Bucureşti, România

Aceeasi intrebare k la Nunta muta (if u remember)

Aia cu scrisul de mânä...?
Dacä da, as zice cä la studenti, dupä o primä vizionare, ar merge un termen de douä ore, pentru o analizä profesionistä metodicä, sau o orä, pentru o cronicä gazetärescä mai compactä. Probabil as mentine aceleasi baremuri si în cazul unei analize strict dramaturgice, cum faceti voi la C.A.V., fiindcä scenariul, cu bunele si relele lui, meritä sä fie luat la bani märunti.

Spre surprinderea mea, cronica ta este un imens spoiler. Cel putin asa il percep. Cronicile tale in general sunt pe gustul meu dar ce ai scris tu mai sus se resimte ca o gafa pura. Fara sa realizezi, ai povestit filmul prin raportarea prea amanuntita la personaje, ceea ce echivaleaza in buna masura cu o redare a scenariului prin textul tau.


In plus, cred ca gresesti la nivel conceptual. Reiese din final ca parerea ta ar fi ca palierul mediu al unei cinematografii se constituie in mod normal din filme "mediocre". Cred ca e gresit.

Normal ar fi ca palierul mediu sa fie asigurat de filme medii . Caz in care n-ar trebui sa incadrezi filmul analizat pe care il etichetezi indirect ca mediocru, pe acest palier "mediu".

Altfel spus, foarte rar " mediu" echivaleaza cu "mediocru". cred ca aceasta distinctie sau nuantare a valorii se aplica si in cinema, unde mediocru are tenta peiorativa iar "mediu" trimite cu gandul la echilibru si echidistanta valorica, ca in multe alte domenii.

Daca te prind ca zici ca iar te iau cu chestii avocatesti, te previn ca faptul ca 5 nu e egal cu 7 pe o scara de la 1 la 10 nu e o chestie avocateasca.

Iar mä iei cu chestii avocätesti. :p

Cinematografia nu e aritmeticä; dacä vrem neapärat s-o comparäm cu vreo disciplinä matematicä, ar merge, eventual, cu algebra si calculul probabilitätilor - dar si acolo, foarte vag si doar asa, mai mult la un pamplezir...

Chestia cu "mediu/mediocru" e foarte discutabilä. Nu sunt 100% identice, desigur, dar în anumite situatii (inclusiv configuratia filmului românesc actual) se suprapun într-o mäsurä suficientä pentru a se fi acceptat intersanjabilitatea lor.

"Imensul spoiler" e aici doar un relativ spoiler, pentru cä filmul nu e thriller, policier, sau alt gen care sä mizeze eminamente pe mister, surprize, nepreväzut (cum însusi Stere spunea, ieri la conferintä). Oricum, n-am divulgat nici unul dintre elementele care efectiv trebuie sä surprindä (nu spun aici care); dacä o fäceam, as fi avertizat sus: "ATENTIE! Contine spoilere!" (cum fac atunci când e cazul). Dar "Weekend cu mama" meritä o discutie îndeajuns de detaliatä si aprofundatä, care presupune si referirea la o multime de elemente concrete - alea mentionate de tine. Altfel, analiza ar fi fost imposibilä, transformându-se într-o cronicä generalä si sumarä. Dacä si cantitatea de informatii din analiza mea ti se pare de tip "spoiler", atunci ar fi indicat ca, în general, sä nu mai citesti analize de film înainte de vizionare - ceea ce oricum e în folosul oricui, fiindcä atunci raporteazä comentariile criticului la lucruri deja cunoscute. O analizä nu e nici trailer, nici teaser!

nu ma referam la aritmetica. ma refeream la un sistem clasic de acordare a unor note care reflecta calitatea pe scara 1-10. acolo 5 (mediocru) este diferit de 7 (mediu) oricat ai relativiza.

in fine, ca sa nu iti stric ziua iti zic ca oricum cronicile tale imi plac mai mult ca ale lui gorzo si als. si stii ca nu sunt o persoana care flateaza.

dar aici m-ai facut sa nu ma duc sa mai vad filmul, nah. am impresia ca l-am vazut deja.

Acum aud prima oarä de aceastä scalä de notare, cu 7 = mediu, 5 = mediocru (apropo, da' 6 ce-i)? Deci, sau nu-i clasicä, sau sunt eu un papagal.

Mersi, da' mie ale lui Gorzo îmi plac mai mult ca ale mele (chiar si ale lui A.L.S., atunci când au calambururi hazlii si nu-s pätimase).

In cazul ästa, cred cä într-adevär ar fi cazul sä amâni pentru dupä vizionare analizele filmelor pe care vrei sä le vezi.

e ca la scoala omule? sistemul de la scoala nu ti se pare clasic? cred ca majoritatea oamenilor inclina sa creada ca la scoala nota 5 e mediocra (adica e de trecere, dar atat) iar 7 e medie. (adica cel notat cu 7 are ceva calitati pe aici pe colo).

in stilul tau, orice sistem de referinta se poate pune sub semnul intrebarii de dragul de a-l pune.

Scoal?, nescoal?, eu tot...
..."median", "mediator", "mijlociu", sau "mijlocas"?

Pitbull, nu strica sa pui un avertisment de spoiler-e la inceputul analizelor ;)

hai sa fiu si eu offtopic, ca-mi place disputa asta :)

MEDIÓCRU, -Ă, mediocri, -e, adj. 1. Care se află între două limite extreme, mijlociu, potrivit; care nu iese din comun, nu se evidenţiază prin nimic, modest, banal.
MEDIÓCRU, -Ă adj. 1. Comun, obişnuit; mijlociu. 2. Fără strălucire, fără valoare, fără spirit. [Pron. -di-o-. / < fr. médiocre, cf. lat. mediocris].

acum, daca as fi fost elev de 5 si zicea lumea ca-s mediocru, m-as fi bucurat.
Iar aia de 4 ar fi zis si ei cu mandrie ca-s submediocri. :)

Päi si ce, nu pun (când e cazul)?
CE spoiler am bägat aici?

@Pit
uite, cam asa un watch-out spoiler poti sa pui la inceput

ATENTIE, SUNT ON-TOPIC!

Pit, din pacate tot nu pot citi cronica ta direct de pe site, schimbarea la fatza a forumului a adus alte necazuri: daca las textul la marimea normala iese din pagina si se ascunde sub marginea neagra din dreapta, daca dau font mai mic abia de pot citi.
Asa ca, te rog, zi-mi o concluzie: e bun filmul? Merita vazut? Ca am incredere.

P/S. Ce bine cu limba asta engleza. Altfel, cum ii zicea: "Sfarsit de saptamana cu mama" sau "Sambata si duminica cu mama"?

Nu vad nimic din ce scriu aici, fontul e asa mic...

recunosc, nu am citit cronica, dar in general ai tendinta de a oferi multe spoiler-e foarte mici care dau suficienta informatie cititorului atent pentru a-i sugera cam ce se intampla in filme (asta cand nu trantesti ditamai spoiler-ele!) :)

@halebardul
titlul filmului trebuia sa fie Doua weekenduri cu mama, pentru ca in weekendul respectiv gulea inghesuie si o cura de dezintoxicare "de cateva zile" :)

si da, forumul e plin de bug-uri :( sper sa la rezolvam cat mai repede

E mediu, are si calitäti, si defecte. Eu zic cä meritä väzut - DAR, cunoscând specificul täu de exigentä, care e foarte orientat spre rigoare si detalii, sunt sigur cä te va dezamägi crunt.

cine stie, poate ma prinde intr-o pasa buna. :)
daca ma emotioneaza mai las si eu de la mine cand apare vreo inadvertenta, nu ma cunosti foarte bine.
nu e cazul de la Elevator (alt nume englezit, nu se putea Ascensor?)

elevator = lift industrial

a, ok, greseala mea.
adevărul e că tipa era marfă. :)

pai nu ca-i perfect justificat? :)

Intrebare: Razvan Radulescu mai apare in vreo scena in afara de cele de la sfarsit? In fotografiile de presa vad o poza cu el si Medeea in avion si, cum am ratat primele cateva minute ale filmului, nu pot sa mi-o explic

by the way, replica anului: "pai voi romanii parca erati cu porcu'..." :))

Pe Razvan Radulescu nu l-am vazut, dar Razvan Vasilescu apare cu Medeea in avion chiar in secventa 1, asa incepe filmul (vezi ce-am spus si-n analiza: o pusca cehoviana cu pulberea uda).

radulescu-vasilescu = prea multa cafea :)

si care era legatura dintre cei doi?

Vecini de fotolii în avion. Atât. (De-aia am zis cä-i cam fäcäturä).

of

Cum poate sa joace Medeea Marinescu rolul mamei Adelei Popescu? Eventual sora mult mai mare, dar mama ei? La cati ani a nascut personajul Medeei?! La 12 ani?!

Sä zicem, minimum la 14:
Medi e näscutä în 27 May 1974,
Sä mai zicem cä Luiza nu are 35, ci mai mult, si se tine bine.
Nu asta e problema - ci schematismul. Personajul e bine pornit, dar insuficient aprofundat, si ratat dramaturgic. De aici: neconvingätor, sec, superficial.

Weekend Cu Mama
 

Am fost aseara si l-am vazut...M-a socat povestea.A,actorii...Medeea era :sick: Adela era buna Tudor Aaron Istodor bun...Si cam asta.Voua cum vi s-a parut?

http://www.evz.ro/articole/detalii-a...-dupa-12-ani-/

„Weekend” cu Stere Gulea, după 12 ani

Florentina Ciuverca
Vineri, 20 Martie 2009

PREMIERĂ. „După o pauză de 12 ani, e ca şi cum ai re-debuta!”, mărturisea cineastul Stere Gulea la conferinţa de lansare a filmului său, „Weekend cu mama”.

Pelicula va avea premiera de gală în această seară, de la 19.30, la CinemaPRO, în prezenţa actorilor Adela Popescu, Medeea Marinescu, Gheorghe Dinică, Andi Vasluianu şi Tudor Aaron Istodor. Cu acest titlu, lansat după o lungă pauză de la „Stare de fapt”, regizorul „Moromeţilor” încearcă o detentă periculoasă: o scurtă „excursie” într-o lume care nu îi e nici accesibilă, nici familiară, aceea a adolescenţilor lui 2008.

Vorbind în termenii „vechea generaţie - noua generaţie”, Gulea a recunoscut că mai vechii cineaşti nu reuşesc să priceapă realitatea în care trăiesc şi, prin urmare, nici s-o redea filmic. „Nu reuşim să ne conectăm la realitatea în care trăim. O neadecvare care mă preocupa şi din care încercam să văd cum aş putea ieşi. Sunt două lumi diferite, comportamente pe care nu e uşor să le înţelegi când eşti dominat de prejudecăţi”. Motiv pentru care cineastul şi-a luat un colaborator „în temă”, pe tânărul dramaturg Vera Ion. În ciuda strădaniilor însă, filmul e o revenire stângace.

„Treaba asta cu heroina nu e în regulă”

Protagonista poveştii e Luiza, o mamă care şi-a părăsit fiica la 3 ani pentru a munci în Spania, şi pe care o regăseşte după 16 ani de absenţă. Aparent, cele două n-au ţinut legătura, pentru că una n-o recunoaşte pe cealaltă, însă filmul nu ne-o spune. Crescută de rude, Cristina (Adela Popescu) a devenit dependentă de droguri, locuieşte cu iubitul traficant (Tudor Aaron Istodor) şi a comis deja greşeala mamei. „Treaba asta cu heroina nu e în regulă” spune, la un moment dat mama Cristinei, anunţând de fapt până unde va merge filmul: profunzimea lui se opreşte cam pe aici. Lăsând deoparte din când în când „haotica” lume urbană unde tinerii intercalează la două cuvinte „în puii mei”, „tripul ăsta”, „foarte tare”, Gulea ne duce acolo unde se simte el în largul lui, la sat, unde Gheorghe Dinică, în rol de bunic, vânează iepuri, respiră aer curat şi mănâncă ceapă din grădina lui.

Carte şi film

Relaţiile dintre rude se încheagă greu şi imediat ce lansează un fir (de exemplu, relaţia aparent „vinovată” dintre Cristina şi unchiul ei), regizorul îl şi taie. În plus, tensiunea dintre personaje e mult atenuată, aspect cu care s-a pus de acord însuşi cineastul: „Nu am reuşit să mă ridic la nivelul pe care mi-l cereau acest personaje, poveştile lor, dramatismul lor”, a spus Gulea. Medeea Marinescu e mai degrabă imobilă, iar rolul n-o solicită aproape deloc, în timp
ce Adela Popescu (în ale cărei talente actoriceşti, exersate în telenovele, nu credea nici Stere Gulea) devine marea revelaţie a filmului (în afara ei, un alt mare plus e imaginea, semnată de Marius Panduru). În rest, Ion Sapdaru, Florin Zamfirescu, Andi Vasluianu şi Răzvan Vasilescu apar episodic în rolul unor personaje cu profiluri ambigui.

Spre final, scenariul capătă accente de thriller, iar acţiunea se aglomerează doar ca să fie tăiată brusc: filmul te lasă cu o mulţime de întrebări fără răspuns.

Tot astăzi, Vera Ion lansează la Editura RAO romanul omonim inspirat de scenariu. Volumul ne e propus ca o „carte-şoc despre realităţile româniei contemporane”, poleială de marketing
care îi dă poveştii un aer de „mirare bătrânească”, a românului-adult pentru care tot ce-l depăşeşte încape în veşnica remarcă „ce-o fi cu tinerii din ziua de azi”.

Si asta, da, merci. Dar ma refeream la selectia in festivaluri. De ce unele filme romanesti au peste suta de selectii (altele au cateva zeci) si cateva fix zero. Dc e discrepanta asta ATAT de mare?

Hmm, n-as putea sä dau un räspuns competent - zona promotionalä externä, la festivaluri, târguri, etc., mi-e totalmente sträinä. Decât sä mä bag în seamä cu supozitii (poate gresite, sigur neinformate), mai bine mä abtin.

Ha! - Si ACUMA vii pe interval cu vestea asta? Habar n-am avut cä "Weekend cu mama" a purces de la un "scenariu de Cristian Mungiu si Stere Gulea" - ar fi fost primul subiect despre care întrebam, la conferinta de presä! Si nici altii nu stiau (sau o tineau sub pres).
Lucrurile devin cu atât mai interesante, cu cât:
- äl mai prost lucru din lume la filmul ästa e scenariul (culmea - cum Stere a si recunoscut);
- "romanul" lansat o datä cu filmul e semnat de Vera Ion, singurä!

Din momentul concursului de proiecte cand se desemneaza castigatorii, CNC-ul nu mai exercita ABSOLUT niciun control (artistic) asupra filmului. La limita cineva poate castiga concursul cu un proiect de ecranizare a Pseudokinegeticos si la sfarsit sa apara cu un film porno de propaganda nazista.

In cazul weekendului concursul a avut loc in octombrie 2005, iar filmarile s-au desfasurat in octombrie - noiembrie 2007 ( http://www.mediafax.ro/cultura-media...l?1706;1045126 )

In acesti doi ani banuiesc ca au aparut divergente artistice MAJORE intre Cristi si fostul sau profesor de clasa de la UNATC (de vreme ce Mungiu nu mai e creditat) si dl Gulea a apelat la ajutorul scriitoricesc al dnei/dlui vera ion. Producatorul Mediapro reprezentat de dl Andrei Boncea a decis sa mearga pe mana dlui Gulea, probabil, din considerente artistico-comerciale...

CNC-ul a marcat 350.000 RON stiind ca urmeaza sa se faca un film pe scenariul lui Cristi si dl Gulea, dar 3 ani mai tarziu a primit fara sa clipeasca un film pe scenariul de Stere Gulea & Vera Ion si care, inteleg eu, nu mai corespunde cu viziunea initiala a lui Cristi Mungiu.

Cat timp nu l-a interesat filmul acesta (si ORICARE altul pe care il finanteaza) CNC-ul a fost ocupat sa organizeze concursuri ca sa pompeze bani in proiectele inepte ale dlui Iclozan sau ale dlui Adrian "Tepesh" Popovici sau in caricatura de festival de la mare, (inca!) o sinecura grasa pt dl Dinu Tanase.

Atacul virulent al dlui Serbanescu la propunerile lui Mungiu de diversificare a activitatii ("dl. Mungiu, orbit de o sfanta manie, pune in carca institu?iei noastre si problema salilor de cinema, si problema distributiei filmelor, si pirateria, si altele, confundand probabil CNC cu Armata Salvarii, Mama ranitilor sau Crucea Rosie!) reprezinta exact fuga de orice responsabilitate si concentrarea exclusiv pe concursurile generatoare de spaga si furaciuni din buget, aparitia subproduselor audiovizuale fiind collateral damage.

PS N-am vazut Weekend cu mama si d-aia nu-l pot comenta.

Legea permite schimbarea regizorului de catre producator. Si chiar si schimbarea producatorului. Cu conditia ca ei sa fie inlocuiti cu regizori sau producatori care sa aiba punctaje cel putin egale cu cele ale celor inlocuiti.

Este posibil sa se permita si schimbarea scenaristului dar nu cred ca este permisa schimbarea scenariului. Le place sau nu, scenariul trebuie sa respecte textul care a cistigat concursul pentru ca scenariului i se datoreaza 50% din punctajul final care a transformat WM intr-un proiect cistigator.
Adica schimbarea sau retragerea lui Mungiu nu ar fi o problema cit timp scenariul a ramas acelasi. Cit % din scenariul initial s-a pastrat este intrebarea desi raspunsul nu e de gasit. Orice scenariu sufera mutatii pina intra in productie.

Cristian Mungiu ca scenarist are dreptul sa se retraga din proiect daca asa considera.

Altceva e interesant: la data concursului ultima medie cu care un proiect a primit bani a fost 53,65, fericitul codas fiind dl Thomas Ciulei ( http://www.cncinema.abt.ro/Files/Documents/fls-538.pdf )

Weekend cu mama nu castiga concursul si in urma contestatiei obtine doar 52,60 puncte (adica cu mai mult de 1 punct sub cel mai mic punctaj castigator), dar comisia de contestatii (din care facea parte si dl Serbanescu) decide sa coboare stacheta la 50 puncte si sa deblocheze o finantare de 350.000 RON (http://www.cncinema.abt.ro/Files/Documents/fls-561.pdf ). Cum se poate vedea, Weekend cu mama a fost SINGURUL berneficiar al acestei hotararari, restul proiectelor obtinand un scor superior dlui Ciulei jr.

Daca pana acuma inca am mai fost cat de cat in zona logica, urmeaza o decizie HALUCINANTA a aceleiasi comisii de contestatii. Desi nu se apropie nici macar de noul mic barem de 50 de puncte, comisia acorda finantare (ca doar nu dau din buzunarul lor) si unui lung metraj de debut al lui Corneliu Gheorghita (44,85 puncte) si unui scurt de Sorin Iliesiu (ca scenarist, regizor si unic actionar al casei de productie castigatoare, video dialog http://www.experimentulpitesti.org/p...-de-productie/ ) care a strans doar 38,5 puncte.

Si pân-la urmä, cu astea douä sältatele ce s-a fäcut...?

La acelasi concurs, Dl Radu Gabrea castiga (ca regizor) nu mai putin de 3 (TREI) scurt metraje: unul (Romania, Romania) singur, al doilea (Concert la Biserica Neagra) in colaborare cu dl Manase Radnev si al treilea (Pe urmele unei realitatii) impreuna cu dl Walter Wehmayer.

http://www.cncinema.abt.ro/Files/Documents/fls-538.pdf

Regizorul Gabriel Sarbu castiga un scurt metraj (La drumul mare) si apoi, cu ocazia contestatiilor, inca unul (Montagnne-Russe) dar, stupoare, comisia spune ca, potrivit regulamentului, un regizor nu poate castiga cu doua proiecte si acorda finantare DOAR celui cu nota mai mare (La drumul mare).

http://www.cncinema.abt.ro/Files/Documents/fls-561.pdf

Cum dl Radu Grabea, fost director CNC, nu e una si aceeasi persoana cu dnii Radu Gabrea/ Walter Wehmayer sau dnii Manase Radnev/Radu Grabea (si chiar daca ar fi, oricum nu este vorba de 2 proiecte ca in cazul fatal lui Gabriel Sarbu) TOATE cele 3 finantari raman valabile.

Chiar nu stiu.

"Vorbind in termenii "vechea generatie - noua generatie", Gulea a recunoscut ca mai vechii cineasti nu reusesc sa priceapa realitatea in care traiesc si, prin urmare, nici s-o redea filmic. "
Stere Gulea: "Nu reusim sa ne conectam la realitatea in care traim. O neadecvare care ma preocupa si din care incercam sa vad cum as putea iesi. Sunt doua lumi diferite, comportamente pe care nu e usor sa le intelegi cand esti dominat de prejudecati".

Nu treceti cu vederea aceasta declaratie. Probabil ca e prima (si va ramane singura) in care vechea generatie isi recunoaste un defect. In rest, ceilalti batrani (inclusiv Horatiu M) se straduie sa-ti bage mintile in cap si sa-ti demonstreze cat sunt ei de buni. Si probabil nici nu-si pun problema ca ar putea gresi cumva.
Gest care merita un "jos palaria!" pentru Gulea.

Ce chestii atat de exotice si de absconse erau de inteles? Se intampla in alta parte actiunea decat in romanica zilelor noaste? Cand te prezinti de buna voie si nesilit de nimeni la CNC cu un proiect spui "asta e echipa, asta e scenariul in care credem, vrem neaparat sa facem acest film, iar rezultatele noastre anterioare ne indreptatesc sa credem ca ar iesi un produs de calitate, doar banii ne lipsesc". Si CNC-ul, miscat de consistenta proiectului si de felul in care arde echipa pentru el, plateste din banul public.

In cei 2 ani scursi de la obtinerea finantarii pana s-a dat motor se putea face toata documentarea din lume. Exista consultanti, consilieri, pisihologi, studii, ONG-uri care iti explica cu drogurile, migratia economica, relatia mama- fiica, etc. Daca nu erau convinsi (regizorul, scenaristii, producatorul, CNC-ul) dc au filmat in loc sa mai studieze subiectul?

In cei doi ani de gestatie a proiectului, Cristi Mungiu a luat Palme d'orul, dl prof univ dr Stere Gulea a privit problema de la inaltimea catedrei de scenaristica-critica-publicitate pe care o conduce, dl/dna Vera Ion si-a gasit timp sa scrie un roman pe acest subiect "necunoscut", iar producator Andrei Boncea si-a extins know how-ul cu Baieti buni, Trei frati de belea, Supravietuitorul, Fete cu lipici etc etc.

Deci care e problema?

sigur ca asa e.

observam doar ca e singurul care isi recunoaste esecul la capitolul asta, cand tendinta generala e sa-si apere facatura cu orice pret. (pe daneliuc, pita, marinescu sau barna nu-i vad facand lucrul asta)

nu e o scuza nici pt film nici pt autor, dar merita remarcat, in peisajul ego-urilor supradimensionate si burzuluite din tagma.
cine isi recunoaste greseala mai are macar sansa sa n-o mai repete.