The Fountain
 

si.. cine mai asteapta filmul asta cu sufletul la gura? :w00t:

imdb Link

Are cineva idee cand o sa fie premiera la noi? Vad ca in state o sa fie lansat pe 13 octombrie..

eu, si inca cum :D

"Requiem for a dream" a fost acum 6 ani! Sper ca lunga asteptare sa merite si ca Aronofsky sa nu o apuce pe urmele lui Richard Kelly.

primele review-uri de la test screenings sunt f pozitive:
Aint It Cool News Reviews

a aparut posterul oficial:
http://www.joblo.com/newsimages1/postfountain1.jpg
(copy & paste in browser, nu merge cu left click)

De pe IMDB citire:

'Fountain' Booed at Venice

British movie star Rachel Weisz was stunned when her new movie The Fountain was booed at its premiere at the Venice Film Festival yesterday. The film, directed by her fiance Darren Aronofsky, left the audience confused and disappointed - even though Weisz insists it is important to have something "different" on screen. The $35 million flop was snubbed repeatedly by movie studios until Warner Brothers decided to back it. The story spans 1,000 years and stars Hugh Jackman as a 16th century Spanish explorer, 21st century scientist and 26th century astronaut searching for the Fountain of Youth. Weisz, whose presence at the festival marked her first official public appearance since the birth of son Henry Chance in May, says, "I think it's wonderful that this film is so different. I would love to work with Darren again."

ALS, a little inside help!

a fost un documentar pe TVR Cultural duminicã despre Arronofsky. A vorbit vreo juma de orã despre The Fountain. Interviuri cu actorii, imagini din film, de la filmãri... Cred cã o sã fie ceva halucinant.
am o mare admiraþie pentru el. practic, a pornit de la 0. ca sã facã rost de bani pentru Pi, a trimis scrisori la toþi prietenii cerîndu-le cîte 100 dolari, promiþîndu-le cã le va da 150 + 2 bilete la premierã. cîte probleme a avut ºi cu Requiem for a Dream cã nimeni nu era interesat de proiect. iar la The Fountain a muncit 6 ani. cred cã i-a întrecut pe Kubrick ºi pe WKW, ca duratã a unui proiect de film feature.
Hugh Jackman declara cã e cel mai solicitant rol al lui de pînã acum (interesant acest actor pe care nu l-am luat prea în serios pînã acum, joacã în ultimele filme a 3 din regizorii mei preferaþi: Darren, Woody ºi WKW)

cred ca pe cei mentionati de tine i-a intrecut.
insa cam atat a muncit si Lynch la Eraserhead.

The FOuntain, un film pe care si eu il astept.. pana in februarie... (hmm).
Emanuel, Inland Empire pe cand ajunge la cinema?

si eu vreau sa vad filmul.. mi se pare ca promite. oricum m-as fi uitat la el d curiozitate pt ca e cu Hugh Jackman. :P :P

nu i se poate baga la apa russelul omului astuia?

can i help you?

fa-(t)i poza mai mica!! strica alinierea posturilor !

there u go...

*rog moderatorii sã-l mute la Acum pe ecrane

un film în care pãrþile bune alterneazã cu cele mai puþin reuºite, dar per ansamblu, balanþa înclinã spre plus.
pe de o parte, un pic sub aºteptãri, pe de alta peste aºteptãri. vãzusem un documentar anul trecut despre acest film pe tv cultural cu making of, interviuri cu regizorul, actorii ºi mã impresionase faptul cã au lucrat aproape 6 ani la el, au trecut prin numeroase dificultãþi legate de producþie. iar din spusele lor credeam cã va fi o capodoperã, un gen nemaiîntîlnit în cinematografie. se reuºeºte parþial. dpdv vizual e absolut superb, peste aºteptãri. imaginaþia e la ea acasã. dar se simte cã ºi bugetul a contribuit la asta. cel puþin pt imagine, filmul meritã vãzut (la cinema). ceva simboluri biblice ºi mitice, dar nu în mod exagerat.
ca scenariu mã aºteptam la ceva mai complex, la un film de dragoste întins pe mai multe perioade, cu spiritele care se regãsesc în diferite reîncarnãri ºi trãiesc aceeaºi iubire. nici vorbã de aºa ceva. partea din romanul ei cu spania în vremea inchiziþiei pe mine unul m-a cam plictisit.
jocul actorilor nu exceleazã (cu excepþia lui Ellen Burstyn), multe din replicile lor fiind cam banale ºi previzibile. prefer genul de film romantic în care imaginile, chipurile, gesturile spun mai mult mult decît orice cuvinte. aici e tocmai invers.
muzica foarte ok. clint mansell nu dezamãgeºte. totuºi, nu are vreo temã obsedantã care sã-þi rãmîne zile în ºir în minte, cum e cea de la Requiem for a Dream.
sub precedentele lui 2 filme, Pi ºi Requiem de care nu te plictiseºti la multiple vizionãri, totuºi de vãzut mãcar o datã. stilul rafinat al regizorului îl face sã nu fie un blockbuster tipic (deºi într-un mic procent, are ºi o tentã din asta de acþiune) ºi sã fie plãcut de urmãrit. 7/10

pai despre asta este filmul, n-ai vazut ca si semanau ;)

"The Fountain" - Cred cä-n filmul ästa era vorba despre ceva...
...da' sä fiu al dracu' dacä stiu despre ce!

Dacä George Cälinescu n-ar fi fost un mare filolog, ci doar un scriitor bun, tot ar fi avut o contributie seminalä pentru istoria si teoria artei, mäcar prin antologica scenä în care Titi, adolescentul retardat din "Enigma Otiliei", povesteste cum e la cinematograf. Concluzia e cä nu te poti simti deloc bine când ai senzatia coborârii la acelasi nivel intelectual, în fata unui film care se vede cam asa:
Mai întâi aratä niste luptätori de pe vremuri cum se bat în säbii si sulite c-un trib, pânä când numai unul scapä si ajunge în fata unui preot care vrea sä dea-n el cu ceva care arde.
Pe urmä aratä un om tuns zero care sade turceste-n aer plutind printre stele pânä ajunge la un balon de sticlä în care e putin pämânt si un pom. El ia în gurä o bucäticä din coaja copacului, si atunci apare o femeie în pardesiu alb cu fular lung care-i zice "Termin-o."
Pe urmä femeia e în usa unei case, si-l cheamä la o plimbare prin zäpadä pe un al treilea om, cu pär ca toti oamenii, care lucra la un birou. (Ei trei semänau, cred cä era acelasi actor.) El îi spune cä nu poate, cä-l asteaptä colegii lui.
Pe urmä äla ras în cap face miscäri de Tai-chi profilat pe cerul înstelat.
Pe urmä vedem cum äla de la birou, care e doctor, împreunä cu colegii, lucreazä ceva la un babuin legat într-o gäleatä de protectie.
Pe urmä...
Cam prin faza asta, începeam sä bänuiesc cä s-ar putea sä fie vorba despre ceva în film - da' taie-mä, omoarä-mä, nu pricepeam în vecii vecilor despre ce anume!
Totusi, speram ca, mai devreme sau mai târziu, sä devinä mäcar atât de coerent încât sä poatä fi urmärit, dacä nu si înteles.
A devenit. Cât de cât.
Asa c-am putut rezista pânä la sfârsit, ca sä scriu aceste rânduri si sä vä spun cä:

Domnilor,
Cine-si închipuie cä dacä tine el neapärat sä spunä ceva märet, ceva adânc, ceva emportant pentru omenire, asta-i conferä deplina libertate de a se zbengui cu regulile mestesugurilor artistice (literare, plastice, muzicale - ca sä nu mai vorbim de teatru si cinema!) eggzaktamente cum îi träsneste prin cap, se însalä amarnic. Uitati-vä la tablourile lui Dali. În nebunia lui intitulatä "paranoia criticä" (adeseori lipsitä intentionat de orice sistem!), marele geniu al suprarealismului respecta niste reguli elementare - poate chiar involuntar, poate chiar inevitabil. Cele sase busturi ale lui Lenin care apar pe un pian cu coadä spun o poveste! Nenumäratele ceasuri semipästoase si omniprezentele furnici te iau cu furnicäturi pe sira spinärii! Falsele perspective, oamenii invizibili, apoteozele dolarului, coarnele propriei virginitäti autosodomizând-o pe Gala sau mistica gärii din Perpignan, sunt nebunie cu metodä, copii! Asemenea Beckett, cu "Molloy" - a cärui primä parte, bizarul monolog autist al vagabondului nebun, te captiveazä atât de nemilos, încât apoi te poartä si de-a lungul trenantei pärti a doua, care urmäreste plicticosul declin al prozaicului Moran. Ce sä mai vorbim despre Tarkovski, cu straniile lui proiectii din "Cäläuza" (unul dintre cele mai eschatologice, criptice si mistice filme fäcute vreodatä, dar care pare a te hipnotiza de la cap la coadä), din "Sacrificiul", dar mai ales din "Oglinda" (autoportret psihologic neinteligibil pentru oricine nu e Tarkovski - dar care, oricât ar intriga, incita, irita, dezamägi, cel putin nu plictiseste nici un moment). Asemenea "Cârtita" lui Jodorowski - alt film menit doar sä-l facä pe autorul lui sä se simtä bine, dar suficient de parsiv pentru a seduce spectatorul încä din primele cadre, a-i spune cu negräitä mäiestrie o poveste socantä si întortocheatä care-i dä la tot pasul senzatia cä va gäsi cheia filmului chiar dupä coltul secventei urmätoare, iar în final îl lasä nu doar cu buzele umflate, ci si cu un chef nebun de a mai vedea filmul cel putin o datä (mäcar ca sä se uite mai bine la aschimodiile alea masacrate, sau la mielul rästignit în desert, cu titlurile lor biblice cu tot).
Toate aceste exemple de ciudätenii, în majoritate geniale, pe alocuri doar inteligente, au în comun douä träsäturi fundamentale: o foarte precisä stäpânire a mijloacelor profesionale, si (în consecinta acesteia) o uriasä putere de seductie asupra publicului. Ceea ce, relativ la "Fântâna" lui Aronofsky, ridicä mari probleme.
Rachel Weisz, interpreta rolului (ää... rolurilor) principal(e) feminin(e) si lodognica autorelui, s-a declarat socatä cä, anul trecut la Festivalul de la Venetia, filmul a fost primit cu huiduieli. Totusi, femeia se consola cu gândul cä "e altceva decât s-a fäcut pânä acum" si cä "unii n-au înteles".
Într-adevär, cred cä huiduitorii n-au înteles - pentru cä esecul acestui ziggurat de treizeci si cinci de milioane de dolari scremut pe parcursul a sase ani nu e de huiduit, ci de plâns. Si, din päcate, nu e ceva ce "nu s-a mai fäcut pânä acum". S-a fäcut cu vârf si îndesat. Stiti unde? În scolile de cinema ale întregii lumi, si mai cu seamä în cinecluburi. De-a lungul ultimelor patru, cinci decenii, mii si mii de amatori talentati si studenti promitätori au turnat pe peliculä ore, zile, luni, ani întregi de cadre din care nu se întelegea nimic, care nu se legau între ele de nici o culoare, dar trosneau vârtos de solemnitate, genialitate si stilisticitate. Parabole încriptate sprijinite pe cârje metaforice, pretentii mitologice însäilate prin simboluri, acrobatii onirice cusute cu atä ezotericä - si toate, umflate-n pene precum curcanu' cä preste noi pogorâtu-s-a inspiratia divinä cu hârzobu', si lasä, ce dacä ne râde lumea, äia e prosti.
Sä-ncercäm dar sä descâlcim câte ceva din märeata viziune a lui Darren Aronofsky - si sä ne dumirim: chiar suntem noi äia care e prosti?
Va sä zicä: tema scenariului e cäutarea vietii vesnice. Sub ce formä? Päi sub forma Copacului Vietii din Grädina Edenului, pe care Dumnezeu l-a ascuns bine-bine dupä ce Eva s-a înfruptat din frate-säu, Copacul Cunoasterii. Cum tema se regäseste în miturile generatoare ale majoritätii marilor religii, o au si mayasii, si se pare cä undeva într-un templu al lor, tupilat cu sträsnicie, se gäseste pomul cu pricina. Cine-i scrijeleste scoarta si-i suge putinä sevä, ästa e.
Tot de la mayasi citire, existä undeva în cer o stea Xibalba, un fel de Shamballa a sufletelor pure, poti sä-i zici Paradis, Rai, Eden - important e cä si acolo se poate gäsi putinä nemurire.
Asa cä pornind de-aici, se urzesc trei povesti, care de care mai interesantä:
În Spania renascentistä, Isabella de Castilia, ajunsä la cutite cu Marele Inchizitor, îl trimite pe conquistadorul Tomas în Lumea Nouä, sä-i aducä elixirul vietii vesnice - promitând ca la-ntoarcere sä-i dea mâna de sotie si jumate din împärätie. Tomas se duce, ajutat de-un cleric initiat, dezleagä rebusul a la Cäräbusul lui Poe, si gäseste templul cu pricina - dar când sä intre, un preot sare la el sä-l batä. Si-atunci...
În zilele noastre, doctorul Tom Creo face cercetäri pe babuini cancerosi, în timp ce nevastä-sa, Izzy, cancerizeazä si ea cu-o tumorä pe creier. Izzy a scris o carte, care-i povestea lui Tomas si-a Isabellei, întreruptä la fel ca paragraful de mai sus - asa cä, de pe patul de moarte, îsi tot misionificä sotul: "Termin-o." Noroc cä, nu se prea stie cum (desi se bänuieste cä si-a vârât coaja copacul vietii, äl de-l cäuta Tomas), cercetätorii descoperä un medicament care-l face pe maimutoiul bätrân sä întinereascä, ba chiar sä se mai vindece si de cancer. Tom abia asteaptä sä-i dea medicamentul si lui Izzy, dar are räbdare, cä încä nu e voie - nu s-au terminat testele, nu s-a aprobat nu stiu ce, blabla. Räbdare scump plätitä, cäci Izzy inträ-n fibrilatii si moare cu nesimtire, asa cä Tom face o crizä si zbiarä la colegii de la reanimare "Voi ati omorât-o"! Pe urmä se calmeazä, iar la înmormântare e chiar foarte solemn.
În sfârsit, Tommy, un cetätean din secolul XXVI, chel si debusolat, cälätoreste prin spatiu spre nebuloasa Xibalba, stând în pozitia Lotus. Din când în când, îl vedem în acea sferä unde creste si Pomul Vietii, si unde-l viziteazä uneori Izzy, care-i tot repetä: "Termin-o", "Termin-o".
Aceste trei storele (diminutiv de la story) se împletesc dupä reguli numai de Aronofsky stiute, nu foarte abil, dar teribil de confuz. Un inel däruit de Isabella lui Tomas tot sare dintr-una în alta. Personaje de ici gläsuiesc altora de colo. Spre sfârsit, convergenta se mai strânge oarecum - suficient cât sä devinä ridicolä de-a binelea. Astfel, chiar când marele preot mayas ridicä toroipanul de foc sä-l cotonogeascä pe Tomas, hop apare Tommy, levitând în Lotus. Popa se sperie si fuge, Tommy redevine Tomas, inträ-n camera dorintelor (nu aia de la Tarkovski, asta de la Aronofsky), stoarce putin smac din Pomul Vietii si vede cä unde picä räsar flori, asa cä bea si el, si ce sä vezi, de peste tot din el räsar flori - ceea ce nu-i tocmai sänätos, de vreme ce buchetelele alea îl cam fac ferfenitä. Asa cä Tommy, în extaz, inträ-n Xibalba. Kanietz filîma.
Sä zicem cä povestirile ar pärea, numai, incomplete, neclare, sui, pentru cä, vezi Doamne, constructia dramaturgicä s-ar închega din sinteza lor (mai ales cä-s povestite atât intercalat, cât nici în ordine cronologicä - adicä sä fim siguri cä nu se va mai întelege chiar nimic!) Dar cum sä identifici functii epice, când habar n-ai ce se întâmplä? Cum sä functioneze structurile, când liniile lor directoare sunt mai încâlcite decât un caier de câlti? Cum sä urmäresti niste directii narative, pe care sä se aseze frumos articulatiile povestirii, sä se identifice oarece noduri semantice si sä iasä la ivealä sensuri si conotatii, când naratiunea e imposibil de urmärit? Poa' sä zicä Aronofsky cât o vrea c-a stiut el ce vrea sä spunä - nu se vede, si pace! Nu se întelege. Nu e deloc clar care-i legätura între cele trei planuri temporale: metempsihozä? nemurire? sincronicitate? coincidentä? arhetipuri? includere oniricä sau fictivä (cum ar putea sugera manuscrisul lui Izzy)? Ca atare, nimeni n-are habar în ce formulä sä le conjuge, ca sä vadä ce-o iesi - si toate se golesc de sensuri: si inelul, si manuscrisul, si aschia de scoartä de copac, si numele personajelor care sunä demonstrativ de aidoma.
Ar mai putea Aronofsky (sau mäcar apärätorii lui) sä replice cä, mä-ntelegi, "nu e un film narativ", asa cä numai prostii s-ar astepta din partea lui la talente de povestitor (cum sunä si unul dintre cele mai aiuristice citate acum la modä, emis de Peter Greenaway cine stie cu ce ocazie: "Dacä vrei sä spui povesti, fä-te scriitor, nu regisor de filme!"). Drept räspuns, i-as (sau le-as) aminti nu numai de Tarkovsky (deja mentionat cu prisosintä mai sus), ci si de Fellini, în primul rând cu "Otto e mezzo", de trilogia lui Tenghiz Abuladze, ba chiar si de montajul afectiv (transcezând pânä si limitele realismului) folosit de Daneliuc în "Vânätoarea de vulpi" - semn cä da, se poate face film nenarativ care sä te tinä tintuit în scaun, si care în locul unui story epic sä urmäreascä o poveste a ideilor sau sentimentelor. Dar se face si ästa dupä anumite reguli, nu cum o da Dumnezeu.
Or, în "The Fountain", legile haosului functioneazä nu numai în planul actiunii, ci si la nivelul angajamentului strict afectiv. Pe lângä cä nu întelegem povestea, nu ne putem atasa nici de personaje. Drama lui Tom, construitä pe relatia dragoste-moarte, sunä a gol ca o cutie de contrabas, când nici el, nici Izzy n-au apucat mäcar sä se contureze uman, necum sä mai si prindä ceva carne. Asemenea, povestea spaniol-renascentistä aratä atât de ridicol, încât parc-ar fi mai degrabä joc video decât reconstituire istoricä. Mai convinge pe cineva de credibilitatea ei, dacä poti! Nu-i vorbä, cä si plutirile chelului Tommy prin spatiu aratä cam ca tribulatiile lui Gordon Freeman pe la nivelurile finale din Half-Life!
Ca si cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, Aronofsky mai si supraliciteazä în plan stilistic. Dacä stäm sä ne amintim de filmul lui anterior, "Requiem For a Dream", vom face o constatare foarte interesantä. Acolo, povestea era de o simplitate de-a dreptul didacticä, iar virtutile filmului purcedeau tocmai din modul stilizat de a o filma - astfel luând nastere o relatie esteticä perfect echilibratä: limpezimea scenariului constituia o bazä solidä pentru jocul mijloacelor de expresie, iar inventivitatea acestora din urmä potenta valentele unei trame altminteri pânditä de banalitate. Or, în "The Fountain" polaritatea respectivä stä cum nu se poate mai prost: povestea nu mai e banalä, ci de o "originalitate" voitä, cäutatä si super-fortatä, nu mai e clarä, ci încurcatä pân-la Dumnezeu (chiar pânä la El!), si pe deasupra, mai vine si un învelis stufos, prolix, înzorzonat pe toate pärtile, ca s-o arunce-n ceatä definitiv si irevocabil. Aronofsky tine neapärat sä filmeze "elaborat" - si elaboreazä pân-la loc comanda: încadraturi socante, unghiuri insolite, compozitii plastice alambicate, miscäri de aparat de-a dreptul acrobatice - ba încä, de multe ori repetându-se, ca un fel de leitmotive ostentative si färä pic de continut (cum ar fi tumba fäcutä de camerä când se-ntoarce dupä personajul care vine parcä pleacä: o datä, Tom cu masina, altä datä, Tomas cu calul; sau obsesivele filmäri în ax vertical: ba Isabella coborând treptele tronului spre Tomas, ba Tom jeluind la patul de moarte al lui Izzy; sau belsugul de portocaliu, care se revarsä si din firidele palatului regal, si din volutele nebuloasei Xibalba, si din monitoarele laboratoarelor medicale, si din neväzutele surse de luminä pe care le pune operatorul Matthew Libatique prin jurul lui Hugh Jackman când îl filmeazä mergând, numai sä-i mai dea cu putin oranj pe fatä.)
Peste toate astea mai pluteste si o partiturä muzicalä care, ce-i drept, sunä bine (gratie lui Clint Mansell) si demonstreazä cä nici chiar acum, dupä aproape optzeci de ani de la aparitia sonorului, unora nu le e clar cä în film muzica nu trebuie sä sune pleonastic. Viorile lui Clint vibreazä atât de adânc, si calcä asa de apäsat pe secvente, încât foarte curând devin chiar indigeste.
Indigeste sunt si decorurile concepute de o echipä întreagä (îi gäsiti pe toti pe I.M.D.B.), desi fiecare pärticicä în sine aratä impecabil - la fel cum spuneam adineaori cä sunä si muzica. Desi ridicolä istoriceste, scenografia povestii spaniole s-ar potrivi de minune unui heroic fantasy. Apartamentul lui Tom si Izzy e compus elaborat si expresiv, inclusiv acoperisul cu zäpadä de sub fereasträ, unde stä ea si se uitä la Xibalba prin telescop, sau spatiul usor abstractizat al bäii (cu acea dizolvare în luminä care realizeazä unul dintre putinele racorduri transtemporale reusite ale filmului). Iar ecosistemul plutitor prin spatiu al lui Tommy, si-n genere tot ceea ce tine de Pomul Vietii si Xibalba, sunt si inventive, si frumoase, si ireprosabile ca tehnicä a efectelor speciale. Dar ce folos, când substratul de continut scârtâie? Stim bine unde duc asemenea situatii: în lipsa unei substante artistice solide, arta devine mimatä - si cu cât se mimeazä mai strident, cu atât se afundä mai abitir în universul scabros al kitschului.
S-ar dori, aceastä "Fântânä", o poveste "despre dragoste, moarte, spiritualitate si fragilitatea existentei noastre în lume" - si-un praz verde! Facä bine Aronofsky sä-si ia un D.V.D. cu "Pädurea de mesteceni" a lui Wajda, sä vadä acolo poveste despre exact aceleasi elemente tematice, desfäsuratä într-un context eminamente realist, într-o splendidä unitate de spatiu si actiune (si, partial, timp), si cu un Daniel Olbrychsky pädurar si pianist incomparabil mai halucinant decât Hugh Jackman conquistador, doctor si astronaut. Numai cä... asta e. Cine are de la mama lui, are! Cine nu, mimeazä - si pe urmä, se mai mirä cä-i primit cu huiduieli la Venetia!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
28 februarie, 2007, 06:00-08:00
Bucuresti, România

Pitbull, te-ai intrecut pe tine insuti... :)

"noul kubrick",huh?

@StefanDo:
In räu, în bine, sau doar în lungime?

@Ulrich:
Da, dom'le, päi äla care pluteste prin spatiu ce e, paté de ficat?

Dupa filmele lui Aronofsky m-am indragostit de Clint Mansell :)

haha. coreeect. este sublim de aiurit.

Sloboz, n-o mai ardeti aiurea, si hai sa vedem care e treaba.

In primul rand, n-aveti o privire de ansamblu, si un punct de vedere articulat.
Voi incerca sa fac eu asta pentru voi.
Filmul preia o idee oarecum tocita, love conquers all, si barbatul si femeia sunt aceiasi in totzi (mitul adam si eva, etc). Sunt multe trebi amestecate, de la misticism ieftin la spiritualitate orientala, biblica, etc. Exista si niste pasaje cam "mecanice", cum ar fi ca regina il numeste conchistador, nu-i zice pe nume, si replicile sunt cam fortzate.

DAR.
Filmul e FRUMOS, for fuck's sake.. i forgive everything, and i fucking really liked it :) E un film frumos, si construit misto, si are f. multe calitati.. Lucrurile spuse mai sus devin defecte minore, si chiar ignorabile, cand vezi frumusetea filmului, si felul in care joaca actorii (mai ales Weisz), cand vezi frumusetea imaginii, si, pana la urma, de ce nu, si a povestii.

Vorba cuiva de mai sus, stop hating.

Mi-a placut filmul pana am citit cronica lui Pitbull. Are dreptate, in multe aspecte; aici, totul depinde de ce pretentii ai de la un film, pentru ca nu e genul de film care sa-ti intareasca sau sa-ti rastoarne convingerile asupra temelor puse in discutie. (sau puse pe panza, mai bine zis)

E filmul care-ti place pana incepi sa-l intelegi, atunci devine din ce in ce mai banal, colorat numai de efectele speciale.

E bine totusi ca te lasa sa interpretezi cum vrei tu..

Girlfrienda lui Collins si-a exprimat opinia despre film în urmätorul mod:
- In prima jumate, te tot întrebi: "Ce se-ntâmplä aici, dom'le...?" :shock:
- In a doua jumate, îti zici: "A, da." :hmm:
...Dar nu pentru apropoul ästa am revenit în topic, ci ca sä vä recomand cronica lui Cretulescu - incomparabil mai bunä ca a mea, scurtä, täioasä, bisturiu, nu alta! See here:
http://agenda.liternet.ro/articol/41...ain-ReBut.html

Cred ca s-a exagerat un pic in ceea ce priveste critica negativa..

d acord cu lecart

dk era postata* si cronik doamnei cretulescu (codrutza) - re: gal in 're: publik" - ar fi trebuit sa n explici la kre dintre cretzuleshti t referi :)

* adik asta:

http://agenda.liternet.ro/articol/41...ain-ReGal.html

Päi se vede cä scrie-n linkule.
Da' oshkât (ok, take 2 for today), e bine c-ai pus-o si pe Cretuleascä lângä Cretulesc. Foarte interesantä polaritate de opinii.
Evident, eu rämân în ostirea vräjmasä - ma non fanatico, asa cäci zic:
Admiratorii au vibrat la intentiile de pornire (cele nobile) si la rezultatele de sosire (cele frumoase).
Noi, criticii, scrâsnim la stratul median, adicä metodele de realizare (cele p-aläturea cu drumul) - taman ceea ce FACE filmul, între a VOI si a FI.

Desigur;

acum depinde de fiecare citic unde-si situeaza scopul criticii sale.

Sa fac o comparatie cat se poate de plastica:

Mananc o prajitura; imi place (asa cum este); vine un altul si imi spune: prajitura asta are prea multa (sau prea putina) frisca. Hmm.. ceva scartaie aici.

Multi critici privesc un film drept un examen a carui lucrare sta sa fie corectata de ei. Nu este asa.. cred eu.

Si am incheiat offtopicul pentru care cer scuze. :)

Nu, n-ai de ce sä te scuzi, interventia ta n-a fost off-topic - dimpotrivä a pus punctul pe... y! :)
I-as putea räspunde foarte pe larg, pentru cä problema pe care ai abordat-o e realä si ne preocupä, dar voi cäuta totusi sä punctez succint si precis.

Comparatia cu präjitura - merge si nu prea. As da douä motive (la modul cel mai serios):
- Dacä o präjiturä ITI PLACE, înseamnä cä e fäcutä CA LA CARTE! Altfel, dacä are prea multä friscä, prea mult unt, prea mult nu-s' ce, BORASTI! Nu stii de ce, da tot o debordezi!
- Chiar NU se poate compara o receptie de film cu una de artä culinarä (decât când vrem sä ne alintäm). Sunt cäprärii diferite - alte mecanisme, alte sisteme, alte alea.

Pe urmä: DA, AI DREPTATE. Existä, din päcate, prea multi critici cârcotasi, care disecä destructiv, färä pic de consideratie pentru efortul de creatie de-acolo - doar ca s-arate cä asa e ei, destepti (sau, cum ai spus tu, mai elegant, "ca si cum ar da un perpetuu examen").
Personal, îi desconsider la fel de mult ca pe opusii lor - äia care fac "Ooo, ooo, ooo!!!" :w00t: :love: :love: :love: la te miri ce. In plus, eu sunt de meserie regisor de film, nu critic, deci am un motiv în plus sä fiu solidar cu breasla. Sunt exigent, da - dar niciodatä gratuit; dimpotrivä: din convingerea cä intransigenta mea le va fi utilä celor care vin dupä noi (si chiar si celor criticati... asa, la un nivel idealist! :happy: ).
M-ai întrebat de ce scriu cronici atât de lungi. TOCMAI DE-ASTA. Din respect pentru munca la un film - oricât de prost! Pânä si o vomä ca "Si totul era nimic" a fost filmatä de un operator bun, care mi-a fost coleg de facultate (de fapt, imaginea a fost singura calitate a acelei pelicule), au jucat acolo actori excelenti, care mi-s prieteni, si pentru care acele roluri erau adevärate insulte, din päcate... Sau, "Azucena" a fost montatä de excelenta Melania Oproiu, care mi-a montat si mie scurt metrajul. Ca regisor de film, sunt constient de toate aceste eforturi - si, dacä tot esueazä uneori, mäcar meritä ca acest lucru sä fie spus clar si cu argumente, nu expediat din douä mistouri si-un brânci.
Cu "Fântâna" n-am avut ABSOLUT NIMIC. Stiam foarte vag subiectul (doar atât: "cäutarea vietii vesnice"), si cä Aronoffsky e cotat bine. Asa cä l-am privit färä nici un fel de prejudecäti. Mä asteptam la ceva ce suna bine, interesant, incitant - mai mult, nu stiam... Ce sä-i fac dacä nu m-a convins? Dacä din primele trei secvente m-a decuplat - si decuplat m-a läsat? Si dacä am väzut, de la cap la coadä, toate cliseele si automatismele studentilor de la clasele lui Saizescu, Drägan si Vitanidis, ale cäror filme de institut, voit "Buñueliene" si "Bergmaniene" cicä, ne plictiseau acu' 25 de ani? Nu cred cä e vina mea.

Da, ai dreptate, exemplul cu prajiturica nu este prea elocvent. Ce cautam eu sa sublieniez este ca - in punctul meu de vedere, ca simplu individ care se holbeaza la panza sau la LCD - un film este dat catre public pentru entertainmentul acestuia, nu ptr "demontajul" infaptuit (cu maiestrie, recunosc) de critici.

Nu am absolut nimic impotriva cronicilor tale, Pitbull, de fapt, dupa ce am
citit-o pe cea de la "The Fountain" am inceput sa rasfoiesc forumul in cautarea mai multor cronici semnate de tine. Intrebarea mea (referitoarea la cantitatea textului) trebuia reformulata astfel: de ce scrii cronici lungi in defavoarea celor mai scurte? (in fine, am inteles in cele din urma)

Nu-mi permit sa critic criticile de film, constient ca nu sunt de prisos, si nu sunt la indemna oricui.. dar

pentru mine, comentariul unui film trebuie sa convinga omul potrivit sa vada filmul potrivit la momentul potrivit (idealistic vorbind).

Cred cä se pot împäca ambele optiuni: entertainmentul si "demontajul", cam asa:
Da, menirea finalä a filmului este sä îmbogäteascä publicul CU CEVA - un ceva aflat oriunde între entertainment ("Some Like It Hot") si marea culturä ("Stalker"). Dar cum bine îmi spunea Cristi Puiu acu' trei luni, filmele de continut (cum le spun eu, sau "de artä" ori "de autor", cum le spun altii) sunt cele care stabilesc standardele si regulile de bazä care apoi se vor distila, asimila, adapta si aplica la toate nivelurile, inclusiv al celor mai usoare (si oneste) filme comerciale si de divertisment. Färä mostenirea lui Thomas Ince, n-am fi avut niciodatä cowboys zglobii fäcând pac-pac din pistoale de sä moarä lumea de pläcere. Iar la substanta, la valoarea, la procesul de existentä al marilor filme, contribuie decisiv si munca teoreticienilor si a criticilor (a celor onesti si competenti, desigur, nu a Latrinel-Corpoaielor si Ilenelor-LuCace). Deci, e cu atât mai firesc ca pe lângä analizele meticuloase a unor "...cuiburi de cuci" si "...domni Läzärescu", sä examinäm si rezultatele de la capätul opus al spectrului: de ce merge brici un thriller de Tom Gries sau Peter Hyams, si de ce fâsâie J. Lee Thompson sau Sergiu Nicolaescu?
Iar cu privire la relatia dintre aceste demersuri si cei care le citesc, lucrurile stau chiar foarte simplu: nu e neapäratä nevoie ca spectatorul dornic de entertainment sä ne citeascä nouä cronicile! DACA totusi le citeste - înseamnä cä, automat, NU MAI E doar dornic de entertainment! Vrea si altceva! A fäcut pasul! Si ne bucuräm.
;) ...stii, nu demult, mi-am dat seama cä majoritatea cronicilor mele se încheiau într-o asemenea notä didacticä: "duceti-vä sä vedeti filmul, dacä..." blabla; "mai bine stati acasä si bateti-vä nevasta..." bârabâra. Am început sä-mi mai cenzurez aceste porniri, dar pe dinäuntru am mentinut atitudinea - pentru cä, da, cronicile au si menirea de a ajuta publicul sä se orienteze. Avem un rol accesoriu pe lângä misiunea de bazä a artei pe care o slujim (cä-i film, cä-i picturä, cä-i prozä): de a da poporului circensis si/sau culturä.
Apropo, toate cronicile mele sunt adunate aici:
http://agenda.liternet.ro/cronici.php?aut=267

Am inteles. Multumesc. (de asemenea, si ptr link)

mda
nu stiu dk sa ma (mai) bag si eu intr-un face-to-face in kre unu asculta iar celalalt face product placement (vai! cum scriu eu, vai! cita atentie la detalii, vai! cum fac dreptate fiecarui lucru bun dintr-un film - mai ales dk e facut d vreun fost coleg d fac...), kestia e k toate aceste nobile fapte pur si simplu nu s vad in cronik la 'the fountain' (sau la '300') a lui musiu pitbull!
geaba zice el k inceark sa 'weigh things' si sa nu cada in extreme - in practice it sucks :(
iar asta pt k pitbullik face parte din categoria exaltatilor - nu in scris (in txt adik), ci un atitudine: dk nu i-a placut un film, il rade fara mila (exceptiile, exact c spune el: vreun fost coleg implikkt...), nu-i mai gaseste NICIUN merit

in c ma priveste, am preferat intotdeauna sa gresesc din generozitate decit din zgircenie: prefer sa s spuna k am dat mai mult unui film kre nu merita atit decit sa dau prea putin unuia kre - poate - merita mai mult
si asta, dintr-un motiv f simplu: prefer sa laud - si sa am motive d admiratie (indiferent pt c fleac!) - decit sa rad sistematic...
d ex: NU m-am innebunit nici dupa 'lotr', nici dupa filmele dlui eastwood (cele mai proaste parindu-mi-se telenovela isterik kre s keama 'mystic river' si p-nedrept-oscarizatul 'million $ baby'!), DAR nici nu le-am considerat ultimele jeguri - cre k le-am 'cintarit' corect.
e ceea c incerc sa fac d fiekre data: sa evaluez corect
fara ura si partinire
(vezi 'cache': imi displace profund politik stingista a lui haneke si felul manipulator in kre t conduce catre concluziile lui, DAR recunosc k e vba acolo d mare cinema si k 'cache' e un film important)

Drept e cä "300" si "The Fountain" mi-a displäcut foarte (total, primul, aproape total, al doilea).
Totusi, dac-ai avea timp sä-mi iei la puricat lista de cronici, ai vedea cä în majoritatea cazurilor NUMAI exaltat nu-s! De regulä, tin acel echilibru, asa cum consider. Uite, pânä si la un stift de trei lulele ca "Ghost Rider" am gäsit câte ceva flecustete de läudat, de s-au crizat doi neuroni (unu' maro, altu' chihlimbricästriu) pe CineMocoFan - si n-am fost coleg cu äia de la efecte speciale! Sau, "M.D.L." si "A.F.S.N.A.F." - cât de-namorat sunt de ele, tot le-am gäsit câteva chichite.
Da' mai lasä, mä, cä nu-s eu subjectu aicea; chiar dacä pornise de la cronica mea, discutia o luase pe calea unor adeväruri generale privind critica. Alea conteazä, nu cä Gorzo si cu mine ne däm coate si ne râdem la "300"!

Nu e nimic rau in a fi subiectiv - aduce mult la originalitate.

Cat despre face-a-face-ul pomenit de Alex: nu cred ca pozitia mea (sau rangul de novice de pe forum :) ) imi permite altceva decat sa.. ascult. Nu sunt critic de film, atunci ii citesc pe altii.

Ca sa fiu on-topic, parerea mea despre The Fountain se afla aici.

Ar fi inutil sä spun cä-n unele privinte suntem de acord, în altele, nu. Cine-i curios, comparä si vede.
Dar comentariul täu nu-i räu diloc - da' diloc! Mi-ai fäcut o bucurie; multumesc! :)

mi s pare un comentariu d bun-simt, a carui morala (valabila pt alde pitbull) sta in ult cuvinte: 'cert un film d vazut'!
sint exact si cuvintele d la sf cronicii mele; altfel spus, kiar dk sintem noi mai deshtepti decit aronofsky si-i spunem cum ar fi trebuie sa-si fak filmu, pina la urma cronik o facem pt spectatori - si a-i spune unui spectator sa nu s duk la filmu asta e o proba d arogantza: in fond, c pierzi (tu, k cronicar) dk il sfatuiesti sa vada - totusi - un film k asta? dk cuiva nu-i place scenariu (nici eu nu m-am innebunit dupa el!) poate o sa-i plak imaginea (extraordinara) sau muzik (idem) sau actorii...
'exaltatii' (imi mentin calificativul) sacrifik orice detaliu d dragu 'simetriei': dk au decretat k un film e prost, apai atunci e 'prost' pina la capat!
nu-mi place ac gen d critik: e unfair

da, insa cu o avertizare ;)
sa nu uite spectatorii sa isi ia in cinema o saltea de apa! daca la un moment dat vad ca fintina se umfla si se revarsa, repede sa o intinda sa se aseze, sa inchida ochii si sa viseze ei pe muzica lui Mansell, sigur visul va fi mai limpede decit apa fintinii.

am vazut ieri filmul... Dum-ne-zeule!!
ce ar trebui sa stie Darren e ca daca ai probleme cu logodnica nu trebuie sa o distribui in film si sa-i arati cit de mult ai suferi tu si universul de pe urma pierderii ei!! sau ca nu tre sa ii faca material didactic lui Bivolaru!

filmul asta e de un eclectism feroce.. a la Holly Mountain. doar ca Jodorovsky nu e interesat de spectator. el stie ca e destept, nu are nevoie de confirmarea publicului. Aronofsky o cere.. de aia ascunde iubirea in foi de varza... de iubire ne prindem, restu' simbolurlor tre sa le cautam in carti, ca sa fim si noi ca el de stiutori (bleah).

cind faci o astfel de gogomanie cinematografica - am numit-o ''teribilism de maturitate'' - ceva e clar: esti in criza! criza de identitate artistica! si sa stai 6 ani in ea e deja cam trist!

Holograf are o piesa groaznica - Ti-am dat un inel! no, inelul ala il poarta indragostitii din film dintr-o mina in alta - vreme de o mie de ani!

Leo,
Iti jur pe ce-am mai scump - martor mi-e Dumnezeu, acum în Duminica Sfintelor Pasti.
NU e vorba de subiectivism.
NU e vorba de "cä-mi vorbeste-n vorbä".
PUR SI SIMPLU, pe lângä cä Gionloc si cu mine suntem de aceeasi pärere, îi ador MODUL de a o spune. Asemenea Cretulescului, a punctat incomparabil mai bine ceea ce m-am cäznit si eu sä spun în cronica mea.
Deci (modul cum am folosit citatul înseamnä: "iubesc tot, dar mai ales"):
:love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love: :love:

nu, este vba - si la gionloc - exact d c spuneam/scriam mai sus: d umori kre dau p-afara (vezi salteaua d apa ;) )

deci:
1 eclectism? welcome to mr aronosfky's world! dk vezi abia acum k tipu e eclectic/new wave/whatever, go back to his other 2 films!
2 kitsch? ok. so? un film poate fi superkitsch si totusi sa t emotioneze. cre k nu mai e nevoie sa dau exemple
3 kre e probl k i-a dat lui rachel w nu unu, ci 3 roluri?? it's things lovers do.
4 'teribilism d maturitate'? suna bine, but elaborate on that: eu n-am vazut niciun 'teribilism', ci dorinta lui d a spune - cinematografic - k iubirea 'mishk sori si stele' si k ramine agatzata acolo undeva, printre ele; a face misto d asta e intellectual shit
5 hai bre gionloace, k nu tre sa cauti in mama dictionarelor k sa pricepi c vrea sa spuna aronofsky! c legatura cu 'holy mountain'(cu un singur 'l'!)? ala e filmu unui vizionar si al unui om pt kre filmu e un mod d expresie printre altele; 'the fountain' e (doar) un love story plimbat in timp & spatii - un fel d thinking man's 'somewhere in time' (pt cine-si mai aminteste d asta)

nu m-ati convins k e d kkt
si ramin la parerea lui lecart si a mea: merita vazut! doar k tre vazut cu okii, nu cu okelarii d cal

o cronik c face dreptate filmului aici:

http://www.time.com/time/arts/articl...562575,00.html

(si atentie, e richard corliss d la 'time', nu cine-stie-ce no-name d la the chattanooga daily!)

In primul rand, ma declar multumit ca am ajuns pe forumul asta. Nu credeam c-am sa dau peste oameni care-si sustin cu atata inversunare opiniile. Bravo! :love:

In al 2-lea rand.. in ultimele zile, in timp ce mama se lupta sa zugraveasca ouale, eu m-am ocupat cu sondaje - fie pe net, fie in grupurile de prieteni etc - si intrebam: "Dragilor, v-a placut The Fountain?" Si, in peticul lor de cunostinte cinematografice, oamenii spuneau: "Da, bun film! / Mi-a dat de gandit / Interesant / [...]" Nu le pasa lor ca filmul a fost turnat in 6 ani, sau ca Rachel Weisz e logodnica autorului. De ce le-ar pasa? Sunt detalii bune sa umfle cronicile.

Nu e nevoie sa cauti in carti sa intelegi simbolurile, respectiv filmul. Luat de la 0, fara sa cunosti niciun simbol, filmul are sens, si tot iti spune ceva la sfarsit; sau cel putin multi au inteles fara sa aiba idee ce e Xibalba / sau Copacul Vietii s.a.m.d.

Inelul; pe ecrane este unealta comerciala, zic eu.. dar, probabil accesoriul care are aceeasi insemnatate si in 1500, si astazi, si poate si in 2500. Regina i-a zis lui Tomas: poarta inelul cand vei ajunge la Fantana. Nu putea sa-i zica: "Sa-mi dai un sms!"...
Inelul lui Afronofsky sta sa puncteze (sau sa incercuiasca) ideea de uniune. Asta cauta Jackman in tot filmul; si asta ii scapa mereu; de aici si criza din 2006, cand il pierde la centru.

Nu este un film stralucit, OK. Dar nici un subiect pentru ironii. Partea cu kitsch-ul.. da, este; dar si aici e vorba de gustul fiecaruia - cum este, de fapt, in tot filmul.

JUR:

Acu' douä minute, revelatie:
"Ce faci tu, bä,aici?"
"Päi... citesc cronica unuia de la 'Time'!"
"Pe bune?"
Looking at the page.
"Yeah... It seems so..."

MAN!
That Corliss is BORING!
He knows cinema CRAP!
He's a POET!
Let him discuss "Sleepy Birds"! THAT'S his level.

Sorry. :(

np
case solved: iar ti-ai ieshit din fire! :lol:
vezi d c nu poti fi un critic reliable?
u r too jittery

si - k sa precizez unde ma situez - i'd rather be boring but true than flamboyant & false ;)

lool - ochelarii de cal, bun.

las' ca te convinge articolu' :P
acolo am dezvoltat partea cu teribilismu', in mod inductiv (si ironic) !
legatura cu Holy Mountain am facut-o in numele exercitiului de suficienta auctoriala pe care il vedem executat pe ecran! eu asa il percep... imi pare rau ca Aronofsky, un tip pe care il priveam ca innoitor al filmului american avind in vedere primele doua povesti, n-a facut decit sa inece un proiect in propria fintina! pentru asta - suficienta si inec - io recomand filmul tuturor!

nu trebe dictionar ca sa intelegi filmul.. dar asta nu mi-l face suportabil...

mai bine citeste ce-a scris lecart mai sus: e d bun simt

too much mumbo-jumbo intelectualist strik la (buna) simtire ;)

d fapt, c discutam aici?? a spus cinva k 'the fountain' ar fi veo capodopera?
nu-mi amintesc. am spus - si eu, si lecart, si richard corliss - k e un film interesant, kre merita vazut! atit.
kre-i problema voastra, sintem asha d sufocati d capodopere k nu mai vreti sa vada omu un film interesant la cinema?!
imaginea e super iar muzik - geniala; makr pt asta si tot merita un drum la cinema! e un film f ambitios si - in parte - nereusit; dar e oricum altcva decit fast-foodu kre ni s baga p git in multiplexe...

Nu-i nimic, stiu sa inot bine! 8)

:lol: Ur sweet, ppl!

ie ie, prima faza poti sa i-o spui si lu' Aronofsky :((

nu e o capodopera, nimeni nu a spus-o (inca :P)... dar eu asteptam cu totul altceva dela omul asta, prin prisma trecutului sau filmic! m-am amagit io inainte, e drept...

am un prieten care-i membru misa... caut sa-i proiectez filmul zilele astea; cred ca o sa ma distrez de minune cind o s-l vaz cum jubileaza! el sigur va spune ca e o capodopera! :D

faza cu misa coboara filmu in derizoriu :(
i mean - wtf, tre sa fii yoghin k sa intelegi/simti filmu asta sau c??

in c ma priveste, sint d acord cu corliss: desi este (k cinema) sub 'requiem' si mai ales sub 'pi', e superior acestora pt k a ieshit din nisha si a facut pasul spre mainstream