Brokeback Mountain
 

Sunt anumite filme pe care le simþi aidoma unui parfum, de care te îmbibi, care-þi intrã în straturile sufletului aºa cum stropii unui parfum se amestecã în textura hainelor, devin una cu ele.
Brokeback Mountain e un astfel de film.

Însã aºa cum pentru un parfum de calitate trebuie sã ai "nãri", o educaþie olfactivã capabilã sã discearnã genuinul de surogat ºi pentru Brokeback Mountain îþi trebuie un "ceva" care sã-i facã decelabil mesajul. Probabil un minimum de educaþie sentimentalã.
De fapt, ca sã-þi placã filmu ãsta trebuie sã þi se fi întâmplat o singurã chestie. Un lucru dezarmant de simplu: sã fi iubit, autentic, barem o datã! Iar persoana aia (dintr-un motiv s-au altul) sã înceteze subit sã mai existe în viaþa ta.
Chestia asta nu þine nici de homosexualitate, nici de lesbianism.
Nu þine de "sex".
Nu trebuie sã fi homosexual ca sã-þi placã Brokeback Mountain. Dupã cum, tot aºa de bine, nu trebuie sã fi heterosexual ca sã-þi displacã.
Trebuie doar sã... fi "trãit" puþin, sã fi iubit o vreme.


Ce mi-a plãcut la Brokeback Mountain a fost , înainte de toate, lentoarea lui. Printre atâtea poveºti care curg cu repeziciune, printre zeci de imagini pestriþe ale unor filme care te ameþesc, Brokeback Mountain pare cã "stã". Cadre leneºe, bucolice, înþepenite pe acelaºi fundal ca de ilustratã: un munte, o pãdure, o apã...ºi ei doi.
Mi-a plãcut mult filmul ãsta in care am "vãzut" just love ºi nu "homosexualitate penibilã".
Ang Lee n-a fãcut altceva decât sã spunã altfel acelaºi lucru :

"Oamenii se îndrãgostesc. Punct. Este o poveste universalã pe care am vrut sã o spun ca pe o poveste de dragoste."

Un film de nota 10.

:" He was a friend of mine...He was a friend of mine"

Re: Brockeback Mountain
 

sa ne-ntelegem, 'sa fi iubit, autentic, macar o data, o persoana de acelasi sex' :D

Re: Brockeback Mountain
 

o data si bine :D

Nu dom'le, sa fi iubit cum zice Airlight: o data si bine. :lol:

Re: Brockeback Mountain
 

si deja are ceva experienta cu Tigru si Dragon

Ce voma e filmu ala... Fie, o sa mai vad BM o data miercuri si topicul il mut la acum pe ecrane.

Comentariul lui silver e singurul de pînã acum care m-a fãcut sã vreau sã vãd filmul.
Descrierea se potriveºte (mai puþin partea cu lentoarea) ºi pentru Happy Together care a fost frumos.

p.s. Titlul parcã era Brokeback, nu Brockeback

I've taken care of that... O eroare de ortografie pe care nu o putem permite, cel putin pana cand filmul nu va disparea in anonimatul productiilor pe aceeasi tema... :?

eroarea de ortografie a fost reparata (tastasem aiurea un c indeed) , mai ramane eroarea de receptare a filmului, slabe sperante sa gasim acolo un "edit" al "constiintelor".

Madamme Modrãreasa în "Gându" de azi


Orice s-ar spune, când un film ia premiu dupã premiu, efectul este cã toatã lumea abia aºteaptã sã-l vadã. Ceea ce sporeºte ºi riscul dezamãgirilor, conform proverbului cu pomul lãudat. Recunosc, aºadar, cã m-am dus cu sacul pregãtit la pomul numit „Brokeback Mountain“ (câºtigãtorul unei întregi liste de premii, printre care 4 Globuri de aur în 2005 ºi Premiul Bafta pentru rol secundar decernat duminicã, plus nominalizãri la 8 categorii pentru Oscar) ”, al lui Ang Lee. ªi n-aº zice cã din vina mea am plecat de-acolo cum am venit, ci pentru cã filmul cunoscutului ºi premiatului regizor are o poveste cât se poate de banalã, ºi, dacã nu adormi urmãrind-o, asta se datoreazã puþinelor momente în care protagoniºtii îºi exprimã ardoarea cu îmbrãþiºãri destul de violente. Întreaga relaþie dintre Ennis del Mar ºi Jack Twist este, de altfel, foarte smucitã ºi destul de puþin credibilã, dat fiind cã cei doi se întâlnesc la mari distanþe în timp, iar când o fac nimic nu ne dã de înþeles cã aceste momente rare contribuie la evoluþia lor ca fiinþe umane. Întreaga relaþie e numai o schiþã palidã, un schelet pe care cei doi nu ajung sã aºeze nici un pic de carne, mai ales cã nu se ºtie nici în ce direcþie vrea regizorul sã îndrepte pledoaria sa. Ar fi putut fi un film despre imposibilitatea unei iubiri, dar asta ar fi presupus o tensiune care sã genereze emoþii sfâºietoare, dar n-avem nici tensiune, nici emoþie, ci numai un fel de resemnare plutind neguros asupra filmului. Ar fi putut fi o dezbatere despre dificultatea de a fi tu însuþi într-o lume încã guvernatã de prejudecãþi (acþiunea se petrece în America anilor ’60 -’70), dar numai spre final apare acea apãsãtoare tãcere a celor care ºtiu ceva, dar se feresc sã spunã – mama, tatãl, soþiile celor doi îndrãgostiþi. În sfârºit, ar fi putut fi o aplicatã aruncare în aer a mitului cowboy-ului singuratic, modelul neîngenuncheat încã al masculinitãþii în stare purã, dar nici astfel de accente nu se pun nicãieri.
Nu poþi sã nu te întrebi, aºadar, tot timpul, de ce fac aceºti oameni, cu vieþile lor cât de cât aranjate, cu familiile lor, efortul de a strãbate distanþe mari în spaþiu numai ca sã ajungã împreunã pe muntele unde s-au întâlnit prima datã ca sã pãzeascã oile? Iar întrebarea ar fi aceeaºi ºi dacã ar fi vorba despre un cuplu heterosexual, de unde se naºte o a doua întrebare ºi anume: „cât a cântãrit faptul cã relaþia are un caracter gay în decizia juriilor de specialitate care judecã, cel puþin teoretic, dupã criterii artistice?”. E o întrebare care se pune destul de des în lumea de azi, chiar dacã aceasta pretinde, cel puþin în zonele ei civilizate, cã a depãºit complexele corectitudinii politice în artã.

Cercetând puþin opiniile exprimate de ziariºtii occidentali înþelegi cã nici „Brokeback Mountain“, în ciuda succesului sãu, nu a fost prilejul potrivit pentru deschiderea unei dezbateri mai ample pe tema sumar anunþatã mai sus. Unii spun cã e un film senzaþional, aducând ca argument tocmai neîmplinirile lui – simplitate, modestie etc. – alþii îl numesc „umbra a ceea ce ar fi putut sã fie”, iar unii spun pur ºi simplu cã e un film foarte slab ºi cã au aºteptat degeaba sã se întâmple ceva în el. Dar cu toþii se feresc sã facã un pas mai departe cãtre miezul problemei. Care e, la o adicã, tocmai acela cã drepturile minoritãþilor, care trebuie apãrate cu toate forþele în plan social, nu pot fi aplicate în plan artistic, fiindcã asta înseamnã sã faci un mare rãu celor înscriºi în categorii minoritare. Artiºtii sunt, prin forþa lucrurilor, o minoritate, alcãtuitã, din fericire, din fiinþe extrem de diferite, iar singurul lucru pe care e obligatoriu sã îl aibã în comun ºi dupã care sã fie judecaþi este valoarea.


Cu ultima frazã Madamme Modrãrescu se discrediteazã total.
Miza filmului nu stã în " pretextul" lui (homosexualitatea) ci în "chestia" aia veche de când lumea: the love!
Temã în care nu mai existã minoritate ºi majoritate pt. cã e, vorba aia, un feeling al totalitãþii.
Greu cu Platon la deal Cristinel, greu...

da, citisem si eu aberatia fetei, dar mi-am consumat stupefactia in tacere. fata asta ma enerveaza si pe alte paliere...
la Gandul cu filmu e doamna Mihailescu, de ce s-a varat toapa asta incotrotzopenita?...
de fapt, sub conducerea lui CTP orice este posibil, iar unele lucruri in deosebi posibile...

nici eu n-am inteles de ce e asa bine vazut Brokeback Mountain asta, asa ca sint alaturi de 'topa asta incotrotzopenita' :D

de fapt, era vorba de "tzoapa incotrotzopenita".
acum, cand am reparat greseala, poate te razgandesti? :D
n-as vrea sa inregistrez un nou caz de solidaritate in... tzopism incotrotzopenit :D

hehe, herbert, stii ca ai umor? pai de ce m-as razgindi, daca nu gust genul soap opera? treaba ta daca tie-ti place... si cind mai aud si chestii de genul 'numai cei care au iubit cu adevarat', 'acest film este despre iubirea pura' bla bla bla.. these make me puke :sick:.. daca asta e iubirea pura la voi... no comment (nu zic ca eu as stii ce e aia)!

N-am mai intrat de mult pe forum, dar acum o fac numai pentru ca sa subscriu la parerea 'toapei incotrotzopenite". Relatia dintre cei doi nu are credibilitate si nu trezeste nici un fel de emotie (si asta nu pentru ca cei doi sunt barbati). Filmul este doar o schita a ceea ce ar fi putut fi si asta in ciuda faptului ca timp a fost arhisuficient pentru a dezvolta o poveste credibila si emotionanta. Nu inteleg de ce atatea aprecieri, ca doar nu este primul film cu homosexuali. Au fost altele cu mult mai inainte si cu mult mai bune (Philadelphia - 1993, Kiss Of The Spider Woman - 1985)

da, stiu ca am un umor mai special :) unii nici nu-l observa, dar mie imi convine...
n-am afirmat ca-mi place... nu m-am topit de emotie si n-am preluat refrenul "iubirii pure" (exista asa ceva?). filmul e doar bine facut si, cred, bine jucat... n-am pus sub lupa autenticitatea sau neautenticitatea relatiei celor doi "mozolitori"... Ang Lee mi-a spus o poveste, una din multele posibile, pe care am reperat-o in peisajul cinematografic 2005. atat. ca va lua Oscarul (cred ca il va lua), ca-l discuta tzopi si tzoape transfigurati de emotie sau oripilati de "insulta adusa bunului-simt si normalitatii gaurilor..." - nu mai e treaba mea... e mai curand o problema a mediului in care traim si a creierului nostru mic, desfundat sau incuiat...
dsp iubirea mea nu-ti vorbesc, ca ma coplesesc emotiile si ma ravasesc amintirile :D

mai, eu cred ca tie ti se pare prea un-cool sa fii sentimental, de unde atata rigiditate in declaratii: nu, filmul acesta nu este despre 'iubire adevarata' etc., ci este pur & simplu despre iubire. dragostea este un sentiment (si inca unul chiar destul de k lumea :)) - chiar asa conteaza daca se manifesta intre doi barbati, un barbat si o femeie sau (favorita mea) intre doua femei ? :D

this is bullshit.
1. 'philadelphia' nu este love story gay, ci (despre) consecintele acestuia in the pre-safe-sex-era. (si nici nu e cine-stie-ce film; 'b.m.'- in any case - is better!)
2. 'kiss of the spider woman' nu este (nici el) love story gay, ci gay prison drama, cu 'iubirea' = just played-out fantasy.
3. cei care nu gasesc emotie in 'bm' se impart in 2 categorii: a) cei care au o probl. in general cu filmele emotionale, mai ales cu melodramele (vezi 'titanic' & 'b.m. ), li se pare totally uncool sa se smiorcaie in sala de cinema, si b) cei care au o probl. reala, nu se prefac pt a se da 'superiori', deasupra turmei etc, ci pur si simplu nu vibreaza (nu, nici macar 'e.t.' nu-i emotioneaza!); acestia nu sint de condamnat, ci de cainat: probl. lor se cheama frigiditate... '
numai k este handicapul lor, nu al filmelor!
so - pick yr camp.

Mai sunt si cei care resping filmul din start cand aud ca e vorba despre un cuplu homosexual.

Dear Cherry,
Ai dreptul sã nu-þi placã domle, ai dreptul s-o spui, nu trebuie acu sã ne substituim sensibilitãþile artistice.
Spre deosebire de madamme C.M. nu m-am dus la filmu ãsta ca la pomul lãudat. M-am bucurat de privilegiul ignorantului, ºi-am îndesat în CDRom nu Brokeback Mountain, ci un film. Nu citisem nici o cronicã, habar n-aveam cã a luat o cãruþã de premii, cã "trateazã homosexualitatea", etc.
L-am vãzut (cum cred cã ar trebui sã vedem anumite filme): cu ochi de barbar.
La secvenþa din cort am vrut chiar sã-l opresc, what a fuck..., da uite cã little by little, povestea m-a prins, ºi mi-a plãcut.
M-am regãsit nu în homosexualitate ci în laºitatea personajelor, în incapacitatea lor funciarã de a comunica ce simt, în iubirea aia stângace, în umorile lor, în spaimele lor. În oferta de Destin pe care au ratat-o amândoi.
Mi-a comunicat un lucru simplu pe care- nu ºtiu ce m-o fi apucat -am vrut sã þi-l comunic ºi dumneata: nu ne regãsim cu adevãrat decât în ceea ce pierdem.
Da' dumneata ºi cu Modrãreasa se pare cã vã regãsiþi constant în ce aveþi.
Fericitelor...

salutare la toata lumea, o zi buna in continuare!

dar care nu-l resping pt asta, ca deh, 'nu da bine', asa ca-si travestesc intoleranta la story prin circoteli legate de 'gen', 'calitatile artistice' etc...

revin: nu mi se pare k 'b.m.' e o 'capodopera', e 'doar' un film bine facut, clasic, f bine jucat si cu o pudoare a sentimentelor cumva far-estica (paradoxal, it takes a certain amount of refinement k sa fii miscat de filmu asta - nu-si arunca sentimentele in ochii spectatorilor k un melo obisnuit -, de aia eu l-am apropiat de 'bridges of madison county' zicindu-i 'buddies of wyoming county'...). mi-a placut si cum a deturnat westernul - fara pretiozitati underground a la warhol in 'lonesome cowboys' - si, last but not least, cum a infipt un cui in etosul macho...
pe scurt: un tipic film mainstream with a difference.

[quote="Alex Leo Serban"][quote="theo"]
B.M. nu e better si nici invers, pentru ca am stabilit ca sunt 2 lucruri total diferite, nu? :P

anyway...

mi se pare mie sau majoritatea care au vazut B.M. se pierd in siropul (nu in sens negativ) relatiei dintre cei doi amorezi?!

mai e un aspect pe care Ang Lee il atinge si anume modul in care era perceputa homosexualitatea in acea vreme, si nu numai...altfel, la ce buna o pilda cu unul pe care l-au tarat de organ pana i l-au rupt pentru ca era gay (plus multe alte scene)? si titlul filmului, acest Brokeback Mountain mie mi se pare ca simbolizeaza un fel de "loc ascuns" (atat fizic cat si spiritual) in care se refugiaza cei care mai au si atractii non-heterosexuale...sa fim seriosi, acest lucru se intampla si azi...B.M. este si un film despre homosexuali, nu e doar un love-story...si nu-l mai comparati cu Titanicul, ca ala e alta mancare (de peste?)

:D

stai asa, nu vreau sa-mi impun eu parerea aici! cum bine ai zis, fiecare judeca cum poate. Cred ca diferenta de opinii sta in faptul ca eu m-am dus la BM ca la pomul laudat, iar tu nu.. tocmai de-aia am avut asteptari mult mai mari, la fel ca si Modrareasa aceasta care nu stiu cine e..

ALS, mai sint si alte categorii, mi s-a intimplat des sa smiorcai in sala de cinema, chiar nu am o problema cu asta.. si sint si multe alte filme la care am vibrat din plin, prin urmare eu unde ma incadrez? totusi BM nu m-a emotionat, dimpotriva, mi s-a parut fals... cred doar ca subiectul putea fi mult mai bine exploatat, avea de unde.

nu mi se pare uncool sa fii sentimental, dimpotriva, sint printre cele mai sentimentale persoane pe care le cunosc :) .. si nu ma deranjeaza nici ca iubirea e intre barbati, dar relatia celor doi din BM e chiar seaca.. chiar asa, barbatii nu sint in stare de mai mult?

punctul tau de vedere asa mai moderat mi se pare ok. Si mie mi s-a parut filmul bine facut, chiar si asa cu cei doi sus pe munte pastorind oi, imbracati fiind dupa ultima colectie Diesel. Nu inteleg cine a zis de insulta adusa bunului simt? Bunul meu simt n-a fost insultat, a fost doar dezamagit ca nu primeste mai mult. Homosexuali sau nu, nici nu prea conteaza... am afirmat eu vreodata ca ma deranjeaza homosexualii? bisexualii mai bine zis aici..

Ma amuza ca barbatilor (homofobi in declaratii) le place filmul asta si fetelor nu (ele, altadata atit de supportive of gay guys).

O relatie care debuteaza conjunctural si continua la fel.
Mult sub sensibilitatea lui Happy Together.
Pe linga asta, a premia curajul de a face un film pe acest subiect mi se pare o porcarie. Daca acum ceva ani americanii o ardeau less-racists si au dat premii actorilor de culoare, acum e trendul luptei impotriva homofobiei care are nevoie de obiectivare: Oscar pentru Brokeback Mountain. Ma lasi?
Asadar, un film cu cowgays din care mi-a placut peisagistica.

Da, ºi eu am observat asta: chiar cã e funny :lol:

"o ardeau" ? :D

Mai e o chestie de principiu care m-a deranjat la BM: Ang Lee in stradania lui de a-i pune pe cei doi in valoare, le-a uritit si indobitocit intentionat pe sotiile lor, chestie care mie nu mi-a picat bine. Sotia lui Donnie Darko era chiar frumusica la inceput, insa spre final Ang Lee a transformat-o intr-o toapa blonda si idioata (no offence, blondies!). De cealalta nici nu mai zic, un gen de curca de casa (exagerez, evident). Asta in timp ce barbatii au ramas la fel de frumosi si neintelesi ca la inceput. Deci un film destul de flatant pentru partea masculina a audientei si mai putin pentru cealalta. Sper acum sa nu fiu acuzata de feminism. :P .. doar de orgoliu feminin :P
de acord cu K's cu Happy Together; supportive ramin in continuare pentru gay guys.. :)

Exact.

prea multe kestii aici, o sa-ncerc sa fiu sintetic & sistematic & stuff - acu, k tocmai am revazut 'b.m.':

1. 'b.m.' e better k 'philadelphia' ca film, regardless of their themes; mi s-a parut mai subtil, mai less 'read my lips' type of message etc. din ac. pdv, nu cred k poate fi comparat cu 'happy tog.' pt k - desi au subiecte asemanatoare - sint, stilistic, la antipozi: wkw face his usual experimental stuff, with some popping-eye/mindblowing moments, in vreme ce ang lee face un film clasic, fara inflorituri, 'sec', f adaptat subiectului (ar fi fost si culmea s-o traga pe artsy-fartsy intr-un film cu cowboys!)...
2. nu mi s-a parut k femeile sint 'uritite' si barbatii - nu; cind jack apare cu sideburns & mustata, iar nevasta-sa se blonzeste more & more, eu n-am vazut altceva decit niste semne k sintem in the 70s! in plus, fetele imbatrinesc si ele - in felul lor -, si nu mi se pare k ennis e mai good-looking la sf. decit la-nceput... si-apoi, chelnerita cu care are a slight affair ennis e kiar dragutza, iar fata lui (alma jr), likewise... ma rog, probabil k sint ceea ce se keama 'sensibilitati diferite' - dar, sincer, mi s-a parut k absolut tot castingul este excelent! si-apoi, daca ang lee 'avea ceva' cu 'gagicile' (which is out of the question anyway!) de ce a facut din mama lui jack un personaj atit de engaging & uman?
3. mi s-a intarit convingerea, revazind filmul, k what makes it so emotional nu este faptul k este un love story 'imposibil', nici macar k love goes nowhere pt k 'nu sint/erau conditii' (at the time), ci pt motivul pur si simplu k unul dintre ei moare... este un film despre despartirea de omul iubit - si aici, really, kiar k sexul nu mai conteaza. iar ang lee face a hell of a good job dind background-ul (psihologic & nu numai) al celor 2 - ennis the repressed individual, cu o crispare comportamentala care este rezultatul unor traume & stuff, si jack 'twister', the gay chaser, dezinhibat & almost gata sa-si faca coming out-ul, la care se adauga nivelul social al celor 2, care-l face pe ennis si mai drawback iar pe jack - carefree & adventurous (discutia dintre ei, de dinainte de despartirea definitiva, mi se pare f telling din ac. pdv!)...
adica, in a nutshell: really, really mature, complex drama 'spusa in putine cuvinte' (therefore, dupa unii, 'sec') si, tot de unde, impresia unora k este 'banal & plat'; ok, love IS 'banal' (& yes, gay love may become banal - iar relatia lor, la final, devine un fel de casnicie by the river :) ), k si moartea de altfel... dar felul in care ac. film vorbeste despre amindoua ain't.

total de acord. (asta e cam ce a zis si silver boy la inceput.) te-apuca jalea exact la momentul cand jack moare. filmul din momentul ala se 'incarca' intr-un fel foarte neasteptat. poate nici nu mai poti fi obiectiv, pentru ca dupa asta filmul ti-a creat niste dispozitii emotionale care tin cu totul de recipient si background-ul sau.

totusi cred ca prea mult advertisement strica. eu cand m-am dus la film deja auzisem parti din temele muzicale, plus caricaturi si alte chestii pe tema data, asa ca aveam o reactie adversa la inceput, dar mi-am revenit pe parcurs. imi imaginez cum unora nu le place si pentru ca se tot vorbeste atat de el si deci isi creeaza asteptari de un anume tip care pe urma nu se confirma.

Ok, hear me out.

Brokeback Mountain - Eu 1:0. Sunt tampit. Si s-a demonstrat inca o data ca daca un film te plictiseste nu spune nimic despre film ci spune ceva despre spectator. Cand l-am vazut prima oara l-am vazut, from the very first frame, cu gandul "de ce trebuie sa vad eu acest film cu frunze batand in vant pe muzica in timp ce niste cowboy mananca budinca in timp ce fac sex". Si sunt tampit. Cred ca ideal e sa nu stii nimic despre un film inainte sa-l vezi (si cred ca cel mai elocvent exemplu ar fi Forgotten Silver-ul lui P. Jackson).

Asadar, cu mintea libera si cu o atitudine zen, l-am mai vazut o data si de data asta mi-a placut cel mai mult partea pe care am dispretuit-o cand l-am vazut prima oara (scena de sex mi se pare in continuare improbabila). Partea in care relatia lor e definita si in care ei sunt definiti si sunt incuiati intr-o viata banala si mediocra de imposibilitatea de a trai impreuna si/sau de refuzul absolut al lui Ennis de a incerca sa traiasca impreuna, dat fiind faptul ca atunci cand era mic a trecut prin experienta cu homosexualul-fara-penis. Si cu incarcatura asta emotionala in spate, filmul inseamna cu totul altceva, finalul inseamna cu totul altceva, e un deznodamant cat se poate de deprimant. Filmul este unul bun si nimeni nu poate sa demonstreze contrariul cu argumente acceptabile (vezi tipa aia cu articolul, "nu e credibil"? give me a f.ucking break and then go f.uck yourself, in ordinea asta), dupa asta depinde doar de spectator daca vrea sau nu sa se lase purtat de povestea asta. Iar motivele pentru care nu ar vrea cineva sa vada filmul pot varia de la parerea ca va fi foarte plictisitor la refuzul de a vedea un film cu cowboy homosexual, nu conteaza catusi de putin, rezultatul e acelasi. Daca nu ti-e frica sa te arunci out there si sa traiesti cu ei, e bine, daca nu... Shit happens.

Altfel, abia acum am remarcat si muzica care, minimalista si subtila cum e ea, reuseste sa tina-n carca niste cadre deosebit de grele, iar Rodrigo Prieto asta e un geniu, dar asta o stie toata lumea. Si nu poti sa nu te entuziasmezi cand vezi un DoP respectand cu atata atentie regulile fotografiei si modul in care compune fiecare cadru.

Nevestele. Huh? Sunt urate? Michelle Williams (nevasta lui Ennis, parca asa o cheama) arata ca o papusa. Iar Anne Hathaway, care, spre suprinderea mea, dupa Princess Diaries care a fost o dezamagire uriasa!, chiar stie sa joace. Iar la inceput avea vreo 20 de ani, 20 de ani mai tarziu, da, s-a schimbat, fiecare imbatraneste in felul lui, in cazul asta, si-a pus doua tone de machiaj pe fata si o tona juma de vopsea de par in cap, so what? Raceala cu care vorbeste cu Ennis la telefon la sfarsit o pune in categoria "actrite" si nu la categoria de vizavi, "tarfe ordinare care au pretentia si aroganta de a crede ca sunt actrite doar pentru ca au 22 de kile de dolari si, eventual, canta".

Si cu asta mi-am incheiat pledoaria, imi odihnesc cazul.

1.+2. Nu am spus despre cele doua ca ar fi 'love story gay' ci filme care ating intr-un fel sau altul problema homosexualitatii, care acum 15-20 de ani era cu mult mai spinoasa decat azi, deci din punctul asta de vedere filmul nu se poate lauda cu un curaj iesit din comun.

3. Ce bine ar fi daca am putea imparti asa usor oamenii in categorii! Am sti fiecare unde ne aflam si cum sa actionam in conformitate cu standardele predefinite iar viata ar fi cu mult mai usoara.
Din pacate pentru mine eu nu ma regasesc in nici una, pentru ca nu am o problema cu smiorcaitul in salile de cinema si chiar imi plac melodramele (printre altele, The Bridges of Madison County este printre filmele mele preferate) si nici in a doua (ma opresc aici cu comentariul, doar suntem pe un forum serios :) )

Interesanta observatia ca fetelor, altadata supportive of gay guys, nu le-a placut filmul. Cel putin nu sunt singura... Poate ca intr-adevar am avut prea mari asteptari de la acest film si pur si simplu am fost dezamagita.

Daca in anul asta in care suntem iti trebuie curaj ca sa faci un film cu/despre homosexuali... Nu e bine. Nu e bine!

Si a zis cineva ca relatia lor e seaca. Adica cum e seaca? Voiati sa-i vedeti cocotati pe munte acolo dandu-si ciocolati si buchete de trandafiri rosii unul celuilalt? Iubitule du gunoiul? Ei habar n-aveau ce se intampla cu ei, nu stiau de ce se iubesc atat unul pe altul, nu stiau de ce ei, considerandu-se cowboy cat se poate de heterosexuali, erau atrasi de un barbat. Dupa 20 de ani nu aveau curajul sa-si zica "te iubesc". Finalul ala (ar trebui sa) iti cade asa in cap tocmai pentru ca omul ala primeste o lovitura si realizeaza ce bun si frumos era ce avea abia dupa ce l-a pierdut. Si nu era vorba despre faptul ca Jack s-ar fi mutat in alt stat ci era vorba despre moarte, the ultimate break-up, the final frontier

bravo benny, u've made some very good points!

e adevarat k greutatea filmului este de la 1/2 incolo, si e normal sa fie asa - intelegi niste relatii, niste psihologii a.s.o. marturisesc k prima 1/2 (oricit de frumoasa) are totusi un aer de 'come to where the flavor is' - but it can't be helped: vezi un tip cu palarie de cowboy fumind pe fundal de munti si zici 'marlboro' sooner than it'd take him to be shagged by the next 'marlboro cowboy'.
si mai cred k frumusetea povestii - cum spune si benny - este data de final, iar aici lee vine cu un 'detaliu' multiplu-revelator: acea camasa a lui ennis, furata si ascunsa de jack, pe care acesta o gaseste la sf. in camera lui jack. e k un fel de 'madlena' - a lui ennis si a filmului - si, oricit ar parea de ciudat, m-a dus cu gindul la alt film al sentimentelor reprimate/distilate cu picatura (chinezeasca): 'the remains of the day'. k si personajul majordomului jucat de hopkins acolo, ennis del mar simply wouldn't let himself go... isi rateaza viata (poate) dintr-un handicap/ hangup psihologic. si asta e infinit mai sad decit ideea de 'iubire imposibila', pt k omu si-o face cu mina lui - so to say.

pt theo
sorry, i meant no disrespect: am folosit 'frigiditate' in sens afectiv... & it's more widespread than u think! citeodata am impresia k am devenit mult prea blazati si asteptam prea mult de la o poveste pe celuloid...

ALS si Benny, cum va explicati voi totul, ca doi fini psihologi.. lol

and yr point being...?
r u jealous or what?? :w00t:
sau ti se pare k e un film, asa, plat & superficial si k u don't need go into all that?...

pai normal ca sint geloasa :) :) :)
si am intrat deja in asta, acum vreau sa ies :P

Eu ma intreb daca soatele lor, femeile, cind le spalau si le cirpeau izmenele, gaseau acolo si bucati de puta sau stropi de caca?!?!
In filmul asta eu am tinut cu femeile si cu copiii lor, ceea ce ar insemna ca sint un barbat de casa, dar totusi barbat. Singurul de pe site, ca nu mi-a placut filmul.

Ambra Blu, fii capitanul nostru ! :D :P 8) :)

De acord cu Benny, dar
Nu, asta nu mi se pare corect.Compozitia cadrelor lucrate ca la carte ma lase rece.Adica e ca si cum ai cauta sa faci arta "cu lumanarea", fortata, chinuita, ca asa spune nu stiu ce regula.And this is bullshit.Arta e ori plagiatura ori revolutie (sa mor daca mai stiu ce pictor spunea asta, whatever), iar la nivelul de fite de Oscar mi-ar placea sa vad macar ceva care sa fie 'altceva'.Deci imaginea la BM este OK, nimic mai mult.

Admit ca exprimarea a fost una foarte nefericita. Regulile alea de fotografie pe care le-am mentionat nu-s reguli in adevaratul sens al cuvantului. Nu stiu ce-s alea reguli in fotografie. Stiu doar de niste situatii ideale de incadrare a imaginii care incanta ochiul si care apar aici.

auzi, ma lashi? asta e populism feminofil! adica n-am inteles, daca ennis nu mai gasea placere in bratele sleampatei sale sotii, cu care facea sex cu lumina stinsa, trebuia sa-si refuze orice escapada? what if the object of his affection/lust was another woman, ha? cu cine mai tineai - tot cu soata delasata?! don't think so. si care-i treaba cu copiii? alma jr liked him more than her mum & turned out to be alright. nu vad care e problema.
dar cred k inteleg ac. - paradoxal - siding al gagicilor (unele dintre) imp. filmului; pt k - let's face it - ele sint lasate balta de 2 tipi (care, tehnic vbind, erau mai degraba bisexuali decit 100% gay!), care gasesc mai thrilling sa si-o traga intre ei in munti decit with their respective pussies inside their homes... adica, daca cei 2 erau gay-gay si n-aveau nici o treaba cu gagicile - was alright; dar asa... :P

olololoololloooolollololoooolloooolloooollololoooo looooooollll
hai ca ai fost tare! ti-am zis eu ca esti un psiholog fin lololoollooloooooooool

dar daca ai dreptate? :o :P :P :P

STII k am dreptate, dear!

Cel mai recent lucru pe care l-am descoperirt ca ma fascineaza la BBM e diversitatea opiniilor despre el, sai mai bine zis coexistenta extremelor. pina la urma tind sa cred ca-i o chestiune de gusturi, love it or hate it. si asta e, gusturile nu se discuta.

anyway, de ce cred eu ca exista ceva special in legatura cu BBM:

-lasitatea personajelor, cum zicea silver boy. mi-a placut ca nu sint eroi (genul 'fight for your rights!' si 'I am waht I am'). sint lasi, sint stingaci, si mai ales:

-eroii nu inteleg ce se petrece cu ei. jack, ennis si in aceeasi masura alma si nureen traiesc evenimente si emotii care le depasesc capacitatea de intelegere si de 'social coping'. in 1963 intr-o societate predominant protestanta cuvintul gay nu exista (cu sensul actual) si, foarte probabil, almei nici nu-i trecuse prin cap ca poate exista o asemenea chestie numita homosexualitate. experienta prin care trec jack si ennis este:

-iubirea vazuta ca un animal puternic. nu-i vorba de iubirea frumoasa ca un diamant, gingasa ca o pasare. e iubirea ca un animal mare si puternic care vine peste tine si te trinteste la pamint (am citat din annie proulx acum). nu i te poti opune si n-o poti intelege.

overall, filmul mi s-a parut foarte bine facut din toate punctele de vedere. ca puncte negative, as spune ca partea de inceput a fost cam lunga. scenele bucolice erau frumoase, insa un pic lalaite. de asemenea, heath ledger a reusit sa creeze un personaj interesant, insa ceva mi s-a parut totusi fortat pe alocuri in jocul lui.

in ce priveste credibilitatea povestii, nu mi s-a parut nimic tras de par.

ma indoiesc ca BBM e nominalizat pentru ca realizatorii lui au avut curajul sa abordeze subiectul asta. exista n-spe-mii de filme cu tematica gay si nu le nominalizeaza nimeni la oscar pentru curajul de a aborda tema.

ok, ma opresc. am zis mai multe aici: http://www.geocities.com/imbenta/column-06-01-30.html


edit:

by the way, pentru cei care tin cu femeile din film, un trailer special:

http://www.youtube.com/watch?v=3nECtez3RUs