AT TEZEU
 

In spatele dominatiei
story
de
AT TEZEU

Mai jos aveti un text care, in ciuda greselilor, promite... Autorul promite si el si, din aceasta cauza ... Enjoy!

„Orice armatã dezorganizatã se transforma într-o gloatã”
Napoleon Bonaparte
„Dar oare gloatele nu pot lupta ?”
Eul Întrebãtor


Molm era distrat de luminitele verzi ce se jucau prin fata-i cu o dinamicitate unicã. Se lãsã pe spate, în scaunul lui destul de murbid, format din scheletele celor omoarâþi de el, ºi privi în continuare sclipirile, mângâindu-ºi oasele înfiorãtoare ale bãrbiei pe care le considera nu fiorose, ci mãiestoase, pãtate cu sangele a sute de vietati, a cãrora nemesis fuseserã. Cealaltã mâna rigidã ºi solzoasã, ce avea la suprafaþã platoºe metalice, atingea cu calmitate pielea catifelatã a tinerei virgine ce îi fusese adusã ca jertfã de cãtre un trib, privind înveselit la vrãjitorul blajin care se uita cu gura aproape cãscatã la corpul frumos al tinerei.
- Vrajitorule - spuse Molm, îndreptând spre el mâna cu care o mângâia pe tânãrã - îþi dau fata asta, ºi tribul din care ea face parte, pentru acest praf de luminiþe, ºi vei ramane ºef de trib atâta vreme cât îmi vei adduce din acest praf. Vrãjitorul, un fel de monstrouozitate, cu o faþã verde, cu bucãþi de piele ce I se bãlãngãneau pe lângã gât probabil desprinse datoritã radiaþiilor, ºi cu un corp chircit ºi costeliv, se apropie de Molm, îi luã mâna cu care fusese arãtat, o sarutã ºi apoi puse în ea o pungã de panzã plinã cu acel praf.
-Stapane, voinþa ta face plãcere urechilor mele - sãrutându-I la fel de perfidy mâna.
Vrajitorul o apucã pe tânãra, ce statea chircitã de frica lângã tronul murbid, de lantul ce-i era legat la gât, si o sili sã meargã dupã el, trãgând-o cu violenþã. Corpul ei dezbrãcat, se miºca greoi, copleºit, de frigul care era în peºtera ce forma sala tronului.
-Vrajtorule, sã nu mã dezamãgeºti, ºi mai ales sã nu o dezamãgeºti pe fatã… - râse pervers - e virginã, sau cel puþin aºa ziceau bãtrânii satului… ºi mai e ºi prinþesã.
Vrajitorul ieºi din pesterã cu o faþã ce râdea murbid, dar odatã ieºit, privirea i se schimbã intr-una mohorâtã, plinã de obosealã, iar ridurile ce se vedeau printre pielea ce se revãrsa, se aprofundaserã, acum, pana la oase. O trase cu nepãsare în continuare pe tânãra ce þipa oribilatã de monstruozitatea ce-I devenise stãpân, pânã la intrarea în Pãdurea Vieþii. Acolo se opri, se uitã în spate cu un fel de milã îndoitã, apoi se dezbrãcã de mantia lui neagrã, dar manjitã cu noroi pe care o purta. Fata încercã sã se tragã în spate, ºtiind ce urma sã I se întâmple. Acesta continua sã se uite la ea, cu faþa ce începuse a râde, ºi îi aruncã mantia aproape indiferent.
-Ia… ! înfãºoarã-te în ea, e totuºi frig ºi tu eºti goalã.
Ia se uitã la el, se uitã la mantia ce cãzuse pe jos, ºi încercã sã se tragã mai înapoi, târându-se pe jos, dorind sã scape de ace fiinþã, dar nu reuºea... era legatã cu lanþul de gat. Dupa alte câteva secunde de cugetare profundã ºi de zvâcniri, îºi înfrânse frica ºi luã mantia, se ridicã în picioare, în toatã frumuseþea ei de fecioara, suplã, cu corpul musculos, dar nu in exces, si cu sânii, rotunzi cu ºolduri migdãlate ºi picioare plãpânde, îºi legã încet, grijuliu, mantia în jurul gâtului, ºi o lãsã sã cadã pe lângã corpul ei frumos, înfãºurându-o complect. Vrãjitorul vru sã se apropie de ea, dar aceasta se trase in spate, cât îi îngãdui lanþul. El se încruntã ºi trase cu putere de legãturã, astfel încât ea cãzu în genunchi, scãncind cu înfircoºare, neºtiind ce urma sã I se întâmple. El se apropie de gâtul ei, puse mâna pe zgarda de fier ce-I strângea pielea plãpândã, ºi ce o lega de el iar aceasta se topi, transformându-se în abur, dispãrâd, dupã câteva secunde.
-Esti liberã - spuse el cu o mahnire inimaginabilã - dar eu cred ca ai prefera sã rãmâi alãturi de mine dacã nu vrei ca oamenii lui Molm sã te prindã ºi sã te ducã înapoi. Trebuie sã recunosc cã eºti un exemplar chiar atrãgãtor, ºi nu cred cã sunt singurul care crede asta…
Ea puse mâna pe o cracã putredã o ridicã cu putere ºi încercã sã îl loveascã, dar parcã aerul nu ar fi lãsat-o. El se încruntã ºi fãcu o scurtã miºcare din mânã. În spatele ei copacul ce stãtea linºiti, în adierea vântului, prinse viaþã ºi îºi împletici una din ramuri în jurul fetei, asimilând-ui picioarele ºi parte din corp în trunchiul lui, odatã cu ramura ce se strânse în el. Ea începu sã þipe asurzitor speriatã ºi pãtrunsã de o durere inimaginabilã.
-Acum - spuse, Vrajitorul cu o urã unicã în ochi - o sã îmi fi respecutoasã ºi o sã mã asculþi, sau poþi pleca de langã mine. Nu mã doare. Da sã nu mai îndrãzneºti sã încerci mã loveºti cã am sã te trimit printer râmele pãmântului. Nu am fost nci o secunda nerespecutos cu tine. Ascultã-mã fetita. Nu ºti ce putere am… ºi nu ai vrea sã o vezi.
Se enervã si mai tare din cauza zbierãtelor fetei iar din ochi începurã sã-i rãsarã mici flãcãri roºii, iar copacul care o þinea pe fatã se contracta încet, constant, îndeajuns ca pe ea sã o strângã cu aºa o putere încât ea ºã îºi piardã rãsuflarea
-Bine… stapane - spuse ea cu o ultimã gurã de aer - voi face precum comanzi.
-Nu sunt stãpânul tãu, dar am un nume Criceãr. Se linºti ºi faþa îi zîmbi, fãcând ca flãcãrile ce-I scânteiarã din ochi sã disparã.
Copacul îi dãdu drumul fetei, care cãzu pe jos sleitã. Pãrul ei negru, lung, ºtergea pãmântul moale. Îsi îndreptã ochii galbeni spre el ºi din poziþia aceea, stânjenitoare, în care stãtea, cu mantia pe deasupra corpului îndrugã:
-Pe mine mã chiamã Sintia ºi sunt fata ºefului de trib… sau eram. Dacã vrei te voi duce acolo...
-Bine Sintia…- spuse îngândurat Criceãr dupã câteva secunde de analizã - sã ajungem la prima poartã magicã ºi iþi voi cumpãra niºte haine mai bune, care sã prindã unei prinþese. Pânã acolo însã va trebui sã te dai drepte sluga mea, pentru cã nu am chef sã lupt pentru onoarea ta, aºa cã nu obiecta la nici una din deciziile mele pentru cã va trebui sã te lovesc.
Ea se ridica de jos, indiferentã parcã la planul înjositor al lui, dar cu mantia, ce era mai lungã decât ea, acoperindu-I, totuºi, doar parte a corpului. Criceãr se uitã la ea, ºi la cât de dezbrãcatã era, ºi fãcu un semn din mânã, iar din copacul ce prinsese viata nu cu mult timp în urmã, ieºi un fel de funie.
-Ia funia ai de copac, si pride-þi mantia cã altfel nu te pot duce în civilizaþie - îndrugã el înveselit.
Ea se înroºi toatã, neavând un motiv real, odatã ce pânã atunci fusese cu totul goalã dar se aplecã dupã funie, ºi strânse cu ea mantia în jurul coapselor, lãsând parte a sânilor ºi buricul dezveliþi.
-Bine acu hai sã mergem. spuse el în timp ce îºi punea gluga, murdarã, a bluzei peste cap, acoperidu-si fata hidoasa. Fata îl urmã, mãsurând din priviri corpul lui slut. Ea era plapândã ºi totuºi viguroasã, ºi avea cam trei picioare, dar el era subþirel, costeliv cu un cap mai mare ca al ei, deºi mai mic de înãlþime. Dacã nu ar fi fost aºa pocit, probabil l-ar fi acceptat ca amant, ºi chiar poate ca tatã pentru copii ei, dar aºa ar fi preferat sã moarã, sau chiar l-ar fi preferat pe Molm, sau pe vreunul din generalii lui fiorosi... deºi ºtia cã dacã dorea, odatã întoarsã în trib, sã rãmânã o persoanã importantã era nevoitã sã îl ia pe Criceãr ca soþ.
O luarã din loc, navigând calmi, fãrã a-ºi vorbi, printre trunchii mãiestoºi ai copacilor, Sintia, devenind din ce în ce mai miratã de convingerea cu care Criceãr se afunda tot mai mult spre inima pãdurii, ºerpuindu-se parcã pe lângã copaci, precum un ºarpe ce-ºi cautã prada. Îl privea din ce în ce mai insistent ºi la un moment dat, enervate de stãruinþele virtuale ale ei, se opri în loc ºi o privi cu ochii lui în care se citeau flãcãrile stinse.
-Ce azazelu mãsii e ? - o privi enervate, stãruitor.
-Doar cã… - se încruntã, la auzul acelei înjurãturi - mergem în adâncul pãdurii… unde sunt creaturile întunericului… ºi noaptea eternã - spuse lãsând asupra lui o privire stãruitoare, de femei supãratã.
-E pe dracu în adâncul pãdurii… la o aruncãturã de bãþ de aici este Vechimiul, ºi de acolo ne aprovizionãm, luãm niºte cai ºi o luãm spre tribul tãu.
Sintia nu mai comentã, ºi îºi continuã drumul în spatele lui, iar doar la vreo cinci minute mai târziu ajunserã la o margine neaºteptatã a pãduri, dincolo de care se întindea platoul pe care se aºezase semeþ târgul Vechimiu. Timpul însã stangnã neaºteptat chiar ºi pentru Criceãr, Sintia se opri într-o poziþie ce sfida legile naturii, iar vântul încetã a bate, lãsând totuºi copacii în poziþie înclinatã. Un sunet puternic de goarnã, combinat cu unul de clopot se auzea agonic printer norii rãsfiraþi.
-La dracu ºi cu consiliul Magilor - spuse ca pentru el.
-Parcã nu mai înjurai Criceãr - se auzi o voce veselã din vãzduh, urmatã de un râs lin - hai cã e o problemã importantã.
-Sã te ia ªiva ºi pe tine Vorgel - þipã enervat, ridicându-ºi ochii spre nori - acum lasã-mã sã-mi invoc transportul, cã altfel nu pot ajunge la timp. Si de aº vrea - spuse ca pentru el.
-Iar ai uitat formula ? Bine, te las, vorbim la consiliu - iar murmurul încetã sã mai sâcâie urechile vrajitorului.
Criceãr gânguri niºte cuvinte antice, iar din þãrâna moale ieºi un cal din pãmânt, cu trei rânduri de aripi mãiestoase, prinse de corpul sãu masiv.
-Prietene, Pãmântiu, mi-ai simþit lipsa ? - dar vorbea iar pentru el, cãci nu avea cine sã îi rãspundã.
Încãlecã grãbit ºi aºezându-se comod pe spatele destul de fin al calului, în ciuda materialului din care fusese ridicat.
-Spre Marele Cerc - ordonã el - ºi pe drum mai calcã-i din nori lui Vorgel, sã se simtã mai bine - zâmbi cu un sadism pueril, Criceãr, ºi se lãsã purtat peste nori, cu o vitezã ce-i aducea fiori pe ºirea spinãri. κi aminti cu tristeþe de ultima întrunire a Magilor, la Cercul, ce era de fapt un fel de teatru de fier, antic, urcat undeva, pe crestele lumii, de vechile civilizaþi, decãzute în animalism. O scenã în mijloc, încercuitã de trepte, compunea locul de întâlnire a celor mai puternice ºi mai înþelepte fiinþe de pe pãmânt.
Ajunse la Cerc, cu ceva timp înainte de începutul Adunãrii ºi gãsi acolo pe Vorgel, cu a sa prezenþã în mare parte fumurie, care permitea sã i se vadã doar o faþã frumoasã, cu o privire jucãuºã, încununatã de un pãr lins, alb, ce îi curge pânã în propria fiinþã; precum ºi pe mare parte din bãtrânii ce încetaserã a mai colinda pãmântul cel putred, ºi ce gãsirã de cuviinþã sã-ºi petreacã viaþa infinitã, unul în preajma celuilalt, contemplând spre cei mai tineri ºi spre trepidaþiile raselor inferioare, ce foloseau natura.
-Vorgel… la fel de rãspândit ca în tot deauan ? - glumi Criceãr, dupã ce îºi îngropã prin niºte cuvinte magice animalul de povarã.
-Tu ºi glumele tale nãpârlite… - i-o întoarse cu un surâs maliþios vrãjitorul din fum - am auzit cã þi-ai achiziþionat o fetiºcanã. Bine lucrat, bãtrâne - iar o bucatã din fumul ce compunea corpul lui Vorgel se desprinse atingând pãrinteºte umãrul lui Criceãr - ai fãcut o impresie bunã ?
-La dracu Vorgel, nu vezi cã nãpârlesc - spunând acestea Criceãr, puse mâna pe o bucatã de piele ce îi atârna pe faþã, o trase cu sadism, lãsând sã i se vadã venele de pe faþã, pline cu o substanþã de un roºu verzuliu.
-Beah… dezgustãtor prietene, nu mai face aºa ceva în faþa mea, mã faci sã mã dezintegrez. - Vorgel îºi scoase limba în semn de dispreþ - Da tu ai puterea schimbãrii înfãþiºãrii tu mai mult ca oricare dintre vrãjitorii vi, ai fi putut fi prinþul în armurã albã.
-Adicã ãsta - Criceãr se transformã, încet, cu niºte zvâcnituri tumultuoase, într-un om puternic, semeþ, chipeº, cu main vânjoase ºi piept musculos, cu privirea impozantã ºi bãrbie despicatã, îmbrãcat într-o armurã albã - dar nu mã reprezintã - ºi începu sã râdã cu amar în pocniturile oaselor ce se punea la loc.
-Dar oare nu ceea ce arãþi te reprezintã ? - întrebã retoric amicul sãu - Tu eºti prost Cri, omule - ºi Vorgel se sãltã în vãzduh, cu faþa-i seninã - dacã eu nu aº fi avut privirea asta, ce cucereºte domniþe, ºi firea asta… zburdalnicã, probabil cã mi-aº creao. Vezi tu Cri… noi suntem dincolo de om, pentru cã ceea ce ne este imposibil sã avem, ne creem cu propriile gânduri.
-Dar vor exista în tot deauna lucruri pe care nu le vom putea avea… - rãspunse Criceãr îngândurat.
-Cum ar fi ?- întrebã Vorgel ironic.
-Eu frumuseþea ºi tu… pãi tu prezenþa… asta e - se hlizi vrãjitorul.
-Eºti un prost, tu ai frumuseþea… dar nu o vrei - ºi Vorgel se coborâ pe pãmânt vizibil ofensat de gluma lui Circeãr - aºa sunt unii… ºi în suferinþa lor, pe care chiar ei ºi-o cauzeazã, fac ca ºi alþii sã sufere alãturi de ei - vorbi ca pentru el iar cu ultimul cuvânt îºi închise faþa în fum.
-Ce ai pãþit omule, ce þi se întâmplã ? -Circeãr puse mâna pe corpul aburind al amicului sãu, observând cum gluma lui aprent inofensivã l-a amãrât.
-La dracu Cri… nu vezi - Vorgel îºi scoase faþa din propria plapumã de nori, pentru a-i arãta lui Criceãr o imagine a frumosului decãzut moral - mã dezintegrez - suspinã - ºi nu e nimic pe lumea asta care sã ma facã sã ma opresc.
-Glume proaste mai ai ºi tu - respinse Criceãr vestea proastã - tu tot timpul te dezintegrezi.
-Nu… acum e definitive. - îºi desprinse parte din aburi, ºi lãsã sã se vadã niºte imagini ale unor vechi scrieri - O veche profeþie a veghetorilor, este cã dupã o vreme ei devin lucrul prin care vegheazã. Eu veghez prin nori ºi aer… prin praf ºi pulbere… prin nimic.
-Pãi eºti vegetor doar de vreo… - Criceãr se încruntã - au trecut deja vreo 30 de ani. Da eu de ce nu am auzit de profeþia asta… - întrebã mirat - curios !
-Crezi cã dacã s-ar ºti de profeþie ar mai vrea cineva sã vegheze asupra magilor ? E doar logic Cri. ªti cã fostu veghetor privea magii prin pãsãri - îºi întinse mâna spre un uliu ce survola neîncetat împrejurimile Cercului - uite-l acolo sus, aºteaptã… ziua ce va aduce pace tuturor veghetorilor, atunci când nu vor mai fi necesari, se spune cã toþi cei transformaþi vor redeveni…
-Dar… - Criceãr rãmase îngândurat - nu va mai fi nevoie de veghetori când nu vor mai exista magi… deci moartea ordinului magic va duce mântuirea vostrã… !? Asta mã face sã nu pre mai am încredere în planurile tale Vor - încercã sã glumeascã, fãrã rost.
-Da… - îndrugã pierdut în propriile cugete Vorgel.
-Hai mã cã glumeam - îºi puse mâna peste umerii aburinnzi, care cu adevãrat pãreau mai moi - Începe Adunarea… hai sã mergem, bãtrânul meu veghetor.

Sute de fiinþe ale magiei începuserã sã se adune de peste întreg pãmântul, venind fiecare cu propriile metode ingenioase de locomoþie, unul avea un covor drept pasãre, ce îl purta peste nori precum calul înaripat al lui Criceãr, altul ieºea din pãmânt purtat în pântece de marile vietãþi ce râmau pãmântul, unul chiar îºi crecscuse aripi din propriul spate, planând peste întreaga aºezare, mãiestos ºi semeþ, dornic de a-ºi arãta puterile mistice.
Când toþi sosirã, un gong puternic se auzi, chiar din centrul clãdiri de fier, iar toþi magii se adunarã înãuntru, fiecare dupã rang, cei mai tineri, sus, pentru a observa bine pe magii bãtrâni, pentru a le analiza puterile, mãiestria, iar cei mai experimentaþi în ale vrãjitoriei, stãteau cât mai spre centrul teatrului, participând active la discuþiile, ce se refereau, de altfel, la soarta lumii. Pe rândul cel mai apropiat scenei, se aflau magii balanþei, cei patru mari maeºtri ai naturii, care, prin vrjile lor, þineau pãmântul în starea lui, protejându-l de la dezintegrare. Astfel, ei se aºezau primii, iar în funcþie de ei restul magilor fiecare dupã elemental pe care îl slujeau.

Re: Filmul lui Bufnila
 

Domnu' scriitor, cum ai colaborat cu OPERATORUL Liviu Pojoni la ecranizarea asta?

PS: Bufnila, cred ca n-ai de gand sa aduci si campiile tale magnetice aici ca sigur creezi un efect de contradictie din partea mea.Si tu stii bine ce bland sunt eu. :wink:

tataie, sefeu' e sefe, dar aici se vorbeste d efilme; nu ne mai da copy & paste din tine; daca il reinvii si pe lazarescu, am belit-o, ca e naoaptea iatromantilor si necromantilor; parca mai bine va statea in antologii, batind cimpii stelare.

bango saradai...

Mai Ambra shi Pyroane, luatzi omu' mai delicat. Are o anume croiala SF shi ne poate pulveriza forumul. De asta mai avea nevoie Cinemagia, de invazia SF-ishtilor!!! Daca mai vine shi Cristian Tudor Popescu (numit printre cunoscutzi "Crazy") shi ne propune sa citim shi sa scenarizam opera sa "Vremea Minzului Sec" - am sfeclit-o.
Domnule Bufnila, scrietzi va rog proza realista. Ce mandretze de tzara avem! Shi ce oameni!!!

Costi Gurgu
 

Costi Gurgu vestind
sau despre un scriitor plin de talent, stapan pe uneltele sale

Sã mori de râs întorcând cartea lui Costi Gurgu pe-o parte ºi pe alta ºi citind prefaþa. Sigur, toatã lumea se înghesuie sã zicã despre el adevãruri monstruoase de genul urmãtor: ar fi, zice un vorbitor, „un foarte interesant ºi promiþãtor tânãr scriitor“. Costi Gurgu este însã scriitor ºi nu trebuie sã ne dãm ochii peste cap sã-l þintuim în asemenea propoziþiuni leºinate ºi fãrã de miez. Gurgu e în plinãtatea fiinþãrii sale ºi scrie despre aceastã plinãtate cu nerv ºi gravitate. Tot ce nu-i ca ieri s-ar zice cã e postmodernism. Dar Gurgu nu e postmodern. E pur ºi simplu un bun scriitor. El are a spune câteva lucruri esenþiale despre Marea Plictisealã a Fiinþei Umane în Istorie. Cãci miracolul este bagatelizat de vulg. Cãci minunea sau inexplicabilul cad în derizoriu sub lupa cotidianului ucigãtor. O lume întreagã palpitã cãutând sã fugã de plictis. E un Gurgu impresionant în CIUMA DE STICLÃ, volum apãrut în colecþia Morfeus a editurii ProLogos fix în anul 2000. Când o mulþime de grafomani îºi încearcã puterile scribãlind despre proximul sfârºit al lumii, Gurgu încearcã sã tempereze elanul escatologic punând degetul pe ranã. De ce trebuie însã considerat „promiþãtor“ un bãrbat în toatã firea pentru care literatura nu este o operaþiune duminicalã?! De ce trebuie sã-l împingem pe Gurgu cu orice preþ la linia de start a aºa-ziºilor debutanþi cãrora li se întrevede un viitor glorios?! Am luptat ºi voi lupta pânã la capãt împotriva idioatelor luãri de poziþii în chestiunea literarã. Gurgu e un bãrbat adevãrat care are de cuvântat asupra plictisului lumesc ºi asupra evadãrii. El jaloneazã fiinþarea cu gravitate ºi cu oarecare maliþie. Aºa cred eu de cuviinþã sã zic, aºa, fãrã de sistem, fãrã de aroganþã. Cã omul acesta, scriitorul Costi Gurgu, îºi mânuieºte personajul cu har e o problemã a lui de dinamicã. În toate problema e a lui Costi Gurgu. Eu cred cã el vesteºte Mândra Lume Nouã. În viziunea lui, viitorul nu sunã bine. El lasã Lectorul Ideal sã se autoconstruiascã din textul sãu nervos, fãrã de liniºte. Gurgu are ºi o Metafizicã. Îi las pe internauþi s-o descopere sau s-o construiascã. În asta va fi mizeria sau superbia lor lecturând un Costi Gurgu surprinzãtor ºi grav.

Almanahul Anticipatia:
 

ALMANAHUL ANTICIPATIA
Almanahul Anticipatia a avut, de la bun inceput, intentia nemarturisita de a umple locul lasat gol de fosta Colectie de Povestiri Stiintifico-Fantastice. Prima editie (1983) apare in vara anului 1982, urmand apoi cu periodicitate de un an, pana in vara lui 1989 (editia 1990).

continuare in:
http://www.nemira.ro/dictionare/sf.asp

8)

Jean -Lorin Sterian
 

Creºterea sau
descreºterea biografiei
ºi Jean-Lorin Sterian descriind

Ar putea fi actul scrierii o golire a biografiei, ne îndeamnã Jean-Lorin Sterian sã credem, ne striveºte sub talpã, gata, gata sã ucidã criticul tradiþional ieºit la plimbare pe bulevard în cãutare de un subiecþel. Ce postmodernisme? Ismele ucid literatul român, îl fac sã se masturbeze, el literatul cenaclier crescut în umbra unor aºa-ziºi monºtrii sacrii de care Internetul nu a auzit vreodatã. Dar sunt ai noºtri monºtri, ha, ha, ha!
Jean-Lorin Sterian nu are monstru sacru, nu e arondat, nu secondeazã, nu are suzetã de la Uniunea Scriitorilor din România. Bravo lui, Sterianului!
Jean-Lorin are însã o problemã cu lumea, cu biografia pe care o gonfleazã, cãreia îi adaugã decibeli. El crede cã-l pãcãleºte pe Bufnilã când zice cã se apãrã aruncnd nori de cernealã în agresorii ãºtia plini de muci ºi de bani care miºunã prin dulcea noastrã patrie! Nu, Jean-Lorin îi ia la refec pe malagambiºti. Le spune, soldãþeºte, pupaþi-mã în cur ºi bine le face la ticãloºi. Îi goleºte de biografie aºa cum ai goli o stridie. El scrie despre public. Are curajul ãsta nebun sã scrie despre marele public înamorat de propriile sale probleme. Un guturai, micile interese. Sterian gonfleazã mediocritatea. Îi dã dimensiuni. O pipãi. O strângi în braþe. O penetrezi cu duioºie. Dar Sterian construieºte, în culise, eºafodul pentru marele public. O sã-i lase fãrã cap pe malagambiºti. ªi bine le face omul ãsta, Sterianul, îl aplaudã pe Bufnilã care nici nu existã, pãrelnic fiind prin ficþiunea lui Jean Lorin. Sigur cã-s un pic bulversat dar Sterian mã învaþã sã nu fac priteºug cu mediocritatea, dã-te la o parte Lector Ideal, te vei umple de sânge. Crescând ºi descrescând biografia, Sterianul duce la importante pierderi de ritm, pierderi de elan, pierderi de sânge. Cãci ce oare vâneazã el înarmat cu ficþiunea lui?! E chiar timpul internauþilor sã vã apucaþi vârtos de Sterian, sã-l împachetaþi în viaþa-viaþã, vânându-l. Cãci el e vânatul o zice cu maliþie. În acelaºi timp capcanã pentru malagambistul tembel de care geme patria, de care se dau în vânt patrioþii.
Jean-Lorin Sterian nu are a face cu absurdul nici un compromis ºi nici cu bizareria cum cuvânteazã niºte critici. Sterianul e al Sterianului, biograf insolent ºi turbulent. E ca ºi cum ar veni ca scriitor din vârful operei sale încercând sã disting care anume pigmeu a îndrãznit sã-i frunzãreascã ficþiunea. Aceasta sã fie spusa despre „Scriitorul a ieºit la vânãtoare“ apãrut la editura ProLogos în 2000, acel an mirific ºi mizerabil cu trei zerouri din care se naºte pe negândite numãrul Fiarei.

8)

Mordelia
 

Michael Haulicã deconstruind-o pe Mordelia


Corpul femeii este Istorie, conchide Michael Haulicã în textele sale SF dupã ce în „Madia Mangalena“, volum de povestiri publicat de editura Institutul European din Iaºi, în 1999, construise fundamentala realitãþii virtuale.
Madia era chipul care ocupa întreg ecranul monitorului fiind ea însãºi ecranul ºi întreaga realitate virtualã. Cealaltã femeie, Mordelia, este însã Istoria. Textul apare în antologia SF publicatã de editura ProLogos în acest an ºi îngrijitã de Dan-Silviu Boerescu ºi poartã numele femeii pe care Michael Haulicã o deconstruieºte cotrobãind prin regimul imaginar al orgasmului general.

continuare in:
http://www.jurnalul.ro/forum/viewtop...t=765&start=30

Catalin Ionescu
 

Senzualitatea hazardului

Ameþitoarele lumi ale lui Cãtãlin lonescu sunt ale fiinþãrii tragice, lumile fiind fiinþele. Ele se prefac a fi ale formelor în miºcare dar în adevãr îºi revendicã ºi îºi disputã dreptul de a fiinþa libere compunându-se ºii recompunându-se dupã scenarii subtile. Nu personajele sunt în miºcare ci lumile însãºi ascunzându-se pervers unele de altele, construind interioare în care te atrag înºelându-te ºi aruncându-te în braþele incertitudinii pregãtind întâlnirea cu senzualitatea hazardului.
În întregul lui, în superba lui fiinþare, Mãºtile Norocului, (editura Pygmalion) e un roman al senzualitãþii hazardului, nefiind roman ci o complexitate care, în aparenþã, îºi este suficientã neavând nevoie de martor; în mod iluzoriu martorul se revendicã a fi Lector; prin lecturã el nefiind decât prelungirea stãrii senzuale, fiind atras în þesãturã.

continuare in:
http://www.jurnalul.ro/forum/viewtop...t=765&start=30

8)

Liviu Radu
 

Liviu Radu, cruciatul

Spre Ierusalim! ne strigã Liviu Radu de pe meterezele editurii ALL, în plin an 2000.Sigur, cruciatul e imbatabil, e plin de sârg vorbind asupra luptei noastre. Sigur cã lumea e luatã în stãpânire, ne este furatã.ªi ar trebui sã pornim s-o recucerim deºarte fiind cazinourile, jocurile de bingo, grevele ºi multe alte mãrunþiºuri, politicale, genitale ºi altele asemenea.
Liviu Radu are însã a-l recupera pe Liviu Radu. Cruciada asta nu este a noastrã, spre Ierusalim fiind de fapt cruciada cruciatului Liviu Radu. El trebuie sã se recâºtige. Din acest punct de vedere Spre Ierusalim nu este o ficþiune lecturabilã în chip obiºnuit. Este o zbatere chinuitoare în care personajele sunt pentru cã sunt iar situaþiile se desfãºoarã pentru cã se desfãºoarã. Asupra stilului ºi genialitãþii nu am a spune decât cuvinte de laudã adicã suntem geniali, adicã avem geniu, rãmâne el sã fie luat în seamã. Cãci problema geniului care ia act de sine e problema lui Liviu Radu. ªi de ce n-ar fi Liviu Radu genial în scrierea sa?! Pentru cã i.ar fi ruºine? Pentru cã s-ar înroºi, timid? Pentru cã ar fi prea modest? Cã n-aº fi eu chiar obiectiv sau îndreptãþit în a judeca astfel lucrurile? Cã nu-s o voce importantã pe ecran, la o orã de vârf, sã comunic lumii tembelizate încã un adevãr de pe prima paginã a jurnalelor noastre dragi?! E genialitate sã-þi recunoºti spiritul pentru cã ãsta e adevãrul ficþiunilor îngemãnate sub cupola acestui imperativ ºi autoritar, Spre Ierusalim! Cãci ce-l animã oare pe Liviu Radu, ce-l împinge sã scrie într-o lume sucitã ºi atât de încântãtoare, nebunã ºi tristã ºi nãvalnicã? Genialitatea pe care el o recupereazã, o recucereºte, o reclãdeºte. O repune în drepturi. Nu academic, nu prin instituþionalizare. Ci prin durere. Prin sfâºiere. Prin sânge. Prin nimic. Cãci Liviu Radu ne vorbeºte, plin de perversiune ºi de cãldurã despre nimic. Nimicul conþinãtor de lumi. Sã recucereºti nimicul din care se nasc istorii, cetãþi, ficþiuni, fapte cotidiene, fapte eroice. Rãmâne Liviului Radului sã se producã în genialitatea lui, sã rupã barierele, sã fie precum este, sã stea la masã cu regii ºi cu ambasadorii, sã ne facã semne vesele de pe pachevbotul marilor oameni de afaceri semn cã-i pornit febril în cruciadã. Acolo e locul lui, în plinãtatea succesului. Altfel ce ne-ar anima?!

Ho, tataie ca ne-ai ametit cu atata vorbaraie. Lasa-i si pe altii sa raspunda si dupa aia mai ostezi si mata. Asa se face. Bango !

Dirty talk! :oops:

tataie, daca vrei sa scrii, fa-o la "atelierul de scenaristica". aici ar trebui sa ne scutesti cu oboselile matale.

Bai "replicari inocentzi", Bufnila e mai tanar decat voi totzi luatzi la un loc. Ce-i cu tzafna asta? Cititzi copii, ca poate se prinde shi de voi ceva, ca avetzi o cultura adunata din prospectele de cinema...
Shi apoi, nu shtiatzi ca scriitorii romani sunt exhibitzionishti, ca itzi citesc la telefon randurile pe care "le-au creat". De ce sa nu plaseze omu' o "lucrare" la Cinemagia (e atata loc pustiu aici!), ca poate pica de-o colaborare pe linie cinematografica. Da-tzi o replica in planul creatziei. Eu abia ashtept sa citesc o piesa in cateva acte shi "N" episoade...

Eu am 23 de ani, asa ca Bufnila e categoric mai mos ca mine, stiu ce vorbesc. In rest, vorbeste gura fara tine. Eu nu numai ca sint un baiat cultivat prin reviste ca 'Penthouse' si 'Hustler', da' te si fac din vorbe, ce pula mea. Apop, vezi ca persoana a doua plural, vocativ, se scrie fara cratima, ce pula mea, nici atit lucru nu stii? Da-mi o replica in planul gramaticii.

Pai nu asa se face Domnu' Bufnila.

A va posta creatiile in plin forum e sinucidere curata, ca si cum v-ati citi opera in mijlocului unei piete in pielea goala.
Mergeti frumos in partea de jos a fiecarui mesaj pe casuta pm,da-ti un Copy in opera dv va intoarceti in fereastra cinemagia si da-ti Paste,apoi mergeti la butonul trimite.

Asa trebuie sa va popularizati creatiile,prin posta.Ca martorii lui Iehova.

Ambra a scris:
Eu am 23 de ani, asa ca Bufnila e categoric mai mos ca mine, stiu ce vorbesc. In rest, vorbeste gura fara tine. Eu nu numai ca sint un baiat cultivat prin reviste ca 'Penthouse' si 'Hustler', da' te si fac din vorbe, ce p*** mea. Apop, vezi ca persoana a doua plural, vocativ, se scrie fara cratima, ce p*** mea, nici atit lucru nu stii? Da-mi o replica in planul gramaticii.

Mai Ambra, shtiam ca stai cu p**a in gura, dar chair asha, sa nu schimbi deloc registrul?! Uite, eu itzi doresc sincer o schimbare. Itzi spun pofta mare, dar sa nu clefai, ca rasuna Cinemagia!
Sper sa te invatz mai multe cand, te asigur, ne vom intalni... E shansa vietzii tale, piciule :)

Sa-mi faci nod la ata pulii, asta sa ma inveti cind o sa ne intilnim, ca asta e lucrul pe care nu il stiu, bre. In rest, ce pasiuni culinare ai tu? Copiii cruzi te-ar coafa?

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 9

Fiinþe tragice ale colectivitãþii par a se deosebi prin maniere ºi exerciþiu monden de bobolinele comunitãþilor aflate întreþesute în structurile narative de profunzime ale enciclopediei.
Dar nu mondenitatea le diferenþiazã ci insurgenþa.
Bãnuim cã reþelele noastre au fost deja virusate ºi cã spionii încearcã sã pulverizeze orizontalitatea noastrã prin centre ºi periferii virtuale.
Interceptãm mesaje. Zgomotul de fond al universului plin de universuri e încãrcat de amprente. Interpretarea mesajelor dintre serviciile secrete inamice ne duce la concluzii stranii.
În rândurile inamicilor noºtri se cuibãreºte confuzia. Sunt tot mai fascinaþi de acurateþea secretizãrii universului plin de universuri.
Sunt cuprinºi de perplexitate.
Tind sã devinã inversul nostru informaþional. Ca ºi cum ar vrea sã ne legãm prin conducte secrete. Ca ºi cum ar vrea sã fim pereche în miºcarea noastrã aparentã, sã ne confundãm, sã fim unul ºi acelaºi obiect cosmic aflat în funcþiune sau fiinþând.
Unele servicii secrete inamice au pornit în cãutarea propriei lor identitãþi, se cheamã unele pe altele, se tatoneazã, încheie câte un armistiþiu.
Altele încearcã sã descopere gramatici operaþionale ºi grile de lecturã hoinãrind prin instrucþiunile enciclopediei vrând sã dea de urma noastrã.
Dar grilele de lecturã sunt secrete. Aidoma nopþilor. În faldurile lor se ascund felurite întâmplãri al cãror înþeles scapã muritorilor.
Asta s-a întâmplat cu puþin timp înainte ca domeniul real sã explodeze aplatizându-ne ºi transformându-ne creierele în conducte de gradul unu.
ªi chiar tu, cititorule, nu ai habar cã eºti de fapt o aparenþã. Nu te-ai gândit cã nu exiºti în domeniul real ºi cã eºti doar o instrucþiune din domeniul virtual. Un produs al artelor privirii, o combinaþie de coduri câºtigãtoare.
Cãci ce altceva ar putea fi arta? O urmã de melc, o aparenþã ºi ea, un reziduu al programului. Cine sã înþeleagã oare programul? Poate magicienii secretului. Ei sunt fiinþe fabuloase. Uneori se întrupeazã în subdomenii care pot pãrea reale unor fiinþe bidimensionale aºa cum am fost odinioarã.
Sub presiunea câmpurilor magnetice, universul plin de universuri se umflã sau se dezumflã. Conductele informaþionale sunt elastice. ªi ele se miºcã. În nodurile lor se gãsesc urme de luminã veche, materie stelarã de la începuturi, matrice informaþionale care au fost aruncate de program ºi aºa mai departe. Se petrec apoi tot felul de fenomene.
Viaþa nu este decât o reflecþie. O aparenþã. Materialitatea ºi solidaritatea se deduc din viteza particulelor. Viteza este foarte importantã. Mai apoi, materia invizibilã. Acolo unde conductele informaþionale se fac ghem reþinând lumina.
Lumina însã scapã de foarte multe ori din cauza câmpurilor magnetice. ªi atunci apare noaptea nopþilor în care tot felul de fenomene sunt posibile. Acestea fiind spuse, textul acesta este o aparenþã care se adreseazã þie, o altã aparenþã construitã dupã o tainicã grilã de lecturã.
Nemãrturisirea grilei e primul act al iniþiatului. Descoperirea grilei e actul subtil al celui trecut de utopice. Doar savantul desuet considerã grila un moft, o construcþie iluzorie. Iniþiatul lectureazã enciclopedia cu ajutorul grilei dar nu o face pentru a proslãvi predicþia sau profeþia.

Bah, Bufnila, toti scriitorasii astia din degeneratia zero zero sunteti agramati? Sa zguduiasca?! De ce dreaqu nu zguduiti voi gramatica pentru tontzi ca poate va cade ortografia in cap si ramane acolo ca doar e loc in prostie?
Perversilor, vreti sa dati filmu' cu cracii in sus ca sa-l felatzi mai cu spor?


------------------------------
Viitorul suna ocupat.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
unn film de
Ovidiu Bufnila


bobina 10

Simultaneitatea face inutilã raportarea la viitor dând posibilitatea de a-l interpreta prin lipsire de timp.
Timpul e un construct cãutat de serviciile secrete inamice. Regimul lor imaginar e bântuit de fantasme.
Din când în când, gãsim în ochii bobolinelor vârtejuri virtuale generate de centralele de informaþii de dincolo de orizontul vizibil.
Vârtejurile se cupleazã la matricele informaþionale ale formelor conþinute în enciclopedie, intrã în rezonanþã anunþând nesfârºitele rãzboaie matriceale.
Dar vârtejul nu e grilã.
Spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil par sã nu urmãreascã ocuparea unor poziþii avantajoase în raport cu sistemul nostru de referinþã. Ar fi prematur însã sã ne pronunþãm asupra intenþiilor lor. Refuzã sistematic sã intre în contact cu noi ºi nu dau semne cã ar dori sã negociem.
Nu par interesaþi de tehnologiile noastre ci se concentreazã asupra unei metafizici a tehnologiei.
Structurile imaginare libere ºi matricele virtuale ale artefactelor par a le fi de trebuinþã pentru un plan ascuns.
Organizarea superioarã prin catastrofe dezvãluie fiinþarea-funcþionarea artefactului în structuri imaginare libere, morfologia lui aparþinând simultaneitãþii ºi fiindului.
Numai din punctul nostru de vedere existã efectul de orizont al continuumului ºi de aici iluzia evoluþiei tehnologice. Fiind simultaneitate ºi nu adãugare, fiind desfãºurare deodatã ºi nu construcþie, artefactul este o preexistenþã aparþinând unui plan ascuns pe care îl cerceteazã absorbiþi desueþii astronomi din Quantila.
În mod fals artefactul aparþine istoriei ºi contextului. Tehnologia este o stare a lumilor fiind a structurilor imaginare libere care nu au a-ºi cãuta vreun suport, ele nefiind în funcþiune.
Artefactul ºi tehnologia nu sunt importante prin funcþiile lor care ar fi spre buna funcþionare a enciclopediei, crede Elal Belal din Ehren.
Artefactul ºi tehnologia aparþin structurilor ascunse ale universului plin de universuri, enciclopedia revendicând artefactul spre folosinþa lui.
Nu facem o delimitare între fiinþã ºi artefact, ele fiind unul ºi acelaºi obiect al viului ºi, în ultima instanþã, a ultimului sens, fiind al profunzimii fundamentale.
Arestarea artefactului, proasta lui folosire ºi greºita interpretare a funcþiilor sale, reduc fiinþa la acte vulgare, la un pragmatism minor ºi la sfârºitul istoriei ca desfãºurare iluzorie.
Un motor uriaº va fi strivit de gravitaþie în timp ce un nanomotor va scãpa controlului el manifestându-se nu atât liber cât condus de forþe subtile cãtre executarea unor sarcini enciclopedice.
Toate acestea nu pot împiedicã revoluþia tehnologicã sã se desfãºoare în mod aparent cãtre un ultim sens în Bulbona, Nulome ºi Adamville, fiind acesta sfârºitul enciclopediei sau desecretizarea universului plin de universuri.
Problema ar fi destul de simplã în lipsa unor structuri imaginare libere, a unui act de reflecþie susþinut într-un univers lipsit de fiind.
Evenimentul nu ar putea fi însã eveniment nefiind construit dupã instrucþiunile unor structuri imaginare libere astfel cã însuºi evenimentul este dovada funcþionãrii unor astfel de structuri care reclamã, în bifurcaþii, dezvoltarea tehnologiei ºi tehnicii.
Artefactul ca obiect cosmic nu s-ar putea produce fãrã o matrice virtualã care sã-l organizeze ºi care sã se afle înaintea lui în existenþa-funcþionare.
Intuiþia, descoperirea, proiectarea ºi experimentul nu sunt decât exerciþii minore care pun în luminã matricea virtualã desecretizând-o fãrã a cunoaºte sarcina de profunzime ºi sãgeata catastrofei prime, sugereazã Iagomanian din Tulule.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 11

Scepticii sau academicianul desuet din Nulome, din Takla Makan ºi din Guaribo ar întreba cu maliþie la ce i-ar trebui universului plin de universuri o umbrelã sau un manometru sau un telescop iar filozoful arogant ar spune cã universul plin de universuri ar încerca sã se cunoascã privindu-se prin uriaºa lentilã acþionatã de un motoraº pus în miºcare de puterea vântului.
Nici una nici alta.
Trebuinþa nu este o funcþie a universului ºi nu este o fundamentalã unui artefact. Viitorul, conþinut în simultaneitate, ar putea dezvãlui martorului ultim adevãrata naturã a artefactului ºi tehnologiei.
Problema dacã acest martor va fi un artefact aflat în funcþiune sau nu este fundamentalã.
Dacã s-ar afla în funcþiune, structurile imaginare ar fi nesfârºite ºi ar pregãti o nouã stare de intenþionalitate, intenþionalitatea fiind starea supremã a universului plin de universuri.
Dacã nu s-ar afla în funcþiune, artefactul-martor ar fi un pasiv al inventarului pe care matricea virtualã îl va fi pãrãsit întorcându-se în instrucþiunile enciclopedice.
Aceasta fiind o lipsã exemplarã, serviciile secrete inamice pun la cale un atac pe un front de adâncime. Ar putea fi doar o simulare.
Suntem pregãtiþi pentru atac ºi contraatac.
Potrivit unor responsabili de ordin superior, viruºii produºi de serviciile secrete inamice ar putea induce centre ºi periferii în profunzimile omogenitãþii noastre. Dar noi suntem esenþa structurilor narative ºi descriptive.
Noi suntem picurii de ceaþã din Tonga Tongao, noi suntem vântul de searã din Kauna Kunaó, noi suntem vârtejul ameþitor al dansatorilor din Ponema Katai.
O uriaºã balenã albastrã se arãtã în docurile din Puerto Pico ºi flecãri despre câte-n lunã ºi-n stele cu pricoliciul de la arsenalul din Galeea.
Generalul Monteores îºi trimise scafandrii sã afle ce ºi cum iar Obin Oba porni un rãzboi pe viaþã ºi pe moarte cu vicepreºedintele Weinberger.
Domniºoara Margareta îi trimise begonului de Bagoda un mesaj secret prin care îl avertizã asupra unui posibil atentat, împãratul Ogawa ceru vânãtorilor sãi pielea balenei albastre iar Abu Kadâr îºi duse submarinul galben în apropiere de Bulbona pentru un bombardament de searã.

Apai vezi, noi suntem mici si prosti,jupane....de unde sa stim noi atata lucru?De ce ne mai chinui cu jeniul matale?

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 12


Generalul Baºkaev vru sã încheie o alianþã secretã cu augusta oficialã din Guaribo. Femeile din Mandhala îºi fãcurã apariþia pentru prima oarã pe muntele Haman iar electricii din Susa Mabusa se pregãtirã sã invadeze Tulule.
Bobolina se întâlni cu un alchimist din Marsila Molé într-o cafenea de pe bulevardul trandafirilor din Cutumbe. Alchimistul încerca sã producã un atractor straniu ºi se dãdea în vânt dupã artele privirii.
Argobai Gogobenos, preafericitul din Kodaon, decretã anotimpul fluturilor iar guvernatorul din Togai încercã sã se transforme într-o libelulã cu ajutorul unor învãþaþi din Gozeh.
Învãþaþii ºtiau tot ce se poate ºti despre naºterea universului plin de universuri ºi reuºiserã s-o facã sã vorbeascã pe balena albastrã din Puerto Pico ºi descifraserã înþelesurile unor mesaje gãsite în nisipurile din Galobra.
Mesajele erau adresate unui magician din Susa Mabusa care avea legãturi oculte cu inspiraþii din Kalabrar.
Eremiþii reformaþi se strânserã în Kauna Kunaó. Pregãtirã conferinþele aprilice ºi trimiserã invitaþii în întreaga enciclopedie. Agobembe Kabila îi anunþã cã va þine un discurs memorabil despre sfârºitul minunatei arte a spionajului iar colonelul Sharun îi sfãtui sã-ºi ia unele mãsuri de precauþie.
Nodurile informaþionale din Azego Bazego, Adamville ºi Bankusai se fãcurã nevãzute într-o noapte fãrã lunã iar pneumaticii din Ghile Ga se arãtarã gata sã înfrunte diavolul într-o bãtãlie pe viaþã ºi pe moarte în valea Bogga.
Vicepreºedintele Weinberger ceru amiralului sãu sã trimitã un portavion în zonã iar generalii Guan Ho ºi Guan Hoa se grãbirã sã pãtrundã în trecãtoarea Qe pentru a forþa iniþierea unor negocieri.
Dansatoarele din Beauburg povestirã cã magicienii secretului animau uriaºa balenã albastrã ºi cã forþe tainice puneau la cale schimbarea lumii, aroganþa, lipsa de program, iluzoria glorie, nemoartea prin act cenaclier sau insular, falsa retoricã despre moartea genului, subretele sau malagambiºtii literari care trec drept critici cu ºtaif fiind doar câteva dintre elementele unui carnaval al imaginarului.
Plãcerea gurmandului, nãrãvit ºi insuficient, maestru declarat al referinþei, pare sã fie doar execuþia în piaþa publicã a scriitorului care, chipurile, ar trebui sã îndeplineascã un ritual al scrisului.
Scriitorul trebuie sã facã orice numai sã încapã în meschinele canoane ºi regulamente instituite de augusta oficialã, oricare ar fi ea, sau în molatecele sau vulgarele texte, chipurile critice, vânzolite prin Puerto Pico, Lamona, Cutumbe ºi Mauna Lao.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 13


Scriitorul este o trompetã inspiratã a vremurilor ce vin, este salvatorul ºi învãþãtorul. Malagambiºtii literari din Kawala considerã chiar cã scriitorul e conductor de tren gata, gata sã tragã semnalul de alarmã spre vestirea apocalipticilor evenimente.
Gurmandul arogant se hrãneºte din vechile canoane critice împãrþind cu mânie sau dispreþ bonuri valorice de glorie sau de prosperitate literarã.
Spiritul critic e mort ºi îngropat în timp ce mulþimile din Azego Bazego, Qiatotocoatl ºi Kumure sunt guvernate de mituri desuete ºi nefuncþionale.
Mulþimile trãiesc moartea propriului lor imaginar dãnþuind fantomatic, îngurgitând evenimentul, neºtiind cã sistemele liniare sunt defuncte ºi cã secretul este de fapt o complexitate.
Fandomul din Adamville, din Beauburg, din Cretona, Mastrokas ºi Marsila Molé este vãduvit de ani de zile de un spirit critic viguros ºi eficace. În schimb, noul val de scriitori este etichetat, încondeiat sau tratat paternalist de criticii desueþi pentru care istoria s-a oprit de mult din mersul ei maiestuos ºi tragic.
Spiritul critic e mort ºi îngropat dar criticii desueþi se întrec în catalogãri gomoase ºi sentinþe arogante. Fandomul are nevoie de nerv. Fandomul are nevoie de forþele de creºtere care se aflã sub semnul disoluþiei nu prin lipsã de asociere vremelnicã ci prin lipsa unui discurs viril ºi devastator.
De ani de zile penibilele bârfoteci insulare sau cenacliere din Galeea, din Tulule ºi din Kyo Sao, în marginea infantilismului, þin loc, anecdotic, spiritului polemic cuceritor, sãnãtos.
Niºte nimenea se bat cu palma pe burdihan pleznind cu metafore ºi acrealã nodurile informaþionale.
E libertate dar nu e spirit critic revoluþionar.
E libertate dar nu e curaj.
E momentul istoric al individualitãþilor puternice, obsesii mortale pentru spiritul colectivist.
Neaveniþii ºi impostorii s-au aciuat la sânul fandomului gâdilându-l ºi tembelizându-l prin act aºa-zis critic paternalist, prin construcþii hilare, prin structuri narative vulgare. Sã te umfli de râs cum mai chinuie niºte nimenea referenþialitatea de parcã adevãraþii rãzboinici ai imaginarului ar fi niºte sugari.
Dar aceºti critici prãfuiþi pun, chipurile, talpa-n gât, vrând sã-i înveþe pe noii veniþi cam ce va sã zicã scriitura. Forþele de creºtere au poate o ultimã ºansã de a revoluþiona spiritul critic. Forþele de creºtere au o ultimã ºansã de a porni noua cruciadã a imaginarului spre deruta serviciilor secrete inamice.
Stã în savoarea scriiturii lor, în libertatea lor de expresie, în superbia fiinþãrii lor sã înceapã revoluþia imaginarului. Altfel, toþi aceºti minunaþi tineri, se vor bucura de o scurtã notã în pagina istoriei fandomiale.
Fervoarea lor, prospeþimea ºi curajul de a sparge falºii idoli ºi de a arde falsul spirit critic care-i guverneazã penibil sau gomos, în prefaþa cãrþilor sau în nodurile informaþionale, sunt atât de preþioase în aceastã minunatã cruciadã.
Li se vor opune unii, prin diverse mijloace, prin spirit de gaºcã sau prin act arogant, paternalist ºi leºinat în pieþele publice din Guaribo, Adamville ºi Takla Makan ºi Mauna Lao.
Ei ºi?

Bai, cinemagia, wake up! Ce pula mea au a face scrierile insipizde ale domnului Bufnila cu filmul? Daca erau scenarii, mergeau -sa zicem - la 'Atelierul de scenaristica', und eisi fac copiii blog-uri. Asa, sint nevoit sa dau cu ochii mereu de ele cind intru pe sectiunea asta. Ce e asta, cultul lui Bufnila? Omul scrie execrabil de prost. A murdarit destule fituici si fanzine la viata lui ca sa mai maculeze si pe aici. Obligati-l sa vorbeasca da filme, sa ne zica de regizorii lui favoriti, si poate atunci o sa ne prefacem ca ne pasa.

Hanovra
 

Hanovra
short story de
Rober David


1. O umbrã pititã printre dungi orizontale.

Lucius Hartl stãtea cu coatele sprijinite de marginea balconului ºi fuma într-o dimineaþã splendidã de primãvarã, cu pãsãrele ºi fãrã zgomot de tramvaie. La treningul sãu rozaliu peste care îºi trãsese un pulover Shetland se uita din spatele perdelei însãrcinatul cu prevenirea delictelor pe strada Hanovra.

Din spatele lui Hartl, pe uºa larg deschisã, împreunã cu razele soarelui de aprilie, intrau ºi ieºeau sunetele stridente ale imprimantei matriciale cu opt ace. Lucius Hartl se întoarse ºi aruncã peste umãr o privire dispreþuitoare. Nimic nu se putea clãdi pe minciuna tehnologiei…

Se rãsuci pe cãlcîie. Reintrã în apartament lãsînd storurile sã cadã cu o miºcare scurtã. Din fotoliul pîntecos, formã larg numãrul de la STRETOPSIM ºi ceru cu Prlek. În compania muzicii lascive, numãrã secundele pînã ce vocea ºuierãtoare a apelatului explodã într-o cascadã de invective.

Lãsînd de la el, Hartl nu comentã. Abia într-un tîrziu, cînd ºuvoiul de blesteme se curmã, iar liniºtea se instalã fãrã ca Prlek sã fi închis, Lucius Hartl se ridicã ºi rosti în ritmul paºilor sãi largi:

- Bunã Prlek, am nevoie de o tiparniþã rezonabilã. Pînã cînd te gãsesc?, ºi liniºtea se lãsã din nou între cei doi, anunþînd orice.

- Stai acasã, coborî vocea, o sã vinã cineva la tine.

Calculatorul lui Lucius Hartl pãrea tumefiat de acþiunea sutelor de chiºtoace. Mai multe sticle goale pluteau între picioarele biroului.

Cu un ºut bine þintit, utilizatorul îºi fãcu loc la masa de lucru. Pe ecranul monitorului se lãþea un text dezlînat, oferind privirii paragrafe, linii de dialog, semne de punctuaþie. Din loc în loc, imagini brãzdau documentul.

- Desene. Mhm. Desene, mormãi înciudat.

Naviga prin text. În sus, în jos. Ecrane în ºir cu desene, unele mai mici, altele mai mari, schematice sau pline de detalii, fãrã nici o importanþã dacã se gîndea la rezoluþia execrabilã a imprimantei.

Scoase de sub un vraf de hîrtii mouse-ul ºi selectã întregul text. Apoi îl trecu într-o grafie mai puþin risipitã. Eliminã excesul de blancuri. Punctã desenele ºi le scoase din context. Rearanjã documentul. Era ceva mai bine.

Comandã o nouã printare ºi tãie hîrtia care suportase imprimarea.



2.Amintiri

Cum o mai dureau fragmentele critice… Cum o mai frigeau…

I se pãrea ridicol tot dialogul prin editoriale. O adevãratã risipã de energie din partea sa, o justificare a prezenþei în colectivul redacþional din partea criticului veleitar. În definitiv, cine era Viaceslav Bugarovici sã facã pe instanþa supremã în împãrãþia semnelor de punctuaþie? Cine-i dãdea dreptul impetuosului dactilograf plãtit cu bani obþinuþi din intervenþiile animatorului de tinichea, care susþinuse vremelnic dar fervent maºinãria de produs iluzii? Cu puþinã indiferenþã ar fi scãpat mai ieftin. Dar temperamentul doamnei Tominova nu suporta asemenea abjecþii.

Intreaga serie de fragmente critice îI trecuse pe la urechi ca un miros urît. Practic, descoperind în paginile singurei reviste care mai merita atenþie numele celui care încercase fãrã succes sã-i facã pierdut numele de fatã într-un acces de tinereþe, Miroslava Tominova se gîndise cu nostalgie la toþi anii ce trecuserã de-atunci… Dar abjecþia persista…

Din tot colectivul în mijlocul cãruia se formase, patina timpului decupase doar cîteva fotografii pe care acum, legãnîndu-se în balansoar, cu fruntea luminatã de liniºtea primãverii, Miroslava Tominova le privea emoþionatã. Într-una din poze, un tînãr sfrijit, cu nasul proeminent ºI o mulþime de coºuri desenate pe fruntea îngustã, schiþa un zîmbet vinovat de la braþul Domniºoarei-de-Porþelan. Bugarovici. Marele critic.

Miroslava Tominova renunþã la amintiri. Se ridicã din balansoar, fãcu douã-trei miºcãri în faþa oglinzii, trecu pe lîngã cuier, îºi luã puloverul cu nasturi ºi pãrãsi încãperea.

În stradã, o luminã orbitoare se pogora din tãriile cerului peste trecãtori. Nu era multã lume.

Zãri expus în faþa chioºcului de presã ultimul numãr din revista în care semna ºi marele critic. Apãruse la timp.

Cu exemplarul în mînã, citi din mers fragmentele critice pãºind arar cãtre casã. Bugarovici nu se lãsa. Tãia din nou ºi spînzura cu aceeaºi nonºalanþã sfidãtoare, ca un vãmuitor al destinelor scriitoriceºti. În colþul gurii doamnei Tominova, suprapunîndu-se peste un rid, zîmbetul se nãscu. Ca de obicei, îºi proslãvea colegii de generaþie ºi scuipa scîrbit peste tinerele talente.

Miroslava Tominova reintrã în apartament ºi se aºezã la locul sãu, încercînd sã ghiceascã printre balansãri ce-l determina pe Bugarovici sã fie atît de intolerant.

“Puneþi mîna ºi citiþi, învãþaþi limbi strãine ºi abia apoi îndrãzniþi sã atacaþi un titan! Lichelele care se cred mari publiciºti ar face bine sã treacã întîi pe la ºcoalã dacã doresc sã iasã din bolnavul anonimat al provinciei ºi sã încruciºeze spadele cu adevãraþii mînuitori ai condeielor.
Nu trebuie sã apelezi la sefulturã (vezi V. Bugarovici, SF Jockey de mucava) pentru a te transforma într-un ludic, omnipotent mînuitor al hilaritãþii. Scrieþi numai dacã aveþi ceva de spus, altfel lumea copacilor se va sfîrºi mai devreme ºi noi odata cu ea!…”

Miroslava Tominova rîdea cu gura pînã la urechi.

Deschise fereastra ºi hohotele se pierdurã în ecouri printre casele strãzii Hanovra.

Iar în spatele perdelei, un declic imortalizã apariþia personajului.



3.Domnul Baltazar

E liniºte pe strada Hanovra. Reparaþiile dureazã.

Soarele deseneazã la orizont dîre violacee printre norii de bumbac.

Un cuplu boem iese la plimbare pe sub arcadele mansardelor. El, tipul robust, de înãlþime medie, grãsuþ dar sprintem. Ea, la a doua tinereþe, ºi-a pãstrat feminitatea ºi supleþea în ciuda rutinei. Se plimbã relaxaþi.

Pe celãlalt trotuar se aflã sediul cotidianului local. Peste cîteva minute, copiii vor distribui trecãtorilor ediþia specialã de searã.

O maºinã de epocã staþioneazã în faþa intrãrii în clãdire. În spatele geamurilor fumurii, ºoferul þine motorul pornit. Domnul Baltazar poate ieºi dintr-un moment în altul.

Semaforul de la intersecþia cu Bulevardul Havel trece pe verde.

Un bãrbat îºi face apariþia dinspre librãria de la colþul strãzii. Se grãbeºte cãtre brutãria de la celãlalt capãt al ºoselei. Trece iute pe sub firma luminoasã a sediului presei locale, traverseazã fãrã sã se asigure pînã pe celãlalt trotuar, se ciocneºte de umãrul domnului ieºit la plimbare, îºi cere scuze din mers ºi intrã într-unul din blocurile de garsoniere.

Urcã la primul etaj, intrã într-un din camere ºi scoate din geantã aparatul de fotografiat cu teleobiectiv. Fãrã sã dea draperia la o parde, strecoarã aparatul printre faldurile grele ºI marcheazã cîteva instantanee cu Lincolnul model 1936.

Din redacþie coboarã în fugã pe treptele de marmurã domnul Baltazar. Aparatul se concentreazã asupra capului. Domnul Baltazar intrã în maºinã. Lincolnul demareazã.

Soarele dispare între blocuri. Atmosfera pare încãrcatã ºI ceva iminent dã impresia cã are sã se întîmple.

Un cornet golit de floricele se rostogoleºte în lungul bordurii, peste asfaltul proaspãt turnat.



4. Decoraþii ºi suc la dozator

Domnul Pavlicek a fost colonel de securitate. Acum, ieºit la pensie, îl gãzduieºte pe fiul sãu, Miro Pavlicek, în apartamentul pe care l-a primit prin ordin de serviciu în urma îndelungatei sale activitãþi.

De la etajul cinci al blocului turn care împarte strada Hanovra în douã jumãtãþi ce se deosebesc prin calitatea asfaltului, domnul Pavlicek – tatãl urmãreºte programele de televiziune cu aviditatea celui dornic de un cîºtig suplimentar.

Doamna Pavlickova a rãmas o amintire dureroasã în sufletul soþului sãu. Viaþa, sfidînd orice raþiune, nu þine cont de nevoi.

Strecurîndu-se printre cumpãrãtorii din piaþã, domnul Pavlicek – tatãl se gîndeºte la punga cu decoraþii din aur. El. ªeful gãrzii de corp a Celui Mai Iubit Fiu. Pakistan, India, China, Emiratele Arabe, Iranul, chiar ºi Marea Britanie îºi exprimaserã alese aprecieri la adresa emisarilor þãriºoarei din Est. ªi decoraþiile au rãmas.

Respirã greu. Cumpãrase cîteva verdeþuri ºi umpluse cu suc de la dozator sticla de doi litri. Urma sã aparã Miro, sprijinindu-se de pereþii etajului.

Ajunge la trecerea de pietoni. Traficul este foarte dens. Cînd semaforul indicã verde, iese în marginea ºuvoiului de pietoni ºI traverseazã.

Intã, fãrã sã-ºi dea seama, în raza de acþiune a teleobiectivului. Un nou chip, o nouã poziþie.



5. Pictor ºi model

La etajul al doilea al clãdirii pe care se sprijinã redacþia cotdianului Zorii Hanovrei, o pensulã contureazã trãsãturile dure ale pictorului Jaroslav Urban. Autoportretul se naºte din albul pînzei. Doi ochi uºor depãrtaþi, barba îngrijitã, coada care adunã pãrul crescut rebel.

Lîngã ºevaletul care sprijinã ultima materializare a imaginaþiei artistului, un alt cadru din lemn susþine nudul unei tinere orientale.

Din camera de alãturi, o tavã cu douã ceºti de cafea pluteºte pînã aproape de colþul în care lucreazã bãrbatul. Îmbrãcatã într-un chimono azuriu prins cu un cordon lat care se înnoadã într-o fundã mare, tînãra orientalã se apropie cu paºi mici. Cele douã ceºti din porþelan se umplu cu lichidul întãritor. Fata se îndreaptã cãtre fereastrã ºi se opreºte cu coatele pe tocul geamului. Departe, în piaþã, porumbeii survoleazã tarabele.

Autoportretul e gata. O luminã ca un abur strãlucitor încadreazã întregul personaj.

Bãrbatul se ridicã de lîngã ºevalet ºI-ºi smulge barba dintr-o miºcare. Peruca descoperã un craniu pleºuv, o faþã îmbãtrînitã, o gurã ºtirbã.

Fata se apropie de tablou. Figura i se lumineazã, iar ochii devin douã fante.

Pictorul vine din spatele tablourilor cu o pînzã cu care acoperã ultimul desen.

Cei doi se aºeazã în fotolii, în faþa ferestrei larg deschise, apropiindu-ºI de buze ceºtile cu cafea. Un scrîºnet de frîne urcã din stradã pînã în camera de lucru. Cei doi se ridicã apropiindu-se de locul în care priveliºtea li se relevã. Într-o baltã de sînge un Dalmaþian agonizeazã.

Din blocul de vis-�*-vis porneºte un nou impuls care comandã declanºatorul aparatului de fotografiat.



6. Expoziþie

Însãrcinatul cu prevenirea delictelor se arãtã ului de succesiunea chipurilor, revelatã în soluþia pentru developat. O nouã serie de anonimi va fi expusã curînd în continuarea seriei din debara. Figuri comune, expresii indescifrabile, oameni obiºnuiþi.

Un manual de istorie al Hanovrei, ascuns de privirile discrete ale orcãrui plãtitor de impozite.

“And about what is the story of your screen play ?”, îi rãsunã în minte întrebarea dintr-un serial la modã.

“About nothing !”, veni rãspunsul, ca un declic pornit din spatele unei ferstre.

Sa imi mincati pula, tu si robert david.

bango saradai !

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 14

Cântecele de sirenã, perverse ºi înºelãtoare, ideologiile prãfuite ºi tãmâierea ar putea fi oare pericole pentru forþele de creºtere?
Fervoarea cruciadei le va arde cãci organizarea superioarã a enciclopediilor se face prin fracturi ºi bifurcaþii în timp ce sentimentalismul ºi dulceaþa criticului desuet sunt ale evoluþiei ºi ale deºertãciunii care duc sublimul ºi spiritul critic în pustiu.
Încercatul mileniu pune într-o altã luminã imaginarul ºi relaþia lui cu câmpurile magnetice. Fie aceasta o metaforã care desemneazã câmpul enciclopedic aflat în proximitatea privitorului, lector ideal.
Câmpurile enciclopedice sunt cele care formeazã ºi susþin imaginarul iar forþele de creºtere ar putea porni o cruciadã pentru recuperarea enciclopediei.
Enciclopedia nu este o sumã dar conþine un inventar enciclopedic pe care forþele de creºtere l-ar putea intui.
Ar putea porni cu ambiþie în cãutarea lui.
Sigur cã l-ar putea inventa inventariind instrucþiunile enciclopediei. Ar lupta pentru distrugerea ei, pentru subminarea unei perfecþiuni semantice prãfuite pregãtind rãsturnarea puterii vechiului imaginar ºi metamorfozându-se apoi în noii constructori în toate instrucþiunile enciclopediei.
Forþele de creºtere ºi-ar putea construi lideri, ºi-ar putea hotãrî eroii într-o lume a complexitãþilor. Forþele de creºtere trebuie sã lupte într-o cu totul altã lume ºi sã punã la cale noi instrucþiuni ale enciclopediei. Cruciada forþelor de creºtere ar putea fi nu doar revoluþie a spiritului critic.
Cine se teme de vârtejurile semantice ale enciclopediei aflate în miºcare haoticã se va þine cu dinþii de un iluzoriu promontoriu conceptual.
Aºa cum, prãbuºindu-se în gol de la peste douã mii de metri înãlþime, egulabul de Mitombe a încercat sã se agaþe de o bucatã siropoasã de nor.
Poate cã vom explicita într-o bunã zi propoziþia simultaneitãþii care cuprinde atât predicþia cât ºi profeþia care te guverneazã cititorule atît de subtil.
A lupta în câmpurile de bãtãlie enciclopedice înseamnã a te pregãti fie pentru deziluzie, fie pentru jertfã.
A fi insurgent înseamnã a refuza, a stârni haosul pentru a-l guverna. Insurgenþa este o stare fundamentalã a viului în exerciþiul sãu sub presiunea câmpurilor magnetice. Insurgenþa e cuprinzãtorul iar spiritul e necuprinsul tentat de a cuprinde.
Noii cruciaþi vor descoperi ei singuri templul ºi noile legi.
Altfel vor sfârºi în vulgaritate ºi micime fiind în cele din urmã înghiþiþi de hulpava enciclopedie care, metamorfozatã în câmpuri magnetice, þinteºte cãtre desfãºurarea ei ca ºi câmp material care asigurã suportul interpretãrii.
Artele privirii sunt ale insurgenþei ºi premerg interpretãrii ºi descoperirii.
Forþele de creºtere pot arunca o altfel de privire enciclopediei provocând-o ºi deconstruind-o pentru a o stãpâni vremelnic. În aceasta constã taina. Iar adevãratul drum, care duce de cele mai multe ori în pustiu, e drumul cãtre miracol.
Forþele de creºtere ar putea înfãptui miracolul noii enciclopedii chiar dacã aceasta ar fi superba lor jertfã ºi un act aparent minor în imensitatea universului plin de universuri.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 15

Tainice instrucþiuni ale enciclopediei. Închid în ele structuri narative de profunzime. Gata sã ardã esenþa.
Dar suntem feriþi de pericol. Trecerea de la periferie la centru se face prin vecinãtãþi ºi nu prin insurgenþa preschimbatã-n vârf de lance împotriva limitei.
Limita e nefiindul.
Nici nu existã cu adevãrat. Ar putea fi o convenþie stabilitã de rãzvrãtiþii din Takla Makan, din Gozeh, din Kalabrar. Rãzvrãtiþii vor sã arunce în aer academiile ºi universitãþile. Au virusat nodurile informaþionale. Se pregãtesc sã ia cu asalt câmpul informaþional universal.
Le domolim elanul acþionând prin buclele Davi. Iniþiem catastrofe sau câte o informare în cascadã. Artele privirii ne dezvãluie noi profunzimi. Reorganizând structurile narative nu e ca ºi cum ai pleca cu trenul dintr-un centru cãtre nord, cãtre sud, cãtre est sau cãtre vest.
Noi nu explicitãm periferia în raport cu centrul prin puncte cardinale. Noi lucrãm cu incertitudini. Lucrãm cu entropice ºi cu utopice. Din când în când, inspiraþi de totalitariºtii din Guaribo, din Doga Noga sau Cretona sau de scrierile conservatorilor din Nulome, folosim evenimentele mici pentru a construi un model.
Incertitudinea e esenþa.
Vulgarizând, Galeea sau Bulbona sau Adamville sunt niºte biete orãºele în raport cu un centru internaþional de putere iar acesta, la rândul lui, e o biatã mãrgicã în spuma universului plin de universuri.
Bineînþeles cã minunata artã a spionajului ar fi ridicolã dacã lucrurile ar fi chiar atât de simple. Iar noi, magicienii secretului, am cãdea în desuetudine.
Nu suntem orgolioºi. Ne deosebim de savanþii ºi scriitorii desueþi din Molina Mar, din Guaribo ºi Popocatepetlán. Bietele lor orgolii sucombã prin vulgarizare. Ele aspirã a fi ale centrului sau de a fi chiar centrul.
Ei ar fi autoritatea.
Bulbona, Mastrokas, Omah ºi Gozeh ar fi expresia lor. Ei sunt cuprinzãtorul iar structurile descriptive sunt ceea ce cuprind.





Ei refuzã realitatea.
Capul însângerat al iubitului lui Abu Kadâr nu e cap. E un construct care ar trebui interpretat. Scufundându-l în formol, studiindu-l cu lupa, modelându-l într-un nod informaþional primar, savanþii desueþi emit sentinþe asupra totalitãþii.
Nu le pasã de iureºul lumesc, de crunta realitate.
Nu le pasã de generalul Baºkaev care ar vrea sã deþinã controlul pe drumul diamantelor de luminã veche ºi sã punã mâna pe zãcãmintele de petrol din Burbansk. Nu le pasã cã împãratul Ogawa se gândeºte dacã nu cumva ar trebui sã încheie un armistiþiu cu spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 16

Savanþii desueþi trimit mesaje inocente scriitorilor desueþi. ªi toþi, împreunã, refuzã adevãrul despre rãzboaiele matriceale. Ei percep ºi interpreteazã desfãºurãrile care, chipurile, ar fi rãzboaiele. Milioane de oameni mor fãrã sã afle esenþa rãzboaielor matriceale. Mor pentru Bulbona, mor pentru Takla Makan, mor pentru Popocatepetlán, pentru Marsila Molé.
Nu au habar cã sunt prinºi într-o expresie matricealã pe care o produce enciclopedia în dauna formelor ei, aspirând la totalitate.
Iar enciclopedia îºi reorganizeazã structurile narative pe potriva textelor sale care ºi ele nu sunt altceva decât niºte desfãºurãri, nefiind matricea. Are o economie a ei, o economie ale cãrei acte ne scapã adeseori.
Ne punem însã întrebãri care ne chinuiesc pentru cã virtualitatea dã lovituri serioase economiei unor astfel de structuri narative ºi evenimente mici încã studiate în academii prãfuite de profesori desueþi, surzi la zgomotul rãzboaielor.
Economia rãzboiului e în floare aºa cum sunt ºi trandafirii, fie ei roºii, albaºtri sau galbeni, ocultând actele fiinþei cu parfumul lor.
Ocultarea actelor rãzboinice e cuvântul de ordine iar cine e optimist sau pesimist se poate duce liniºtit la culcare pentru cã vechile ideologii ºi teorii economice sunt deja la muzeul naþiunilor aflate în colaps.
Resursele ºi nu religiozitatea vor patrona suflul rãzboinicului. Înghiþite cu rapiditate, economiile orientalelor îºi dau obºtescul sfârºit în timp ce modelul economic al occidentalelor se apropie de glorioasa extincþie.
Economia virtualã se aratã victorioasã dar rãzboaiele ºi complexitãþile locale vor controla avântul sau declinul economic. Monitoarele vor deveni bun de folosinþã comun iar vulgarizarea virtualului nu va duce la mãreþia democraþiei ºi înflorirea ei ci la sfârºitul implacabil în mai toate lumile solare.
Desueþi acei gânditori care viseazã la votantul computerizat într-o lume în care eºti virusat prin e-mail sau cumpãrat pe nimic. Mase întregi se vor descoperi în sclavie printr-un simplu click.
Colectivismul, liberalismul ºi autoritarismul vor sucomba în faþa noii economii, fiind o economie a rãzboiului, cãci rãzboiul e suculent ºi profitabil.
Organizaþiile antirãzboinice vor înflori fiind ºi ele supuse profitului. Serviciile secrete vor aºtepta desecretizarea iminentã prin acte economice iar trocul virtual se va înscãuna ca ºi rege.
Trocul virtual va fi împãratul lumii ºi anticristul în acelaºi timp. Distrugerea familiei prin monosexualism ºi spectacol decadent al vulvei larg mediatizate nu face decât sã distrugã bugetul cuplului tradiþional spre afluirea noii economii.
Statele vor fi pulverizate de individualism ºi comportament antimonopolist în timp ce marile corporaþii se vor înghiþi pânã când vor ajunge la gradul zero al entropiei în timp ce puþinãtatea resurselor vor produce noi rãzboaie.

Multumesc, Ovidiu!
 

Ovidiu, iti multumesc pentru ca mi-ai postat aici Hanovra. Sunt curios sa aflu parerile celor care au citit povestirea.

Ambra Blu, ori esti prost, ori esti prost, altfel nu-mi explic de ce iti place sa stai cu p*** in gura.

R.D.

Re: Multumesc, Ovidiu!
 

Domnul Bufnila deveniti penibil,va creati alta identitate ca sa va laudati propria persoana.
Cred ca ar trebui sa intelegeti ca nu suntem gelosi pe geniu dvoastra si in nimicnicia noastra refuzam sa va acceptam ca liderul de opinie al SF-ului romanesc.
Faptul ca sunt putini scritori SF in Romania nu inseamna ca sunt si buni.
Iar in privinta filmelor SF,se fac o multime,intrebatii pe marii regizori ai Romaniei ce SF-uri le produc creierasele.


Asta v-ati adus-o aminte din generala?
Domnul Bufnila daca pretindeti ca sunteti un scriitor macar aveti decenta de a va comporta ca unul,nu va mai vindeti ciurucurile pe internet.
Daca cartile dvoastra nu au succes va recomand fundatia Filantropica!!!

Re: Multumesc, Ovidiu!
 

Mai iegjista o ieshplicatzie, shtii bancu' cu lupu', nu?

Re: Multumesc, Ovidiu!
 

Preputoi, ia-te de mina cu Bufnila si incercati sa avansati de la statutu' de banc, la ala de gang bang. Sa imi maninci si tu pula, da' pune-i mustar, s-o faci palatabila pentru valu' palatin. Apropo, nu mai exista fanzine unde sa va extaziati unul in fata altuia, cu povestiri sefe pentru copii?

Re: Sa:
 

un film bestial s-ar face dupa romanul sefe cu spargeri de banci Proiect Dubluve; singuru' roman cit de cit ecranizabil e ceva de Corn, Eucronoza.

Re: Multumesc, Ovidiu!
 

Ambra Blu, tzi s-au urcat premiile la cap. Degeaba le-ai luat, ca tot zero esti. In fine, nu mai pierd timpul ci tine. Esti jalnic.
Acum e randul tau. Injura!

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 17


Dar nu rãzboaiele în sine sunt subtilul înþeles al economiei viitoare ci stãrile rãzboinice din Cretona, Molina Mar, Nulome, Qiatotocoatl, Alundao, Pitonga Batonga, Pasola ºi Upândâva
Minoritãþile, prea slabe din punct de vedere economic pentru a duce rãzboaie de duratã dar pline de vioiciune în plan spiritual ºi solidar, vor fi o piaþã sigurã pentru artefactul de rãzboi ºi vor induce în zonele limitrofe economii de rãzboi.
Bulbona militarizatã va duce la declinul economic în Takla Makan în timp ce Kyo Sao va încerca sã-ºi controleze periferiile prin act comercial de rãzboi nu prin rãzboiul însuºi.
Trocul virtual va fi împãrat ºi anticrist într-o lume în care subtilul rãzboi meteorologic ar putea avea sorþi de izbândã în timp ce teoria etatistã sau liberalismul economic vor rãmâne fãrã suport.
Statul va sfârºi în desuetudine, structurile sale de putere fiind virusate ºi necrozate de grupuri rivale, de ºantaj ºi corupþie iar liberalismul economic va fi ucis de economia morþii, de un spirit religios haotic care va reclama nu libertatea economicã ci libertatea extincþiei economice.
Lipsirea de sens ºi miºcarea imaginarã a pieþelor de desfacere vor afecta orice prognozã economicã, instrumentarea haosului fiind necesarã pentru a se gãsi o nouã ordine economicã.
Miºcãrile antiuniversaliste nu sunt decât o reflecþie a actului autoritar, un adjuvant care produce fapte economice profitabile de la suplimentarea fondurilor pentru industria de apãrare pânã la actele de corupþie în consiliile municipale ale oraºelor care au fost rase de bãtãliile universalitãþii.
Forþele economice vor sfârºi ºi ele în plictis sau în mirajul jocului virtual, fiind doar o iluzie opticã. Artele privirii vor fi adãugate aceste noi economii în timp ce acþionariatele vor pierde din ce în ce mai mult din putere, hazardul virtual substituindu-se aºa-zisei hotãrâri sau adunãri a acþionarilor.
Pieþele cu geometrie variabilã sunt domeniile viitorului aºa cum câmpurile petroliere vor intra sub influenþa Burbanskului sau sub dictatura din Hombia sau a unor confederaþii ºi înþelegeri internaþionale.
Economia cu geometrie variabilã va fi cheia de boltã aºa cum trocul virtual va deveni fundamental într-o lume care, dacã nu-ºi va atribui o misiune atotcuprinzãtoare, chiar iluzorie, va sucomba în zeci ºi sute de stãri rãzboinice cu profit substanþial pe termen scurt. Economiile rãzboinice vor sfâºia statele, armatele, astãzi deconstruite, revenind în forþã la putere.
Complexitãþile, guvernate de minþi strãlucitoare sau nãucite, vor folosi elanul rãzboinic minoritar în dauna metropolei care, din punct de vedere economic, va fi susþinutã de periferii. Rãzboiul economic se va duce între periferii fie cã vor fi ele beganeze, toganeze sau molineze.
Metropola se va sfârºi în confruntãri ideologice în timp ce trocul virtual o va distruge corupându-i armata de funcþionari ºi virtualizând utopiile economice care au guvernat lumea în dauna ei, prin lagãr ºi apocalips, prin propagandã ºi lipsire de artefact sau prin preaplinul artefactului ca sens ultim al existenþei.
Masele largi vor fi seduse ºi se vor arunca orbeºte în vâltoarea consumului deconstruind artefactul ºi lipsindu-l astfel de sens. Economia morþii îºi va spune cuvântul cu perversitate reclamând pedeapsa cu moartea.

ugh...ce plictisitoare e chestia aia a lu' robert_david sau cum l-o chema... yuk!

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 18

Pedeapsa cu moartea stã la loc de frunte în justiþia cretonicã, în Tonga Tongao, în Bankusai ºi Guaribo, în însoritul Qiatotocoatl.
În San Gastoban, de exemplu, 80% din populaþie e de acord cu pedeapsa capitalã, condamnaþii la spânzurãtoare aflând de-abia în ultimul moment acest lucru.
Consideratã a fi exemplarã, pedeapsa cu moartea e un moment în care oglinzile sunt sparte, când patima ºi oroarea se transformã în act justiþiar.
Lipsa de reflecþie e un defect de percepþie, de inspiraþie, de interpretare a secretului. O teribilã cãdere în penumbra lunii, în vulgaritate ºi cumplitã nesãbuinþã.
Spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil nu dovedesc în nici un fel o asemenea capacitate. Reorganizând structurile narative ºi descriptive ale enciclopediei descoperim spirite care nu recunosc prezenþa spionilor. În aroganþa lor, spiritele conservatoare din Tomei Taiom, Kauna Kunaó, Tulule ºi Sumba Subaraio anuleazã ºi centrul ºi periferiile aruncându-le în vârtejurile unei retorici suspecte.
Omogenitatea se prãbuºeºte astfel în ea însãºi ºi, potrivit acestui eveniment, departe de centru, se naºte plictisul. Îndepãrtându-te de centru, întâlneºti relaxarea, chiulul, dezordinea. Ca sã disciplineze periferiile, augusta oficialã din Gozeh, Quzo, Cardena ºi Jaw Ab Jawal suplimenteazã forþele poliþieneºti, mãreºte efectivele de informatori ºi culpabilizeazã prin simþãmânt periferic sau prin preaplinul unui ideal.
Acolo unde nu se petrece nimic se va fi petrecut totul.
Acest construct ne va urmãri multã vreme, aºa cum ne urmãresc serviciile secrete inamice în aceastã fascinantã miºcare aparentã prin universul plin de universuri. Terifiantul obiect cosmic, spre deosebire de tot, se expliciteazã prin catastrofe. E liber. E scãpat din chingile formei ºi contextului ºi se înfãºoarã subtil în secret aidoma unor personaje ale umbrei înfãºurate iluzoriu în tãcerea conspirativã. Intriganþii, rebelii ºi dizidenþii sunt însã îngeri cãzuþi. Ei dau centrului lovituri de mucava. Îl ceartã. Îl ameninþã cu degetul. Instrumenteazã acte imaginare spre deliciul maselor. Masele nu-l urmeazã însã pe dizident. Ele se hrãnesc cu actele dizidentului, cu zvonurile despre rebeli ºi cu bârfele despre intriganþi dar cautã eroul pline de fervoare. Îl adulmecã. Îl construiesc în inimã. Îl cerºesc imaginarului.
ªtirbirea imaginarului sã fie doar o perversã încercare prin care Weinberger sã poatã prelua controlul câmpurilor petroliere? Sau, mai sigur, sã-i prindã pe luminaþii din Kyo Sao ca într-un cleºte?
Luminaþii, efemeride simbolice, nu par a fi urmaþi de mase. Luminaþii se folosesc de elanul revoluþionar dar îl aruncã apoi gunoierilor din Guaribo sau cheamã groparii din Molina Mar sã-l acopere cu un covor de flori.
Din punct de vedere geometric, luminaþii, constituiþi în elite, sunt în defensivã la centru ºi insurgenþi la periferie. Elitele curteazã mulþimile vorbindu-le despre descãtuºare ºi libertate în timp ce eroul le descãtuºeazã, aceasta fiind condiþia sa tragicã ºi devastatoare.
Noi credem, în profunzimea omogenitãþii noastre, cã eroul îºi conþine dizidentul, cã periferia îºi conþine centrul iar democraþia cuprinde dictatura. În regimul imaginar toate acestea se expliciteazã prin vecinãtãþi, limita fiind iluzorie. Fiind cuprins al corporalitãþii, limita nu exprimã decât o falsã materialitate, viteza profunzimilor dându-i aparenþele fundamentale.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 19


În miºcarea noastrã aparentã printre vârtejurile virtuale, porniþi în cãutarea acelui fascinant tot, dãm lovituri mortale conceptului, certitudinii ºi perfecþiunii. Ne reorganizãm structurile narative ºi descriptive pentru a le pregãti sã înfrunte rãzboaiele matriceale de dincolo de orizontul vizibil.
Pentru a induce în eroare serviciile secrete inamice ne arãtãm gata de a reinterpreta raportul dintre centru ºi periferie ºi producem unele evenimente în cascadã punând la cale revolta gunoierilor din Bankusai, dimineaþa generalilor din Nulome, insurecþia din Alundao, asaltul de la Pitonga Batonga, migraþiile de searã din Pasola ºi dansul norilor din Togai. Dar ºtim cã periferiile îºi devoreazã singure genialitatea ºi idealul ºi cã sfârºesc în vulgaritate încheind un armistiþiu ruºinos.
Pervers, centrul aºteaptã cu rãbdare decesul periferiilor. Dar nu le va lãsa sã se sfârºeascã în manifestãri ridicole sau tragice. În ultima clipã le va salva admiþând, efemer, întâmpinarea ºi sãrbãtorirea eroului cu surle ºi tobe. Se va împodobi cu ghirlande de flori ºi va arunca artificii prin cerul înroºit de gloanþe ºi bombarde ºi va pregãti în mare secret calvarul anonimatului pentru cel iubit de periferii.
ªi centrul ºi periferiile se unesc apoi pentru a conspira împotriva universului plin de universuri. Elitele pãrãsesc masele ºi se lasã pradã imaginarului, aruncându-se orbeºte în primul vârtej virtual întâlnit în cale. Tocmai de aceea secretizãm universul plin de universuri inventând catastrofe ºi evenimente epocale. Tocmai de aceea reorganizãm structurile narative ºi descriptive. Tocmai de aceea construim incertitudinea care bulverseazã formele.
Mulþimile din Omah, din Vale Note, din Ehren, din Metongo Bambo, din Polga Polgani ºi din Guabano Lao nu þin seama de acþiunile noastre. Ele îºi devoreazã eroii ºi, punându-ºi dizidenþii la butonierã, îºi cautã un duºman pe mãsurã.
Noi suntem gata sã-l construim.
Mulþimile îl vor adula sau îl vor ucide dând astfel semn despre teribilul adevãr al tuturor lumilor.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 20

Încã nu avem o imagine de ansamblu asupra serviciilor secrete inamice dar bãnuim cã se vor hotãrî asupra unor forme ºi stãri potrivit instrucþiunilor lor enciclopedice. Înregistrãm fluctuaþii magnetice sporadice. Sunt fie manifestãri ale câmpurilor, fie dovezi ale unor presupuse activitãþi militare ale inamicilor noºtri.
Iniþiazã proceduri de afluire cãtre profunzimile noastre ºi cautã o fantã spaþio-temporalã prin care sã-ºi infiltreze agenþii. Vorbim deja despre acþiuni care pregãtesc un rãzboi local, extensie a unui rãzboi matriceal. Generalul Baºkaev ar vrea sã atacãm pe un front larg. Generalul Monteores e de acord iar vicepreºedintele Weinberger îºi cheamã flota la ordine.
Dar noi suntem frontul!
Noi diabolizãm inamicul. Noi punem la cale rãzboaiele matriceale. Noi am putea fi propriul nostru inamic. Noi construim diferenþa. Noi eliberãm masele de presiunea imaginarului, noi vestim apocalipsa.
Sã vesteºti eliberarea, afirmã unul dintre personajele lui Tal San din Pântraºiva, e o lucrare împotriva imaginarului.
Asemenea lui, guvernatorul din Togai vesteºte eliberarea imaginii sale. El nu mai este liderul asediat ºi vampirizat de diverse reviste de scandal ci se aratã lumii hotãrât în politica lui, cu largã deschidere ºi foarte inventiv.
Serviciile secrete inamice vor încerca sã iniþieze un domeniu insular imaginar pentru a ne poziþiona ºi a ne neutraliza.
Regimul imaginar produce printre structurile sale narative ºi spaþiul insular atât de mult folosit în încercãrile ficþionale.
Pentru un scriitor, fie el din Nulome, din Guaribo sau Kalombra, insula este un teren de joc plin de tentaþii. El îºi poate construi imaginarul într-un astfel de spaþiu dacã ia în consideraþie dimensiunea criticã a insulei, dacã evalueazã corect potenþialul de imagine al evenimentului ºi dacã identificã operatorii de imagine.

Chiar asa, ce-i aicea, bar de negri, sat fara caini?
Acuma ca ati apucat sa va fluturati scarbavnicele madulare, ce sa mai fac?? Sper ca v-ati calmat si poate discutati pe un ton CEVA mai normal.

Re: Leonard:
 

Din ce am citit eu - nu. Majoritatea autorilor sunt ametiti de genul fantasy si chiar cand nu e asa sunt sedusi de atmosfera in defavoarea dramaturgiei. Asa ca nu lipsa de mijloace a cinematografiei rom e cauza ci lipsa de poveste din scrierile sefistilor.

Si singurul care scrie o poveste ecranizabila e Sebastian Corn.

Anticipatia
 

ANTICIPATIA

Revista Anticipatia continua Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice disparuta in anul 1974, la numarul 466. Primul numar al revistei Anticipatia (467) apare in 1990, aparitiile fiind lunare, dar nu foarte regulate, in ciuda intentiilor numerelor 467 si 468 de aparitie bilunara. Incepand cu numarul 546-547, apare in mod exclusiv in numar dublu, teoretic din doua in doua luni, dar si inainte mai aparusera cateva numere duble aleatorii: 493/494, 495/496, 517/ 518, 519/520, 528/ 529. Doua numere speciale: 500 (Adrian Rogoz) si 527 (CPSF - 40 de ani de la aparitie si grupajul tematic „Alte Romanii", realizat de Voicu Bugariu). Realizata de Editura Stiinta & Tehnica SA.

continuare in:
http://www.nemira.ro/dictionare/sf.a...=&categ=0&pg=3

8)

Catalin Badea Gheracostea
 

Participând, Cãtãlin Badea-Gheracostea conduce armatele eliberatoare împotriva criticii tembele ºi desuete izbeºte corpul dur al imbecilului grãmãtic dedat la acte vremelnice de stãpânire a imaginarului


Ai zice cã vin niºte armate. În corpul alternativei critice instrumentate de Cãtãlin Badea-Gheracostea e rãzboi pe viaþã ºi pe moarte, bubuie tunurile, huruie tancurile ºi, din când în când, cîte un porumbel al pãcii îºi dã duhul spre stupefacþia popoarelor de ficþionobauri. Straºnic am râs convins cã desueta criticã e urcatã pe catafalc de Cãtãlin Badea-Gheracostea care umblã cu armatele eliberatoare dupã el eliberând scriitorul de angoasa lui, de temerile lui lumeºti ºi instrumentându-l ca fiind. Cãtãlin Badea-Gheracostea are arsenalul în sânge, e rãzboinic pur, e haios ºi maliþios, dezvoltã ºi cultivã cinismul cu mãsurã ºi sfichiuieºte din goana calului sau de pe turela tancului. ALTERNATIVE CRITICE/o vedere asupra literaturii SF româneºti, Karmat Press 2001, nu este nici pe departe un travaliu critic

continuare in:
http://www.jurnalul.ro/forum/viewtop...t=765&start=30

:P