|
Ultimul Imparat - Akira Kurosawa
Dupa Toshiro Mifune, ne-a parasit si parintele sau artistic : Akira Kurosawa. Pictor convertit la cinema, scenaristul si mentorul propriilor filme, regizorul Kurosawa a adus Japoniei servicii mai pretioase decat celebra sa industrie. Nu si-a dorit porecla "Imparatul" (capatata in '60), dar longevitatea, nobletea si inaltimea la care s-a situat o justifica ....
Aura Puran A trai Afland ca i-au mai ramas doar trei luni de viata, un modest slujbas se hotaraste sa guste placerile vietii. Dar euforiile vin si trec repede. Disperarea omului creste, cu atat mai mult cu cat fiul si nora, scandalizati de noul stil de viata, ii intorc spatele. O conversatie intamplatoare ii furnizeaza insa, pentru prima oara de cand se stie, un tzel - care ii va fi suportul moral pana in clipa fatala. Stiind ca nu mai are nimic de pierdut, "molia" Primariei se transforma intr-o fiinta hotarata si curajoasa, care incepe o lupta apriga cu autoritatile, pentru a transforma un mic teren viran intr-un parculet de joaca pentru copii saraci. Dupa moartea sa, elogiile fostilor colegi si ale cetatenilor nu mai contenesc, izbanda individuala a unui fost "nimeni" parand a tine de domeniul miracolului. Filmul este, fara indoiala, o foarte frumoasa pilda: daca fiecare dintre noi ar face un singur bine, cat de mic, societatii ..- insa nu-si lasa descoperita intentia decat la sfarsit, cand lumina s-a aprins in sala, iar spectatorul este gatuit de emotie. Urmeaza : Biografie; Cei Sapte Samurai; Dodes'Ka Den; Ecranizari; Firesc; Gendai - Geki; Istoria / Jidai Geki; Kagemusha si ... multe altele. |
Re: Ultimul Imparat - Akira Kurosawa
Cam aiurea incepe articolul asta... ;)
Originally Posted by nume:
P.S.: Imi amintesc articolul... Foarte tare... 8) |
Re: Ultimul Imparat - Akira Kurosawa
Originally Posted by MinRep:
"Biografie Descendent al unei vechi familii de samurai, A. K. se naste la Tokio, la 23 martie 1910. Dupa liceu se inscrie la Academia de Belle - Arte, unde studiaza pictura. Talentul si pregatirea par a-i trasa deja drumul vietii cand - inexplicabil - se prezinta in 1936 la un concurs organizat de studiourile cinematografice japoneze. Devine astefel asistent de regie si, concomitent, scrie scenarii. In 1943, realizeaza primul film - Judo Saga, evocare captivanta a inceputurilor acestei arte martiale. Al doilea - Cel mai frumos (1944) - abordeaza un subiect de actualitate. Din acest moment, trecutul si prezentul alterneaza constant in opera sa. Dupa Rashomon (1950) care la Venetia, apoi in USA deschide portile Occidentului in fata cinematografiei nipone ce nu trecuse pana atunci de limitele zonei sale geografice, lui Kurosawa i se acorda libertatea totala de creatie si un buget nelimitat. Numai ca filmele sale devin tot mai costisitoare si nu au intotdeauna succesul de box-office preconizat. Dupa 1965, producatorii japonezi si chiar cei hollywoodieni ii resping o serie de proiecte, iar esecul financiar al amarului Dodes'ka-den ('70) il impinge la sinucidere. Dersu Uzala (Vanatorul din taiga, 1975) reprezinta mana de ajutor intinsa de sovietici. Dar numai cu sprijinul lui George Lucas, Francis Ford Coppola (nu "ffc" ;) ) si al casei 20th Century Fox reuseste sa duca la bun sfarsit ambitiosul Kagemusha('80) si sa realizeze Dreams ('90). Dupa eforturi financiare, urmeaza Rapsodie in august('91) si Madadayo('93) "Imparatul" pleaca dintre noi abia dupa al 30-lea film." (...) |
Cei Sapte Samurai
Cel mai faimos titlu din filmografia lui A.K. (Leul de Argint - Venetia 1954, Oscar pentru film strain - 1955). Niste sateni saraci arvunesc un grup de sapte luptatori experimentati pentru a-i scapa de banditii care ii napastuiesc periodic. Urmeaza pregatirea luptei si ciocnirile propriu-zise. In final - o victorie amara (doar trei samurai raman in viata) si o concluzie pe masura : epoca lor de glorie a luat sfarsit ... Si comic, si liric, si palpitant, Cei Sapte Samurai este in esenta un western - iar demostratia s-a si facut : cu cateva modificari in scenariu, aproape de neobservat, in exterioare mexicane si vestimentatie texana, John Sturges realizeaza, in '60, Cei Sapte Magnifici. |
Originally Posted by nume:
Care mi s-a parut un film infect....o pastisa penibila, fara pic de profunzime, cu actori dezolanti. Esenta filmului s-a pierdut, au ramas doar faptele, prezentate in mod absurd, fara pic de talent. Tratare superficiala a subiectului, accentul este pus pe vitejia pistolarilor, spre deosebire de filmul lui Kurosawa, preocupat mai ales de senzatiile si trairile taranilor (in primul rand) si ale samurailor. In lipsa acestei analize dramatismul dispare, ajungandu-se la un efect de comedie, probabil nedorit. "Cei Sapte Samurai este in esenta un western " - o afirmatie dincolo de adevarat sau fals...daca o acceptam, ce nu ar putea fi in esenta un western? :)....chiar si "Moara cu noroc" ar candida la aceasta caracterizare (ma refer la nuvela). |
Re: Ultimul Imparat - Akira Kurosawa
Originally Posted by nume:
Apropo, Aura Puran (dacä ea a scris si synopsisul ästa), si-a amintit gresit: Watanabe nu era poreclit "molia", ci "mumia" - si nu întâmplätor. |
Originally Posted by Bogie:
As spune cä ästa e cazul de fatä. "Cei sapte samurai" era ARTA. Remake-ul western... mestesug onest. De altfel, e interesant de observat cä unii analisti (regret cä nu-mi amintesc cine, dar retin impresia cä nu erau FISTEcine), sustin cä, pe alocuri, filmul lui Sturges ar fi chiar mai împlinit decât modelul initial - de exemplu, la portretizarea täranilor trädätori. Nu subscriu la pärerea asta, da' nici nu scuip pe ea. E un punct de vedere... In schimb, m-a dezamägit mult mai mult celälalt remake: "Ultrajul", dupä "Rashomon" - si, culmea! Martin Ritt e mai bun decât Sturges. S-a ambitionat sä transpunä în prerie decupajul lui Kurosawa, aproape cadru cu cadru. Ei, si? Ce-a rezolvat? Da, apropo de "Moara cu noroc": de ce nu? UN FEL DE western involuntar si avant la lettre, care de asemenea iese din tipar(ul de principiu) în sus, si devine artä. In fond, si "Baltagul" este, efectiv, unul dintre cele mai bune romane politiste scrise vreodatä. Evident, nu e NUMAI atât. |
Originally Posted by Pitbull:
Cat despre "The Magnificent Seven"... Mi s-a parut acceptabil. Un western frumos (ARTA, dar nu cine-stie-ce). Se remarca prin muzica lui Elmer Bernstein si prin jocul actorilor (Eli Wallach)... Cred ca i-as da nota 7 (;)). |
Re: Ultimul Imparat - Akira Kurosawa
Originally Posted by Pitbull:
"Dodes'ka den" " Pentru primul sau film in culori, K. alege peisajul respingator al unei bidonville si al locuitorilor acestuia. Adaptare a unei culegeri de nuvele japoneze ("Orasul fara anotimpuri"), filmul consta intr-o galerie de portrete ale degradarii umane, de la dementa cauzata de un viol pana la delirul foamei, de la sinuciderea din disperare pana la crima inocenta. Un grup de tzatze comenteaza intamplarile, care sunt legate intre ele prin prezenta unui baiat retard mintal. El trece de colo-colo conducand un tramvai imaginar, al carui zgomot il imita necontenit : dodes'ka - den, dodes'ka - den ... Cealalta fata a infloritoarei Japonii este insuportabila si sfasietoare. Pe o formula ce imbina realismul strict al situatiilor cu teatralitatea voit apasata a decorurilor si cu o stare de neputinta ce frizeaza absurdul, Dodes'ka - den ESTE CEL MAI SUMBRU FILM AL MAESTRULUI, in consonanta cu profunda lui disperare de la ora aceea, si, probabil, cel mai grav esec comercial al sau. " Asa ceva am vazut si la noi, doc. f. reusit, realizat de un baiat destept. @Minrep De acelasi regizor, vazute de mine : http://www.imdb.com/title/tt0057163/ (slabutz) http://www.imdb.com/title/tt0058437/ (din asta nu mai tin minte mare lucru) |
Cred ca din filmografia lui Martin Ritt doar "Hombre" (http://www.imdb.com/title/tt0061770/) mai trebuie amintit, desi mie nu imi prea place. Nu am vazut "Hud" (si celelate titluri).
|
Originally Posted by MinRep:
Dacä te referi la martorul crimei (observatorul obiectiv), exista si la Kurosawa. Si, da, au existat momente frumoase si bine gândite. Pe moment, filmul mi-a fäcut o impresie bunä. Dar acum, dupä atâtia ani... constat cä nu mi-a läsat nici un sentiment durabil. In schimb, de "The Magnificent Seven" îmi amintesc întotdeauna cu emotia bucuriei adolescentine de a vedea un western favorit. Muzica lui Elmer Bernstein... cine n-o stie, c-au folosit-o ca ilustratie muzicalä, de-a-mboulea! Si, de asemenea, toti cei sapte - Brynner, McQueen, Wallach, Vaughan, Coburn, Bronson si Bucholz - sunt unul si unul! Nu väd ce l-a nemultuit pe Bogie la ei. Dar sä revenim la Kurosawa. Multumesc, Nume, pentru fisa "Dodes'ka den". Sigur, e fireascä prezenta ei aici, dar tare m-am bucurat sä-mi reamintesc aceste elemente ale filmului. |
Originally Posted by Pitbull:
Schematismul lor, artificialitate etc. Probabil am vazut prea tarziu filmul asta :) @MinRep: rolul lui Paul Newman din "Hombre" e preferatul meu. |
Originally Posted by Bogie:
Altminteri, acel schematism pe care-l acuzi e real, desigur - face parte si el atât din "reteta genului" mentionatä mai sus, cât si din tiparele perioadei. Totusi, trebuie sä recunoastem: amicii îl folosesc cu har. Iatä, îmi revin în minte câteva elemente de caracterizare individualä: - lasitatea lui Eli Wallach - complexele lui Robert Vaughan - laconismul imperturbabil al lui James Coburn - sentimentalismul dur al lui Charles Bronson - entuziasmul naiv al lui Horst Bucholz (Ce ciudat!!! :huh: Nu gäsesc nimic caracteristic pentru Chris si Vinn - Yul Brynner si Steve McQuinn - si erau tocmai primii doi!) A, încä un detaliu interesant: "magnificii" nu-i reproduc întocmai pe "samurai". De pildä, elementele personajului lui Toshiro Mifune se împart, la Sturges, între doi: Chico (Horst Bucholz), si... Na, n-am uitat care. In plus, Mifune era bufonul "samurailor" (mor dupä secventa când îi sfideazä pe dusmani! :lol: ), iar aceastä calitate nu se regäseste la nici unul dintre "magnifici".
Originally Posted by Bogie:
S-ar putea sä parä off-topic, dar nu e. Ba as zice cä-i chiar interesant: pornind de la Kurosawa, am ajuns sä discutäm aprofundat în jurul unor filme ale altora, inspirate din creatia lui. |
Originally Posted by Pitbull:
Pai da...intertextualismul lui Matei Calinescu: lectorul ideal, avand timp nelimitat, care porneste de la Nabokov, ajunge prin el la Proust, Henry James, Flaubert, Stendhal, Racine etc. :w00t: |
Originally Posted by Bogie:
Originally Posted by Pitbull:
Originally Posted by Pitbull:
Iar daca tot suntem aici, as recomanda (celor care nu le-au citit deja) cele doua povestiri ale lui Ryunosuke Akutagawa care au inspirat filmul lui Kurosawa... Este vorba de "Rashomon" (care a servit ca inspiratie pentru spatiul si atmosfera din povestirea- -cadru) si "Intr-un bunget de padure" ("miezul" povestii, numai ca sunt vreo cinci-sapte versiuni - mai mult sau mai putin complete - si ambiguitatea este mai mare).
Originally Posted by Pitbull:
|
La dracu', incerc sa-mi aduc aminte de vreo doo ore cum se numeste filmul ala american copiat tot dupa K. , in care 3 tipi aflati intr-o gara unde trenul pare sa nu mai vina, povestesc aceeasi poveste, fiecare din punctul sau de vedere, total diferit de al celuilalt .... era cu Humphrey Bogart.
Ecranizari K. nu s-a multumit sa ecranizeze scriitori conationali, ci a comis gestul temerar de adaptare a unor clasici ai literaturii europene : Dostoievski, Gorki si Shakespeare. In demersul sau, el s-a bazat pe intuirea exacta a eternului uman. In fata filmelor Idiotul ('51), Azilul de noapte ('57)si Tronul insangerat (Macbeth -'57) respectiv Ran (Regele Lear -'85), cel care, sa zicem, nu stie nimic despre ilustrele surse literare, are tot temeiul sa creada ca subiectele sunt japoneze, intr-atat de reusita este niponizarea operata de K. Dar sfasierile sufletesti descrise de Dostoievski, zbaterile neputincioase ale marginalizatilor lui Gorki si - cu atat mai mult - salbaticia, cruzimea si haosul unor inceputuri de istorie britanica, nu apartin oare intregii omeniri ? Mai are vreo importanta ca Shakeaspeare l-a harazit pe Lear cu trei fiice, iar Kurosawa i-a dat batranului din Ran trei feciori ? |
Originally Posted by nume:
|
Originally Posted by MinRep:
@Minrep L-am vazut pe TCM acum ceva ani de zile.... e cam ceata in mintea mea. Stiu ca l-am prins dupa ce a rulat genericul de inceput. |
Din prea mult timp liber (dar si din preocuparea pentru acest topic), imi permit sa continui ce a inceput nume... Mentionez inca o data ca articolul apartine Aurei Puran si a aparut in ProCinema, nr. 41, ianuarie '99.
FIRESCUL Eu nu-mi creez filmele impunandu-mi sa gandesc rational. Ele sunt create de un firesc deplin. E ceva innascut, ce decurge natural: ma rezum sa filmez si merg inainte. [...] Actorilor nu le spun altceva pe platou, decat sa se lase calauziti de propriul lor firesc. (A.K., 1992) GENDAI-GEKI Termen japonez desemnand filmele a caror actiune se petrece dupa 1876 (reinstaurarea puterii imperiale si sfarsitul shogunilor) si pana azi. In acesta categorie intra Ingerul beat (1948), Cainele turbat (1949), A trai, Escrocii dorm in pace (1960), Dodes'ka-den, drame de factura (neo)realista, reflectii amare asupra nenorocirilor produse de tarele sociale in mediul citadin. Simptomatica pentru importanta acordata acestui gen e reactia sa la primirea Leului de Aur pentru Rashomon, cand declara ca premiul ar fi trebuit sa revina unuia dintre filmele sale sociale, cu nimic mai prejos decat Hoti de biciclete, de pilda. Regizorul se intoarce la gendai-geki dupa 1990, dar dintr-o alta perspectiva. Intelepciunea varstei domoleste patosul indignarii, culorile apusului de soare atenuaza asprimile. Vise (1990), Rapsodie in august (1991) si Mandayo (1993) au o melancolie senina care, fara sa eludeze uratul vietii, te invata sa cultivi partea ei cea frumoasa. |
ISTORIA / JIDAI-GEKI
Filmele a caror actiune se petrece inainte de 1876 sunt istorice, adica jidai-geki. Teme recurente: disputa dintre clanuri, oprimarea oamenilor simpli de catre banditi sau seniori abuzivi, degradarea castei samurailor, sclavia femeilor. Ceea ce ridica filmele lui A.K. peste productia standard de jidai-geki este, pe de o parte, formidabilul sau talent de povestitor, iar pe de alta, exaltarea cutezantei cu care cei buni isi asuma riscul si ii infrunta pe cei rai. Dinamismul ciocnirilot, suspansul subtil si umorul fac din Cei sapte samurai (1954), Yojimbo (1961), Sanjuro (1962) veritabile bijuretii. Ele sunt mai putin impresionante ca montare decat Tronul insangerat (1957), Ran (1985) ori Kagemusha (1980) - unde Kurosawa vorbeste despre putere, tradare, minciuna, identitate. Daca insa vrei sa imprietenesti pe cineva cu filmul japonez, incepe cu samuraii! |
KAGEMUSHA
Secolul al XVI-lea, intr-o Japonie ravasita de luptele dintre clanuri. Pentru securitatea sa personala, seful unui clan isi angajeaza o dublura (un kagemusha - in japoneza "umbra"). Sosia perfecta e insa un talhar (in dublu rol: Tatsuya Nakadai). Cand marele senior moare, consilierii ascund acest lucru, kagemusha continuand sa-si joace rolul. Cu tact si intelepciune, el ia cele mai viabile hotarari politice si militare. Afectiunea pentru copilul stapanului sporeste identificarea sa treptata cu cel disparut. Tot ce a construit se naruia la aparitia mostenitorului de drept, care il concediaza brutal si, in orgoliul sau razboinic, provoaca distrugerea clanului. Un eseu fastuos, meditativ si melancolic pe tema universala a copiei ce ajunge sa se identifice cu originalul. Palme d'Or, Cannes 1980. |
MIFUNE,
Toshiro. Actorul preferat al regizorului, iar pentru restul lumii, cel mai iubit dintre japonezi. A.K. il descopera la 28 de ani, distribuindu-l in Ingerul beat, in rolul unui derbedeu jalnic. Urmeaza alte 14 filme in care cineastul stie sa exploateze la maximum cele doua fete ale acestui interpret de exceptie : animalic si imprevizibil in zdrentele banditului din Rashomon, fals samurai galagios si agitat in Cei sapte samurai, seniorul victima a setei de putere in Tronul insangerat, felina salbatica si jucausa din Yojimbo si Sanjuro, politistul disperat din Cainele turbat si stilatul om de afaceri din Cerul si iadul ... Dupa Barba Rosie ('65), cei doi se despart, pastrand o discretie totala asupra motivelor. In 1993, la intrebarea unui ziarist, regizorul raspunde laconic : "Mifune e un mare actor. Mi-a dat tot ce a avut mai bun. " |
Kurosawa a urmat modelul lui John Ford, regizorul sau favorit, si a decis sa foloseasca in filmele sale in mare parte aceeasi echipa de actori.
In afara lui Mifune, care a marturisit spre sfarsitul vietii ca singurele sale filme cu care se mandreste sunt cele in care a jucat sub conducerea lui Kurosawa, mai merita mentionati 2 actori: Takashi Shimura si Tatsuya Nakadai. Shimura a fost unul din preferatii regizorului japonez jucand ca si Mifune in filmele lui Kurosawa incepand cu cele din anii '40 si terminand cu un rol mic, creat special pentru el, in Kagemusha - 1980. A interpretat roluri precum doctorul din Drunken Angel, superiorul lui Mifune din Stray Dog, protagonistul din Ikiru si cel al conducatorului samurailor din Cei Sapte Samurai. A intrat intr-un con de umbra dupa ascensiunea lui Mifune fiind distribuit mai mult in roluri secundare. Tatsuya Nakadai este personajul principal din Kagemusha si Ran, un actor pe care il consider de exceptie. Sunt de parere ca Nakadai ar fi putut ajunge la fel de cunoscut ca Mifune, personajul sau opunandu-se acestuia in nenumarate filme, castig de cauza avand de fiecare data Mifune :D . Nakadai a colaborat cu Masaki Kobayashi, care l-a si descoperit, in o serie de filme precum trilogia Conditia Umana, Seppuku sau Rebellion. Colaborarea sa cu Kobayashi a fost in genul Kurosawa-Mifune. A avut un rol mic si in Ame Agaru/ Dupa ploaie - 1999, film aparut dupa moartea lui Kurosawa, considerat ca un tribut adus acestuia. |
Natura
Se stie cat de mult iubesc japonezii natura, dar exista o maniera a lui Kurosawa de a o privi. Padurile sunt fascinante - de la cea moarta, lignificata, din Tronul insangerat, la cea toropita de arsita din Rashamon. In toate padurile sale exista o taina, iar petele ori perdelele de lumina , tesute din raze blande (regizorul - pictor stie precis unde sa puna lumina), nu fac decat sa sporeasca misterul. Dar si ierburile inalte ce unduiesc, cand se pleaca sub puterea vantului ori a ploii (elementul natural cel mai intalnit in filmele lui A.K.), dar si elesteele de dif. forme, cu pietre in preajma, atat de expresive in ne miscarea lor........................................ Oceanul privea Kurosawa termina scenariul ultimului sau proiect in dec. 1993, dar nu gaseste cele 15 milioane necesare productiei. Adaptare a unor nuvele scrise de Hyakken Uchida, "Oceanul privea" - poveste a doua prostituate - ar fi fost cel de-al 31-lea film al "imparatului". |
Filmul-epitaf al secolului al XX-lea este semnat Akira Kurosawa si este de fapt un sir de opt scurtmetraje reunite sub titlul "Dreams". O creatie superba a "imparatului", poate cel mai reusit film al sau (...cel putin in opinia mea), din pacate foarte rar difuzat.
|
Si eu prefer "Vise" cand e vorba de Kurosawa, desi recunosc ca nu am vazut multe dintre filmele sale si ca pe alocuri nu il inteleg prea bine... Cat despre difuzare, la noi foarte rar apare un Kurosawa. Si totusi, "Vise" a fost dat pe ProCinema acum cateva saptamani. Si - culmea! - fara sa taie nimic din el.
P.S.: The part that I like the best... Producator executiv: Steven Spielberg :? |
Asa e... mare minune... la Pro Cinema. Si mai ales ca au dat tocmai filmu' asta.
|
adaos apropo de biografie: mie mi s-a parut ff interesant odinioara la une recherche in domeniu, faptul k stimatul domn se tragea pe linie paterna dintr-o familie de samurai (tatal insa se ocupa de sport... mare amator al baseballului, el a fost unul dintre cei care au adus acest sport pe taram nipon). de aceea inainte sa se dedice artelor a incercat sa continue traditia ceva la o scoala militara sau/si sportiva mi se pare, dar a fost nevoit sa renunte din cauza starii precare fizice thus converting to art.
|
PICTURALITATEA
E o constanta a operei lui Kurosawa. De muite ori el isi deseneaza mai intai filmele pe hartie. Examinate la rece, cadre dintre cele mai diferite - fie statice (Lady Macbeth signura in camera sa ori cei trei barbati adapostiti de ploaie sub poarta Rasho), fie cu miscari intr-un spatiu redus (samuraii alergand prin mica lor "reduta" sau locatarii discutand in curticica azilului) ori in spatii largi (infruntarile armate) - beneficiaza de o amplasare si ritmare a volumelor pe care numai ochiul unui pictor le putea hotari. |
RASHOMON
O intamplare ingrozitoare petrecuta intr-o padure (un viol, urmat de o crima) e povestita de patru ori la rand, din punctul de vedere al celor trei participanti: banditul, nobilul, sotia acestuia din urma, plus unicul martor Primele trei relatari difera intre ele, intrucat fiecare vrea sa-si diminueze pe cat posibil vina, acuzandu-i pe ceilalti doi de minciuna, lasitate, brutalitate. Din versiunea martorului rezulta ca toti trei sunt niste ticalosi. Dar daca, la randul sau, acest om are de ascuns ceva? Succesul rasunator al lui Rashomon in Europa si America (Leul de aur - 1950, Oscarul pentru film strain - 1951) nu e decat consecinta socului produs de un film oriental ce dispune de toate elementele apte sa seduca publicul occidental: exotismul fascinant al fetelor si al atitudinilor corporale; jocul elocvent al actorilor; atmosfera de basm a padurii; structura armonioasa a constructiei (prolog - patru povestiri - epilog); in fine, ideea fiziologica larg accesibila - relativitatea adevarului. Ori de cate ori o poveste se compune din mai multe prezentari subiective ale aceleiasi actiuni, se spune ca e un film a la Rashomon (v. E pericoloso sporgersi). |
Originally Posted by MinRep:
am vazut si eu prima data kagemusha. desi voiam sa il vad de mult timp. frumos! poate cea mai reusita combinatie de superproductie cu film de autor/idei pe care am vazut-o vreodata. foarte fastuos si martial filmat (ziceai ca sunt stampe japoneze, cadrele), dar si foarte uman rolul dublurii....excelenta polaritate a filmului... am descoperit in kuwosawa si un fin utilizator de simboluri. ma intrebam....cantecul de flaut care il pierde pe lord, apusul rosu, imbracamintea kagemushei in alb in vis, ploaia de la momentul izgonirii sale din palat, sunt posibile "prevestiri" ale sfarsitului clanului takeda...(toate inseamna moarte respectiv reinoire/reinceput - in cazul ploii. caderea clanului takeda a fost inceputul modernizarii japoniei in sensul destramarii feudalismului... daca e asa e foarte misto....seamana cu apus de soare de caragiale... ;) matei caragiale ;) |
Da' de ce asa, cu citat/autocitat/adäugat? :?
Apropo de Caragiale, pune la Cafenea > Articolul zilei (viata bate filmul), linkul äla incredibil pe cre mi l-ai dat mie (da' pune-l direct, nu cu "dä search"...) |
in Dream al lui Kurosawa, in episodul Van Gogh, Martin Scorsese il interpreteaza pe marele pictor. Isnt that cool?
Dreams e filmul meu preferat pana acum. E un fel de Ten Minutes Older mai concret, mai strans legat de viata ca realitate. face referire la drame care au avut loc cu adevarat, la evenimente istorice, oameni care au trait, celebri sau anonimi, dar au existat. in timp ce Ten minutes older este usor mai abstract - vorbeste despre un concept filosofic greoi, inelucidabil - Timpul. |
La Staruri exista un topic un pic mai vechi decat acesta. Eu zic sa le unim. Cinemania, mi-l pasezi?
|
adica vrei sa mut "Ultimul Imparat - Akira Kurosawa" inspre Star-uri ?
no way....locul lui e la Clasic :D |
Akira Kurosawa este un star clasic. :D Vroiam si eu niste subiecte interesante la Clasic, acolo desore ce ai vrea sa se vorbeasca, despre tatuajele Angelinei si pieptanaturile lui Megan Fox? :((
Daca vreti ceva mai mult decat asemenea superficialitati la sectiunea Staruri, intrati aici: http://www.cinemagia.ro/forum/showth...30#post1460904 |
Dreams (r. Kurosawa)
Plastic si vibrant (Van Gogh story), calduros dar poate usor prea afectat (povestea satului cu mori) , moralizator dar uneori prea tezist (povestile nuclearofobe), sincer dar uneori prea simplu, glumetz pe aici (Van Gogh si satul cu mori again) si foarte trist pe colo (povestea piersicilor si a plutonierului), Kurosawa a facut un alt film memorabil. Dreams. (vazut azi pe cinemax).
Cel mai mult mi-a placut visul din Orsay. Cred ca au muncit mult la decorul acela de inceput cu podul sa arate fix ca pictura...:D iar gluma cu Scorseze in rolul pictorului mi s-a parut foarte tare B-) , dupa ce mi-am dat seama de ea de pe imdb =)) cel mai interesant si interpretabil mi s-a parut visul zanei zapezii...senzatia aparenta e ca zana i-a salvat pe exploratori. Insa o "experta" in civilizatie japoneza mi-a dat indiciul ca la ei albul inseamna moarte (mai mult decat in alte civilizatii), iar ideea ar fi ca tabara de destinatie era de fapt...dincolo iar zana era un fel de "Caron" cu ochii oblici. |
Ooooo, bravo, frumos topic....frumos film....hai ca vin si io acusica.
|
Am sa ma citez de nde am scris despre el, penca l-am vazut de ceva vreme si nu mai e asa clar.
Originally Posted by illotempore2002:
|
chiar n-a vazut nimeni filmul asta? sau n-aveti chef...
|
io inca nu l-am vazut
cu "voia" voastra am unit topicul "Dreams" cu asta |
Am vazut recent Ikiru cu Takashi Shimura [chiar deschisesem un topic despre el, dar, dezamagitor, nicio reactie; pacat, a fost un mare actor]. Un functionar care a lucrat ca un robot zeci de ani intr-o institutie publica afla ca mai are cateva luni de trait, datorita unei boli foarte grave - cancer la stomac - si, intr-un tarziu, invata sa traiasca.
Desi petrecuse atatia ani in primarie, realizeaza ca acei ani au fost o pierdere de timp si ia decizia sa faca efectiv ceva folositor. Mi-a placut mult o scena - trista, de altfel - in care, aflat intr-un bar, cere sa i se cante o melodie: Viata e scurta. Mai multe perechi de tineri (care desigur nici nu realizeaza semnificatia acelor versuri) se indreapta spre ringul de dans, iar perdeaua din margele se misca precum o pendula al carei tic-tac masoara timpul care se scuge atat de repede. http://www.youtube.com/watch?v=s5XwTzG-f6A |
"Life is brief. Fall in love, maidens"
oh, da, şi versurile acelui cântec sunt deosebite, nu mai amintesc de vocea celui care cântă:
Life is brief. Fall in love, maidens, Before the crimson bloom fades from your lips, Before the tides of passion cool within you, For those of you who know no tomorrow. Life is brief. Fall in love, maidens, Before his hands take up his boat, Before the flush of his cheeks fades, For those of you who will never return here. Life is brief. Fall in love, maidens, Before the boat drifts away on the waves, Before the hand resting on your shoulder becomes frail, For those who will never be seen here again. Life is brief. Fall in love, maidens, Before the raven tresses begin to fade, Before the flame in your hearts flicker and die, For those to whom today will never return. ゴンドラの唄(Gondora no Uta) Song of the Gondola Composed by Shimpei Nakayama, lyrics by Isamu Yoshii |
|
Am vazut in weekend o alta "bijuterie" de Kurosawa: Dersu Uzala. Filmul este ecranizarea memoriilor publicate de exploratorul rus Vladimir Arseniev.
In calatoriile sale prin zonele salbatice ale Siberiei, in scopul cartografierii acestora, tanarul ofiter Arseniev cunoaste un vanator localnic, Dersu Uzala. Acesta va deveni ghid pentru echipajul lui Arseniev, conducandu-i si usurandu-le explorarea prin natura salbatica. Intre cei doi, Arseniev si Dersu, se va naste o prietenie solida, in ciuda marilor diferente culturale intre acestia, intarita de momentul important in care Dersu ii salveaza viata mai tanarului sau prieten. Desi subiectul ar putea parea banal, prietenia dintre doi oameni, Kurosawa exploateaza remarcabil stransa legatura creata intre un ofiter educat si omul simplu crescut in padure, superstitios, care nu intelege viata moderna a orasenilor, fiind revoltat de lucruri pe care orasenii le gasesc normale. Filmul lui Kurosawa nu este prima ecranizare a cartii, s-a mai facut un film cu acelasi titlu in 1961, dar varianta sa este cea mai de succes: filmul a castigat mai multe premii printre care si Oscarul pentru film strain in 1976. Cine l-a mai vazut? Cum vi s-a parut? |
Ikiru
Originally Posted by corinka:
生きる http://www.youtube.com/watch?v=Lc4y-...eature=related don't ask me why se zice că de vină era praful de talc cu care-şi preparau orezul |
iar
|
Pai asta spuneam si eu, in final a decis sa faca ceva util, adica parcul.
|
Am vazut aseară Warui yatsu hodo yoku nemuru a.k.a. The Bad Sleep Well.
Filmul are un inceput destul de dezlînat, cu scena unei nunţi ce durează cam 20 de minute (mi-a amintit de The Godfather), văzută, în cea mai mare parte din perspectiva unor reporteri. Acest lucru creează şi un efect de distanţare, efect care se perpetuează apoi şi în prezentarea personajelor principale, realizată într-o manieră foarte procedurală (mi-a trebuit aproape o oră din film pentru a pătrunde mecanismele subiectului). În aceeaşi manieră este prezentată şi investigaţia poliţiei în legătură cu un caz de corupţie ce implică o importantă companie de stat japoneză. Nu ştii cu adevărat ce se întîmplă pînă într-un anumit moment al filmului însă chiar şi după ce totul pare clar, filmul continuă să te surprindă. Aceasta este, de altfel, una dintre particularităţile sale – faptul că filmul pare a avea mai multe deznodăminte care constituie doar puntul de plecare în construirea altor situaţii, firul narativ o ia de multe ori în direcţii neaşteptate astfel încît, chiar dacă filmul durează în jur de 150 minute, el nu plictiseşte deloc. În situaţia actuală, în care corporatiile puternice nu mai sprijină guvernul ci, în foarte multe cazuri, ele constituie guvernul, The Bad Sleep Well este privit într-o cu totul altă lumină. |
vazut o parte din "cei sapte samurai". intrerupt de lipsa de chef (e un film de care trebuie sa ai chef) si ora tarzie, fara sansa de a termina filmul din prima. asteptat cu mare interes vizionarea restului.
ca filmul e departe de complexitatea tarzie a lui Kurosawa, e adevarat. dar poate ca asta il face atat de interesant. uitati-va mai atent daca vi se pare "simplu" acest film. e un sir de ...ideograme. un sat, un camp de orez, sapte samurai, batalia, deznodamantul. povestea cu intelesul ei. seamana cu un haiku? |
| All times are GMT +2. The time now is 04:22. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.