Atlantic City
 

SUA 1980. Regia : Louis Malle (Ascensor pentru esafod ; Adieu les enfants ! ; Lacombe Lucien)
Cu : Burt Lancaster ; Susan Sarandon ; Michel Picolli.

Sally urmeaza cursurile de crupier , visand la o viata mai buna. Sosirea neasteptata in Atlantic City a fostului sot, care a furat o mare cantitate de droguri de la mafie, si legatura acestuia cu un gangster, care locuieste in aceeasi casa cu Sally, ii vor crea acesteia un lung sir de probleme, mai ales dupa ce fostul sot este ucis. Pe urmele femeii sunt atat politia, cat si traficantii de droguri.
Cinci nominalizari la premiul Oscar. Premiul Bafta 1982 pentru cel mai bun actor - Burt Lancaster si cea mai buna regie - Louis Malle. Leul de Aur , Venetia acordat regizorului Louis Malle.

Intamplarea a facut sa-l vad la scurt timp dupa vizionarea Ghepardului, in regia lui Visconti, si am ramas socat de cat de bine poate sa joace Lancaster, la mai bine de 20 de ani de la Ghepardul. Relatia diabolica dintre batranul cartofor, devenit intre timp "sclav" si stapana acestuia ( o fosta glorie a unor vremuri apuse, sotia unui potentat al epocii), este incredibila. Amandoi se urasc si se iubesc in acelasi timp, fiind prizionierii propriei neputinte.
Finalul este unul dintre cele mai reusite vazute de mine pana acum, demolarea vechilor cazinouri din Atlantic City ( fost imperiu al jocurilor de noroc, pana la aparitia Las Vegasului), reprezentand disparitia unei ere care inghite cu ea povesti si destine. "Sclavul" si "stapana", merg brat la brat, fericiti ca au scapat de grija zilei de maine, in timp ce buldozere uriase matura totul in calea lor.

Secvente : prietenia dintre majordonul hotelului si personajul lui Lancaster (respectul pe care i-l poarta primul), dispretul si uimirea traficantilor tineri pentru curajul "mosului").

The strawberry statement / r. Stuart Hagmann, 1970 , 7/10
Cu: Bruce Davison, Kim Darby.
Film despre revolta studenteasca impotriva sistemului si a razboiului din Vietnam. Personajul principal considera greva din campus inutila, lipsita de finalitatea dorita. Profita din plin de situatie rotunjindu-si venituri prin mica bisnita. Cu timpul intelege rostul grevei si devine unul dintre membrii importanti ai miscarii.
Secvente:
-confruntarea dintre politie - "the pigs" si studenti. Imagini de o violenta izbitoare, aproape cine verite;
-stop cadrul din final cu mana insangerata a protagonistului, iesind dintr-o gramada de politisti care l-au inconjurat, ca un strigat de ajutor. Un simbol al protestului.

OBSESIA, r. Luchino Visconti, 1943 8/10

O pelicula impotriva filmelor cu "telefoane albe" din Italia acelor ani.
Marcheaza un dublu eveniment : debutul lui Visconti si aparitia unei opere care anunta neorealismul. Adaptare libera dupa romanul lui James Caine - Postasul suna intotdeauna de doua ori.
"O umanitate cruda, saraca , avida, senzuala, modelata de lupta cotidiana pentru existenta"(A.Pietrangeli - regizor secund al filmului).

LA TERRA TREMA (Pamantul se cutremura), r. Luchino Visconti, 1947 10/10

Secvente :
-Cola promitand tabloului cu familia reunita ca se va intoarce acasa si totul va fi ca inainte.
-Fata care admira plangand margelele de plastic primite de la sectorist, in timp ce bunicul e dus la spital.
-Clopotele care pentru unii anunta o mare bucurie (lansarea la apa a unei noi barci),iar pentru altii destramarea familiei.
"Visconti este cel mai mare povestitor pe care noi italienii l-am avut in acest secol. Cel mai inspirat si cel mai robust. Personajele si peisajele sale AU VEHEMENTA VIETII INSASI". Oreste Del Buono
Considerat opera de varf a neorealismului, aceasta e o poveste care se intampla in lume de mii de ani. In care cei saraci sunt intotdeauna exploatati de cei bogati.

BELLISSIMA
(tradus la noi Cea mai frumoasa :shock: ), r. Luchino Visconti, 1951 7/10
Cu: Anna Magnani, regizorul Alessandro Blasetti joaca propriul rol in film.
Coscenaristi : Francesco Rossi (asistent de regie alaturi de Franco Zeffirelli la Pamantul se cutremura).

Film despre falsul vis, cinematograful - fabrica de minciuni holywoodiana si despre modul in care o tanara mama saraca isi chinuie fetita in speranta de a o vedea vedeta de cinema.
Protagonistii privesc la gradina de vara (atat de prezenta in filmele italiene - Splendor; Cinema Paradiso), filme cu Burt Lancaster si se imagineaza actori.
Povestea protagonistilor din Hoti de bicicleta (folosirea actorilor neprofesionisti; gloria castigata repede de acestia si rearuncarea lor in anonimat), intareste ideea regizorului din acest film.

Franco Zeffirrelli despre Anna Magnani :
"O pantera cu ochi de fosfor, care strapunge aerul, gata sa se apere si sa atace, o fiara splendida".

Despre Rocco si fratii sai(1960) si Ghepardul(1963) n-am sa vorbesc , au facut-o altii mai bine decat am sa o fac eu vreodata.
Le-am cautat pe imdb de curiozitate, la Ghepardul dezamagitoare "cronicile" membrilor. L-am revazut e nemumarate ori, incredibil jocul lui Burt Lancaster, spleenul, delasarea sa, acceptarea neconditionata a situatiei create. Batranul print intelege ca trebuie sa se dea la o parte , ca vremea dinastiei lui s-a dus si ca sa asigure o continuitate subreda a traditiei nobiliare va trebui sa faca compromisuri de neacceptat pana atunci. Alain Delon si Claudia Cardinale formeaza cel mai senzual cuplu cinematografic, ever.
10/10 both.

Cool hand Luke
Regia : Stuart Rosenberg , 1967 10/10

Luke este reprezentantul perfect al "neintelesului", pelicula de fata depaseste dupa parerea mea toate filmele cu "rebeli fara cauza" ale lui James Dean.

Secvente:
-concursul de mancat oua ;
-meciul de box dintre Paul Newman si George Kennedy;
-replica gardianului pentru orice abatere din lagar: "One night in the can !!!";
-ochelarii de soare tip oglinda ai gardianului sef ;
-fata care spala masina, privirile pofticioase ale detinutilor.

Kusturica, filmele mai vechi :

Vin miresele, debut. 7/10
Realizat pentru televiziune. Nu mi s-a parut cine stie ce, insa obsesiile pentru valuri albe, rochii de mireasa se manifesta din plin si aici.

Titanic bar :love:
Una dintre cele mai puternice pledoarii anti razboi. Filmul este realizat cu minim de resurse, aproape atf-ist.

Avem doua povesti intretaiate. Una a detinatorului barului, o bodega saracaciosa, Titanic bar. Se numeste asa pentru ca pe unul din peretii scorojiti are un tablou cu un vapor, iar proprietarul este imbracat cu o bluza marinareasca.
Cealalta poveste este a fotografului satului, fanatic nazist, care se crede membru al rasei ariene, cu toate ca este sarb.
Acesta isi canalizeaza toata ura asupra evreilor, incepe sa se imbrace ca nazistii si chiar isi vopseste parul blond la un moment dat. Gaseste motivul frustrarilor si propriilor neputinte in existenta evreilor, care se fac vinovati pentru toate relele de pe pamant. Actiunile regimului hitlerist sunt copiate de fotograf la o scara mai mica, una locala.
El este unul dintre clientii fideli ai barului.

Antiteza raportului de forte dintre cei doi, este subliniata si fizic. Carciumarul este un tip micut, chelios, in genul celui din show-urile lui Benny Hill, fotograful un zdrahon.
In momentul izbucnirii celui de al doilea razboi mondial, fotograful se duce la Titanic bar si-l injunghie cu bestialitate pe carciumar, chiar sub tabloul la care acesta tinea atat de mult.
Micutul nu opune rezistenta, este mai mult sacrificat.

Kusturica reuseste sa condamne razboiul fara sa foloseasca mii de figuranti, petarde si alte sergiulisme. O face cu doua personaje, o camera saracaciosa si un tablou.
10/10

Salvati soldatul Ryan, r. S. Spielberg

10/10 pt.:

-Secventa debarcarii, cred ca cea mai buna reconstituire a zilei respective. Planuri detaliu ce frizeaza snuff-ul: mate pe afara, creier imprastiat, gloante, apa marii inrosita de sange.

-Impuscarea soldatilor nemti care se predasera.

-Lunetistul ochit de lunetist in ochi. :w00t:

- Cine verite-ul, ca in documentarele de front, filmate tot de soldati special instruiti pentru asta, cameramanii de razboi, care devenisera adevarati artisti. Unii cu pretul vietii.

-Decoruri, sunet.

-Tom Hanks, care nu-mi place in general.

-Batalia corp la corp intre neamt si american. Lasul care plange pe scari si-l lasa pe german sa plece, cu toate ca are arma incarcata in mana.

-Finalul (50%)

2/10 pt.:

-Pretextul filmului. Vai micul Ryan trebuie salvat, ramane ma-sa singura pe lume !

-Patriotismul de doi lei al americanilor, exploatat la sange de Spieberg. El o crede in fazele astea ? (retoric)

-Steagul americam glorios. :sick: (Astia sunt chiar bolnavi cu steagurile lor.)

-Superiorii ingrijorati, generalul ala aduce aminte de personajele lui serge.

-Finalul (cealalta parte).

coane, aicea aberezi;

pretextul nu deloc de doi lei, imagineaza-ti sa fii tu in locul lui "ma-sa"..;

steagul americanesc e acolo cu un rost, ca sa se stie ca nu martienii i-au eliberat pe frantzuji ;

superiorii militari au de ce sa fie ingriorati de PR (vezi scandaul recent cu Rumsfeld si semnatura stampilata);

si care cealalta parte din final nu ti-a placut, cu Ryan batrin reculegandu-se la mormanturile fostilor sai salvatori? sau ca nu s-a justificat actul de eroism, ca au salvat unul si-au murit 10?

ai pierdut trei ore de pomana, daca tot n-ai priceput cum devine chestia asta.. :( ;

Ai venit beat de la discoteca ? Nu ma mai trage din mine atat, s-ar putea sa-ti stea in gat.
E parerea mea si ma pis pe ce crezi tu.... :hmm:

si-aia-i parerea mea despre ce ai scris tu; poti sa uzi si canapeaua :)

Trecand tampitii la un index necesar, am terminat de vazut Blow (tradus Visul alb), in regia lui Ted Demme, SUA 2004. Cu Johnny Deep (George Jung), Penelope Cruz, Ray Liotta.

Cocktail reusit intre Goodfellas;Casino; Studio 54 (prin personajul Derek Foreal-Paul Reubens) si Scandalul Larry Flint (iubita care moare).

Ray Liotta, unul dintre favoritii mei, joaca la fel de bine si un "legit". Deep e adorabil.

Filmul este ecranizarea povestii reale a lui George Jung, unul dintre cei mai mari traficanti de droguri, colaborator al temutului Pablo Escobar ("El Magico"), unul dintre providerii de cocaina no. 1 al Americii.

10/10 pt.:
-Impuscarea unui "amic" de-al lui Escobar, "Viata-i ieftina in Columbia !"
-George catre nevasta-sa : "Termina cu drogurile, esti insarcinata !
Sotia (prizand cocaina): Nu fi asa un ipocrit, doar m-am lasat de fumat, nu ?"
-muzica
-Haine, cat de misto sunt aia imbracati. :w00t:
-Ochelarii de soare, care in filmul asta sunt mai mult decat niste ochelari de soare.
-Stop cadrele ametitoare, care spun cat 100 de minute de film. Ai nostri mai au de invatat mult, pana sa ajunga sa foloseasca "unealta asta ancestrala".
-Tot filmul.

"Sentinta lui George Jung la Otsville mai dureaza pana in anul 2015. Kristina Jung nu si-a vizitat inca tatal."

Apropo, l-a vazut careva ?

Sunt de acord, logica e cam trasa de par aici. Dar pana si personajele filmului (si, deci, si Spielberg) isi pun intrebarea "Nu este absurd?" si nu gasesc un raspuns satisfacator, iar filmul continua, punand - mai tarziu - in discutie niste lucruri care depasesc acest simplu pretext.

Cand despre patriotismul american infipt in ochii privitorului... Pai cum altfel sa castige Sir Stevie un Oscar? Si, partial, are dreptate, in WWII, S.U.A. a cam salvat vestul Europei (Franta si Anglia in special)...

@nume

eu am vazut Blow (2001 btw)...and it blew me away
performanta lui Depp mi se pare cea mai buna din toata cariera lui de actor talentat...m-a impresionat si focoasa Penelope si Franka Potente

nu ma pot apuca sa comentez scenele cele mai faine din film pentru ca am acces foarte vag la ele dupa vreo 3 ani de la vizionarea peliculei...promit sa-l revad cat mai curand

oricum, de la mine a primit 10/10

@cinemania
Ma bucur ca l-ai vazut. De unde l-am luat eu era 2004. Ma rog, cred ca asta conteaza cel mai putin. Sa-l revezi, face toti banii. :)

Panica in Needle park

Romeo si Julieta ai mizeriei si drogului, film despre ‘marginalii’ atat de infierati in revistele Cinema de pe vremuri.

Ce mi-a placut la acest film�*: elipsa – factor cheie in desfasurarea povestii.
1. Bobby ( Al Pacino) se hotaraste sa dea o spargere impreuna cu fratele sau, la un depozit de spirtoase. Semnalul e simplu�*: cand fratele vine pe straduta, cu camionul furat, coboara si bate la usa. Un gardian ( silueta se vede in penumbra) apare pe alee. Fratele vrea sa intre cu masina, vede gardianul si pleaca. Auzind motorul camionului, Bobby il striga�*: ‘ Hank, Hank�*!’. Urmatorul cadru�*: Bobby e la vorbitor cu prietena sa.
2. Dupa audierile de la politie, aceasta nu stie daca sa-l ’toarne’ sau nu. Zace cateva saptamani mai tot timpul drogata. Are dubii. Ii da intalnire politistului. In secventa urmatoare, Bobby e prins pentru a doua oara in flagrant si arestat. Secventa seamana cu cea din finalul ’’A bout du soufle’’, a lui Godard, numai ca aici, personajul principal nu e impuscat.
Finalul�*: Bobby e eliberat din nou din puscarie de un puternic al zilei, al carui protejat este. La poarta, cea care l-a tradat, care i-a furat doza de trezire ( ‘wake up shot’) il striga pe nume. Bobby ii raspunde, ca un posibil semn de reimpacare.
Elipsa se opreste aici, regizorul si-a spus povestea, continuarea nu ne-o putem decat imagina.

’’Panica in Parcul Acului’’ nu mai poate soca pe nimeni azi, dar la vremea lui, sigur a facut-o. Filmul uimeste prin nuditatea mizeriei in care se scald cei doi si restul gastii. Mizerie din care refuza sa iasa. Dupa lungi planuri – secventa ale cuplului, dupa descrieri minutioase ale ritualurilor drogatilor, cei doi, plecati in excursie la tara, par ca nu prea au ce cauta in decorul ‘sanatos’ si verde al padurii. Nici nu stau mult. Se refugiaza cu rapiditate in cloaca din Needle Park, iar promisiunile unui nou inceput raman doar la faza de promisiuni. Ca un semn al damnarii ireversibile si a incapacitatii de a trai si imagina un nou mod de viata, catelul Rocky e inghitit de ocean.
Interesanta atitudinea regizorului, net�*antimoralizatoare, fara tandrete fata personajelor sale ( unii ii contempla admirativ, chiar cu veneratie pe alocuri – vezi Coppolla - ‘Nasul’), Schatzberg spune doar o poveste a mizeriei.
Iata declaratia regizorului despre un alt film al sau�* - “The Scarecrow”�*: “Am incercat sa fac un film mai optimist decat “ Panica…..” sau “Jurnalul unui copil decazut” , aratand cum se trezesc oamenii aruncati mereu spre marginea societatii, cu toate eforturile lor de a se integra.”

@notorious
Cu ocazia asta ti-am raspuns si la micile intepaturi ironice. Nu sunt mandru ce-am scris aici, dar sunt mandru ca l-am vazut (filmul). M-a atins la vremea lui. In afara de Keyzer, se pare ca nu l-a mai vazut nimeni. :?

Cu siguranta ca mai sint...eu l-am vazut demult tare, nu prea imi mai aduc aminte mare lucru....decat faptul ca m-a impresionat puternic...

Eu l-am vazut pe acasa tv :shock: , cred ca-l bagasera ca umplutura, li se terminasera stocul de telenovele.
Din pacate nu-l gasesc pe nicaieri.

dvdrip 8)

dvd rip ca dvd rip da' nu e pe nici un hub.

cat despre blow l-am vazut in cinemauri acu 2 ani cand a venit la noi si nu-mi amintesc sa ma fi spart la nas asha de tare.dar daca vad atatea laude pe aici, o sa-i mai dau o tura ca am pus gheara pe el acu cateva saptamani.

Pe mine m-a cam spart, l-am vazut de opt ori. Asta e genul de film pe care as dori sa-l realizez vreodata. Dupa umila mea parere de simplu spectator (nu cronicar / critic :hmm: ), depaseste multe filme cu gangsteri. Sincer ? Mi-a placut mai mult decat Nasul, in sensul ca este mult mai concentrat si mai coerent.
Oarecum este tot un fel de Panica in Needle Park, mai holywoodizat.

Finalul este .... mai sa-mi rupa o lacrima. :oops:

Revazut CASINO, r. Martin Scorsese (Who's that knoking at my door; The mean streets; Raging bull; Taxi driver; Good fellas - ce am vazut eu).

10/10 pentru :
1. Cutitul infipt de Nicky (Joe Pesci) scandalagiului din club. "Nu-i asa ca vedeti o fetita ?" Cadrul urmator, in ralanti, cu chipul lui Pesci invaluit in fum de tigara.

2. Cererea in casatorie. Sam (De Niro) ii ia mana lui Ginger (Sharon Stone) in mana sa. Elipsa : mainile impreunate cu verighetele pe degete.

3. Depistarea trisorilor din cazinou (aparatele de semnalizare "vazute" prin pantaloni. Secventa asta este si in Jocuri, poturi si focuri de arma al lui Guy Ritchie).

4.Vederile panoramice de sus ale cazinoului, cu Sam in centrul locatiei.

6.In desert - imaginea in ochelarii lui Sam a masinii cu care vine Nicky la intalnire, copiata in zeci de filme . Secventa asta minuscula, la care s-a muncit destul de mult, s-a transformat intr-un cliseu atat de recent.
Aceiasi ochelari oglinda din Cool hand Luke.

7. Genericul. :w00t:

8. Prinderea capului irlandezului in menghina.

9. Casapirea lui Pesci si a fratelui (Frankye) cu batele de basseball in lanul de porumb, ingroparea lor de vii.

10.Folosirea batranului v.o. atat de bine.

Ce nu se potriveste : cum poate povesti Pesci (voice over), daca a fost executat de mafie? Oricum filmul este atat de bun, incat poti trece peste momentul asta.

Scorsese e un mare povestitor, Casino si Good fellas mi-au placut cel mai mult, sunt curios cum e asta cu Di Caprio. In general cam toti greii au luat-o razana in ultimul timp. Cred ca le-a murit muza.

am vazut filmul mai demult, dar daca tin bine minte, povesteste De Niro...sau ma insel...? :?

in legatura cu scena in care cei doi sunt batuti cu batele...nu-mi iese din minte nici cum; e de un realism "bestial"; ce sfarsit ironic pentru brutalul Nicky Santoro...

Frizeaza snuff-ul. E povestit de De Niro, Pesci, Sharon Stone si alte personaje mai mult sau mai putin importante pentru economia filmului. Oricum unul dintre cele mai bune exemple de folosire a v.o.

Uitasem fazele de blow job (Pesci cu un "fotomodel" si cu Ginger). Cata simplitate ...

faza aia cu Pesci si Sharon e beton...
cel mai mult m-a impresionat rolul lui Pesci...sunt momente cand te baga in sperieti, iar in faza cand il ameninta pe De Niro in desert, incepi sa crezi ca o sa-l ingroape de viu in nisip

Lost in translation, r. Sofia Coppola

Se poarta reciclarile de actori fumati, Sofia Coppola a dat credit insipidului Bill Murray si se pare ca nu a facut o alegere atat de proasta.
Japonezii astia sunt cel putin ciudati, pentru modul lor de viata, pentru adulatia fata de occidentali, fata de ochii acestora (toti vor sa-si faca operatie estetica).

Plus
-Filmarea subacvatica din piscina, Murray vede piciorele umflate ale japonezilor obezi, interesant cum a "rezolvat" regizoarea sunetul acolo.
-"Te iubesc !"-ul spus sotiei, dupa ce aceasta a inchis telefonul.
-Mana pusa de Murray pe piciorul fetei, aproape parinteste.
-Sotia care suna sa-l intrebe de culoarea covorului din birou, faxurile (impersonalitatea relatiilor dintre ei, raceala data de distante).
-Prezentatorul show-ului tv(ce idiot).
-Inceputul, fara genericul plictisitor.
-Ca nu si-au tras-o.

Minus
-Sotul fetei, actorul asta imi da impresia ca e vesnic drogat.
-Tonul superior al "albilor" fata de localnici.
-In Japonia nu exista room-service ?

Simpaticutz (nu-mi vine sa cred ca am spus asta), nu se vede ca e realizat de o femeie. 6,5 / 10 Finalul cu el plecand la aeroport l-am mai vazut de zeci de ori. Cea mai dramatica plecare din asta o gasesc in The year of living dangerously al lui Peter Weir, dar ala e deja alt film.

Fenomenul Rocky horror picture show
"La inceputul acestui an ('99), am trait experienta (sau, in jargonul filmului, am fost dezvirginat) intr-un cinematograf parizian din Cartierul Latin, Studio Galande. Ora 22.30. In sala, randurile din fata si cele din spate sunt pline. Mi se pare suspect, mai ales ca la intrare am fost contralat in geanta. Pe scena apare un tip care se ca dovedi, ulterior, maestrul de ceremonie si care intreaba asistenta : "Cine n-a vazut RHPS sa ridice mana!" Toate mainile sunt pe sus. Evident un gag, de care aveam sa-mi dau seama mai tarziu: era de neconceput sa nu-l fi vazut cineva! Urmeaza instructiunile: de fiecare data cand se pronunta in filmele numele lui Brad, publicul completeaza in cor, asshole. La un moment dat, toata lumea lumea trebuie sa se ridice in picioare si sa execute un dans. In fine, incepe filmul. Cu o nunta. Se azvarle cu orez si confetti, mirii se saruta. In sala, nebunia incepe. Cei din fata, cei din spate, "sprayaza" cu orez. Pe scena, doi se saruta. In film : Brad si Janet pleaca cu masina, ii prinde noaptea pe drum si fac pana.
Janet zice : "Brad". Publicul, prompt, da replica :Asshole! Afara ploua. In sala: cei din fata, cei din spate, stropesc cu apa, descarcandu-si unii in capul celorlalti si-n capul meu sticlele de doi litri si pistoalele. Eroii intra in castel. Sunt, cu alte cuvinte, la adapost. Fleasca, ma gandesc ca afara sunt sub zero grade. Echipa de animatori continua cu bancuri si comentarii obscene, se plimba prin fata ecranului, facand imposibila orice incercare de a intelege ce se imtampla. Maestrului de ceremonii i se pare ca vede un penis intr-o scena din film - cand defapt era un microfon - si incepe sa-l "stimuleze" pana ce o improasca pe Susan Sarandon cu un jet imaginar de sperma. Piesele muzicale din film sunt fredonate de public, iar scenele in care Tim Curry isi face numarul cu Sweet Transvetite from transsexual Transylvania, lepadandu-se de pelerina si ramanand doar intr-un corset prins in jartiere, e jucata si de unul dintre "actorii" trupei. Urmeaza o noua repriza de duel cu sticle de apa, urmeaza dansul pentru care eram instruit , iar apa, iara orez. Dezlantuirea orgiei de pe ecran aduce de la sine "eliberarea" de haine a actorilor, care incep sa inoate printre scaune si sa atenteze la spectatorii care, incalziti, intra in priza.
La final, raman, asemeni eroilor, confuz si transformat pentru totdeauna."
Acelasi Mihai Chirilov - fragment (asa se face, pui frumos glimelele de rigoare si dai numele celui care si-a pierdut timp sa scrie).

"La final, raman, asemeni eroilor, confuz si transformat pentru totdeauna", same here. L-am vazut de 3 ori, in plus ascult de doua zile non-stop soundtrack-ul. Superb.
@Nightwane - mai e. ;)

Donnie Brasco r. Mike Newell, 1997
8/10 pt.:
-Interpretarea lui Pacino ("Lefty" Ruggiero), unul dintre ultimile "roluri grele".
-Secventa in care "Lefty" isi lasa in sertar ceasul, bijuteriile, portofelul, stiind ca e posibil sa nu se mai intoarca niciodata acasa.
-Johnny Depp (Brasco).
-Poveste inspirata dintr-un caz real.
-Emisiunile gen Animal Planet, pasiunea lui Lefty, analogiile pe care le face cu viata in timp ce le priveste.
-Finalul.

Gadjo Dilo (Gagiu diliu) r. Tony Gatlif, 1997

1. Filmul a fost realizat in satul Cretzulesti, cam la 30 km de Bucuresti . Locatiile sunt reale, nu s-au folosit decoruri, efecte speciale si alte artificii.
Carciuma unde fratele Sabinei (Rona Hartner) da cu paharul in fatza romanului functioneaza si astazi. In carciuma respectiva a prestat multi ani Adrian, asta pana sa devina "star". Probabil ca Gatlif , in prospectiunile sale, l-a remarcat acolo.
2. Locatia unde arde casa tiganeasca se afla in Vizuresti, un catun uitat de lume , la 2 km de carciuma sus amintita. Aici s-a filmat un numar impresionant de filme, datorita "peisajului pitoresc" (echipe din Franta, America, episoade din Garcea si oltenii etc etc etc ). Bastinasii sunt 100% de etnie, traiesc din furtul de lemne de foc si mici smangleli prin Bucuresti. Cam astia va sparlesc portofelele in autobuz.
3. Izidor (Izidor si in film), e cat se poate de adevarat. L-am cunoscut, tipul e exact ca in film, prietenos, cald si de o inteligenta nativa iesita din comun. Rolul din Gadjo nu i-a schimbat viata si modul de a fi.
4. Bugetul n-a depasit 50.000 de $ (deci nu-ti trebuie sute de milioane .)
5. Gatlif si-a spus povestea cu acuratetea unui buletin de stiri reusit. Ca sa nu mai vorbesc de umanitatea imaginilor de o cruzime izbitoare in acelasi timp. Nici o secunda pelicula nu mi-a creat impresia de falsitate, facatura. Actorii neprofesionisti, cu toate stangaciile lor, sunt de colo. Repulsia unora fata de acest film se trage din faptul ca e facut in Romania. La Kusturica nu strambati din nas ca e la sarbi.
6. Incendierea caselor si izgonirea tiganilor din sat sunt adevarate , pana si scanteia scandalului (bataia din bodega), care mocnea de mult timp, e reala. Sunt curios cine i-a spus regizorului (nascut in Algeria, crescut prin Spania si Franta , compozitor, actor si pe deasupra etnic), toate detaliile acestea.
7. Dansul pirandei pe masa e executat in palatul Stirbei de la Buftea, transformat intre timp de comunisti in hotel - restaurant.
-------------------------------------------------------------------------------------
11/10

da, nu iti trebuie milioane pentru a face un rahat.
dpdv estetic, pelicula asta are cam aceeasi valoare cu inregistrarea nuntii lui nutu camataru, transmisa in prime time pe OTV - tot pirande, tot manele, tot controverse.

Opinia asta ti-o mai exprimasesi in alte doua ocazii mai putin festive.
Faptul ca ai suficient de multe specimene in spatele blocului (asa cum ai mai spus), nu ma intereseaza. Eu ma detasez de problemele tale cu etnia si judec opera. In rest ..... amanunte plictisitoare.

The Prizzi's honor , r. John Houston, 1985 10/10
Filmul debuteaza cu o nunta intr-o puternica familie americana de mafioti. Ave Maria si un travelling lung pe chipul lui Don Corrado Prizzi (William Hickey), creaza impresia ca "Il Padrino" a murit.

Sotia, in furou, isi intampina sotul in dormitorul conjugal cu pistolul - amortizor. Sotul o asteapta cu cutitul. Acesta se dovedeste mai iute de mana si i-l infige in gat. Ea rateaza. Secventa redata in slow motion. "Onoarea" familiei e salvata. Toate astea pe melodia lor, melodia care i-a unit.

Alte chestii:
-aceentul fortat, de macaronar al lui Jack Nicholson ;
-asasinarea lui Maxie Heller in garaj, pe muzica clasica ;
-sacoul galben ;
-Eduardo punand mana pe fundul gagicii din lift ;
-"It's only bussines Charlye, only bussines".

Jack Nicholson (Charlye Partanna)
Kathleen Turner (Irene Walker)
Robbert Loggia (Eduardo Prizzi)
Angelica Houston (Maerose Prizzi), nasoasa asta e chiar misto in Onoarea familiei ...

De ce trag clopotele Mitica ?

Cand judeci acest film trebuie avut in vedere contextul politic al epocii (1982), faptul ca Pintilie a fost rechemat de la Paris (la insistentele francezilor), de catre comunisti pentru a demonstra ca artistul se poate exprima plenar si la el in tara.
Ca asta era ultimul film pe care Pintilie credea ca-l va realiza in Romania (pentru ca asa a vrut el), se vede in "decupajele" de mai jos.
Nu ma vor, ma interzic, sa-i umplu de jeg ! Acestea sunt cuvintele care reieseau voalat dintr-un interviu acordat de regizor unui post de televiziune (tvr parca, cand Viorica Bucur avea emisiune de cinema).
Filmul a fost considerat atat de prost incat nu s-au mai obosit sa-l cenzureze. A fost dat direct la topit.
De ce trag clopotele ... , cel mai indraznet film romanesc facut vreodata, alaturi de Reconstituirea.
Subiectul a fost ales din trei teme impuse. In fond ar fi putut fi orice.

-Pizdulicea micutei de la inceput (chiar printre primele cadre ale filmului).
-Futaiul din casa (Dinica cu Tora).
Didina : "Ah animalule ! M-ai nenorocit animalule !
Nae : Palaria, unde e palaria?"
-Sarutul dintre Rebengiuc si Mircea Diaconu (prelung).
-PULA, scris pe spatele lui Petrica Gheorghiu (Cracanel).
-Cracanel in patru labe, in baia publica, la nudul gol, urmarind sapunul dat pe jos si impins cu piciorul de Rebengiuc (Pampon).
-Simularea unui blow job intre barbati, tot la baie. Sar toti pe falsul "bibic" sa-l omoare.
"Nu mai poti dom'le sa iesi pe strada ca uite ..."
-Cadrul cu satenii distrandu-se la carnaval, filmati din dreptul micilor care sfaraie pe gratar.
-Gagul a la Chaplin cu coaja de banana.
-Piciorele alaturi de bocancii plini de glod.
-Mita : "Jur pe statuia Libertatii de la Ploiesti ! Eu il omor !!!"
-Mita cu Didina, fata in fata, cu sanii lipiti, gata de lupta (totul filmat de sus, pentru "perspectiva").
-Zamfirescu uitandu-se la penisul lui Diaconu :
"Uluuuuuuuuuuu mamaaaaaaaa !!!"
-Imnul Frantei, intonat intr-un moment de "solemnitate", cu la-la-la-la, exact ca in bancul cu militienii care au uitat versurile dar mai tin minte refrenul.
-Didina in bratele Mitei (pe aceeasi melodie) : "Si io-s republicana !" Amandoua plang. Urmeaza Desteapta-te romane !
-Cracanel (cu naturelu' foarte simtitor) si Pampon in wc :
"P:Trebuie sa-l regulam pe Bibicu !
C: Cum sa-l regulam ?
P: Las' ca stiu io !"
Ii intinde batista. Cracanel isi sufla nasu' zgomotos, printre lacrimi.
P:"Nu mai plange, esti volintir !"
-"Huoooooooo ! Nu ma-npinge, avem o Constitutie.
Sefu' de post: Lasa ca va regulez cu Constitutia voastra cu tot. Golanilor ! Huo, huoooo, huooooooooo !"
Mita: "Allons l'enfants de la patrie, ai ? Pastele ma-tii !!!"
-Paruiala dintre Mita si Didina. Nae le potoleste dandu-le cap in cap. Actorii au declarat ca la filmarea acestei secvente s-au tras peste 36 de duble. Protagonistele, epuizate si enervate de Pintilie, ajung intr-un final sa se paruiasca de-a binelea.
Nae : "Fiti fete cuminte !"
-Pampon: "Nu ma spal la cap pentru ca sufar de batai de inima !!!"
-Gloata se distreaza omorand un caine cu batele.
-"Firati ai dreacu' de artisti ! Pai bine ba stimati oaspeti, daca vine vorba de capatana, nu eu am capatana rasa..."

In final, Pintilie se adreseaza din off lui Zamfirescu :
"Zambeste Pumfi. Deschide ochii. Inchide ochii Pumfi. Lasa-i sa moara prosti !"
-Ultimul cadru : regizorul cu porta vocea la gura, alearga dupa trasura cu protagonisti, dand ultimele indicatii. Din spatele camerei de luat vederi se aude o alta voce care care-l dirijeaza pe Pintilie. Superb inceputul si finalul a la Noaptea americana, doua momente esentiale in economia filmului, care ascund semnficatii de descoperit pentru cei care au capacitatea sa vada dincolo de imagini.
Incredibil cat de actual si de fresh poate ramane acest film, la mai bine de 22 de ani de la realizare. Ma declar fan neconditionat.
"De ce trag clopotele Mitica ?
De franghie monsher...."

10/10 (daca mai era nevoie)

Pizzeria lui Sal si Vara lui Sam, cele mai rasiste filme pe care le-am vazut eu, realizate de un negru :w00t: Spike Lee.
Radio Raahim rocks !
Oricum, superbe.

'Do the right thing', filmul canicular al lui Spike Lee, e de departe cel mai inspirat produs al prodigiosului regizor american. Si, really, radio raheem face toti banii.

Vara lui Sam
r. Spike Lee, cu Adrian Brody, SUA 1999

Inconfundabilul stil al lui Lee, recunoscut fara a viziona genericul.
Plasarea actiunii : in timpul celebrei pene de curent din anii '70 - New York (mii de jafuri, pierderi de miliarde de dolari, cea mai mare temperatura inregistrata vreodata in America, toate dublate de un criminal in serie care ucide fara un motiv aparent. Individul inca traia in 1999, fiind condamnat la inchisoare pe viata.

-Spike Lee, reporter de televiziune - emisiunea "Martori oculari".
-Scenele de sex, la limita pornografiei.
-Rasismul lui Lee, mai putin pronuntat aici. Cand reporterul de la Martori oculari intreaba o "afroamericana" despre Fiul lui Sam aceasta raspunde :
"Slava Domnului ca nu e negru !"

The Hill, r. Sydney Lumet , 1965

Cel mai bun rol al lui Sean Connery din ceea ce am vazut eu (precizez ca nu ma omor dupa el). Revazut pentru a 4-a oara pe TCM. Filmul impresioneaza cu atat mai mult daca urmaresti celebrele, pentru unii, making-off-uri. Greutatile in realizarea peliculei, decorul construit in desert, un adevarat subiect de film in film.
Foarte asemanator prin tema cu Cool hand Luke.
10/10

L-a mai vazut cineva ?

E ok. 7/10.

E mai mult decat ok. La 4 vizionari continua sa-mi placa. Are niste chestii minore pe care le poti trece la lipsuri, dar care sunt repede depasite de restul filmului. Nota aia e sub.

Traieste-ti viata - Living Out Loud (1998), r. Richard LaGravenese
Cu Danny De Vito si Holly Hunter

Comedie usoara de weekend, misto "cuplul" asta, misto gagica micuta.
Am retinut finalul, acel flash - back, senzatia unui deja-vu neimplinit, un posibil viitor vazut intr-o frantura de secunda, un viitor care nu va avea loc niciodata.

Focul fatidic, Louis Malle, FR/IT 1963, cu Maurice Ronet (Alain)

"Nu pot sa suport tinerii de azi, bine imbracati, bine hraniti, toti la fel, ca portocalele californiene." 7/10

Ascensor pentru esafod, lungmetrajul de debut al lui Louis Malle (1957), un film noir despre un triunghi amoros, in care sotia si amantul planuiesc sa-l ucida pe sot, inscenandu-i sinuciderea. In cele din urma, se va dovedi ca planul perfect se loveste de niste obstacole nebanuite (dupa ce il "sinucide" pe sot, amantul ramane blocat in lift pana a doua zi dimineata datorita deconectarii de la curent a acestuia. Aparent simplu, povestit taios, impresionante secventele de tensiune insuportabila in care sotia isi asteapta amantul, care intarzie, cu vestea cea mare.
Povestea asta a fost copiata prost in sute de filme.
Jeanne Morea - Florence Carala
Maurice Ronet -Julien Tavernier 10/10

Adieu les enfants ! r. Louis Malle (sau Au revoir les enfants, 1987) 10/10

Lacombe Lucien, r. acelasi Malle, 1974 10/10
Un film despre tradare, despre minicimea oamenilor si modul lor de a profita de orice ocazie (al 2-lea razboi mondial in cazul de fata), pentru a urca in ierarhia sociala.

"Cazul acestui Lacombe Lucien nu e poate tipic decat in masura in care el reprezinta ceea ce am putea numi gradul zero al constiintei".
Marcel Martin

The clokers (tradus Micii traficanti de droguri), r. Spike Lee, 1995

Film liniar, fara artificii de montaj, poveste spusa simplu, asa cum un mare smecher pitit printre niste unghere ale forumului afirma ca n-ar scrie niciodata.
Nu ma asteptam de la cel mai rasist & dur regizor pe care-l stiu eu sa remarc atata sensibilitate, mai ales spre final.

Strike, dealer marunt de moarte alba, este gonit din ghetou de politia care-l ajuta (prin personajul lui Harvey Keitel - detectivul Rocco Klein). Acesta pleaca cu trenul spre o destinatie necunoscuta. Copilul care-i salveaza viata impuscandu-l pe asasinul tocmit sa-l lichideze se joaca cu setul gigantic de trenulete lasat amintire de traficantul de droguri.
Moralizator in toate filmele sale, discriminandu-si pozitiv "corasialii", Spike Lee este crud cu "cioroii din ghetouri" (the projects). Ii prezinta ca pe niste irecuperabili, nisti tipi respinsi de societate, condamnati iremediabil la marginalie.
In procesele de constiinta pe care Strike si le face, politistul, reprezentant al rasei dusmane, apare ca un salvator, un om care le vrea binele si le intinde o mana de ajutor (v. secventa din parc cu travlingul acela ametitor).

Trenul cu Strike suiera printre muntii americani, copilul din ghetou se joaca cu trenuletele, in parcul clockersilor a mai murit impuscat un cioroi.
Politistii : "Asa e la ciori, selectie naturala. Nici nu mai trebuie sa intervenim."

Regizorul are o scurta aparitie, un rol secundar. Santieristul turmentat, martor al crimelor, cu o vesnica cascheta galbena pe cap si band dintr-o sticla mare de ceai.
8,5/10

O cura de fratii Taviani, administrata acum ceva timp (prin 2004) de raposatul tvr cultural. Singurul post pe care Astral nu mai are bunavointa sa-l distribuie.

Padre Padrone (Tatal stapan), r. Paolo si Vittorio Taviani, 1977

Primul film din istoria Festivalului de la Cannes care a castigat simultan Marele Premiu si Premiul Criticii.

"Film al unei vointe, Padre Padrone este si un elogiu adus cuvantului, fortele sale de a anihila singuratatea, de a-l raporta pe om la univers."
Magda Mihailescu

Secvente
De la inmultirea caprelor la o perspectiva asupra intregului oras din Sardinia, totul in gemete de puberi excitati. Baiatul vede caprele, dupa care se duce alaturi de colegii de pastorit la gaini. Tatal ii vede, dupa care pleaca la sotie. In camera alaturata (sau intr-o alta casa), cineva freamata coca de paine. Din nou panorama orasului.

"Citirea" gandurilor personajelor care la un moment dat se amalgameaza asurzitor. Vocile mentale de pe coloana sonora devin indescifrabile.
Cosmarul suprem al copiilor - trimisul la oi. "Mie n-o mi se intample, noi suntem bogati, avem si doua vaci."
Altul: "Daca mi se intampla ma arunc pe geam ca sa ma vada toti".

Leganatul, gest reflex ramas si la maturitate, un leganat sinistru de copil haituit, asemeni acelui al copiilor abandonati in centre de plasament.

Finalul.

Poate o coincidenta, usoara asemanare intre secventa din Filantropica cu recuperatorul moldovean si secventa cu reactia tatalui la auzul rasului din sala de clasa:
"Nimeni nu rade de familie. Cine rade are de-a face cu mine. Va va veni si voua randul. Mainile pe banca !!!"
Copiii inlemnesc cu mainile pe banca intr-o tacere de mormant.
10 / 10

Noaptea Sfantului Lorenzo, 1981
Premiul special al juriului - Cannes
7/10

Buna dimineata Babilon, 1987
8/10

Soarele chiar si noaptea, 1990
Cu Julien Sands, Charlotte Rampling, Massimo Bonetti
8/10

Tot de fratii Taviani mai merita amintite 'Tu Ridi' din '98 (minunata adaptare dupa Pirandello - 9/10) sau 'Allonsanfan' din 1973 (satira politica tare isteata, cu Marcello Mastroianni si Mimsy Farmer - 8.5/10). Nici 'Kaos'-ul din 1984, tot dupa Pirandello, nu trebuie ignorat.
Fratii astia ar merita un topic separat.

Am uitat de el. L-am vazut in cadrul aceluiasi pachet.
Ce era misto la postul asta e ca se straduia sa dea un fel de mini integrala din 4, 5 filme. Tot aici am vazut si filmele lui Herzog cu Kinski plus documentarul Mein liebster Feind.

Ar semana cu un anumit "club select". EWS a vazut toata pleava.

Ryan's daughter, r. David Lean / 1970
Cadre minutios lucrate, un film lent la inceput cu muzica asemanatoare cu cea din Doctor Jivago.
Interesant modul in care invatatorul (Robert Mitchum), isi imagineaza sotia adulterina plimbandu-se pe plaja cu amantul, un tanar ofiter in armata britanica. Vizualizarea celor doi de catre profesor se face interpretand urmele lasate de acestia pe nisip. Langa urme dascalul observa un lacas lasat de cochilia unui melc. Peste un timp profesorul descopera un melc in dulapul sotiei.
Flagelarea in public a sotiei infidele este copiata frame by frame in Malena.

Leii tineri
Excelenta perspectiva asupra stupiditatii razboiului.

Regia : Edward Dmytryk , sua 1958
Cu : Marlon Brando , Montgomery Clift , Dean Martin

Doua povesti intretaiate: una a recrutilor americani cu viata lor in civil si dupa incorporare si cea a unui tanar german (Diestl - Brando), instructor de schi ce ajunge locotenent in armata lui Hitler.
Destinele acestora se intalnesc intr-un mod tragic pentru Diestl. Finalul , superba pledoarie anti razboi ilustreaza inutilitatea acestuia.
Soldatii SUA (interpretati de Clift si Dean Martin) : "Uite un neamt !"
Dupa ce americanii il impusca pe Diestl (neinarmat), il lasa sa se inece cu capul intr-o baltoaca.
Regizorul nu are o atitudine moralizatoare fata de actiunile personajelor sale (poate mai putin cu superiorul lui Diestl), acesta critica sistemul si politica pro razboi, aratand ca oamenii , indiferent de ce parte lupta , sunt simple rotite intr-un angrenaj nemilos.
Diestl isi doreste o viata mai buna , sperand ca politica statului sau sa i-o aduca. Cand observa atrocitatile acestei politici , se dezice de ea. Nu dezerteaza pentru ca onoarea primeaza si accepta capitularea atunci cand observa ca nu mai exista cale de scapare.
Sotia comandantului profitoare a razboiului , patrioata de parada , isi inseala sotul plecat pe front cu superiorii acestuia (inclusiv cu Diestl) , decaderea ei morala creste o data cu cea a armatei naziste.
Catre Diestl : "Ai adus ceva de mancare de pe frontul rusesc ?"

Secventa :
Baioneta data de Diestl superiorului aflat pe patul de spital , pentru as ajuta camaradul schilodit sa scape de chinuri.
Aflarea vestii ca superiorul s-a sinucis cu o baioneta , chiar de la sotia acestuia.

Genial Brando, revazut de curand in Un tramvai numit dorinta r.Stanley Kowalski, 1951 si On the Waterfront r. Elia Kazan, 1954 (10/10, finalul :love: )

RECONSTITUIREA

Pe terasa unei bodegi se aduna , venind pe acelasi drum unic ce duce la o localitate montana, toti cei care vor participa la o "reconstituire": profesorul (Emil Botta), procurorul (George Constantin), fata (Ileana Popovici).
Undeva, aproape, se afla si un stadion si, la un moment dat, zgomotul multimii va acoperi ambianta sonora a reeditarii si filmarii intamplarii. Nu exista o actiune propriu-zisa. Povestea se restrange la cateva fapte dilatate de asteptarea in caldura torida. Dorinta de a relua totul cat mai exact , mai autentic, gesturi, lovituri , pozitii, situatii din realitatea anterioara, din ceea ce a insemnat incaierarea a doi tineri (George Mihaita si Vladimir Gaitan) va face ca reconstituirea sa se incheie tragic : unul dintre protagonisti, lovit de celalalt cu putere, cu inversunare, isi pierde viata.

Filmul a avut mari probleme in epoca datorita cenzurii si pozitiei ferm impotriva a lui Ceausescu. Incepand cu acest al doilea film , necazurile lui Lucian Pintilie, au inceput sa curga , fiind nevoit intr-un final sa emigreze in Franta de unde s-a mai intors o singura data in Romania (asta in timpul comunismului), pentru a regiza De ce trag clopotele Mitica? Filmul a fost considerat atat de subversiv incat a fost dat la topit (ars).
Succesul Reconstituirii s-a bazat cel mai mult pe ecourile internationale avute. In Romania a rulat foarte putin in cinematografele importante( aprox. 3 saptamani), dupa care a fost mutat la cele de periferie.
Cineva care a trait acea epoca imi spunea ca acolo unde rula filmul era coada mai ceva ca la produsele alimentare, si se pare ca acest lucru a deranjat.

DUMINICA LA ORA SASE

Regia : Lucian Pintilie. Scenariul : Ion Mihaileanu, Lucian Pintilie. Muzica : Radu Caplescu Cu : Irina Petrescu, Eugenia Popovici, Eugenia Bosanceanu, Costel Constantinescu, Marcel Gangulescu, Constantin Cojocaru

"O poveste de dragoste , pe fondul luptei comunistilor in ilegalitate . O iubire ce se va termina cu moartea baiatului, tradat in actiunea conspirativa pe care o duce la capat cu pretul vietii. Mediul in care se cunosc si se iubesc Radu si Anca, eroii acestui film, este specific anilor '40. Naratiunea se desfasoara cu sufletul la gura, intr-un ritm sufocant, ce alterneaza cu lungi momente de asteptare crispata. Spatiile povestirii sunt diverse : gara , o petrecere in aer liber, un bal , o vizita la parintii fetei , o calatorie la mare. Filmul intereseaza prin caracterul lui novator. Decupajul regizoral urmeaza parca logica incoerenta a afectivitatii, a unei stari psihice marcate de neliniste .
Structura povestii aminteste de experientele "noului val", de cele mai bune creatii cinematografice pe plan mondial din vremea respectiva. Filmul lui Pintilie s-a bucurat de aprecieri incununate de cateva premii importante : Premiul special al juriului , Mar del Plata '66; Marele Premiu , Micul Cannes ; Mentiune Speciala , Hyeres '68."

BALANTA
Regia: Lucian Pintilie Scenariul: Lucian Pintilie, dupa romanul lui Ion Baiesu, Balanta.

Imaginea : Doru Mitran
Cu : Maia Morgenstern, Razvan Vasilescu, Victor Rebengiuc, Dorel Visan, Mariana Mihut

"Pentru Lucian Pintilie este un pariu câstigat. Regizorul a recurs la formula unui cinema direct, fara ornamente formale, cu episoade trepidante si umoristice, cu o naratiune de o admirabila cursivitate. despre care vorbea Camus, este esenta realului specific lui Pintilie." - Dana Duma - 1992(Cinema)

CROAZIERA r. Mircea Danieluc 10/10

Un grup de prieteni pleaca intr-o excursie organizata de sindicat. Treptat , ies la lumina relatiile viciate dintre ei si lipsa de moralitate a excursionistilor imbarcati pe vas , reflectie a esecului societatii socialiste , iremediabila distrugatoare a calitatii relatiilor interumane.

Unul dintre cele mai bune filme protest. Este curios cum acest film a reusit sa treaca de cenzura. Probabil, la vizionare, comisia a adormit (cel putin Academiciana asa facea. Ei aveau privilegiul primei vizionari.

Cursa '75 7/10 ; Proba de microfon '80 8,5 /10; Glissando '82 - trebuie sa-l revad ; Iacob '87 - 9/10 ; A 11-a porunca 11/10 ; Patul conjugal '92 10/10 ; Aceasta lehamite '92 10/10 ; Senatorul melcilor '94 10/10

Alex in wonderland, r. Paul Mazurski. Cu Donald Shuterland
Tema creatorului in cautare de subiecte, trimiteri clare la 8 1/2 al lui Fellini. Regizorul italian apare episodic in film alaturi de Jeane Moreau (isi joaca propriul rol). Circul, clovnii, flashback-ul etc
7/10

Pasararul din Alcatraz, r. John Frankenheimer, 1963 cu Burt Lancaster
Un criminal condamnat la moarte (Robert Stroud), terorizat de directorul inchisorii-fortareata (cliseu super fumat), devine specialist in cresterea pasarilor pe care le inmulteste, ingrijeste. Cu timpul celula devine suprapopulata de colivii. Directorul se vede nevoit sa-i mareasca celula pentru a-i permite inmateului sa se miste. In codul inchisorilor din SUA nu exista nici o prevedere legala care sa interzica unui detinut sa creasca pasarele - de aici si conflictul. Criminalul scoate si o carte pe tema asta ajutand la descoperirea unor tratamente salvatoare pentru micile vietuitoare.
Super descrierea relatiilor dintre detinutii abrutizati, modul in care regizorul scoate la lumina ultima urma de umanitate din ei, prin intermediul pasarilor pe care personajul lui Lancaster le ofera cadou acestora. Unul, super enervat de zgomotul provocat de zburatoare, se inmoie, chiar plange cand pitigoiul oferit de Stroud moare.
9/10