As putea sa vad acest film saptamanal.

Inseamna ca gusturile tale nu coincid cu cele ale lui Nea Nicu si Coana Leana.Am auzit ca au cerut sa vada filmul si dupa 10 minute s-au ridicat furiosi si au strigat: "Sa-i imputati regizorului banii cheltuiti pe porcaria asta!"
N-a indrasnit nimeni sa mearga pina acolo, cert este ca filmul a fost incuiat citiva ani int-un seif, iar regizorul Lucian Pintilie a ales exilul, punind in scena - cu mare succes - spectacole de teatru si opera in Franta.
Premiera filmului "De ce trag clopotele, Mitica" a avut loc dupa '89.

Am vazu pentru prima data acest film la facultatea de filo din Cluj(unde am fost chemat de niste prietene, eu fiind student pe atunci la poli).Sonorul a fost execrabil, dar si asa a fost nemaipomenit.Cred ca a fost si Pintilie in sala, nu mai tin minte exact. Inainte de film s-a proiectat un documentar cu vizita regelui Ferdinand la Cluj.Sa fi vazut cum aratau studentii pe vremea aia...Domni adevarati, nu ca ciurucurile de acum.

Ce frumos! Maestrul Pintilie face de cacao tara asta (nu ca n-ar fi...) chiar pe banii de la buget, dar nu e nici o problema, nu-i asa? Tiganii din filmele lui Kusturica sunt niste finuti pe langa romanii din De ce trag... iar autoritatile au tupeul obraznic sa interzica filmul. Si Pintilie, saracul, trebuie sa plece in exil la Paris... Ingrozitor!

Eu am incercat sa vad acest film ...
 

Eu am incercat sa vad acest film insa nu am reusit. M-am plictisit de moarte asa ca m-am ridicat de pe scaun si m-am dus sa-mi fac un sanvish . Cand m-am intors taticu schimbase canalul si tocmai il vedeam pe Iliescu improscat cu un sanvish cu branza si a fost mult mai amuzant decat comedia aceea de 2 lei!

DE FRANGHIE
 

Inchide ochii Pufi, deschide ochii Pufii.Lasa-i ca sunt prosti! Mai tineti minte ce-i scrie pe spate cu creta ? Kestia e ca pintilie asa face mereu faza asta cu creta care e stearsa aparent inainte la o dubla nereusita dar e lasata sa se vada pt. okiul care vede;)

yo, roquefort mind... tu chiar ai crezut ca filmul lui pintilie e o comedie, nu? inseamna ca ai sa crezi in consecinta ca roquefort mind e un compliment ... :love:

.a fo' nevoie de 8 mesaje ca sa se poata in sfarsit zice:
'de funie'.

Corect! ;)

simplificat: "Clopotele..." lui Pintilie e un jeg... imi pare rau pt prietenia noastra. din pacate tot mai putine sperante de-acum incolo. va trebui sa tot "reconstituim"...

crydead mananci c****, din spate vine tare si bill.
Pintilie e singurul care a reusit pe timpul lui ceasca , sa le arate p*** din mare viteza si pe banii lor. Lasa ca nu ti-a luat portia de eugenii, si asa nu aveai nimic.
Daca nu stiti povestea ciocu' mic si joc de glezne !

Filmul este genial pt. vremea lui (un triumf al postmodernismului cinematografic - suna nashpa, da' chiar asa e). E clar ca n-avea cum sa fie difuzat "inainte". Ma si mir cum de a reusit Pintilie sa-l duca la capat si nu s-a gasit nimeni sa-l opreasca. Faptul ca mai sunt inca oameni care se cred cinefili si-l considera antipatriotic mi se pare de kkt. M-as fi asteptat sa aud asa ceva pe forumul "Romaniei mari" (daca are asa ceva :) ), nu aici :o .

Povestea e cam asa : la presiunile Frantei asupra lui Ceausescu, Pintilie a fost rechemat in tara pentru a face film. Francezii ar fi spus ca este imposibil ca un cineast de valoarea lui Pintilie sa nu faca film la el in tara.
Neavand ce face regimul a pus in bratele lui Pintilie trei teme data, din care putea sa-si aleaga: D-ale carnavalului, un roman clasic (Ion parca) si ceva pe care l-a facut sergiu mai tarziu. Am sa caut interviul si am sa va spun exact care au fost celelalte doua.

Logic ca Pintilie a intuit ca ala urma sa fie ultimul sau film in Romania, asa ca a refulat tot ce acumulase in anii de exil.

Filmul a fost considerat atat de prost de cenzura, incat nici nu s-au mai obosit sa taie din el. L-au dat direct la topit (arderea intregului material filmat, a negativelor, tot). Filmul a fost pastrat totusi de niste oameni de bine pe undeva, printr-un fiset. Dupa '89 a avut loc premiera.

Sa scrii p*** pe spatele personajelor tale, in epoca aia mi se pare un mare curaj. Si nu va luati de gestul in sine, care in principiu nu are nici o valoare, incadrati-l in context, in epoca. Eu imi pot imagina disperarea creatorilor adevarati (ii numeri pe degete), din acea epoca numai prin interpretarea acelei secvente.

Asa ca restul tristetilor sa nu mai manance bors si sa se mai uite la film peste cativa ani. Poate vor si intelege ceva.

S__i p___a si cu c___u' si cu gura, asta ca sa joci spanzuratoare la p__a mea, bai, atarnatorule.
Cum am mai scris p-aci pe undeva, pintilie cu Duminica la ora 6 a facut servicii comunistilor cum nu au facut 1000 de filme d-ale lor imbecile: tinerii comunisti (care stie toata lumea ca erau 50 de evrei agenti ai rusilor) erau sensibili, tineri si frumosi. La fel a facut, peste ani, si pizza boy cu Pas in doi.
Iar in anii de exil... s-a mai discutat asta... maestrutul, cum ii spun angajatii filmexsului, a cam somat, imperialistii negrabindu-se sa-i dea sa faca film. Iar dupa '90.... si asta s-a mai dezbatut... mosu' e singura persoana care are acces la fonduri pentru film fara concurs (de la studioul de film al miniserului culturii unde e director) in vreme ce restul populatiei racaie pe la usa cncului.
Pentru mine pintilie e un fel de euglena verde aia de am invatat eu in clasa a cincea ca are un singur orificiu de in si tv out.
Intelegi, p____e-as in c_r?

--------------------------
Vitoorul suna ocupat.

Mda ... ti s-a urcat felatia la cap. Bai neinteresantule coclit, Duminica la ora sase e unul dintre cele mai bune filme romanesti. Daca nu reusesti sa se detasezi de ce fac personajele si sa vezi filmul, nu politica, esti zob. Idem si la Pas in doi, pe care nu stiu de ce l-ai incadrat aici. :shock:

Crucisatorul lui Eisenstein e un film despre comunisti, dar asta nu-l face mai putin Capodopera.

Pintilie ia bani de la francezi din cate stiu eu, sergiu ia de la cnc.

Spanzuratoarea ta ma lasa rece, esti limitat. Hai s. !

(NOTÄ: Textu-i lung, cä m-am ambalat, asa cä dacä aveti dial-up, salvati-l si cititi-l offline, cä altfel vä jupoaie Romtelecomul!)

No, dragilor,
Mä bucur cä discutia a luat aceastä turnurä, întrucât Pintilie este unul dintre subiectele care mä preocupä de-o bunä buca' de vreme. Am si eu prilejul sä contribui cu "a mea de douä parale" ("my two pennies' worth").
Si, oricum, în jurul lui Pintilie se bat atâtea câmpii, încât e cazul! Unii îl înaltä-n slävi ca pe un Dumnezeu cinematografico-mioritic, altii din moftolog antipatriotic nu-l scot. Si nu e nici una, nici alta. Dar sä vedem - de ce anume?
Indiscutabil, Pintilie are date de talent regisoral certe. Îndräznesc sä presupun cä vocatia lui teatralä e consistentä (din päcate, pânä si eu eram prea pusti ca sä-i väd spectacolele, pe vremea când se jucau în România; dar, pânä la proba contrarä, si bazându-mä si pe ce ne explica la clasä Valeriu Moisescu - unul dintre putinii profesori ADEVÄRATI de la teatru - n-am nici un motiv sä nu-i acord încredere).
Observati, însä, cä intensitatea träirii lui, fantezia creatoare, inventivitatea si incisivitatea, nu-si gäsesc o sustinere suficientä în partea meseriasä a regiei de film. Brutal (dar adevärat) spus, Pintilie e UN AMATOR pe ecran. O dovedesc cele mai importante douä filme ale lui: "Reconstituirea" si "De ce trag clopotele, Miticä?" Ambele, sunt incredibil de PROASTE profesional, dovedesc un agramatism cinematografic strigätor la cer - iar asta, la toate nivelurile: de la detaliile cadrului (unghiulatie, märime de plan, etc.), pânä la elementele structurale de ansamblu (constructia secventelor, a episoadelor, a ritmemelor si, în ultimä instantä, a întregului film - evident, pentru cä e IMPOSIBIL sä reusesti un film echilibrat cap-coadä, când elementele componente sunt schioape).
S-ar putea scrie un studiu întreg, si ar fi extrem de interesant si util, disecând minutios gugumäniile profesionale pe care le comite Pintilie pe ecran (de la aerul de cineclub care pluteste abscons peste "Reconstituirea", pânä la uriasele ratäri de secvente importante din "...Miticä"). Ce mai lectie de cinema ar fi si aia! În fond, CE-ai putea sä înveti încercând sä analizezi masa amorfä a unor tembelisme ca peliculele lui Mircea Drägan sau ale lui Geo Saizescu? La Sergiu Nicolaescu n-ai gäsi decât suruburi ruginite. Pe când, la unii ca Pintilie, Daneliuc, Pita, ai gäsi microcipuri cu erori - äla da, material didactic! Päi, nu?
Poate se va întreprinde cândva si acest demers - zäu cä meritä! Dar, desigur, timpul si spatiul nu ne permit aici sä spunem mult mai mult decât atât.
În schimb, mult mai gravä este o altä problemä la Pintilie. Pentru cä aceia care-l înjurä, fiti siguri, sunt cu totul sträini de esentele cinematografului. N-ar fi în stare sä explice de ce tulburätoarea secventä finalä din "Balanta" este, regisoral vorbind, o labä tristä. În schimb, ei sunt foarte sensibili la cu totul altceva - iar aici (din päcate pentru Pintilie), au dreptate.
Pretentios vorbind, se numeste ATITUDINE ESTETICÄ. Mai simplist spus, e vorba de elementarul BUN-SIMT.
Iar tristul adevär este cä "artistul" Lucian Pintilie e un mitocan patologic.
Sä fie clar un lucru: personal, ADOR estetica urâtului. Studiul lui Rosenkrantz a fost pentru mine o carte de cäpätâi. Printre artistii mei favoriti se numärä Bosch, Goya, Dali, naturalistii francezi (ca sä nu mai vorbim de antemergätorul lor, Rabelais!), sau, în cinema, Forman, Tarkovski, Tod Browning, Cronenberg - si lista continuä. Prin urmare, urâtenia din filmele lui Pintilie a început prin a mä seduce. Dar, din nefericire, încä de la "...Miticä" a ajuns sä mi se aplece. Iar acum, e de ajuns sä mä gândesc, doar, la "Prea târziu", ca sä mi se întoarcä stomacul pe dos - în cel mai IN-estetic si NON-estetic mod.
Si, în fond, e firesc sä fie asa, pentru cä hidosul, naturalismul, scabrosul, scatologicul, sexualitatea, nuditatea, vulgaritatea, violenta, sunt printre cele mai dificile teritorii estetice. ANTI-estetice prin definitie, ele se pot totusi potenta artistic (si cu ce rezultate sublime, în Copiläria lui Gargantua sau în noroaiele Zonei lui Trakovski!), dar numai printr-un efort de creatie paradoxal si extrem de complex, care necesitä în primul rând o uriasä mäiestrie. Or, când omul care dä "motor" stie cinema cam la nivelul unui licean, demersul lui e din start sortit esecului.
Dar nu e numai atât. Mergem mai departe si däm de lucruri mult mai grave.
Revin la ceea ce spuneam: ATITUDINEA.
Amintiti-vä cât de duios e Forman cu pompierii lui de la bal, sau cu nebunii din cuibul de cuci. Amintiti-vä ochiul dumnezeiesc cu care priveste Tarkovski gunoaiele si burnita. Amintiti-vä cum îl umanizeazä Koncealovski pe Jon Voight, în "Runaway Train", sau ce frumusete scoate Ridley Scott din abjectul alien, din sordidul "Blade Runner", sau din însusi Hannibal Lecter (repetând cu aproape acelasi succes turul de fortä al lui Jonathan Demme). Amintiti-vä durerea sfâsietoare care efectiv tipä ca un arcus pe strune, din grafica lui William Blake sau din glasul si melosul atât de stranii ale lui Florin Chilian. Puneti în ecuatie versurile "Visele-s o lume de cäcat" si "Sä mä fut în Hotel Cismigiu", cu "Povestea merge mai departe" si "Niciodatä sä nu uiti de inima ta!"
ASA, iubitilor, ASA se aduce urâtul în artä! Asa a putut si Courbet sä creeze o capodoperä unicä dintr-un simplu prim-plan de pizdä, a unei femei care nici mäcar sexy nu era - dar ce divin aräta pe pânzä!
Iar acum, întorceti-vä din nou ochiul mintii spre peliculele lui Pintilie, si amintiti-vä torentul gretos de zoaie si läturi, de dejectii fizice si morale, care se scurg de la un cap la altul, läsând infim de putin spatiu pentru câte o vibratie ca acelea din "Reconstituirea", pe vremuri, sau "O varä de neuitat", mai recent. Da, tipul le are, nu contest. Dar sunt sufocate, terfelite, strivite de voluptatea lui patologicä pentru tot ce e negativ. CUM sä dezbati negativul, cum sä-l judeci, cum sä-l condamni, dacä balanta (hehe, da, "balanta"!) e atât de dezechilibratä, de STRÂMBÄ?
Gânditi-vä ce sacrilegiu CRETIN a comis în "...Miticä", fatä de Caragiale, introducând în ecuatie elemente total sträine de spiritul autorului - mai cu seamä, cele sexuale. Da, desigur, teatrul lui Caragiale ale o componentä sexualä centralä - în toate cele patru mari piese ale lui, sexul e un resort crucial al relatiilor dintre personaje. Dar CUM abordeazä Caragiale sexul, si cum o face Pintilie? Constientizati subtilitatea, discretia, ironia, rafinamentul cu care ni se SUGEREAZÄ adulterul coanei Joitica, al Vetei, al Mitei si al Didinei, sau sfâsierea dimensiunii erotice din "Näpasta". Si pe urmä, comparati-le cu ceea ce ne aratä Pintilie în "...Miticä" (si nu e deloc greu sä ne imaginäm ce ne-ar fi arätat dacä nu fäcea filmul pe vremea lu' Ceascä!). Cel putin, în "...Miticä", Rebengiuc si Petricä Gheorghiu (Dumnezeu sä-l ierte), îsi acopereau rusinea cu mâna, la baia publicä. Da' de-atunci, alde Räzvan Vasilescu, Dan Condurache, Viorel Comänici, sau minerii din "Prea târziu", s-au dezinhibat complet (desigur, bietii actori n-au nici o vinä... Da' când Nea Caisä zice "hai, aratä-ti mätärânga la popor!", poti sä refuzi?)
De altfel, evolutia acestui tip de imagine (nudul masculin filmat explicit si frontal) la Pintilie ne rezervä niste indicii foarte relevante. În "Balanta", apare o datä, de douä ori, si merge. Percuteazä. Îsi face datoria. Dar pe urmä, iar! Si iar! N-a ajuns Räzvan Vasilescu iesind din baie, n-a ajuns Ionel Mihäilescu la morgä; trebuie sä ni-l arate si pe Condurache - si mai de departe, si mai de-aproape! Si pe urmä, vine "Prea târziu", si iar îl vedem pe Räzvan umblând în maiou si färä chiloti (DE CE, päcatele mele???). Si pe äia care fac pe politicosii, în costumul lui Adam, în baia de la minä. Si totul culmineazä cu secventa delirantä (în cel mai RÄU sens cu putintä) a minerilor la dusuri. Tot ceea ce se întâmplä acolo, mizanscena, modul de a filma, este atât de agresiv si exhibitionist, încât sparge complet orice scuzä esteticä si deraiazä în insanitate. Secventa urlä de frusträri si obsesii, pe care mäiestricä ar fi mai decent sä si le tinä pentru el, nu sä ni le vâre nouä pe gât, nici chiar într-o nulitate de film ca "Prea târziu".
Ca sä mä exprim plastic, starea pe care o transmite e de impotentä istericä. Îmi sugereazä un eunuc colcäind de pofte care, incapabil säracu' sä facä amor cu o femeie, ca tot omu', topäie zbierând pitigäiat: "Fut! Fut! Fut! Fut! Fut!"
Si, întorcându-ne din nou la problema sexualitätii la Caragiale. Iatä încä o mosträ din "gândirea regisoralä" a "maestrului":
Tineti minte secventa de la început, cu partida de contina? Trei puradei se uitä de pe un pat, printre ei fiind si o pustoaicä färä chiloti, asezatä cu picioarele larg desfäcute si tot ce avea între ele luminat la fix. Pentru Pintilie, aia era o imagine "marcä" a filmului, pentru cä, zicea el: "în fond, despre ce e vorba în «D-ale carnavalului»? Despre pizdä! De la pizdä pleacä totul în povestea asta!» Bravos, natiune, halal sä-ti fie! Caragiale înseamnä pentru noi o puradeicä stând cu pizda cräcitä! Iar Pintilicä a declarat-o, fudul nevoie-mare, cu gurita lui! (Sursä: actorul Voicu Jorj, Dumnezeu sä-l ierte, care-n film îl juca pe Misu Poltronu; mi-a povestit-o într-o searä, la un vin.)
De fapt, ceea ce-a fäcut Pintilicä în "...Miticä" e cea mai concludentä formä de debusolare artisticä. Incontestabil, Caragiale e un autor teribil de atroce. Nu umblä deloc cu menajamente. E crud, nemilos, penetrant ca un bisturiu, precis si irezistibil ca un laser. În comparatie cu el, Pintilicä atacä acelasi material cu satârul de mäcelärie, dând ca un apucat în stânga si-n dreapta. Acolo unde Caragiale cauterizeazä cu picäturi de vitriol, Pintilicä se pisä gäleti.
Am väzut în 1980 o montare cu "Noaptea furtunoasä" la Odeon, în regia lui Visarion Alexa (seniorul). Viziune extrem de neortodoxä - feroce, grotescä, inclusiv cu multe elemente de naturalism (chiar si sexual!) Dar Alexa stia sä-si dozeze farmaceutic ingredientele! Desi depäsea mult nivelul de explicitare al textului si indicatiilor scenice ale lui Caragiale, totusi rämânea fidel SPIRITULUI lui Nenea Iancu. Îti venea sä spui: "Da, dacä träia si lucra Caragiale în zilele noastre, se prea poate sä fi imaginat ASA piesa!" Numitorul comun era rafinamentul, subtilitatea, eleganta artisticä (indiscutabile, chiar si într-un peisaj uman si scenic extrem de sordid, ca acela de la Nr. 9). Alexa le avea, si stia sä le foloseascä întelept, îmbinând echilibrat sugestia cu explicitarea. Pintilicä, oarecum lacunar la capitolul "sugestie", le dä otova - si snobimea juiseazä: "Vai, tu, ce curaj! Ce socant! Ce expresiv!" - mä-ntelegi...!
Întâmplarea a fäcut sä citesc scenariul lui "...Miticä". Pot sä vä spun cä era GENIAL, iar finalul era o CAPODOPERÄ! Momentul "de frânghie, monser", îti dädea fiori pe sira spinärii - asa cum era SCRIS! Asa cum era scris tot scenariul! Încä nu-i däduse nimeni aparat de filmat pe mânä amicului!
Cä pe urmä, ce-a fäcut... Dumnezeu cu mila! Doamne, ce divin era scrisä secventa, si ce fâs a iesit pe ecran! în fond, asta dovedeste cä tipul nu-i tocmai iremediabil bou. Undeva, la nivelul initial al conceptiei, ceva miscä prin circumvolutiunile lui, si chiar miscä bine. Dar beleaua începe când ajunge pe platou si se vede cu actorii în fatä! Atunci inträ lämpile în filaj si doagele särite încep sä tâtâie, si praful de-alege de toate!
Si cât de IMBECIL si-a dat cu tesla-n coaie la sfârsit, cu acea inutilä, teribilistä, puerilä aparitie a echipei de filmare, cu Domnia Sa fâlfâindu-si fumigena si dând pe gurä: "Lasä-i sä moarä prosti!" Hodoronc Marito! Acea replicä finalä nu e decât cireasa pe tort - scuze, am vrut sä zic, motul de pe stim noi ce. L-ati väzut vreodatä pe Caragiale DECLARÂND cä personajele lui sunt "niste prosti"? Mai era nevoie, dupä discursul lui Farfuridi si dupä ziarul citit de Ipingescu? Mai mult, ce fel de autor e äla care sä-si dispretuiascä si sä-si insulte propriile personaje? Un asemenea individ nu se numeste autor, ci DILETANT - incapabil sä-si diferentieze simtirea între model si personaj, între realitate si artä, între general si particular. Pe Caragiale îl durea sincer cretinismul Brânzovenestilor si lichelismul Näicilor Girimea. El ne aräta cä erau dobitoci si canalii, nu ne-o si spunea! Da' la Pintilicä, nici o problemä! În caz cä n-am înteles, el ne-o zice si pe sleau! Asta se cheamä "artä" la el!
(Sincer sä fiu, CHIAR n-am înteles! Cine sä moarä prosti, bibicule? Personajele lui Caragiale? Actorii? Noi, spectatorii? Românii în general? Omenirea, lumea? Sau - teamä mi-e - toti äia pe care nu-i cheamä Lucian Pintilie?)
Apropo, stiati cä odatä, la o sindrofie, cineva l-a prezentat pe Caragiale ca "Un mare autor comic"? Nenea Iancu s-a ofuscat: "Dar eu nu sunt comic, monser! Eu sunt un sentimental!"
Si asa era! Caragiale, cum stim, "simtea enorm si vedea monstruos". La el, comicul nu era decât un (genial) instrument, pentru o enormä SIMTIRE. "Monstruozitatea" unui Catavencu, Ipingescu, Pampon sau Dragomir era cel mai perfect exemplu de CUM SE CONSTRUIESC MONSTRI artistic. Iar dacä-l citim pe Caragiale cu inima deschisä, vom simti cât de mult îsi iubea tara. Cât de patriot era, în fond, si cum de acolo pornea toatä revolta lui, si cumplita deceptie care în final l-a fäcut sä se autoexileze la Berlin. Gustul amar al sägetilor pe care le trimitea de-acolo era al anghinarei, nu al veninului!
Pe când Pintilicä, säracu'... Nici el n-ar vrea sä-si înjure tara, da' ce sä facä dacä asa-i iese? Vorba aia: "toti ne iubim tara, toti suntem români - mai mult sau mai putin onesti!" O iubeste si el în felul lui, bietul - asa, cam în stilul cum iubeau personajele Marchizului de Sade. Asa crede el cä e bine, asta crede el cä se numeste "artä" si "simt civic" mäcar, dacä "patriotism" sunä prea gongoric. Cine sä-i explice cä e putin câs, putin cam pe aräturä - nici mäcar, cä arätura e mänoasä! Prin SANT, mai bine zis! Cine sä-i spunä, când de zeci de ani încoace toti inträ-n plin orgasm când îi aud graiul graseiat, si nu stiu cum sä-si scoatä mai repede ochelarii ca sä se lase orbiti de soarele care-i sträluceste din cur - cu putoare cu tot? Într-o lume a non-valorilor, a anti-criteriilor, a selectiei contra-naturale, e de mirare cä prosperä asemenea idoli obsceni, care în locul falusului de obsidian afiseazä tantos câte un carici zbârcit si necrozat, totemuri ale impotentei si sterilitätii, pentru care ungerea României cu cäcat pe obraz e o formä de "afectiune", ca-n pozele alea scatologice pe care le primim uneori printre spamuri, în junk mail? Unora le si place!
Si nici mäcar atât. Nu e nevoie ca Pintilie sä facä ceva pentru a profana România - sau mäcar opera lui Caragiale. Simpla lui coexistentä cu oricare dintre ele e profanare destulä.
Observati, numai, aceastä succesiune de replici finale:

Caragiale: "Curat constitutional! Muzica, muzica!"
Caragiale: "Mersi, neicä, mi-a trecut!"
Caragiale: "Näpastä pentru näpastä!
Caragiale: "Rezon!"
Pintilie: "Lasä-i sä moarä prosti!"

Chiar nu vedeti cä avem de-a face cu un pigmeu castrat care se umflä-n pene în umbra nemuritoare a unui titan de geniu?

@Pitbull
de acord – in linii mari - cu scanarea pe care i-o faci lui Pintilie (mai putin cu scatologismele pe care i le aplici metodic, cu o placere psihanalizabila si ea...- poate ca ai motive personale, ai ramas cumva fara tartina?...).
nu ma entuziasmeaza Pintilie, dar nici Caragiale. cliseul acesta – „genial” – ma cabreaza, ma trimite in revolta...
cred ca Pintilie e cotat in Romania din nevoia noastra de a avea un model, un „exemplu pozitiv” intr-un peisaj invadat de balarii. ca Pintilie e structural un viciat, un produs al jegosului si al urletului exhibitionist m-am convins dupa „revenirea” sa post ‘89. nu l-a atins deloc mediul occidental, pentru ca nu are fibra pt asa ceva. a urcat din nou in caruta hodorogita a „specificului” romanesc.
mai trist e ca critica (cacofonie inevitabila) de film romaneasca, inclusiv cea tanara, care opereaza – cu toate simturile la panda - in „intervalul” lui Lars von Trier, ii canta osanale. confuzia (neadevarul pt multi) va persisita. pana vor apare regizori valorosi si critici onesti, recrutati poate din randurile cinemagistilor...

1) Nu. N-am avut niciodatä nimic de împärtit cu el, iar tartina am pierdut-o în cu totul alte împrejuräri (vezi topicul cu Almodovar)

2) Aici, pärerile si simtirile noastre se despart. Oi fi subiectiv, nu stiu... Dar pentru mine, Caragiale va reprezenta întotdeauna un geniu cu aura divinitätii... (In fond, de gustibus...)

In rest, desigur, îti dau dreptate în toate si-ti multumesc pentru cä m-ai completat. Observatiile tale sunt adevärate, pertinente si foarte utile.
S-auzim numai de bine! :)

Hidosul, naturalismul, scabrosul, scatologicul, sexualitatea, nuditatea, vulgaritatea, violenta - a se intelege Tarkovski? Daca vorbeai de Miike, de Waters ori de (izolat) Pasolini, mai intelegeam.
Bai pechinezule, adora tu estetica uratului pana nu mai poti, dar a vorbi despre Tarkovski in aceasta lumina nu este numai dovada de prostie, dar si de fudulie stoarsa.
Cat despre Caragiale, sexul si mai stiu eu ce... ultimul lucru pe care si l-a dorit Pintilie a fost sa-l ecranizeze pe Caragiale. Notiunea de 'pretext' starneste vreun alizeu prin tartacuta ta prea neluminata?
Nu stiu ce ai mai scris in continuare, dar mi-a fost de ajuns. Te-as mai fi facut de rusine si mai departe dar, vorba batranului Pintilie, "Lasä-i sä moarä prosti!"

:lol: Bine, mäi Floydule, pentru ästa mi-ai dat SMS la douä noaptea, cä cicä-s "atacat"? Asta se cheamä "atac" la tine? Puteam sä dorm linistit, monser! Nu vezi cä-i pe din afarä? Bâjbâie printre invective si încearcä sä încälzeascä semi-argumente ciupite din oarece cronichete de ziare gen WAZ si Ringier. De fapt, el însusi îsi recunoaste semi-valoarea räspunsului, bazat tot pe o semi-lecturä, semi-înteleasä si aia. Zici tu (citez din SMS): "Cinemagia e comunitate serioasä, durä, cu multi cunoscätori!" Päi impresia asta mi-o fäcuse si mie, si mä asteptam la destule riposte dupä ce-am fluierat în biserica unora, da' când colo...! Dau fuga la computer, scobindu-mi creierele buimace de somn sä mä pregätesc pentru un duel onorabil, si ce gäsesc? Hai sä fim seriosi!
Oricum, dacä tot mi-am stricat somnul, mäcar sä-mi exprim adânca recunostintä pentru cä säräcutul mi-a dat dreptate - prin chestia cu "notiunea de pretext". Gura päcätosului adevär gräieste! Doar e EVIDENT cä pentru Pintilicä cinematograful nu e decât un PRETEXT ca sä-si afiseze în public refulärile si frusträrile din "tärtäcuta lui neluminatä" - si nu oricum, ci cu "fudulie stoarsä". Mä rog, nu-i nici primul, nici ultimul, da' ce sä-i faci? Personal, am o chestie cu Caragiale (cum am recunoscut si fatä de Herbert), si mä cam enervez când îsi fac "pretext" din el toti exhibitionistii. La Bäiesu, cu "Balanta", hai, mai treacä-meargä, desi nici asa n-ar fi fost onorabil. Si-apoi, tactica asta cu pretextul are riscurile ei... Cu cât îti alegi un "pretext" mai înalt, cu atât te bulesti mai naspa când pici (pentru a enspea oarä) în cap. Mäcar sä cazi de la nivelul täu propriu - e mai sigur!
Totodatä, îmi prezint scuzele cä am considerat suficient sä exemplific un argument doar cu CATEVA pilde - puteam sä-i mentionez si pe Passolini, si pe Fellini, Lopusanski, David Lynch, Waters, Arghezi, Beckett, Bunuel, Apollinaire, etc., etc. Si de altfel, "fudulia stoarsä" e mai degrabä a äluia care scoate din context referirea mea la Tarkovski, când era clar cä-i mentionasem gunoaiele din Zonä doar ca un element al abisalului säu sublim si insondabil. Acum CINE refuzä sä vadä altceva decât urâtul?
Da-n fond, de câte lovituri de ciocan e nevoie ca sä bati un cui într-un cap de beton armat? Ce sä fac acum, sä însir un pomelnic off-topic, sau sä m-apuc sä sau explicatii? E târziu si mi-e foame, si nu am chior de ban, vorba cântecului.
Rogu-te asadar, pe viitor sunä alarma când sunt REALMENTE atacat, cu niscaiva argumente! Sau mäcar cu înjuräturi serioase, sä stim o socotealä. Hai te pup! :love:

righteous!
toate astea culminand cu onania prolifica "niki si flo" care avea toate sansele sa aiba o poezie cvasi-tarkovskiana (vezi cadrul cu spatele din autobuz), o forta a personajului negativ la modul subtil dominand pana la mesianism, o forta continuta a personajelor secundare care ar fi putut veni sa adauge condimentul (la modul la care numai un actor mare isi poate permite, adaugandu-se ca cireasa de pe tort intr-un film, in care il tii minte desi stii ca numai 15 secunde ti l-au rezervat totusi-vezi tim roth care e maestru la asemenea subtilitati), ar fi putut sa fie "filmul de toamna al artistului" si sa aiba acea centrare pe o idee, sa fie monocrom si genial tocmai prin asta (cine il considera desuet pe vianu cu obsesia lui pentru unitate si omogenitate ar face bine sa reciteasca, pentru ca in spatele unor zahariseli se gasesc adevaruri universal valabile).
prima oara cand l-am vazut, recunosc, am cazut in adulatia aia meschina a lecturii inocente. era rebengiuc, si asta e enorm, era coca bloos care in sine e un fenomen si o proprie istorie a "muncii actorului", era razvan vasilescu care are farmecul lui un pic psihedelic, el trece prin cadru, isi face treaba, il vezi frenetic si iti cam ia ochii (dupa care vezi, hmm, balanta, niki si flo, meme chose, acelasi personaj la multe aspecte).
dupa care vazandu-l a doua oara am realizat ca mi se fura caciula. am avut senzatia de catar pe steroizi care se prezinta drept pur-sange si nu ii vezi supapa pentru ca e filmat din dreapta, dar simti cam de la inceput ca cineva aproape ca face misto de tine.
astept sa vad "duminica la ora sase".macar pentru faptul ca am auzit ca e un film frumos la modul ca nu il poti incadra in nimic decat la categoria "frumos".si macar pentru vocea irinei petrescu si faptul ca ea e undeva in alt plan al existentei mereu, si ca pana si cele mai simple si impulsive gesturi sunt la ea aristocratice.
pana atunci nu pot decat sa fiu de acord cu ceva care ar fi cam o sinteza intre ce ati spus voi pana acum.
vorba lui pitbull, omul are "chemare". stie sa ofere, dar imi da impresia ca exact inainte de a da nastere puiului viu, incepe sa se contorsioneze aiurea doar ca sa il nasca "special", si iti dai seama ca in fata ai de multe ori un manz dragut dar cam handicapat.
e tarziu. gata.
adieu.

Incerc cu greu sa ma abtin. Totusi observ ca sugeti p*** cu gratie.

@pitbull astept cu nerabdare sa-ti vad filmul.
Am incercat sa-ti raspund cu citat, intampin probleme tehnice care se pare ca nu sunt accidentale. Am sa revin...candva.

Hehe, sigur, o felatiune gratioasä merge oricând.
Si, da, sper sä avem ocazia sä-l vezi. Dar mai interesant va fi sä vorbim despre el. Cel putin am învätat din greselile mele, si stiu cä n-am sä le mai repet (pe alea! Altele noi, sigur am sä mai fac.) Norocul meu cä n-am avut liotä de adulatori, sä mi se urce la cap.
Oricum, sä nu amestecäm aici filmul meu - avem pentru el topicul äla cu Almodovar. Altfel, ar da un aer prea personal discutiei despre Pintilie, si zäu cä nu e cazul.

Mi-ai continuat ideea LA FIX!
Multumiri!

Of, dar astept sä mä si contrazicä cineva cu atâta competentä si bun-simt! Sä ne luäm la pumni onest, în muträ, nu cu (tentative de) lovituri sub centurä, ca olecuzdä mai sus!

Imi pare rau , nu stiu ce se intampla ... cred ca de la ISP.
Pregatisem un raspuns la fel de lung ca al tau , care s-a pierdut pe drum....

Oricum, kayzer are dreptate, chiar si PINTILIE a spus intr-un interviu ca ecranizarea dupa Caragiale este doar un simplu pretext, mai cititi.

Intre timp, as fi foarte curios sa-mi spui numele unui cineast roman pe care-l apreciezi tu.

Da, si eu am avut probleme cu ISP-ul în noaptea asta.
Imi pare enorm de räu cä ti-ai pierdut räspunsul, m-ar fi interesat mult. (De regulä, când sunt lungi, mi le scriu offline si le salvez, pentru sigurantä)
Iar acum, räspunsul:

Liviu Ciulei
Victor Iliu

Apoi, cu unele rezerve pe ici pe colo:

Nae Caranfil
Jean Georgescu
Nicolae Märgineanu
Visarion Alexa
Veroiu
Daneliuc (de la început pânä la "Vântoarea de vulpi", apoi partial "Croaziera", "Glissando" si "Iacob" - apoi ADIO si-un praz verde!)
Pita (de la început pânä prin perioada "Concurs" si "Faleze de nisip").

Ciulei - pt. Padurea spanzuratilor , poate si Valurile Dunarii (mari dubii); Eruptia cred ca iese din discutie.

Victor Iliu - clar pentru Moara cu noroc, alaturi de Padurea spanzuratilor, singurele filme referinta, eu as adauga fara nici o greata Reconstituirea :love: )
Iliu a mai realizat Comoara din Vadul Vechi; In sat la noi; Mitrea Cocor; Scrisoarea lui Ion Marin catre Scanteia(doc.). Nu le-am vazut, nu cred ca am ratat ceva important. I-am citit in schimb jurnalul, publicat sub titlul Fascinatia cinematogrului, publicat de sotie si de un prieten. Cartea este impresionanta.

Nae Caranfil - e cam jeg din punctul meu de vedere, are unele sclipiri in E periculoso sporgersi

Daca tot vorbim de vechituri, Jean Georgescu nu ma excita deloc, O noapte furtunoasa e bashit. Mi-a placut in schimb Porto Franco al lui Paul Calinescu.

Margineanu - pacatuieste in ultimul timp grosolan, distribuindu-si nevasta in filmele proprii. Apreciez la el : Stefan Luchian, Un bulgare de huma, Priveste inainte cu manie (50%) si Undeva in est :love: (ca tot am vorbit de recreari de epoca (@obvious).

Alexa Visarion - pt. Inghititorul de sabii si replica aia a lui George Constantin "Ordon ras !!!", care m-a urmarit o vreme. Napasta e varza.

Daneliuc - tot :love:

In principiu ai gusturi bune, dar impietrite intr-o oarecare epoca destul de trista.
In ceea ce il priveste pe Pintilie, te-ai putea dispensa de utilizarea unor epitete care nu te onoreaza in primul rand pe tine.
Pintilie e cel mai bun regizor roman al momentului, singurul care a demostrat cu consecventa ca are cu ce. Astia mici mai au de muncit pana sa ajunga acolo. Cu un Occident nu se face primavara.

La trecerea mea în revistä a regisorilor, ai räspuns mult mai detaliat si mä bucur sä väd cä, în mare parte, observatiile noastre coincid.
(Apropo, George Constantin zicea "Ordon smecherii"! ;) )
Nici o grijä. Nu am gusturile "încremenite" în nici o epocä. Ai sä mä cunosti mai bine si-ai sä vezi - îti promit!
Oricum, ästa DA mod de a purta un dialog!
(Floydule, bilä albä pentru tine cä m-ai adus aici!)
Si, recunosc, poate ar fi mai bine sä vorbesc mai decent despre... oricine, nu numai Pintilie. Dar, de, sunt un Pitbull, si când mä înfurii, musc, întelegi! Devin mârlan si violent si nu mai am manierä!
(Oricum, îmi însusesc critica.)

Intre timp, am mai comentat la aia cu "pretextul". Voiam sä mi-o strecor în mesaj prin "edit" dar, de vreme ce mi-ai räspuns între timp, o pun aici.
(Scuze pentru cä musc iar - dar nu mai stau acum s-o aranjez.)
Deci:

Cât despre faza cu "pretextul", don't cry for me Argentina, c-o stiam. Dar asta schimbä cu ceva situatia? Cum spuneam: ti-l iei pretext pe Bäiesu, îti asumi riscul cu o cädere-n nas de la înältimea lui Bäiesu (cazul "Balanta", pe care dealtfel îl plasez mai sus decât "...Miticä"; picarea-n nas n-a fost chiar atât de nasoalä); dar dacä ti-l iei pretext pe Caragiale... apoi, sau faci ceva competitiv cu el, sau te trezesti cu nädragii-n vine!
Dinu Cernescu si l-a luat pe Shakespeare de multe ori ca pretext, mai ales în vechiul "Hamlet" de la Nottara, anii '70, cu Iordache - si i-a reusit! A schimbat pânä si intriga, si relatiile dintre personaje, si textul pe alocuri, dar numai snobii ortodocsi s-au ofuscat! Sunt si aici niste reguli, mai scrise, mai nescrise, nu poti sä faci chiar ORICE - sau, poti... dar pe barba lu' matale! E ca un pariu. Dacä-l pierzi, ce faci - începi sä urli cä "Bääääää, eu am pariat enspe mii de dolari, asa cä-i musai sä câstig si eu ceva!"
Si-n fond, CE a câstigat "...Miticä"? Mai mult, CE A VRUT Pintilicä sä câstige cu Miticä? Pentru cä, stim: Caragiale pärea un subiect "sigur", în conditiile draconic-aberante ale Culturii si Ieducatiei Socialisti, asa cä e explicabil, conjunctural, sä-l împrumuti ca paravan. Dar... în ce scop? Ca sä faci un film de rezistentä anticomunistä? (Päi, nu e!) Ca sä spui niste adeväruri esentiale, pe care tovaräsii, în tembelismul lor paranoic, altfel nu le-ar fi acceptat? (Päi, nu le spune!). Ca sä faci "portretul mitocanului balcanic" - cum declara însusi Pintilicä, în acelasi interviu cu "pretextul"? (Päi, nu-i nici un portret, îi lipses profunzimea, complexitate, subtilitatea, si atâtea altele.) Ca sä oferi, cu drag si pasiune, o mosträ de mäiestrie artisticä, indiferent de continut? (Päi, e doar o mosträ de amatorism!) DE CE, päcatele mele? Pretext CA SÄ CE???
Dar... culmea! Cum spuneam, am citit scenariul. Si era BUN, dom'le! Scenariul, asa cum era scris, chiar justifica jongleria cu "uite pretextul, nu e pretextul". La fel ca în montärile lui Visarion Alexa si ale lui Dinu Cernescu (si Tocilescu, si Purcärete, uneori, dar ei sunt foarte inegali), scenariul lui "...Miticä" releva, într-adevär, niste dimensiuni ascunse dar adevärate ale operei lui Caragiale. Sau, dacä preferati sä-l däm în mä-sa pe Nenea Iancu (cä, de, e "pretext"), atunci chiar despre poporul român, despre balcanism, despre conditia umanä în general - scenariul äla spunea niste CHESTII! Da' dacä bäiatul nu le are cu platoul de filmare, ce sä-i faci? Si-a ratat majoritatea intentiilor nobile, si dintr-o bijuterie de dramaturgie cinematograficä a iesit o clismä scârboasä. Si sä nu-ti vinä sä urli? Nu-i päcat?
Si-apoi, culmea! TOT nu i-a päcälit pe comunisti! Pretext, nepretext, NIMENI n-a väzut filmul pe vremea aia - nici mäcar ca sä exulte la niste imagini mai dure si mai färä perdea, în contextul epocii. Toväräseii s-au socat (si nici nu pot sä-i condamn, de data asta), si filmul a dormit bine mersi, ca sä iasä de la naftalinä hät în 1990, când tarabele erau pline de "Oblio" cu tâte, începeau sä ruleze primele sub-productii erotice pe ecranele patriei, si era voie de la stäpânire sä se vorbeascä porcos. Ba chiar, a mai pus si umärul (cä, de, era semnätura lu' Mäiestricä!) sä dea un brânci la potopul de vulgaritate, licentiozitate si hidosenie care s-a dezläntuit o datä cu "libertatea", si care nici acum încä nu s-a potolit de-a binelea.
Asa cä, sorry, da' poanta cu pretextul nu tine. Pe de o parte, debusolarea de atitudine din jurul acestui fals pivot e totalä, pe de altä parte, rezultatul e nul. Dacä Pintilicä o läsa mai moale cu cacofilia lui, dacä nu se îniepta sä se dea mare cä "uite ce stiu eu sä v-arät!", dacä avea o atitudine DECENTÄ (atât artistic, cât si în genere - moral, civic, etc.) fatä de propriile lui intentii, si dacä, evident, stia sä mânuiascä un aparat de filmat, "...Miticä" ar fi iesit un film BUN, poate chiar MARE. Avea toate datele. Cu Caragiale ca motiv substantial sau - fie! - si ca pretext!

La trecerea mea în revistä a regisorilor, ai räspuns mult mai detaliat si mä bucur sä väd cä, în mare parte, observatiile noastre coincid.
(Apropo, George Constantin zicea "Ordon smecherii"! ;) )
Nici o grijä. Nu am gusturile "încremenite" în nici o epocä. Ai sä mä cunosti mai bine si-ai sä vezi - îti promit!
Oricum, ästa DA mod de a purta un dialog!
(Floydule, bilä albä pentru tine cä m-ai adus aici!)
Si, recunosc, poate ar fi mai bine sä vorbesc mai decent despre... oricine, nu numai Pintilie. Dar, de, sunt un Pitbull, si când mä înfurii, musc, întelegi! Devin mârlan si violent si nu mai am manierä!
(Oricum, îmi însusesc critica.)

Intre timp, am mai comentat la aia cu "pretextul". Voiam sä mi-o strecor în mesaj prin "edit" dar, de vreme ce mi-ai räspuns între timp, o pun aici.
(Scuze pentru cä musc iar - dar nu mai stau acum s-o aranjez.)
Deci:

Cât despre faza cu "pretextul", don't cry for me Argentina, c-o stiam. Dar asta schimbä cu ceva situatia? Cum spuneam: ti-l iei pretext pe Bäiesu, îti asumi riscul cu o cädere-n nas de la înältimea lui Bäiesu (cazul "Balanta", pe care dealtfel îl plasez mai sus decât "...Miticä"; picarea-n nas n-a fost chiar atât de nasoalä); dar dacä ti-l iei pretext pe Caragiale... apoi, sau faci ceva competitiv cu el, sau te trezesti cu nädragii-n vine!
Dinu Cernescu si l-a luat pe Shakespeare de multe ori ca pretext, mai ales în vechiul "Hamlet" de la Nottara, anii '70, cu Iordache - si i-a reusit! A schimbat pânä si intriga, si relatiile dintre personaje, si textul pe alocuri, dar numai snobii ortodocsi s-au ofuscat! Sunt si aici niste reguli, mai scrise, mai nescrise, nu poti sä faci chiar ORICE - sau, poti... dar pe barba lu' matale! E ca un pariu. Dacä-l pierzi, ce faci - începi sä urli cä "Bääääää, eu am pariat enspe mii de dolari, asa cä-i musai sä câstig si eu ceva!"
Si-n fond, CE a câstigat "...Miticä"? Mai mult, CE A VRUT Pintilicä sä câstige cu Miticä? Pentru cä, stim: Caragiale pärea un subiect "sigur", în conditiile draconic-aberante ale Culturii si Ieducatiei Socialisti, asa cä e explicabil, conjunctural, sä-l împrumuti ca paravan. Dar... în ce scop? Ca sä faci un film de rezistentä anticomunistä? (Päi, nu e!) Ca sä spui niste adeväruri esentiale, pe care tovaräsii, în tembelismul lor paranoic, altfel nu le-ar fi acceptat? (Päi, nu le spune!). Ca sä faci "portretul mitocanului balcanic" - cum declara însusi Pintilicä, în acelasi interviu cu "pretextul"? (Päi, nu-i nici un portret, îi lipses profunzimea, complexitate, subtilitatea, si atâtea altele.) Ca sä oferi, cu drag si pasiune, o mosträ de mäiestrie artisticä, indiferent de continut? (Päi, e doar o mosträ de amatorism!) DE CE, päcatele mele? Pretext CA SÄ CE???
Dar... culmea! Cum spuneam, am citit scenariul. Si era BUN, dom'le! Scenariul, asa cum era scris, chiar justifica jongleria cu "uite pretextul, nu e pretextul". La fel ca în montärile lui Visarion Alexa si ale lui Dinu Cernescu (si Tocilescu, si Purcärete, uneori, dar ei sunt foarte inegali), scenariul lui "...Miticä" releva, într-adevär, niste dimensiuni ascunse dar adevärate ale operei lui Caragiale. Sau, dacä preferati sä-l däm în mä-sa pe Nenea Iancu (cä, de, e "pretext"), atunci chiar despre poporul român, despre balcanism, despre conditia umanä în general - scenariul äla spunea niste CHESTII! Da' dacä bäiatul nu le are cu platoul de filmare, ce sä-i faci? Si-a ratat majoritatea intentiilor nobile, si dintr-o bijuterie de dramaturgie cinematograficä a iesit o clismä scârboasä. Si sä nu-ti vinä sä urli? Nu-i päcat?
Si-apoi, culmea! TOT nu i-a päcälit pe comunisti! Pretext, nepretext, NIMENI n-a väzut filmul pe vremea aia - nici mäcar ca sä exulte la niste imagini mai dure si mai färä perdea, în contextul epocii. Toväräseii s-au socat (si nici nu pot sä-i condamn, de data asta), si filmul a dormit bine mersi, ca sä iasä de la naftalinä hät în 1990, când tarabele erau pline de "Oblio" cu tâte, începeau sä ruleze primele sub-productii erotice pe ecranele patriei, si era voie de la stäpânire sä se vorbeascä porcos. Ba chiar, a mai pus si umärul (cä, de, era semnätura lu' Mäiestricä!) sä dea un brânci la potopul de vulgaritate, licentiozitate si hidosenie care s-a dezläntuit o datä cu "libertatea", si care nici acum încä nu s-a potolit de-a binelea.
Asa cä, sorry, da' poanta cu pretextul nu tine. Pe de o parte, debusolarea de atitudine din jurul acestui fals pivot e totalä, pe de altä parte, rezultatul e nul. Dacä Pintilicä o läsa mai moale cu cacofilia lui, dacä nu se îniepta sä se dea mare cä "uite ce stiu eu sä v-arät!", dacä avea o atitudine DECENTÄ (atât artistic, cât si în genere - moral, civic, etc.) fatä de propriile lui intentii, si dacä, evident, stia sä mânuiascä un aparat de filmat, "...Miticä" ar fi iesit un film BUN, poate chiar MARE. Avea toate datele. Cu Caragiale ca motiv substantial sau - fie! - si ca pretext!

"Ordon smecherii !" i-o spunea circarului ambulant.
"Ordon ras ! " subordonatilor care incep treptat, dar sigur, sa rada. Oricum nu asta e important.

1. Duminica la ora sase.
Mecanismul ascensorului slinos.Urcusul si coborasul ala ametitor. Finalul :love: . Uciderea "ilegalistului" pe malul marii, incadraturile pe Dan Nutu prin geamul Varsavei, reluate si in Dupa amiaza unui tortionar - triunghiul facut de Beligan pe geamul murdar al vagonului de tren, care il fixeaza pe Dinica perfect. Sunt curios cat a durat filmarea secventei si daca a iesit din prima.

2. Reconstituirea
Stupiditatea regimului demascata x 1000.
Decorul a fost construit la Sinaia special pentru film (bodega). In timpul filmarilor trec trenurile rusesti pline cu tancurile ce urmau sa invadeze Cehoslovacia.
Pintilie filmeaza tancurile, protogonistii reconstituirii joaca avand ca fundal convoiale rusesti. Pregateste si dublele suplimentare. Secventele pica la comisia de cenzura si sunt date la topit.
Motiv in plus sa iubesc filmul asta, unchiul meu a jucat in el. Este placut sa-l revad dupa atatia ani, tanar, mai ales ca nu mai este printre noi.

3.De ce trag clopotele ...
Finalul, a la Noaptea americana, care e de acolo. Am revazut de curand making off-ul filmului. Pintilie era un zbir pe platou.

4. Prea tarziu
Am citit cartea lui Rasvan Popescu, dupa care s-a facut filmul. Nu comentez omul Popescu, cartea mi se pare mai reusita ca filmul. Surprinde "esentele jegoase" ale Vaii Jiului perfect. E lesne de inteles de ce, autorul cartii a lucrat ca inginer de mina acolo.
Pintilie nu a facut decat sa scrie "scenariu" pe ea.
Nu inteleg de ce va ofuscati ca niste p**** nesatisfacute la vederea unor p***. Cu toate ca Pintilie a cam exagerat cu nuditatea in Omul cu arma, singurul film al regizorului care nu-mi place. Nu concep film fara muzica.

5. Balanta
Doctorul e bestial. Atmosfera satului comunist romanesc "picturala". Popa de tara Visan, care bea vin si f*** enoriasele .... :love:

Cam atat, deocamdata.

Mie imi plac romanismele astea, balcanismele, astia suntem si o sa murim agatati unii de gatul celorlalti, fie ca va place sau nu.

[quote="Pitbull (citez din SMS): "Cinemagia e comunitate serioasä, durä, cu multi cunoscätori!" [/quote]

a fost o introducere ca sa stii la ce sa te astepti. nu am zis neaparat ca keizer soze e un mare cunoscator. nu am de unde sa stiu daca e sau nu dupa doar 2-3 posturi citite. nu ai citat tot mesajul . nu era pe acolo si un fragment referitor la acest forum care spunea "se injura ca in birja?"
cat despre chestia cu love de la sfarsit, vezi ca se interpreteaza, for the record. btw, homosexualitatea a fost un subiect incendiar pe aici. s-a dat la coa-ie serios intre useri de diverse "culori" sexuale . iertati-mi licenta poetica , dragi moderatori, dar incerc sa ma incadrez in trendul de limbaj al forumului. avand in vedere ca sunt veteran ma veti ierta , probabil.

frate, ne lasi? te pomenesti ca te tragi de sireturi si cu vreun andrei serban sau cu vreun ciulei? esti un trist care daca ar avea putina decenta nu si-ar ascunde identitatea in spatele unor nickuri gen marcu sau herbert. desi pretinzi ca ma cunosti, tin sa fac precizarea ca eu nu te stiu pe tine si nici nu am de gand vreodata!

si un mesaj pt. toate persoanele "publice" ce isi aroga dreptul de a-l critica in termeni triviali pe pintilie, aveti va rog bunul simt sa nu va ascundeti identitatea! sunteti ca putoii din galerie la un meci de fotbal ce nu-si pot arata "virilitatea" decat in cor.

pai asa cum arati nici nu e nevoie sa te cunosc mai mult. imi e destul ca te insinuezi si iti dai importanta (model cunoscut)... cazurile acestea le rezolv simplu: vino acolo, las' ca te stiu, te strig eu...
de ce te revolti? nu ai fost tu acela care mi-a scris pe pm dorind sa ma cunoasca, sa-mi afle identitatea, pt ca se spune, se vorbeste... si ardeai de curiozitate? esti ridicol... dar nu ma supar pe tine.
nu stiu pe ce strazi mergi, dar nu e mare treaba sa-l cunosti pe Serban, pe Pintilie. ai rabdare, vei ajunge...

Egone, ti-am zis ca stiu cine e labasarabarul ereditar. Iti zic pe messener. E un spermantet, nimic mai mult.

1. e adevarat ca ti-am trimis pm dornic sa te cunosc si asta datorita faptului ca te-ai infatisat drept un scriitor al romaniei literare.
2. singurele lucruri care ne leaga e simpatia pt. america si a.l.s.
3. orgoliul tau e de prost gust, indiferent ca vine pe "filiera" artistica. mi-ai demonstrat in cateva randuri ca duci o lipsa acuta de maniere si bun gust. "glumitele" tale sa le faci la uniunea scriitorilor, nu cu mine sau cu oricine altcineva pe forum.
4. desi ti s-a atras atentia in nenumarate randuri sa nu te mai dai asa enigmatic pretinzand ca nu esti vechiul marcu, totusi ai perseverat.
ma siktiresti! hai pa!

Ce "fierbinte" a devenit Pintilie!

Iatä, controversa începe sä devinä fecundä! Mä simt tentat sä dau un räspuns la fel de detaliat comentariilor tale:

Ciulei - pt. Padurea spanzuratilor: MAI ÎNCAPE VORBÄ?
poate si Valurile Dunarii (mari dubii); KORECT.
Eruptia cred ca iese din discutie: KORECT AGAIN.

Victor Iliu - clar pentru Moara cu noroc, alaturi de Padurea spanzuratilor, singurele filme referinta: INDISCUTABIL
eu as adauga fara nici o greata Reconstituirea:
AICI, CUM STII, NU NE POTRIVIM (desi, dacä Pintilie evolua pe linia jalonatä cu "Duminicä la ora 6" si "Reconstituirea", îi dädeam cu totul alte sanse!).

Iliu a mai realizat Comoara din Vadul Vechi; In sat la noi; Mitrea Cocor; Scrisoarea lui Ion Marin catre Scanteia(doc.). Nu le-am vazut, nu cred ca am ratat ceva important.
"CEVA" IMPORTANT AI RATAT: "Comoara din Vadul Vechi". Desigur, e mult sub "Moara cu noroc", dar per ansamblu e un film bun si coerent (basca ideologia comunistä, cä de, aia era piesa!), marcat în special de un rol epocal al lui Bräila, Dumnezeu sä-l ierte, si de secventa aratului, un adevärat Dovjenko românesc, întâmpinatä cu aplauze la Cannes.

I-am citit in schimb jurnalul, publicat sub titlul Fascinatia cinematogrului, publicat de sotie si de un prieten. Cartea este impresionanta.
PÄI NU? A FOST UNA DINTRE CÄRTILE DE REFERINTÄ ALE PREGÄTIRII MELE PENTRU ADMITEREA LA REGIE. Dealtfel, cred cä nu gresesc dacä spun: Maestrul Iliu pare sä fi fost SINGURUL profesor de regie pe care l-a avut vreodatä scoala românascä de cinema. (Culmea! Un alt potential profesor excelent pe care l-am identificat cândva a fost... Nicolae Opritescu! Ironic, nu? Un zero absolut ca regisor, dar... cunostea teoria si avea un acut simt pedagogic! Se mai întâmplä...)

Nae Caranfil - e cam jeg din punctul meu de vedere, are unele sclipiri in E periculoso sporgersi.
CRED CÄ EXAGEREZI. As zice cä are mai mult decât "unele sclipiri", si nu numai în "E pericoloso sporgersi". Dacä prin "cam jeg" te referi la "unele duhori" din "Asfaltango" si "Filantropica", îti dau dreptate. Oricum, la capitolul ästa putem discuta amplu si în cunostintä de cauzä. Sunt prieten cu Nae de când aveam amândoi 18 ani, eram nebuni, iubeam si etc., împreunä ne-am fäcut pregätirea pentru admitere, împreunä am dat si luat examentul, împreunä am fäcut culcaturi si târâsuri la Caracal, împreunä am suportat-o pe Zizi Bostan la clasä. Dacä-i vorba de "tartine pierdute", as avea pretexte sä-l invidiez: el a ajuns unde-a ajuns, pe când eu... Dar nu sunt genul. Cu mâna pe inimä spun: personal, îl consider regisorul nostru nr. 1 la ora actualä. Totodatä, îi cunosc perfect si limitele.
Dar, la o adicä, omul ar merita un topic separat.

Daca tot vorbim de vechituri, Jean Georgescu nu ma excita deloc, O noapte furtunoasa e bashit.
N-AS ZICE. E drept cä Jean Georgescu rämâne un regisor vechi (si învechit). Estetica lui nu supravietuieste, din päcate. Dar, la vremea lui, era FOARTE BUN, si a adus niste contributii importante, pe baza cärora altii au mers mai departe. Pânä si naivitätile si greselile lui de regie erau înduiosätoare, aveau o anumitä candoare, sinonimä cu fiorul artistic.

Mi-a placut in schimb Porto Franco al lui Paul Calinescu.
SCUZE, L-AM UITAT DIN GRABÄ. Da, Paul Cälinescu, indiscutabil!

Margineanu - pacatuieste in ultimul timp grosolan, distribuindu-si nevasta in filmele proprii. Apreciez la el : Stefan Luchian, Un bulgare de huma, Priveste inainte cu manie (50%) si Undeva in est (ca tot am vorbit de recreari de epoca (@obvious).
DE ACORD CU TOATE - si cele bune, si cele rele.

Alexa Visarion - pt. Inghititorul de sabii si replica aia a lui George Constantin "Ordon ras !!!", care m-a urmarit o vreme. Napasta e varza.
CUM SPUNEAM MAI SUS, ERA "ORDON SMECHERII !!!" Si nu esti singurul pe care l-a urmärit. La noi în facultate, replica asta era scrisä cu creta pe un dulap, de mânuta lui Dan Puric. Însä chiar mai mult decât "Înghititorul de säbii", as aminti "Înainte de täcere". Cu "Näpasta", într-adevär, a cam festelit-o. Päcat. În teatru, îi iesise bine (aceeasi distributie, viziune oarecum similarä). Dar, în fond, scena impune anumite limite, care uneori dau rezultate bune.

Daneliuc - tot
CUM SPUNEAM, NU. Subscriu färä rezerve la (L) pentru filmele lui din prima perioadä, pânä la "Vânätoarea de vulpi", apoi am rezerve pentru desträmarea treptatä din "Croaziera", "Glissando" si "Iacob", dupä care nu-l mai pot accepta.
Dar Daneliuc a din nou un subiect pe care-l putem discuta �* fond. Am colaborat cu el la "Iacob", si mai ales la propriul meu film, cäruia i-a fost producätor, si-i cunosc bine mecanismele de gândire (si artisticä, si umanä). Ar merita si el un topic separat.

Între timp, mi-am mai amintit, si as mai adäuga:

Lucian Bratu - clasicism masiv si meserie "pä felie". Din päcate, n-a zburat niciodatä prea sus, dar nici n-a dat rateuri. La fel era si ca profesor: te înväta bazele profesionale, brici, însä pânä la un punct - apoi, trebuia sä fii constient cä si-a atins plafonul, si sä cresti în continuare. Sä nu uitäm cä, dincolo de naivitätile lui, "Tudor" rämâne un film foarte bun, iar "Drum în penumbrä" e o adeväratä bijuterie. Nu o capodoperä, dar o bijuterie, da!

Andrei Blaier - foarte asemänätor ca nivel (si, în genere, ca tot), cu Lucian Bratu. Superb pe ici, pe colo (mai ales, în "Ilustrate cu flori de câmp"). Din päcate, spre deosebire de Bratu, stufoasa lui operä e prea plinä de penibilitäti strecurate printre reusite.

Radu Mihäileanu - i-am väzut numai "Trahir". Foarte bun, dar cu unele greseli. Din fericire, sunt erorile unui cineast inteligent si talentat, care pot motiva oricând controverse interesante.

Bose Ovidiu Pastina - i-am väzut numai filmele de studentie, care promiteau enorm (ba pot spune cä erau "certitudini"). Din päcate, pe urmä a venit dandanaua cu Transcendentalii, si-apoi nu l-am mai putut urmäri.

bine ca nu-mi ceri sa-ti explic de ce esti nefericit, pt ca suparat (de ce?)pana aproape de deraiere tot esti.
raspund scurt (pt ultima data) la aberatiile si aproximarile privind identitatea mea care, printre altele, n-ar trebui sa fie un subiect de discutie pt nimeni atata timp cat nu doresc eu acest lucru... ti-am raspuns pe pm ca sunt herbert si credeam ca aici ar trebui sa se opreasca curiozitatea ta ghidata, cum afirmi, de bun-gust si bun-simt. inca un ultim detaliu: imi place sa joc intr-un spectacol - intotdeauna trist pt mine- cu personaje si masti. daca te intereseaza ceva, va trebui sa comunici cu cel pe care il scot eu in fata, daca nu - nu.
1. am scris, intr-o discutie complexa cu marx (ce vremuri!), ca public la rom literara si am buni prieteni si cunoscuti acolo. ma bucur ca ai citit, dar sunt trist ca ai inteles gresit. si totusi..., ca tot ma culpabilizezi de mare orgoliu, afirm ca astazi nu e pentru mine un titlu de glorie sa fiu de la rom. literara (cu tot respectul pt prietenii de acolo)...
2. te felicit ca ai simpatii pt america si pt ALS. e o buna alegere, e un semn de bun-gust. salut.

Encule, as long as you are calling names, you should be playing by the same rules. Sau, in romaneste, cind dadeai cu nume in lume, trebuia sa te gindesti ca va veni si ziua cind cineva iti va da jos la capote si te va vedea asa cum esti, o decalotabila. Ti-a placut la teatru, jos masca si lasa-ne sa iti aplaudam pula-n gura. EgoN, scuza-ma, te rog, ca am intervenit intr-o discutie care nu ma privea, dar nu imi place sa vad lasi strigind in gura mare ca usturoi nu au mincat, gura nu le miroase.

@ambra
tu esti ranit mai grav decat imi imaginam eu.
ma bucur ca ma citesti si ma "pandesti" (mai putin onorant pt un intelectual indeletnicirea aceasta - de fapt mai ai pana la statutul de intelectual), dar ti-am mai spus: cand vrei sa mi te adresezi, elibereaza-ti gura de "instrumente" si substante rau mirositoare...
stiu ca esti slab si operezi numai cu insulte si scabrozitati (am citit cum te-ai "rafuit" cu toata lumea pe acest forum), dar ca sa ajungi la mine trebuie sa te lasi de acest obicei urat. asa - vorbesti in gol.
e mai jos de demnitatea mea sa-ti raspund pe aceeasi tonalitate.

De fapt, "Duminicä la ora 6" e filmul lui Pintilie care mi-a pläcut cel mai mult. As zice cä, la fel ca Truffaut, Orson Welles si atâtia altii, niciodatä nu s-a mai ridicat la înältimea operei de debut.

În rest, sunt de acord cu majoritatea laudelor pe care i le aduci, precizând cä le consider CALITÄTILE lui Pintilie si ale filmelor lui. Cum spuneam, pärerea mea e cä le contrabalanseazä defectele, iar rezultatul de ansamblu e negativ. Am încercat sä argumentez în posturile anterioare, deci stii la ce mä refer, n-am sä repet.

Cine, în "Reconstituirea", era unchiul täu? (Eventual, dacä e un subiect prea personal, räspunde-mi într-un PM sau email.)

Regret, niciodatä n-am crezut în regisorii "zbiri". Si Nicolaescu e zbir pe platou - si la ce-i foloseste? Ca sä dau un exemplu personal, de regulä, pe platou, am fost întotdeauna cald si delicat cu toatä lumea - atât din principiu, cât si pentru cä altfel nu pot fi. Chiar si când unii m-au enervat de-mi venea sä urlu, mi-am pästrat aceeasi atitudine. Si dacä vrea cineva sä stie la ce mi-a folosit, iatä: ÎN FINAL, AM FOST 100% MULTUMIT DE ECHIPA MEA. Nici una din nereusitele filmelor mele nu a fost cauzatä de altii - mi le asum pe toate. Atmosfera de lucru a fost admirabilä, iar oamenii m-au ajutat splendid. Rezolvam ceva dac-o fäceam pe Plutonierul cu ei? Ajurea!

Nu sunt la fel de pesimist (sau poate doar fatalist) ca tine în privinta "românismelor/balcanismelor", dar aici s-ar putea sä fie vorba si de optimismul meu cam naiv. Oricum, prefer sä le väd puse altfel pe ecran.
Încheind, acum înteleg mai bine iubirea ta pentru Pintilie, si-mi dau seama cä toate argumentele mele nu-ti pot schimba pärerea despre el. Dar nici n-ar fi trebuit - în fond, o evolutie trebuie sä fie perpetuä, nu sä moarä brusc, numai fiindcä cineva te-a "convins". Îti recomand urmätoarele: tot ce-am scris eu aici, pune în niste sertärase. Timpul trece, atitudinile se dezvoltä si se completeazä. Cred cä, la un moment dat, vei ajunge sä-mi dai dreptate într-o oarecare mäsurä. Nu va însemna cä trädezi artistul pe care-l admiri acum, ci doar cä opinia ta despre el va deveni mult mai complexä. E ceva räu în asta?
Si un ultim exemplu. Una dintre reactiile la posturile de mai sus a fost prin PM (ca atare, nu voi dezvälui de la cine). Persoana a început prin a-si recunoaste admiratia fatä de Pintilie, declarându-se chiar "fan" al lui. Dupä care, mi-a multumit pentru analizele mele, recunoscând cä au pus-o pe gânduri.
ÄSTA E TOT ROSTUL unor asemenea discutii: SÄ NE PUNÄ PE GÂNDURI. Concluziile finale tot ale noastre însine vor fi.

O, ce räu îmi pare c-am pierdut faza! Cum stii, mä simt destul de sigur si împlinit în banalitatea heterosexualitätii mele ca sä privesc cu respect (si compasiune, unde e cazul), "alternativele", iar unul din sporturile mele favorite e sä-i zgâltâi putin pe homofobi si alti vânätori-de-vräjitoare care se dau mari crestini. Acolo sä vezi dat la gioale!