Ştiinţa
 

"copy-pasteuri, dadaisme & aberatii " outlived its usefulness şi oricum nu era făcut pentru chestiile mai serioase pe care le mai pune(a)m din când în când. Aşa că am hotărât sa îmi fac şi eu propriul thread, ca restul (2?) userilor activi de pe Cinemagia. Anyhow, sunteţi liberi să interveniţi ori de câte ori simţiţi nevoia. Doar să fie cât mai direct legat de titlul generos, economic si neinspirat (+ plagiat pe deasupra, dar să nu mai spuneţi nimănui) al topicului. Şi aş prefera calitatea în locul cantităţii (din postura de iniţiator al topicului o sa îmi iau libertatea să nu respect regula asta 8-|).
Chestiile plictisitoare precum definiţiile le las pe mai târziu (glumesc, desigur, toate chestiile o să fie plictisitoare).
So let's get it started as they did centuries ago:

Ar fi fost deprimant să discute despre probleme teologice sau despre "nenorocirea ţării lor", dar natura le putea distrage atenţia, "le putea şterge din minte nefericirile trecute si prezente", dându-le senzaţia de siguranţă într-o lume care o luase razna şi făcându-i să simtă ca pot "controla lucrurile". Întalnirile lor asigurau un spaţiu în care se putea conversa în tihnă, unde puteau da glas opiniilor diferite fără să strige unii la alţii, găsind, in ciuda divergenţelor, un numitor comun. În toiul nebuniei, fanatismului şi intoleranţei din Anglia revoluţionară, se refugiau pentru a se ocupa de un domeniu spre folosul tuturor englezilor, dacă nu cumva al întregii lumi. Ei l-au numit "filozofia naturii", iar noi îi spunem ştiinţă

Şi ca să încep greoi şi pretenţios, nu ca domnul Tong din filmuleţul de mai jos: nu e de mirare că principala preocupare a filosofiei grecesti, înainte ca Socrate să o aducă puţin cu picioarele pe pămînt şi sa o orienteze înspre probleme legate de etică şi epistemologie, a fost cea a originii lumii şi a elementelor primare/fundamentale din care aceasta este compusă. Din moment ce ai reuşi să identifici şi sa inţelegi comportamentul constituenţilor (sau la singular) ultimi ai naturii ai putea, cel puţin la modul teoretic să derivezi şi restul caracteristicilor acesteia de aici. Răspunsurile presocraticilor pot sa ne apară astăzi naive, nesatisfăcătoare (deşi Leucip si Democrit au fost destul de aproape) şi nu foarte diferite de mitologiile şi superstiţiile pe care încercau să le înlocuiască dar atitudinea mai raţională adoptată de aceştia faţă de întrebările cu care se luptau a reprezentat un salt uriaş şi decisiv în dezvoltările ulterioare ale filosofiei Europene.
Şi oricat de fanteziste ar fi soluţiile acestora nu am putea spune ca acestea întrec în ciudăţenie imaginea pe care o oferă ştiinţa in momentul de faţă:

Pare logic că trebuie să existe nişte constituenţi ultimi, o realitate incontestabilă aflată la baza lumii pe care o vedem în jurul nostru şi care îi conferă structură şi formă. Dacă materia ar fi divizibilă la nesfârşit, atunci am atinge un punct în care constituenţii înşişi ar deveni aproape efemeri-până la a nu mai exista deloc. Atunci n-ar mai exista cărămizi constituente şi am rămâne doar cu interacţiile dintre nişte fantome imateriale, imposibil de definit, care creeaza iluzia substanţei.
Oricât de surprinzător ar părea, în mare măsură tocmai acest lucru ne spune fizica modernă. Masa, credem noi astăzi, nu e o proprietate intrinsecă sau o însuşire "primă" a cărămizilor ultime ale naturii. De fapt, masa nici nu există ca atare. Ea este construită în întregime din energia interacţiilor dintre particulele elementare, care în mod natural nu au masă.

The Dreams That Stuff is Made Of

Stiinta
 

Romanele scriitoarei Agatha Christie,ne sunt cunoscute si ne sunt dragi.La fel cele ale lui Arthur Conan Doyle.Cu celebrii lor detectivi Hercule Poirot si Sherlock Holmes..Asijderea numeroasele filme,productii cinematografice construite pe baza scrierilor celor doi autori.
Dar pentru ca subiectul deschis este unul despre stiinta,astern mai jos cateva scurte consideratii despre acea ramura a stiintei,aflata in stransa legatura cu specificul muncii detectivilor celor doi autori (ne aflam intr-un forum cu specific in lumea filmului ,nu?) - asa cum sunt prezentate in toate cursurile de drept- Criminalistica.

Criminalistica s-a format ca o ştiință judiciară la sfarșitul secolului al XIX-lea, fondatorul ei fiind recunoscut de cei mai mulți specialiști, cunoscutul judecător de instrucție austriac și profesor de drept penal, Hans Gross. Acesta a folosit pentru prima dată în literatura juridică termenul de criminalistică în anul 1893, prin editarea Manualului judecătorului de instrucție.

Criminalistica este o ştiinţă judiciară, cu caracter autonom şi unitar, care însumează un ansamblu de cunoştinţe despre metodele, mijloacele tehnice şi procedeele tactice, destinate descoperirii, cercetării faptelor antisociale, identificării persoanelor implicate în săvarşirea lor, precum şi prevenirea pregătirii şi desfăşurării unor asemenea fapte.

Obiectul criminalisticii îl reprezintă descoperirea, cercetarea faptelor ilicite, identificarea infractorilor, stabilirea circumstanţelor în care s-a produs infracţiunea, etc.

Elaborarea şi folosirea de metode şi mijloace tehnico ştiinţifice destinate descoperirii şi cercetării urmelor infracţiunii, create de om, de instrumente, de arme de foc, mijloace de transport şi fenomene fizico-chimice, în scopul identificării persoanelor sau obiectelor care s-au creat;
Preluarea elementelor din alte domenii ale ştiinţei şi adaptarea lor la nevoile criminalisticii: din fizică, chimie, medicină legală, biologie, psihologie, logică, matematică, informatică, etc.
Elaborarea de metode şi procedee ştiinţifice şi tactice pentru efectuarea actelor şi activităţilor de urmărire penală necesare în activitatea de cercetare a infracţiunilor.
Elaborarea metodologiei de cercetare a diverselor genuri de infracţiuni prin studierea practicii judiciare şi valorificarea experienţei pozitive a organelor de urmărire penală.
Elaborarea şi folosirea de metode şi mijloace tehnico tactice care să ducă la prevenirea săvârşirii de infracţiuni.
Evidenţierea cauzelor şi condiţiilor care au generat sau favorizat săvârşirea infracţiunilor în vederea prevenirii acestora.
Criminalistica, ca ştiinţă, este alcătuită din 4 compartimente:

1. Teoria generală a criminalisticii – este baza metodologică a ştiinţei în tot. Ea cuprinde cunoştinţe privind obiectul, principiile, sarcinile criminalisticii, stabileşte locul şi legătura ei cu alte ştiinţe. Teoria generală a criminalisticii constituie un sistem de principii conceptuale, noţiuni şi categorii, definiţii şi conexiuni ce interpretează obiectul ştiinţei în ansamblu.

2. Tehnica criminalisticii – prezintă un ansamblu de cunoştinţe ştiinţifice cu caracter sintetic, în baza cărora se elaborează metode, procedee şi diverse tehnici, destinate colectării, examinării şi utilizării probelor. Sub aspect practic, ea cuprinde tot arsenalul de mijloace şi metode destinate colectării informaţiilor cu semnificaţie criminalistică. Fundamentul acestui compartiment îl formează datele unui rand de ştiinţe tehnice, cum sunt:

§ Traseologia;

§ Armologia;

§ Gapitoscopia.

3. Tactica criminalistică – constă intr-un sistem de teze ştiinţifice, în baza cărora se elaborează diferite reguli de organizare şi planificare a urmăririi penale, precum şi procedeele de realizare cu maximă eficienţă a diferitelor acţiuni procesuale. Tactica se bazează pe experienţa pozitivă a practicii judiciare, avand menirea să adapteze la necesităţile actului concret de investigaţii, preconizările altor ştiinţe.

4. Metodologia criminalistică include un ansamblu de recomandări şi indicaţii metodice, validate ştiinţific şi aprobate în practică, care privesc cercetările unor categorii de infracţiuni.

Metodele de investigare criminalistică sunt :

observația ,analiza,sinteza,deductia,inductia si comparatia.


Metodele adaptate la specificul Criminalisticii din alte domenii științifice, pe primul loc aflandu-se metodele de analiză fizico-chimică a urmelor și micro-urmelor care se prezintă sub formă de resturi de obiecte și materii, metodele biologice de examinare a urmelor de secreții, excreții ori țesuturi moi, metodele antropologice, metodele de examinare optică оn radiații vizibile sau invizibile.

Metode de examinare proprii Criminalisticii, care țin de particularitățile obiectului său de cercetare, cum ar fi de exemplu:

§ metode destinate descoperirii și examinării îndeosebi comparative, a urmelor sau mijloacelor de probă;

§ metode de identificare a persoanelor și cadavrelor după semnalmente exterioare ori după resturi osoase;

§ metode de cercetare a înscrisurilor, a diverselor valori falsificate sau contrafăcute etc.

În literatura de specialitate au fost exprimate și opinii menite să confere o notă și mai pronunțată de specificitate ansamblului metodelor de investigare criminalistică.

Un astfel de exemplu este teoria autorului Charles E.OʼHara care consideră că metodologia anchetei penale se fundamentează pe regula celor trei I: informația, interogatoriul și instrumentarea. Această opinie reprezintă esența modului de a se proceda în dovedirea vinovăției sau nevinovăției unei persoane.

Alți autori, precum Camil Suciu, îmbrățișează un criteriu bipartit de clasificare a metodelor de investigare criminalistică, clasificandu-le în metode tehnico-științifice și tactice.

Un alt autor precum Pierre Fernand Ceccaldi, consideră că metodele Criminalisticii sunt matematice, fotografice, microscopice,etc. Prin urmare toate aceste opinii nu reprezintă în fond decat preocupări de evidențiere a caracterului științific al Criminalisticii, prin evidențierea elementelor ce conferă un contur propriu metodologiei sale, precum și a contribuției pe care o are în stabilirea adevărului.

- deocamdata atat despre Criminalistica/ca stiinta -


bibliografie: Stancu Emilian, Tratat de criminalistica. Editia a V-a, Data aparitie: 24.11.2010,Editura Universul Juridic.

Hei victor, mulţumesc de reply. Câteva nelămuriri şi comentarii:
Sherlock Holmes e celebrul detectiv al Agathei Christie? Are we sure about that? Sau testezi dacă e atentă lumea care citeşte? :D Şi apropo de lumea care citeşte, de dragul ei aş prefera, în măsura în care se poate, ca postările să aducă mai mult cu o poveste decât cu textul unui manual. De asemenea cred ca ar trebui sa faci o distincţie mai clară între ceea ce e scris de tine şi ce e luat din alte părţi. La mine cred ca e destul de evident, textele cu italice sunt citate. Nu e nevoie de bibliografie si note de subsol, ştiu ca Cretzulynne a zis altceva dar nu suntem la şcoala, putem fi mai relaxaţi.

De acord cu White1: sub forma unei povesti!
Mi-a fost mult mai usor sa citesc ceea ce a pus White1 pentru inceput pe forum (si aici da-mi voie sa te felicit pentru initiativa). Acum, daca poti sa rezumi intr-o poveste tot ce ai expus in prim postul tau, ne-ar bucura pe toti, Victor

Mai in gluma, mai in serios, White1: nu cred ca e o idee buna sa te iei de singurul forumist (in afara de mine) care nu e admin si posteaza. :)) Da' acum na...

Aoleu.
Toata aceasta fraza este dureroasa. Cum ai putut gandi si spune astfel ?
Bibliografia ( din greaca: biblion - carte, graphein - a scrie) indică sursele din literatura de specialitate sau lista cărților cu titlurile ordonate alfabetic din care s-a inspirat articolul sau lucrarea respectivă.) este importanta, nu pentru a arata ca nu furi intelectual, ci pentru a cita sursa si a oferi posibilitatea cititorului de a intelege si a se informa corect, daca doreste sa aprofundeze, in legatura cu subiectul respectiv.
Nu mai zic ca daca nu faci asta, refuzi dreptul fundamental la informatie.
De exemplu, daca as scrie aceasta fraza astfel, ai intelege ceva ? Te-ai gandi "Energia in timp?!".
Nu ai vrea mai mult optiunea B ?
A. "Vom putea într-un viitor să transformăm energia în timp și viceversa?”
B. "Vom putea într-un viitor să transformăm energia în timp și viceversa?”

Si am mai observat aceasta predilectie a voastra de a invoca scuza “nu mai suntem la scoala”, “nu mai suntem scolari” afirmand, de fapt, ca toate notiunile invatate in acest spatiu se aplica si sunt valabile doar in acesta si nu si in afara lui.
Am inteles importanta acestei notiuni datorita numeroaselor proiecte scrise de-a lungul timpului si a unei intamplari nasoale: o prietena s-a documentat foarte mult in legatura cu o tema si a ajuns intr-o fundatura din cauza unui articol plagiat si fals. Desigur ca toata munca s-a dus pe apa sambetei, iar proiectul a fost abandonat.

Relaxare ?
Nu ia mai mult de 5 secunde pentru a copy-paste un link. Daca o faci de mai multe ori, poate deveni ceva firesc. O a doua natura ca si mancatul sau spalatul pe dinti.
E chiar asa de greu sa mai scrieti cateva randuri amarate ?
In concluzie, aici nu este vorba nici de mine, nici de mediul scolar, ci de respectul pentru informatii, pentru autori si de propagarea corecta a ideilor.

Stiinta
 

White,multumesc mult pentru observatie (acum,materialul e scris asa cum era conceput).Greseala,eroarea,oricum nu mi-o iert,eu personal.
Criminalistica este lucrarea mea de licenta/indrumator profesorul Stancu/iar continutul ramane.Criminalistica nu este metafora,poezie sau alt gen de literatura.Este acolo pe coridoarele laboratoarelor si peretii lor reci.Filmul o ridica la nivel de arta,atat.
O sa incerc in urmatorul material o prezentare a stiintei arheologiei,fata in fata cu Indiana Jones si filmele ce-l au drept erou.Poate mai putin sec.
Multumesc,din nou.

(:| Ştiam ca sunt un băiat rău dar acum că am aflat că s-ar putea să refuz unora dreptul fundamental la informaţie mă simt de-a dreptul periculos. Şi cu toate ca mi se rupe inima pentru colega ta o să invoc aceeaşi scuza obosită: aici nu desfaşuram nici un proiect "oficial", nu suntem nici la liceu nici la facultate, nu ne dăm tezele de licenţă sau doctorat. We're here to have fun and maybe learn a thing or two. That's all. (da, noţiunile invaţate la şcoala nu sunt neapărat valabile doar în acel spaţiu dar asta nu inseamnă ca sunt valabile în toate spaţiile , depinde de context şi aici nu mi se pare cazul...mă rog).

@White1. Sincer, Cretzulynne are dreptate. Uite, cazul meu: is un tip destul de credul. Asa am venit pe pamant. Tind spre a avea incredere in orisicine si oricum. Cand e ceva ce la o simpla analiza poate fi descoperit de mine ca fiind minciuna sau inventie atunci na, iau masurile necesare.

Dar cand vine vorba de stiinta, cred ca e mai mult ca important sa specificam sursa. Chiar si asa, sunt unii care pot inventa o sursa dar macar putem verifica si apoi discredita persoana respectiva. Nu e cazul celor de pe forum de aici. Momentan...

Ideea e ca sursa informatiilor e necesara. Asa, poate oricine sa inventeze orice cum se intampla cu citatele. Tot felul de indivizi au inceput sa imprastie tot felul de false citate ale oamenilor de importanta ai istoriei omenirii si nu numai, pe internet. Iar acolo e mult mai greu. Pana dam de urma celor care au imprastiat falsele citate, ne ies peri albi.

Pe cand aici, putem usor sa verificam ce si cum si gata. Dar important e sa avem ce verifica. E un risc la care e expus threadul tau, daca sursele nu is mentionate, pentru ca din pacate, traim intr-o lume complexa.

Hehe, abia acum afli ca esti un mic infractor si eu mi-s justitiarul forumului ?
Lasand gluma la o parte, te rog sa ma lamuresti cu obsesia asta cu scoala. Am zis eu ceva de asta ? De licente, doctorate si alte hartii normative ?
Nu de alta, dar vrei sa vorbim despre stiinta. Ori stiinta = a cunoaste informatii = conglomerat de litere, cifre si alte simboluri ce exprima idei.
Desi, daca ma intrebi pe mine, eu cred ca de fapt vrei sa filozofam! Asa-i ?
In cazul asta, 1 + 1 = 3, adica un barbat si o femeie au un copil, deci 3. Iata o mostra de filozofie bazata pe cunostintele stiintifice.


Te rog sa detaliezi.

Pana atunci, scriu urmatoarele:
Scoala a aparut dupa stiinta. Prima a fost algebra, adica numerotarea, adica matematica. Plus ca la scoala (indiferent de nielul academic, adica de la gradinita pana la cursurile de doctorat) inveti stiintele. Iar aceste stiinte sunt si stiinte aplicate, nu doar "insirand cuvinte goale. Ce din coada au sa sune." (Eminescu). Sau mai bine zis, se propaga stiinta.
Putina istorie, ca sa facem lumina asupra acestui subiect:

Cine a inventat scoala ?
Cine a inventat numerele ?

Bun. Vreti sa o luam cu inceputul si sa imi raspundeti la fiecare din aceste intrebari, in ordine ?
1. Cand a aparut Universul ?
2. Cum / Din ce cauza a aparut Universul ?
3. De ce a aparut Universul ?

Asa, pentru ca recent am lucrat la un scenariu Sci-Fi, da-mi voie te rog sa incerc a raspunde:

1. Deoarece timpul nu exista, nu exista nici moment exact al aparitiei universului.
Articol mai vast despre Existenta (sau non-existenta timpului []ca sursa])
https://www.thoughtco.com/does-time-...-exist-2699430
Inceputul articolului (pentru cei care nu vor sa dea click
Time is certainly a very complex topic in physics, and there are people who believe that time does not actually exist. One common argument they use is that Einstein proved that everything is relative, so time is irrelevant. In the bestselling book The Secret, the authors say "Time is just an illusion." Is this really true? Is time just a figment of our imagination?
Biblia spune ca universul a aparut a fost conceput in cea de-a 3-a zi. :).

2. Nu exista o cauza exacta. Teoriile incep sa se schimbe tot mai repede asa ca iar o sa citez Biblia despre cum a fost conceput Universul. Geneza 1.13-18:
13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

3. Intrebarea 2 cu 'Din ce cauza...' se cam leaga cu intrebarea 3 cu 'de ce...'
Ain't that a good question? :P

Cam istea is raspunsurile mele...

Off to a great start, guys 8-|
Cretzulynne: licenţa, doctoratul...alea erau doar nişte exemple de instanţe în care folosirea aparatului critic e obligatorie, în opoziţie cu mediul în care discutăm acum. Nu era obligatoriu să pomeneşti tu înainte de ele, pentru a le putea invoca şi eu apoi. Nu e nici o obsesie.
Ştiinţa nu e egala cu cunoaşterea de informaţii. Sa spunem că cumpăr (8-|) mâine un ziar şi citesc ceva anchetă a unui jurnalist. Eu obţin informaţii noi atunci când citesc ziarul iar jurnalistul le-a obţinut atunci când a derulat ancheta dar nu cred ca am putea spune că activitatatea oricăruia dintre noi are legatură cu ştiinţa. Nu, nu vreau să filozofăm, nu cred ca ne ţine pe vreunul din noi să o facem. Cel mult sa ne prefacem ca o facem 8-|
Nu am ce sa detaliez, mi se pare ca acolo am explicat deja ce vreau să zic.
Şcolile au aparut cu mult înaintea ştiinţei dar probabil inţelegem lucruri diferite când ne referim la ea.

Ilustra: Începutul articolului e pus acolo ca să fie demontat mai târziu, nu ştiu daca e o idee bună sa îl citezi separat :P Evident, Einstein nu a dovedit ca "totul e relativ", doar ca nu există un cadru de referinţă universal valabil in funcţie de care sa fie măsurat spaţiul şi timpul dintre diferite evenimente . Dar viteza luminii, de exemplu, nu e relativă...e aceeaşi pentru toti observatorii indiferent de cadrul lor de referinţă. Iar timpul e o componentă esenţială in teoria sa.

Despre restul poate altădată.

Nu e nimic. Demontam si noi aici inceputul ila de articol. >:)
:-? Well.. aceasta relativitate ma macina pe mine. :-? Sau non existenta ei. Metrix mi-a dat mult de gandit in sensul ista si apoi ai venit si tu cu inexistenta masei si faptul ca exista aceasta interactiune energetica intre particule. :-? De aici putem usor pleca cu idea ca totul e relativ avand in vedere ca masa nu exista cu adevarat si ceea ce vedem noi e doar ceea ce mintea si ochii nostri pot sa perceapa. Ce vrei mai relativ de atat? Ok.:-? Particulele istea exista dar nu au masa. Aici e poate ceva ce...:-? poate vorbi despre tot si toate. Adica, daca reusim sa intelegem cat de bine putem istoria particulelor, o sa putem intelege tot. Orice informatie despre particule e bine venita, daca vrea cineva sa pune acilea linkuri ca de filosofat e usor desi Einstain a plecat de la idei si filosofii inainte de toate. Haidem sa descoperim originile universului...

Eu mai am si alta problema momentan :)) - Sper ca victor nu face studiu de caz pe noi acilea, ca sa vada daca teoria de la scoala se poate aplica in viata reala. Nu de alta dar nu vreau sa reiasa pe nicaieri ca is criminal. :P Nu ca nu vreau sa reiasa ceva ce e adevarat. Nu vreau sa reiasa ceva ce nu e adevarat. victor... ai grija tata cum ne studiezi pacilea :). Si mult spor!

Şi Einstein se frământa din cauza faptului ca lumea confunda relativitatea cu relativismul, nu cred că azi ar fi mai liniştit :P
Particulele au masă, doar ca aceasta nu e o calitate primară a lor ci e dată de intensitatea interacţiunii cu câmpul Higgs (like a chick who needs some make-up to look good, her beauty is a secondary quality,not an intrinsic one or something along those lines 8-|)
Da, nu avem acces direct la realitatea obiectivă, existenţa acesteia nu poate fi demonstrată ci doar presupusă. E una din asumpţiile de bază ale realismului ştiinţific.

Întrebările lui C...a treia mi se pare dubioasă. De ce a apărut Universul? Nu ştiu, a avut de ales? De ce am presupune ca a apărut cu vreun scop anume? De ce sa atribuim intenţionalitate unor entităţi care nu posedă aşa ceva?
Singurul răspuns la care ma pot gândi la 2) e "condiţiile iniţiale au permis ca acest lucru sa se întâmple" dar ştiu ca nu sună deloc satisfăcator. Adevărul e ca nimeni nu ştie, ecuaţiile Relativităţii Generale se "frâng" când sunt aplicate singularităţii. We'll have to wait for a quantum theory of gravity, i guess.
La 1) se găseşte uşor răspunsul 8-|

Daca timpul este o iluzie, atunci, ca parte componenta a sferei noastre, rezulta ca si universul este o iluzie ce nu se extinde. Spunea cineva, pe undeva, ca si iubirea e o iluzie...

Raspunsul concret:
Toata lumea spune ca e batran de 15 miliarde de ani, dar, de fapt, are 13.798 ± 0.037 miliarde de ani.
Cum au calculat ? Habar n-am.
Dar, asta inseamna ca suntem la jumatatea vietii si ne asteapta un Big Crunch, alias
apocalipsa biblica ? Hmm...

2. Despre nasterea Universului - teoria Big Bang;
Dar, daca nu-i aceasta teorie ?
Ci aceasta ?
Ce credeti despre ipoteza " Teoria Big Bang nu e corecta." ?

3. De ce a aparut Universul, adica de ce au existat elementele ce au dus la nasterea noastra, de ce niste elemente au avut tocmai acest efect si nu altul, ca si cand ar fi fost o regula undeva ca daca alaturi asta cu asta si boom! Iata Universul! Si te gandesti ca a fost un experiment...
Stiu, o dau in existentialisme.


Aoleu.
Te rog, spune-mi cum inveti pe altcineva o notiune, inainte ca ea sa existe ?
Adica, eu, ca astronom, observ cerul. Observ asta si aia. Transmit concluziile mele altei persoane. Deci il invat, deci il informez, deci il instiintez.
Sa nu uitam ca stiinta nu e formata numai din fapte si demonstratii, ci si din TEORII!

Si sa nu uitam nici asta: de la a cunoaste cuvantul pana la a cunoaste semnificatia acestuia e distanta lunga.

Apropo, multumesc ca ai mentionat de bosonul Higgs, postulatul doi al luminii formulat de Einstein in teoria sa a relativitatii restranse si singularitate.

Alte intrebari:
4. Din ce este alcatuit Universul ?
De luat fiecare: materia, energia si informatia.
5. Ce consideratii aveti depsre antimaterie ?
6. Exista mai multe Universuri ?

Ce te face sa crezi ca suntem la jumatatea vietii mai exact? Adica..fix la jumatate si nu spre final sau mai spre inceput?

Cred ca inainte de toate, iti complici prea mult existenta. Hai sa vorbim despre lucruri concrete ca de aia se numeste acest thread... stiinta. Zic si eu :P

4. Eu unul nu am atat de multe informatii despre Univers. Ma dau batut la intrebarea asta.
5. O foarte interesanta materie. Foarte chiar. De ce exista si cum functioneaza: habar n-am.
6. :-? (:|

:)

Eistein ar fi trebuit sa se bucure inainte de toate ca lumea auzise de relativitate si relativism. Si nu numai atat, le si confunda. :P
White1, nu am cum sa te contrazic sau sa nu te contrazic pentru ca nu cunosc atat de multa fizica. Pot doar sa dau copy pasteuri catre linkuri cool si interesante dar... sincer, nu e genul meu. Prefer sa vorbesc despre chestii pe care le cunosc, cum e cineamul. La urma urmei... ma aflu pe un forum de cinema.

Am sa raspund acestui thrad in masura in care cred ca pot aduce o contributie corecta. Altfel, deja cred ca te-ai abatut enorm de la misiunea cu care ai inceput acest thread. :P Cu tot respectul!

Nu stiu. Asa am simtit. Soarele nostru mai are termen de 5 miliarde de ani. Universul... e cu semn de intrebare. Bine, e o intrebare retorica.


White 2. Daca puneam o intrebare usoara, nu mai ziceai ca imi complic existenta.
Si eu am dreptul sa emit teorii si sa le dezbatem aici. Si asta este si stiinta, si filozofie. De cate ori trebuie sa repet ca nici stiinta nu are fiecare cuvant batut in cuie si declarat ca lege adevarata si absoluta ?!

Eu cred ca e doar lumea asta care pe zi ce trece, ne face sa credem tot mai mult ca sfarsitul e aproape. O fi aproape. Dar de ce ne batem capul atata cu acest sfarsit? Ok. Daca te ingrijoreaza ai doua cai: ori te pocaiesti ori "just let it go".

Well.. in stiinta, pentru ca se bazeaza pe calcule exacte, din contra, legile is destul de adevarate si absolute. Acum, ca acele calcule is gresite, na. Imi aduc aminte de o situatie intr-un film unde calcule facute de student nu puteau fi verificate, desi studentul respectiv venea la inaintare cu o idee proaspta, noua despre felul in care puteau fi lucrurile vazute si profesorii nu stiau cum sa-i verifice calculele. :P. Asta e o situatie ciudata, intradevar. Eu nu am forta sa cred ca ne tragem din maimute. Precum nu am forta sa cred in Big Bang, nici in cat de vechi e universul, nici in cat de vechi soarele sau cand va muri acesta. Pur si simplu... nu am forta sa cred in toate acestea. Prefer sa cred in facts care pot fi verificate la o simpla analiza, de catre un om neavizat dar, ca urmare a acesti simple analize, poate intelege valoarea de adevar sau nu a lucrurilor. Eistein a incercat, destul de mult cu succes acest lucru. Eh, eu il astept pe urmatorul Eistein...
Nu ma intelege gresit.Nu is genul ila de individ care "oh... oamenii astia de stiinta de azi..nu mai stiu nimic, le tot invart si le succes si ne capiaza cu descoperirea redescoperirii a descoperirilor nedescoperite". Nu. Din contra. Sunt destul de sigur ca urmeaza un timp al altor mari descoperiri. Doar ca momentan... e foarte multa informatie, peste tot. Toata lumea isi da cu parerea. Scapam din vedere sa vorbim despre facts. De prea multe ori! Oamenii de stiinta, nu se mai gandesc "dar daca vin cu teoria asta, oare cum are sa fie perceputa? Dar eu, cum am sa fiu perceput, in raport cu alulalte descoperiri?". No. Pare ca doar vin cu informatia. Inca o data, nu este vina timpurilor in care traim ca... oamenii de stiinta din trecut erau mai "nu stiu cum". E pur si simplu o perioada, dificila, de tranzitie, care are sa treaca si ea dar pana atunci... ne batem noi capul, generatia milleniala, cu tot felul de aiureli.

Stiinta
 

Un singur sau mai multe universuri?Materie si antimaterie.


Pe măsură ce înţelegem tot mai bine universul nostru, suntem confruntaţi cu o întrebare tulburătoare: Cum se face că legile naturii sunt atât de fin reglate încât să permită existenţa stelelor, a Pământului şi, în ultimă instanţă, a noastră? Pe de altă parte, teoria corzilor - care se presupune a fi explicaţia ultimă a fizicii – nu conduce la o singură soluţie pentru legile naturii, ci la o bogăţie inimaginabilă de variante. De ce atâtea posibilităţi, când primul gând al filozofilor şi oamenilor de ştiinţă este că existenţa noastră e unic determinată?
Leonard Susskind răspunde la cele două întrebări printr-o remarcabilă schimbare de paradigmă, una dintre cele mai profunde din întreaga istorie a ştiinţei: universul nostru nu e decât unul între nemumărate altele, cuprinse într-un megaunivers în care toate posibilităţile se realizează efectiv.


Două lumi diferite: Cosmos şi Anti-Cosmos?

Descoperirea antimateriei a deconcertat profund pe fizicieni, astronomi, cosmologi şi filozofi. Cunoscând verificata lege a simetriei universale, de dragul simetriei trebuie să fie totuşi imaginat un Univers compus, în părţi egale, din materie şi antimaterie.
Uneori fizicienii să lasă seduşi de idei care par de domeniul pur al fanteziei. De pildă, M. Goldhaber consideră că ar putea exista două lumi separate, una formată din materie, iar cealaltă din antimaterie. El mai precizează că la originea Universului ar fi fost o singură entitate, pe care a numit-o „universon”. Universon-ul s-ar fi divizat în două părţi: „cosmon” şi „anticosmon”, care s-ar fi îndepărtat imediat după formare, generând astfel Cosmosul nostru (din „cosmon”) şi un Anticosmos (din „anticosmon”), care este cu totul în afara posibilităţilor noastre de observaţie. Dacă, în unele zone, într-un oarecare mod, o foarte mică parte din antimateria presupusă a constitui Anticosmosul, străbate/patrunde în Cosmos, aceasta ar putea produce (sau explica?) fenomenele care au loc în prezent în galaxiile Messier 87 şi Lebăda A. Aceasta însă, deocamdată este considerată pură fantezie. Dar, oare, cu 24 de secole în urmă, ideile lui Democrit asupra atomilor nu erau doar o simplă fantezie?

&
- sau poate,din comoditate,pentru confort,pentru a nu iesi din reguli,a ne intoarce la usa bisericii,la rugaciune si credinta,la creatorul divin,este solutia?Poate ca se impune,din moment ce foarte multi din invatatii timpurilor,au abandonat revolutii si au revenit in aceeasi matca.-

Uitasem de ce am pus aceasta intrebare.
Daca orice are un inceput are si un sfarsit, acest principiu se aplica si aici ? Si daca da, atunci si Universul nostru isi va afla sfarsitul candva. De-i asa, va lua nastere un alt univers ? Ceea ce ma duce la principiul ciclicitatii. Un fel de "cine a fost intai: oul sau gaina ?" Si acum sa ajungem la adevarata intrebare: oare universul nostru se afla intr-un alt univers mai mare ? Asemeni unei stele in al nostru univers, isi traieste viata, concomitent cu al ei univers, desi nu moare inaintea celui din urma. Si daca ar fi asa, ar insemna ca in acel Univers Mare se afla mai multe universuri, ceea ce ma duce la intrebarea 6.
Aceasta "teorie" in care existenta unui Univers Mare in care se afla acele universuri ce se nasc si mor, este singura mea explicatie pentru senzatiile de deja-vu, replicatii si alte dubluri ale lumilor.


Teoriile sunt facute pentru a fi confirmate sau infirmate. Daca in trecut, crezul pamantenilor de a se afla pe un pamant plat sau in centrul Universului nu i-ar fi indemnat pe mintile luminate ale vremii sa sparga aceste teorii, astazi nu am fi aici.
Dar, e in regula, o sa facem distinctie intre descoperirile reale si restul.

Intrebarea 4 - din fericire s-au descoperit toate elementele componente - cele 92 varietati atomice - tabelele lui Mendeleev / Bohr.
La inceputul nasterii Universului, acesta era format din 90% deuteriu + 10% heliu + putin litiu.


Da, suntem pe un forum de cinema, care si el utilizeaza stiinta. Crezi ca Nolan a stiut singur sa scrie scenariul SF pentru Interstellar ? Nu. A avut consultanti - multi astrofiziceni. Si pe partea cealalta, daca nu ai aceste cunostinte cand te uiti la un film SF despre Univers, fie el Interstellar, ori Alien, te uiti ca prostul la ele sau... ? Dar, tu, ca scenarist SF, trebuie sa ai un minim bagaj de cunostinte ca sa nu treci in lumea fantasy. De ce crezi ca apar tot felul de filme SF din care mai care mai proaste ? Lipsa de verzisori, ori de minte ? Eu zic ca ambele.

Urmatoarele:
7. Informatii despre quarcuri: ce sunt, cum reactioneaza, etc.
8. Expansiunea Universului se intinde pana la infinit ?
9. Gaurile negre - informatii interesante.

Cretzulynne. iti raspund maine ca acum is super obosit! A fost nevoie sa merg sa ajut la consolidarea casei in care locuiesc ai mei. Si am si lucrat azi. Is frant! Am un mesaj mai mare asa ca-ti raspund maine :P
(:|
Ca sa fiu totusi on topic: imi plac ultimele tale trei intrebari. Is ceva mai... pamantene :)
La fel si raspunsurile, imi plac, ca tot alien is dar asta te face interesanta :">

Meh. Aţi cam luat-o pe arătură şi eu nu prea am energie acum să răspund la toate chestiile...bizare pe care le spuneţi. Să răspund doar la două dintre ele.
C, prin "ştiinţă" eu inţeleg activitatea ale cărei caracteristici au început sa fie articulate abia prin secolul XVI, deci mult după apariţia primelor şcoli. Nu înseamnă ca ce s-a întamplat până atunci e lipsit de valoare...ci doar ca ştiinţa nu era un domeniu foarte bine delimitat...nu era separat de filosofie sau religie de exemplu. Şi ca sa iţi dau un exemplu concret, ca tot ziceai de astronomie. Ptolemeu a fost probabil cel mai important astronom al antichităţii si sistemul lui cosmologic a fost folosit mai mult de 1000 de ani in Europa. Doar ca pornea de la premisa greşită că corpurile (8-|) cereşti au o mişcare circular-uniformă...doar pentru că Aristotel decretase aşa. Discrepanţa dintre "teorie" şi observaţii a fost rezolvată prin introducerea de epicicluri suplimentare. Cu alte cuvinte nu natura avea ultimul cuvânt, ea trebuia sa se conformeze teoriilor şi nu invers... which is not very scientific.
Cea "mai oficială" definiţie a ştiinţei peste care am dat până acum: "Science is the pursuit of
knowledge and understanding of the natural and social world following a systematic methodology based on evidence." The systematic methodology nu a existat până la revoluţia ştiinţifică.

Ilustra: nu cred că m-am "abătut enorm" de la "misiunea" (care?) cu care am început acest thread. Poate am fost deviat puţin (nu ştiu de cine 8-|)...dar chestiile despre care vreau să scriu au un potenţial practic nelimitat pentru a fi aprofundate şi nu mă grăbesc...nu o sa plece nici threadul de aici şi nici eu.

Asa! Asa, mai zi, ca imi place aceasta istorie a stiintei! Cu asta trebuia sa incepem. ;)

Din punctul meu de vedere, ai ajuns clar la un fel de esenta in a cauta raspunsuri in vid. Iar raspunsurile tale au ceea ce numim "numitor comun" pentru felul de a intelege astfel de lucruri, privind colectivul (o multime mai mare de oameni care ajung la acelasi raspunsuri dar nu se cunosc neaparat). Tu cam faci parte din grupul meu. Sau eu din al tau :P
Nu cred neaparat ca totul are un sfarsit si un inceput. Mai degraba, daca vorbim despre Univers, cred ca ne putem exprima in acelasi mod in care ne exprimam cand vine vorba de povesti: nu exista un inceput si un sfarsit! Precum putem vorbi si despre suflete. Acestea nu au sfarsit. Exista vesnic. E o tema abordata de mine in ultimul scenariu (SF) scris: infinitatea sufletelor. Pentru ca sufletul nostru ajunge in rai cand corpul moare, atunci... acesta are caracteristica de a "fi" vesnic. Si deci, nu exista un inceput si un sfarsit. Dar e doar o idee de-a mea.
Acum: daca universul este un suflet. Iar noi suntem viata din suflet? Toate bucuriile si tristetile, fricile si cosmarurile...? Si de aici, se poate explica, probabil si ideea de holograma, forma inexistenta a materiei. Campul Higgs, aceasta energie... imi pare foarte interesanta!



Da. Teoriile ne plaseaza pe o coordonata mai mult sau mai putin inconfortabila de a cauta mai mult, a rspunde. A avea o reactie. Ne obliga la o anumita actiune.
Cand vorbesti de descoperirile reale te referi la cele pe care oamenii de stiinta cu diplome le-au descoperit sau la ceea ce, de exemplu chiar si tu poti descoperi cautand fara sa realizezi neaparat ca ai facut o descoperire, ai adus o teorie frumoasa in discutie? Pentru ca altfel, daca te bazezi doar pe teoriile celor cu diplome si cu nume, discutiile noastre ies din sfera acelor discutii (posibil) revelatoare.
Intrebarea 4: De unde stii dumneata ca s-au descoperit TOATE elementele cu tabelul lui Mendeleev/ Bhor? De exemplu, in 2016 au fost adaugate 4 noi elemente in tabelul periodic. Sunt destul de sigur de faptul ca multe multe alte elemnte au sa fie adaugate in viitorul apropiat. De exemplu... ceea ce compune sufletul (intorcandu-ma la suflet), este oare ceva ce poate fi definit ca "forma"? Poate intr-o alta dimensiune?! :-?


7. Singura propriatate care imi pare interesanta in ceea ce priveste quarcurii e faptul ca is... indivizibili. Pun la indoiala aceasta teorie. :-?
8. Daca luam in calcul teoria Big Bang raspunsul e nu. Dar eu nu pot crede in teoria aia si am sa spun ca inifinitul ar avea si el o limita dar neperceputa de noi inca. Deci, raspunsul final e da.
9. Cred ca is folosite de extraterestrii pentru a se deplasa mai repede prin Univers :-bd Precum statiile de metroul. Fara metrou ti-ar lua 30-40 de minte sa parcurgi pe jos distanta dintre statii. Cu metroul parcurgi in 2 minute aceasi distanta. Cum timpul nu exista, in perceptia mea, cred ca metroul devine un fel de portal ce deschide o poarta prin timp. Asa cum se intampla si in cazul gaurilor negre (in teorie ) . :-?


Si mie in place definitia din urma a stiintei.

Imi place atitudinea ta. Orisicum, sunt destul de sigur de faptul ca nimeni dintre cei de scriu in threadul tau nu vrea raul (devierea) threadului de la misiunea propusa de tine. Din contra. Cred ca exista "chimie" in aceasta, privind spre diversitatea de idei, gandiri si chiar personalitati, elemente care-l transforma intr-un thread mai mult ca sanatos! Iar ceea ce scrii tu il face... necesar! Keep up the good work! :)

Vorbesc de experimente, calcule complicate si foarte complicate, de notiuni pentru care ai nevoie de studii superioare si cercetari indelungate...ce au condus la interpretari si concluzii.


"Atunci când este descoperit un nou element, acesta este, în general, obţinut prin fuziune nucleară în acceleratoarele moderne de particule, acolo unde fizicienii ciocnesc atomii între ei pentru a studia rezultatul acelor coliziuni. În acest fel oamenii de ştiinţă au obţinut elemente care nu există în mod natural."
http://www.stiintaonline.ro/de-unde-...lui-mendeleev/

Deci, sunt 92 de elemente atomice NATURALE.
diferenta, de la 92 la 116, sunt ARTIFICIALE, create in laborator.

Urmatoarele:
10. Despre teoria stringurilor
11. Despre continuumul spatiu-timp (singularitatea gravitationala)
12. Despre cele 4 interactiuni fundamentale - gravitatia, electromagnetismul, forta nucleara tare si forta nucleara slaba.

Intr-adevar, astronomul are o perspectiva unica asupra lumii extraterestre, accentuata de "ochii" pamanteni, super-tehnologizati si superiori ochiului uman, aceste creatii minunate ce "vad" mai departe decat si-ar imagina omul de rand - telescoapele ultra-performante.
Omul de rand nu stie nimic de organizarea stelelor, de constelatii, de numele lor, de numarul lor, de orbitele lor... el vede doar niste puncte, niste forme, niste culori si le contempleaza...
Deci, una e sa le vezi ca astronom, alta e sa le vezi ca un copil.

the giant magellan telescope (gmt)
Giant Telescopes of the Future
The Evolution of Giant Telescope Mirrors

3. De ce a aparut Universul ?

De ce nu m-oi fi gandit niciodata in viata mea sa-i pun aceasta intrebare lui nenea Goagal ?!
Dar, ma bucur ca si altii au gandit exact ca mine, iar asta a vorbit in tot videoul exact tot ce am gandit si eu in legatura cu toate! E geamanul meu! Dupa tipul asta, eu sunt o mare ganditoare!
I'm so damn happy! :">

Pentru ca nu a existat pe cinemagia un topic despre stiinta care sa te stimuleze sa cauti, cu placere 8-|

I felt a Funeral, in my Brain,
And Mourners to and fro
Kept treading - treading - till it seemed
That Sense was breaking through -

And when they all were seated,
A Service, like a Drum -
Kept beating - beating - till I thought
My mind was going numb -

And then I heard them lift a Box
And creak across my Soul
With those same Boots of Lead, again,
Then Space - began to toll,

As all the Heavens were a Bell,
And Being, but an Ear,
And I, and Silence, some strange Race,
Wrecked, solitary, here -

And then a Plank in Reason, broke,
And I dropped down, and down -
And hit a World, at every plunge,
And Finished knowing - then -

Nu, nu am greşit topicul, am fost doar frapat de legăturile care se pot face între ultima strofă (mai ales versurile 1 şi 4) şi spectaculoasele surprize pe care ni le-a oferit fizica in primii 30 de ani ai secolului XX. O să le iau pe rând. Soon.

"I Felt a Funeral in My Brain" by Emily Dickinson => The Burial of Rational Thinking

Chestia asta mi-a adus aminte de o notiune dintr-un articol pe care nu-l mai gasesc. Acolo scria valoarea numerica a limitei mintii umane.
Da, am sarit cateva capitole, dar o sa le mentionez:

a. Limitations of human brain mean we may never understand the secrets of universe, says Britain's top scientist
b. Structura minţii umane este mai înclinată spre religie decât spre ştiinţă, arată un nou studiu
c. Does the human intellect have finite capacity?

Poate ca Emily, o credincioasa convinsa, a vorbit de moartea gandirii rationale, dar eu cred ca spunea intr-un final, ca dupa moartea ratiunii a avut iluminarea (revelatie, intelegere completa a TOT).

Nu mă gândeam la ce are de spus propriu zis Dickinson ci doar că printr-o coincidenţă fericită versurile ultimei strofe reflectă destul de fidel principalele etape din dezvoltarea mecanicii cuantice, ba chiar şi în ordinea potrivită (the quantum revolution începe când "a plank in reason broke" şi se termină cu "finished knowing then"...într-un sens). O sa fie mai clar când o să încep sa postez, am început sa scriu dar e mai greu decât mă aşteptam, sunt mai prost decât credeam 8-| Ăsta a fost unul din motivele din spatele threadului oricum, să imi demonstrez că atunci când încerc sa explic ceva ce aveam senzaţia că am înţeles se dovedeşte că de fapt nu prea am idee despre ce e vorba.

Referitor la linkurile pe care le-ai pus: la a) aia e o atitudine defetistă care nu prea e de folos nimănui chiar dacă ar fi adevarată. Pare destul de logic că creierul uman are limitările lui dar încă nu ştim care sunt alea şi deocamdată nu cred că o evaluare cantitativă (dacă e posibilă) ar fi foarte semnificativă. Sunt artişti, filosofi, oameni de ştiinţă şi mistici care au intuiţii uimitoare (Arthur Koestler chiar aşa le numeşte, "scurtcircuite mistice")care duc la salturi importante in dezvoltarea civilizaţiilor şi nu cred ca o sa fie cineva pregătit chiar in momentul potrivit ca să măsoare activitatea neuronală or whatever a persoanei care e destul de norocoasă să experimenteze aşa ceva.
La b) nu mi se pare deloc că rezultatele studiului sunt "cu adevărat surprinzătoare". E foarte posibil că înclinaţiile spre explicaţiile religioase (deşi in articol e vorba de teleologie, nu de teologie...sunt noţiuni diferite şi care pot fi tratate separat, titlul articolului e puţin înşelător) să fie "scrise" în gene caz în care nu e surprinzător că anii de educaţie în spiritul ştiinţific nu reuşesc să le înabuşe întru totul. Nici la scări mai mari de timp nu o să reuşească cultura ştiinţifică "to override the gene programing (unless we start fucking with our genes). Transmiterea de informaţii e mereu dinspre ADN înspre proteine şi niciodată invers.

Ai ajuns la vorba mea:


Bravo pentru argumentari!
Voi vorbi mai multe cand ajungem la capitolul neurostiinte. Subject postponed.

(I)

În a doua jumatate a secolului XIX, în atmosfera destul de rarefiată (era un domeniu relativ nou, fără prea mulţi practicanţi) a fizicii teoretice plutea un aer de optimism exagerat …desi parţial justificat. Unificarea magnetismului, electricităţii şi a opticii de catre Maxwell şi formularea primelor două legi ale termodinamicii i-au determinat pe mulţi sa creadă ca edificiul teoretic al fizicii-completat de către mai vechea mecanică newtoniană- era destul de solid pentru a explica orice fenomen în termenii teoriilor amintite.

Noi descoperiri teoretice păreau foarte improbabile, tot ce rămânea de făcut era punerea la punct a unor detalii, corectarea unor mici inadvertenţe şi calcularea din ce în ce mai precisă a diferitelor mărimi şi constante.

Aşa că putem înţelege sfatul dat de fizicianul von Jolly tânărului Karl Ernst, un student promiţător care dorea să înceapă studierea fizicii la Universitatea din Munich: să se orienteze înspre altceva pentru că totul a fost deja descoperit aici, cu excepţia câtorva goluri neînsemnate ce trebuiau umplute. Karl,conservator prin natură şi educaţie nu a fost descurajat de această stare de lucruri, dimpotrivă. Dorinţa lui, e explicat el, era doar să ajute la consolidarea fundaţiilor deja existente şi nu la punerea unora noi. În mod ironic Karl e considerat acum heraldul celei mai dramatice schimbări de paradigmă din istoria fizicii, revoluţionarul reluctant ale cărui descoperiri aveau sa precipite prăbuşirea fizicii clasice şi elaborarea celei moderne.

Înainte de asta însă, foarte pe scurt despre imaginea pe care o aveau pe atunci fizicienii în privinţa naturii luminii. Până la începutul secolului XIX teoria cea mai favorizată a fost cea propusă de Newton în Optica: lumina era compusă dintr-un şuvoi de particule (el le numea corpusculi) care se supuneau legilor mişcării formulate de acelaşi Newton. Teoria rivală, propusă de olandezul Christiaan Huygens, considera lumina un fenomen ondulatoriu, o perturbarţie într-un mediu( eter) care se propagă precum undele provocate de aruncarea unei pietre într-un lac. Şi deşi teoria lui Huygens părea să explice mai bine unele caracteristici ale luminii cea a lui Newton a fost preferată din motive uşor dubioase care aveau mai mult de a face cu importanţa personalităţii acestuia şi cu faptul că Optica a fost publicată după moartea lui Huygens. Progrese experimentale (cele mai importante li se datoreaza lui Fresnel şi Young, cu faimosul lui double-slit experiment)şi teoretice ulterioare au făcut ca balanţa să încline tot mai mult spre explicaţiile care priveau lumina ca pe un fenomen ondulatoriu până când chestiunea a fost tranşată definitiv de către Maxwell. Viteza calculată pentru deplasarea undelor electro-magnetice din noua lui teorie s-a dovedit a fi egală cu viteza luminii (un neanticipat dar cu atât mai plăcut bonus) . Lumina era aşadar o formă de radiaţie electro-magnetică şi era formată din unde, nu particule. Majoritatea experimentelor ulterioare au confirmat acest fapt iar caracterul ondulatoriu al luminii nu mai era pus la îndoială de către nimeni şi era considerat unul din pilonii de neclintit ai fizicii.

Mai erau doar acele mici probleme nerezolvate. Şi mai era şi conservatorul, anti-revoluţionarul Karl Ernst.

And then...

Scurtă digresiune literară. Una din ideile pentru un eventual post aici era o compilaţie a diverşi romancieri care au avut ceva de spus despre ştiinţă în cărţile lor. Ar fi fost amuzant pentru că eu am întâlnit doar păreri negative, toţi iau la şuturi această nobilă şi inocentă activitate umană şi o fac din unghiuri diferite şi interesante. Anyhow, ar fi un post destul de lung şi în plus i did'n kept my shit(=my books) together aşa că e mai bine să le pun pe rând.
First, Musil în Omul Fără Însuşiri:

Cine nu cunoaşte ispita rautăcioasă care ne încearcă admirând un vas de porţelan, frumos emailat, în forme şi curbe voluptoase, la gândul că l-am putea sfărâma în sute de cioburi cu o singură lovitură cu bastonul? Această tentaţie, augumentată la nivelul unei amărăciuni eroice de ideea că în viaţă nu ne putem bizui pe nimic altceva decât pe ceea ce este solid aşezat şi ancorat teluric, constituie emoţia fundamentală cuprinsă în pragmatismul ştiinţei, iar dacă din respect şi decenţă nu vrem să afirmăm că este opera diavolului, se menţine cel puţin o uşoară miasmă ocultă de păr de cal ars.
Putem să ne referim pe dată la o predilecţie stranie pe care o manifestă gândirea ştiinţifică pentru explicaţiile mecanice, statistice, materiale, cărora li s-a extirpat în prealabil inima. În gândirea ştiinţifică bunătatea este privită doar ca o formă particulară de egoism; emoţiile sunt puse în relaţie cu secreţiile glandelor interne [...] frumuseţea este redusă la o digestie bună şi la dezvoltarea armonioasă a ţesuturilor adipoase [...] extazul şi alienarea mentală sunt tratate ca fenomene similare; anusul şi gura sunt puse în ecuaţie ca reprezentând orificiul rectal, respectiv cel oral al aceluiaşi tractus : asemenea reprezentări care dezvăluie, cum s-ar spune, trucurile de dincolo de iluziile omeneşti se asociază de fiecare dată cu un fel de prejudecată favorabilă lor, care le permite să treacă drept impecabil de ştiinţifice.

(II)

Una din problemele rămase nerezolvate la sfârşitul secolului XIX (cunoscută sub numele de „black body radiation“ sau “cavity radiaton” din motive pe care nu o să le mai menţionez) fusese formulată de Gustav Kirchhoff în 1859. Se observase faptul că corpurile încălzite la aceeaşi temperatură emit lumină de aceeaşi culoare indiferent de eventualele diferenţe de mărime, formă sau material dintre ele. Kirchhoff dorea să clarifice relaţiile dintre intensitatea luminii produsă la anumite temperaturi şi cantitatea de radiaţie emisă la respectivele temperaturi iar apoi să găsească o formulă care să permită calcularea distribuţiei energiei pe diferitele lungimi de undă pentru orice temperatură.

Cred că aici ar fi potrivit să menţionez câteva dintre caracteristicile undelor şi cum se “traduc” ele în cazul luminii pentru că o sa fie necesare mai târziu. So...cele mai importante sunt amplitudinea – înălţimea “valurilor”/crestelor , frecvenţa-numărul crestelor care trec printr-un anumit punct într-o anumită perioadă de timp şi lungimea de undă-distanţa dintre două creste succesive. În cazul luminii amplitudinea e echivalentă cu intensitatea acesteia, frecvenţa cu cantitatea de energie “purtată” iar lungimea de undă cu culoarea luminii (în cazul spectrului vizibil, se ştia deja de existenţa undelor invizibile de la ambele capete-infraroşii on the red end şi ultraviolete on the blue one) . Frecvenţa şi lungimea de undă sunt invers proporţionale.

Back to the black body. Din cauza mijloacelor rudimentare de experimentare şi a nepotrivirii dintre predicţiile făcute de teoria electro-magnetică şi observaţiile empirice care au putut fi făcute formula lui Kirchhoff nu a fost găsită în următorii 40 de ani, până când problema a încetat să prezinte un interes pur teoretic şi a devenit una a cărei rezolvare urma să aibă consecinţe practice odată cu unificarea şi industrializarea rapidă a Germaniei. Electrificarea reprezenta o componentă importantă a industrializări iar în acest context se dorea să se afle temperatura ideală la care nou inventatele becuri cu filament radiau cea mai mare cantitate de lumină în spectrul vizibil pentru cea mai mică cantitate de energie “investită”.

Problema i-a fost încredinţată vechiului nostru prieten Karl Ernst.

And then...

(III)

În cele din urmă principala problemă întâmpinată de Karl s-a dovedit a nu fi descoperirea formulei care să facă predicţiile corecte pentru radiaţia "corpului negru": aceasta a fost gasită şi prezentată în Octombrie 1900 unei audienţe nu foarte entuziasmate (pentru că nu era prima încercare de acest gen, mai fuseseră câteva care păreau să dea raspunsul potrivit până la măsurători mai exacte care dovedeau că răspunsul era doar parţial corect-valabil doar pentru anumite frecvenţe/ lungimi de undă).

Principala problemă a fost interpretarea fizică a ecuaţiei-găsirea unui model teoretic, eventual unul care să fie dedus din interpretările ortodoxe ale teoriilor termodinamicii şi electro-magnetismului. Toate încercările făcute în acest sens însă, de-a lungul unor săptămăni pe care mai târziu Karl le-a descris ca fiind cele mai încordate intelectual din întreaga sa carieră, au dat greş. În lipsa altor soluţii acesta a fost nevoit să apeleze la ideile controversate ale nu mai puţin controversatului, originalului şi depresivului austriac Ludwig Boltzmann.

Ideile neortodoxe ale acestuia aveau de a face cu 1)existenţa atomilor (Boltzmann era unul din principalii susţinători ai teoriei atomice, puternic contestată de o anumită ramură a pozitivismului reprezentată de alt fizician austriac, Ernst Mach) şi 2) interpretarea statistică a celei de-a doua legi a termodinamicii. În esenţă aceasta spune că entropia (proprietate a unui sistem care măsoară gradul de dezordine al acestuia) este mereu în creştere. În interpretarea lui Boltzmann însă această lege nu are un caracter imuabil ci unul probabilistic: gradul de dezordine al unui sistem e mereu în creştere pentru că configuraţiile dezordonate ale acestuia sunt mult mai numeroase decât cele ordonate. Trecerea spontană la o configuraţie mai ordonată nu e imposibilă ci doar foarte improbabilă. (realizez că detaliile acestea pot părea lipsite de însemnătate dar legea a doua a termodinamicii are implicaţii profunde şi neaşteptate care oferă răspunsuri surprinzătoare referitoare la soarta finală a universului şi la direcţia curgerii timpului).

Karl avea probleme cu ambele puncte. 1) E adevărat că teoria atomică repurtase unele succese (teoria cinetică a gazelor, de exemplu) dar Karl considera că acestea erau provizorii şi că în final natura materiei se va dovedi a fi continuă, nu discretă. 2) Sugestia că unele legi ale fizicii nu sunt universal valabile era şi mai neplacută pentru Karl, pentru că lovea în una din cele mai adânc înrădăcinate convingeri ale acestuia: legile fizicii trebuie să fie “valide fără excepţie”.

Însă, în disperare de cauză, a trebuit să accepte ambele asumpţii.

And then...

Michio Kaku: The Universe in a Nutshell

Michio Kaku - Origin of the Universe & Origins of Humanity

Michio Kaku: What If Einstein Is Wrong?
etc.

Pentru cei ce nu stiu de Michio Kaku - un respectat fizician si cofondatorul teoriei stringurilor.

Kaku is quite charming, unlike that arrogant twat, Lawrence Krauss or the blantly stupid Bill Nye "the fluid gender" guy.

Mda, am început azi Cosmosapiens de John Hands. Nu auzisem de ea până acum și atunci când mi-a fost recomandată am presupus că e doar o încercare de a profita de pe urma succesului obținut de Yuval Noah Harari cu Sapiens (care e pe lista de citit 8-|) . Dar nu, cărțile au fost publicate cam în aceeași perioadă (2014 Sapiens și 2015 Cosmosapiens) e evident că Hands nu avea cum să scrie o carte de o asemenea anvergură într-un singur an. Și da, ca subiect cartea lui Hands e mult mai ambițioasă decât cea a lui Harari: cele trei părți principale se ocupă cu emergența și evoluția materiei, a vieții și a omenirii. Deci cam de 3 ori mai ambițioasă. De asta demersul mi s-a părut din capul locului deopotrivă necesar și absurd. Necesar pentru că din când în când cineva trebuie să încerce să pună la un loc imaginea fragmentată (vasul de porțelan din citatul lui Musil de mai sus) pe care o oferă știința despre...tot. Absurd pentru că, pentru o imagine de ansamblu care să prezinte cât mai fidel "realitățile științifice" e necesar să te pricepi la atât de multe domenii încât cei 10 ani de cercetare (sau câți or fi fost) sună ca o glumă bună (sau proastă, i don't know). Era evident că o sa fie plină de erori și interpretări greșite în ciuda colaborării cu specialiști din fiecare domeniu (pînă la urmă cartea e scrisă de o singură persoană)...în cazul unor sinteze de acest gen e un risc asumat și inevitabil. Dar există grade diferite în care poți să o dai în bară.
Oricum, în timp ce o "răsfoiam" (ca stimulent pentru a trece de prima parte care se ocupă de mituri despre apariția universului) am dat peste fragmentul ăsta, sau notă de subsol sau ce o fi:

Selfish gene
This hypothesis asserts that genes are the prime movers of all life, that individual bodies do not have to exist, and that genes selfishly compete with each other for their survival and replication. It is based on a conceptual error of ascribing intentions to segments of an acid and is contradicted by substantial evidence.

Abia aștept să aflu care sunt "evidențele substanțiale" împotriva teoriei genei egoiste (în cazul în care se mai și obosește să le prezinte, desigur) dar partea cu "a conceptual error of ascribing intentions to segments of an acid" e o deformare atât de naivă și hidoasă a întregului concept încât îmi taie orice chef de a-mi petrece 800 de pagini în compania lui Hands. Well...will see, i guess.

Ai uitat ca e doar o "ipoteza"... Daca consideri ca e gresita din start, o poti citi pe / ca sa te amuzi ;)
Altceva vreau eu: MITURILE alea! :-O LE VREAU! :D

I-a luat Vaticanului mai mult de o sută de ani ca să recunoască că evoluția e mai mult decât o ipoteză, nu o să-l așteptăm acum și pe Hands să se dezmeticească și să folosească terminologia corectă 8-| Oricum, nu am nimic împotriva faptului că acesta găsește explicațiile oferite de gena egoistă neconvingătoare, mă deranjează doar că se folosește de contraargumente atât de slabe. E ca și cum aș spune că "teoria heliocentrică este bazată pe eroarea conceptuală de a îi atribui Pământului intenția de a se învârti în jurul Soarelui". It's mind-numbingly stupid.
Cartea e interesantă, are multe de oferit doar că mi-a scăzut încrederea în nivelul de înțelegere (sau onestitate) al autorului.

Partea cu miturile e destul de scurtă și superficială (mie îmi convine) dar uite unul care se potrivește cu numele autorului 8-|

The myths of Heliopolis in Egypt dating from the fourth millennium BCE speak of Nu, the primordial watery abyss, from which Atum arose to masturbate the world into existence.

>:) =))
Hai, lasa-ma cu nivelul lui de intelegere, doar n-o sa-mi zici acum ca fiindca e om de stiinta si s-a documentat pe subiectul asta, inseamna ca el detine adevarul absolut pe acel domeniu!
Stim amandoi ca nu.
Sa revenim la mituri - alea sunt dozele mele de ras! ;)
Mai pune, te rog! Sau fa poza si baga aici.

Myths are no laughing matter :P



Oricum, nu e locul lor aici.

Si mai suntem la deslusirea Universului...
[-(

Tu chiar vrei cu orice pret sa ramai morocanosul White.

Yeah, life sucks and so do I, and that is a scientific fact 8-|

Back to science :P

Bine! Intrebare de 100 de puncte: Ce forma are Universul ?

How would you like the world to end?
Dacă preferi focul atunci Universul e închis și o să arate ca o sferă la sfârșit (că încă e în "facere"). Dacă preferi gheața e fie deschis fie plat deci ca o șa (nice word) sau ca...ceva plictisitor.

What a nice poem, too bad it was used in Twilight 8-|


Some say the world will end in fire,
Some say in ice.
From what I’ve tasted of desire
I hold with those who favor fire.
But if it had to perish twice,
I think I know enough of hate
To say that for destruction ice
Is also great
And would suffice.

Not satisfied. Mai cauta. Mai citeste. Mai scrie. Mai ai pana la 100. (esti la 40...)