Filme (ne)bune (ne)recomandate spre vizionare
 

In the Name of the King: A Dungeon Siege Tale (2007)

Un film luuung, tern, nu are atmosfera, iar suferintele parintilor care tocmai si-au pierdut copilul se transforma in ... subiecte tabu. Foarte slab realizat, iar Statham este omul potrivit la locul nepotrivit. Scenele de lupta atat de reusite din Transporter sau Crank, nu isi au locul aici, sunt anacronice, gresindu-se stilurile de lupta cu v'o cateva milenii.
Foarte deranjant e si modul de a imbina cadrele. Chiar in momentul unui eveniment se schimba cadrul si astfel nu ai nicio notiune daca s-a sfarsit, daca mai continua, nimic.
Pentru un film de magie nici macar efectele speciale, cu putine exceptii, nu apar.
Un singur plus, fazele de lupta. Sunt aerisite, destul de bine gandite, ok.
Un 5,45!

O sa ma uit mai tarziu la el si o sa revin cu un edit :D

Life Stinks (1991)


Spre deosebire de alte filme ale lui Brooks, acesta mai are unele mici sclipiri si de umor si de originalitate. Dar, per total este un film ce nu poate concura nici cu filmele bune ale anilor 30. Mel Brooks reuseste sa realizeze productii inapoiate parca in timp, tehnica, gandire. Se vrea un parodiant, un militant al luptei stereotipurilor si moravurilor, dar ce reuseste sa faca este cumva mai inapoiat decat satirele lui Caragiale. Povesti atat de proaste, ca si Mr. Bean cu scenetele lui ar putea castiga un premiu pentru scenariu inainte de plictiselile acestui "privilegiat" al regimului.
Un film destul de plictisitor, cu personaje ce nu cadreaza in decor, replici scrise pe genunchi si decoruri care emana a carton! Slab. Un 5,65!

Equus (1977)

Un film fara doar si poate psihologic, ba mai mult, chiar material didactic pentru cei ce studiaza psihologia.
Equus este o adaptare pentru ecran a unei celebre piese de teatru jucata pe Broadway, in interpretarea inegalabilului Anthony Hopkins - ca Doctor Martin. Interesant ca in rolul lui Alan este distribuit acelasi Peter Firth, cel ce a jucat si pe scena acest rol. Edificatoare sunt urmatoarele doua afirmatii:
"...the film seems to exclude us by doing all the work for us."
"What once was poetic and mysterious becomes, when seen in this literal detail, banal, anticlimactic."- Vincent Canby, doctor, films Critic, New York Times
Cred ca, tinand cont de profesia si mai ales de alegerea lui ca si colaborator al New York Times-ului, si fiind unul dintre cei ce a vazut si piesa de teatru de dinaintea filmului, este unul dintre putinii abilitati sa faca "reprosuri" unei astfel de productii.
Nu voi intra in discutii despre adaptarea pisei pentru ecran, asa cum face Dr. Vincent, sau in discutii legate de interpretarea actoriceasca din film. "Nu am costumul necesar" pentru astfel de catalogari. , abilitatile astea lesandu-le in celalalt sacou ce l-am dat la curatat.
O sa vorbesc despre mesajul filmului. Un mesaj care pe mine ma deranjeaza. Asa cum am mai postat la A Clockwork Orange a lui Kubrick, o sa o fac si aici pentru a-mi exprima dezgustul pentru astfel de mesaje. Nu e nimic normal in a fi un pericol pentru cei din jur. Nici chiar pentru tine insuti. Nu e nimic creativ in a distruge. Nu e nimic genial in schizofrenie si nebunie. Nu stiu de ce se pune acest semn de egalitate intre creativitate si aberatie.
Sa aduci violentul, huliganismult, crima, (cazul lui Kubrick), sau dementa, pericolul iminent pentru cei din jur (fie ele chiar animale), la rangul de normalitate, chiar creativitate, e BOLNAV ca sa nu folosesc cuvinte mai grele.
O astfel de tipologie ca cea prezentata in film poate oricand sa devina un pericol pentru semeni. Modul bolnav in care acest individ percepe lumea trebuie corijat, TRATAT!
Problema pe care o ridica filmul, dilema doctorului, cred ca este gresita. Astfel de specimene trebuiesc tratate, ajutate pentru a avea perceptii normale a lumii inconjuratoare, sau macar sa si le reprime, asa cum facem multi dintre noi. In cele mai extreme cazuri, astfel de indivizi trebuiesc indepartati din societate.
A te comporta animalic, instinctiv nu e cu nimic genial, creativ; nici macar normal nu e.
Cineva de la facultatea de arte imi tinea o prelegere despre creativitate. Parera mea, care e in picioare si astazi, e ca arta CREAZA. Definitia artei de acum este una alterata de dementa de care au suferit de-a lungul timpului asa zisii artisti. Cica acum arta nu tine sa creeze binele sau frumosul. Din contra! Cu asta nu pot fi deacord. Studiind pana si etimologia cuvantului arta, vedem ca artistul creaza frumosul. El inalta spiritual. Nu produce dezgust, nu oripileaza, asa cum se intampla in zilele noastre in mai toate operele de arta (pictura, sculptura, teatru, film etc.). Asadar, prin definitie, mergand la radacina termenului de arta creativa, deci de parte creativa a unui om, cum se vorbeste in film, cineva care creaza ATROCITATI este deviat de la normal. El NU POATE FI CAPABIL SA CREEZE. Asa cum se sustine in film, tratarea acestui individ este egal cu amputarea partii creative si astfel riscul de a deveni normal, monoton; Sa fie asta un lucru rau din partea doctorului, chiar o atrocitate, nu o poate gandi decat o persoana mai bolnava decat pacientrul. Ceea ce e si cazul de fata: doctor mai bolnav decat pacient.

Daca aceasta isterie este normala, de ce nu sunt si criminalii in serie artisti? In mintea lor, asa cum s-a demonstrat de atea ori, crima are o justificare, are o idee chiar geniala, (fara a da o conotatie pozitiva acestor fapte). De ce atunci astfel de oameni au fost unii executati (condamnati la moarte), altii inchisi pe viata si altii internati in spitale de nebuni? Pt ca ei trebuiau cumva inlaturati din societate.

Ca si o concluzie, o sa spun ca noi vedem si mai ales CAUTAM genialul, in orice, mai ales in lucruri care ne bulverseaza, si doar atunci cand nu suntem afectati de nebunia si sadismul creatorului. Asa cum am terminat discutia si cu tovarasul artist, student (acum absolvent) al facultatii de arte frumoase asa cum poarta in titulatura, abordand un artist anume, care prin viata viciata, de desfrau "putea sa creeze acele opere inegalabile", i-am recomandat sa "isi doneze sora" pentru a fi material didactic, chiar muza unui astfel de creator. Ar trebui sa fie o onoare pentru el ca novice, ca cineva consacrat sa ii foloseasca sora, in cele mai bolnave moduri imaginate de o minte omeneasca, dar toate astea sa duca la o creatie artistica. Nu?!
E... nu e chiar asa. Reactia lui a fost.... retinuta, chiar tulburata si usor irascibila, avand in final mici grimase nervoase si de dezgust.

Filmului ii acord nota 6,00! - parerea mea

Arta creaza lucruri noi, dar isi are intodeauna radacinile in realitate. Prin urmare nu e necesar sa arate "binele sau frumosul", pentru ca in primul rand acestea sunt lucruri subiective si in al doilea rand realitatea cuprinde multe lucruri neplacute. O arta care tinteste sa arate doar partea armonioasa si placuta a vietii risca sa devina propaganda si falsificare a realitatii. Cam ca posterele alea minunate din Coreea De Nord unde toti sunt foarte fericiti sub ingrijirea Partidului si Tovarasului.

Faci o confuzie intre valorea artistica si cea morala si/sau sociala a unei productii artistice. O opera de arta care glorifica crima, huliganismul, violul poate fi daunatoare pe ansamblu membrilor societatii, dar poate fi in acelasi timp foarte reusita din punct de vedere artistic. In plus deseori ai mai mult de invatat despre umanitate studiind un bolnav psihic decat un om mediocru. E prea simplist sa imparti totul in "normal" si "anormal" si sa crezi ca ce e anormal din perspectiva ta poate si trebuie sa fie tratat.

Si pe mine m-a dezgustat portocala lui Kubrick, e un film pe care il detest, dar asta nu inseamna ca nu e arta. M-as uita oricand la el mai degraba decat la un blockbuster hollywoodian de duzina, pentru ca spune lucruri mult mai interesante despre umanitate. Da, e evident ca nimeni nu vrea sa fie batut pe strada de un grup de huligani sau sa-i fie violata sora. Dar oare nu e o trasatura umana dorinta de a te impune prin forta? Nu vrem sa fim noi cei batuti, dar in acelasi timp vrem uneori sa batem pe cineva, cel putin majoritatea dintre noi. E ok sa categorisesti filmul ca bolnav si daunator, dar ar fi bine sa te intrebi si de ce a avut succes. Poate ca o societate care glorifica "normalul" si banalul e la fel de bolnava ca si eroii filmului, doar ca in sens invers. Poate ca suntem de fapt animale, doar cu o inteligenta mai avansata. Si tocmai inteligenta asta ar trebui sa duca la o intelegere mai nuantata a realitatii si implicit a artei, a faptului ca filmele "urate", violente si bolnave pot fi moduri de exprimare a unor ganduri si stari care nu sunt neaparat gresite si nu sunt rezervate doar nebunilor ci si fiecaruia dintre noi.

Asta se trateaza si in clockwork orange in opinia mea , nu iti impartasesc celelalte opinii despre film dar m-a deranjat afirmatia asta.
De ce ar trebui sa corijam modul unui individ de a percepe lumea?

interesant mod de a jertfi. detesti, esti dezgustat si totusi consumi, de dragul cunoasterii. ahh, am auzit de multe ori spusa chestia asta, in diverse nuante. e ca atunci cand spui de fata cu altii,ca nu-ti plac prajiturile, dar, de fapt, pe ascuns, mananci o tava intreaga.

N-ai nimerit-o, rvn. :) Am vazut portocala acum vreo 12 ani si cred ca am incercat acum cativa ani sa o revad dar n-am avut rabdare.

Chestia cu arta e "discutabila". Eu vorbeam de "radacina conceptului de arta si creatia artistica in special; creatie care defineste practic artistul." Forma de arta din ziua de azi este doar o deviatie de la matca. O alterare. Acest fel de a privi o creatie artistica este o viziune noua, de dupa postimpresionism, ba mai mult de dupa al doilea razboi mondial, o data cu expresionismul abstract.
E mult de povestit. A crea sau a prezenta realitati.... In fine.

O alta tema abordata de tine, "invatarea despre umanitate uitandu-te la anormalitate, la defect", e nediscutabila. Si profilerii realizeaza studii despre cele mai bolnave minti, dar nu imita, nu fac si ei aceleasi lucruri ca sa invete.
A studia, a invata, este uman. Eu criticam doar MESAJUL TRANSMIS DE ACEST FILM CAT SI DE PORTOCALA MECANICA, CUM CA ASTA E NORMAL, FIRESC. Sa spui ca un om, indiferent de pericolul si suferinta pe care o aduce in societate NU TREBUIE SCHIMBAT, OPRIT, BA SA AFIRMI CA E UN SACRILEGIU SA O FACI, CA ASTFEL DISTRUGI GENIALITATEA UNUI OM, PARTEA LUI CREATOARE.... e la fel de bolnav ca si nebunia in sine.
Plus ca mai si vorbesti de instinctul uman de "a se impune prin forta". Problema aici nu e un instinct, ci o boala. Acest individ nu urmareste un scop. El doar percepe gresit realitatea. Haideti sa fim seriosi! Toti devenim oameni invatand, reprimand instincte, acceptand reguli si gandind. Cei ce nu pot controla acele emotii, sunt bolnavi. Vorba antica, gandesc, deci exist.
In Portocala Mecanica, motivul este total absent. E vorba de distractia huliganica... Nici macar o tinta nu are aceasta manifestare bolnava.

Daca prezinta un risc pentru societate, trebuie facut. Ba mai mult, daca prezinta un risc si pentru el insusi, avem datoria sa il oprim, sa il tratam sa il ajutam.
"Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt", cum scria John Stuart Mil. O gandeau oameni acum mai bine de un secol. E inuman sa regresam ca fiinte si sa ne intoarcem la instincte. (parerea mea).

si sa revin cu un nou rewiev, desi e tare interesant sa disecam un film...

The Boondock Saints (1999)

Se vorbeste mult de buget, de limbaj sau de prea multa violenta. Nu cred ca asta ar fi marea problema a filmului. Ci mediocritatea.
Cand spun mediocritate nu ma refer la catalogarea acestui film, a vreunui actor sau a regiei. E o mediocritate de poveste, mai bine zis din poveste. Personajele principale, niste mediocrii, inadaptati si vulgari, mai implica si religia intr-un fel de zeflemea in toata aceasta mizerie. Politistul, un geniu tarat in anonimat din cauza debilitatii si inclinatiei lui sexuale. Niste mafioti slinosi, gainari si retardati. Prietenul... aici e bomboana de pe coliva... Un tampit cum doar in site-com´-uri mai poti intalni. Un fel de Simpson...
Daca acest film se vrea o oda adusa banalului sau nulitatii, este intr-adevar o capodopera. Dar daca filmul incearca sa creeze personaje, da un rateu greu de egalat.
Este un film de mahala, cu personaje de mahala, cu limbaj de mahala si cu decoruri autentice de.... de mahala, bineinteles.
Se discuta de vreo asemanare cu Tarantino... sau chiar mai bun... Doamne iarata-i ca nu stiu ce zic! Cum sa compari asta cu Pulp Fiction, Kill Bill, Django Unchained, Inglourious Basterds sau Reservoir Dogs!!!?
Jocul actorilor, bun, chiar foarte bun; nu e vina lor ca trebuie sa interpreteze niste nulitati. O regie interesanta, foarte bine construit filmul. Desi nu e enigmatic, actiunea are un curs foarte original. Scenariu slab, actori creionati prost. Decoruri de ghena. Nota 5,56!

Din pacate nu criticai doar mesajul filmelor ci incercai sa dai niste verdicte neinspirate despre ce inseamna arta. E drept ca in artele vizuale recente se gasesc mai multe reprezentari ale uratului si bolnavului decat in trecut, dar gasim destula nebunie, violenta si uratenie si in opere de arta vechi de sute de ani, dupa cum e de asteptat. Arunca o privire pe "Triumful mortii" a lui Bruegel cel Batran, sau daca vrei ceva mai grotesc, "Saturn devorandu-si fiul" a lui Goya.

Sa nu uitam ca si psihologia s-a dezvoltat exponential in trecutul recent. Pe masura ce intelegem mai bine procesele mentale, arta evolueaza si ea. Nu putem sustine un maniheism in care cream arta "frumoasa" ca sa combatem "uratul".

P.S. Tipatul cu majuscule nu da mai multa greutate unor afirmatii, iar "gandesc deci exist" nu e tocmai o vorba antica. ;)

si totusi, ai spus ca ai prefera mai degraba sa te uiti la el, decat la un blockbuster. esti cam nehotarat! portocala (in general, filmele lui Kubrick), nu se pot viziona (reviziona), asa...intr-o doara.blockbusterele, da! te poti uita lejer la un film cu adrenalina care curge siroaie pe ecranul din fata ta, fiindca in timpul asta, mintea socoteste ce trebuie sa cumperi de la piata, cand este termenul scadent al ratei de banca, sau cand iti expira permisul auto. la sfarsit, totul e limpede ca lumina zilei: aia rai sunt una cu asfaltul, iar aia buni, desi sunt hacuiti mai rau ca-n Saw, n-au nici pe dracu'.
nu am inteles exact ce-ai vrut sa spui. nu cred ca ai un motiv serios pentru a detesta filmul. este doar o expresie artistica foarte reusita. poate detesti senzatiile pe care le transmite spectatorului, desi, nu cred ca Portocala Mecanica, la ora asta, mai este foarte sus, in topul filmelor ultraviolente, din aceeasi categorie cu el. poate daca ramane in istorie, ramane cu siguranta, la categoria "socant". ceea ce este cu totul altceva.

ahh, am uitat sa scriu in mesajul anterior. alali, am o curiozitate: cum calculezi zecimalele din notele acordate, o medie aritmetica...sau...?:-/ :-/ :-/

Asa cum ziceam l-am vazut demult, dar mi-a lasat, din acest aspect, aceeasi impresia ca lui alali, ca glorifica niste deviatii comportamentale care in find sunt daunatoare. Prezinta golania si violenta prosteasca ca niste chestii cool si mai mult decat atat gaseste placere reala in ele. Pot sa inteleg de ce ar placea altora, sau chiar multora, dar nu e genul meu. N-are legatura cu violenta, ci cu stupiditatea. Una e de exemplu violenta din razboi si alta e sa-ti dea un betiv o sticla in cap ca nu-i place mutra ta.

:-bd
si ca sa citez un clasic in viata,
jiji becali ii spunea lui Puric: Dane, asa as fi spus si eu daca puteam sa ma exprim ca tine!

Ai mare dreptate vis-a-vis de confuzia crasa pe care am facut-o cu antichitatea. A fost un scurt circuit in procesul gandire-expunere. Ma gandeam simultan la afirmatia "Gandesc, deci exist! sau Cuget, deci exist! sau varianta latina asa cum a fost ea spusa, (dar nu ma tin tastele sa o expun corect :D ), si in acelasi timp aveam imaginea sculpturii Ganditorului, si de aici asocierea asta ciudata: clasicism - antic. Si a iesit clasicul antic. #-o

Cat privesc exemplele date de tine, ele tin de mitologie, de legenda. Astea sunt ele in sine creatii artistice. Nu sunt gandite, create, ca sa oripileze sau sa creeze modele de urmat. Nu au nicio conotatie de acest gen. Din potriva. Au fost realizate pentru a corija, pentru a ghida, pentru a forma. Sunt acel tip de creatii ca si cele religioase din timpurile noastre. Inca un pic si o sa sustinem ca Rastignirea este un model de crima ce poate fi urmat, sau Patimile sunt un model de tortura ce poate fi copiat. Nu, e prea departe. Nu au nimic in comun cu cei doi dezaxati, aici ma refer la personajele principale din cele doua filme despre care vorbim.

Nu! Nu cream ca sa combatem ci ca sa infrumusetam! Asta sustine efectiv termenul arta.
Din dex, vezi ca arta este acea abilitate de a produce esteticul. Esteticul este definit ca frumosul. Eu spuneam doar ca, in perceptia mea, acest tip de a crea, nu poate fi numit arta deoarece este o abatere de 180 de grade de la definitie. Deci, diametral opus.
Chiar acum imi defineste un profesor de la "arte", arta, ca fiind cea care isi propune sa creeze emotii, senzatii, stari. Ok, dar asta nu mai are nimic in comun cu arta propriuzisa. Senzatii se creeaza si prin teroare, prin frica, prin violenta. Iar cei ce fac aceste lucruri nu sunt artisti. Asta e sigur! Fara doar si poate!

Scuze pentru inconvenientul creat, sau neplacerea creata. Nu a fost cu nicio intentie rea. Am vrut doar sa scot in evidenta, ca o concluzie, ceea ce e mai important. Nu a fost nici pentru a ma impune sau mai mult pentru a da greutate mai mare celor exprimate de mine. Nici prin gand nu mi-a trecut alt motiv. Inca o data scuze!

Ps. Nu vreau sa consideri aceast schimb de impresii, idei, argumete, ca ceva personal. Nu mi-am propus sa schimb convingerile nimanui, nu doresc sa inoculez pe nimeni cu ceea ce cred eu. Din contra! Vreau, in urma unor argumente, daca sunt satisfacatoare pentru mine, poate sa ma schimb eu, imbogatindu-mi astfel modul de a percepe anumite opere. Omul cat traieste invata. (asta nu stiu cine a mai spus-o si nici nu o sa mai risc sa o atribui cuiva ca iara o sa imi arati catonasul rosu :"> ). Plus ca, se vede cu ochiul liber, am in fata o persoana net superioara ca pregatire in domeniul artei si nu numai. E o placere sa porti dialoguri cu astfel de persoane.

Ma supraestimezi maestre. :-O
Nu, e mult mai simplu. E o forma de a incadra un film intre doua deja catalogate. Adica daca la un film ii atribui nota 7,3 iar altuia un 7,4, daca mai gasesc un film intre cele doua, nu as putea sa il incadrez. In fond, daca dai doar notari cu o zecimala, intre 7 si 8 sa zicem, ai putea avea doar 10 filme. Neputand sa realizezi un clasament cat de cat fidel, relationat bineinteles, la preferintele proprii.
E ca si cum ai spune: asta e o idee mai bun ca Equus (=)) asta asa ca tot e in dezbatere si mai ales ca eu cred ca nici nu e usor sa fie mai bun ca el), dar e mai slab decat The Boondock Saints. Atunci il incadrez intre ele. Pe notarile mele am chiar 3 zecimale. Ca de multe ori am dat aceeasi nota la doua filme si a trebuit sa le departajez cumva.

Fiecare cu pasarelele lui. ;)

Bun, am inteles in linii mari ce inseamna arta pentru tine. Dar hai sa lasam pentru un moment arta la o parte si sa vorbim de realitate. In conceptia ta, e realitatea frumoasa? Daca da, ce anume o face frumoasa?

Stai linistit, nici vorba de asa ceva.

Nu! Definitiv nu! Nu e frumoasa! Ce o face frumoasa? Omul!
Asa cum marturisea si Tudor Arghezi in Testament: “Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi".
Aici vad eu creatia, artistul.
Ce calitate de geniu sa ai ca, din oribil sa nasti sublimul... 8->

Asta explica pozitia ta fata de arta. Ce doresti tu de la o opera de arta e sa infrumuseteze realitatea aia pe care o percepi ca oribila. Si asta e bine, denota niste calitati pe care nu le au multi, majoritatea apeleaza in acelasi scop la alcool. :)

Acum ar trebui sa te intrebi de ce exista oameni care nu considera ca realitatea e urata. Si in momentele cand incerci asta, trebuie sa te lasi pe tine deoparte si sa asculti cu adevarat ce iti spune o persoana sau un film sau o carte. De exemplu e ok sa spui "nu-mi place personajul pentru ca e un bataus si un violator si eu nu vreau sa fiu agresat sau sa-mi fie violata sora", dar asta e raportarea la realitate din perspectiva ta. Si tu nu esti buricul pamantului. Deci lasa asta deoparte cat timp urmaresti filmul si incearca sa lasi viziunea autorului si a personajelor sa intre in tine. Pentru ca asta iti poate deschide niste perspective noi sau macar sa te faca sa iti pui niste intrebari. Dupa ce ai vazut filmul citeste ce spun altii despre el, critici, cinefili, oameni obisnuiti etc. Din nou, lasa parerile tale deoparte si asculta cu adevarat parerea lor. Cum a fost receptat filmul de altii e deseori la fel de interesant ca filmul in sine. Iar dupa ce ai facut asta, poti sa revii la tine insuti si sa incerci sa integrezi tot ce ai primit din exterior, din film, din comentarii. Sigur, asta presupune ca filmul sa fie unul care sa ridice niste probleme care te intereseaza, nu un festival de efecte speciale sclipicioase de la Hollywood si nici o idiotenie pretioasa scoasa de vreun regizor la moda de filme de arta. De asta ziceam ca m-as uita mai degraba la Portocala Mecanica decat la un blockbuster, e mai putin important faptul ca nu imi place, in comparatie cu faptul ca am ceva de invatat atat din el cat si din parerea altora despre el.

Si in paranteza fie spus, de asta un forum e important. Pentru ca spre deosebire de a citi doar ce a zis un critic in vreo carte, pe forum poti sa-i si raspunzi si sa existe un schimb de idei in care eventual sa se implice mai multi. Dar se pare ca multi cauta placerea, nu cunoasterea si adevarul. Vor doar sa isi impuna parerea, nu sa o si asculte pe a altora. Sau dimpotriva, altii vor doar sa auda parerea altora si sa beneficieze, dar fara se implice in discutie si astfel sa dea ceva inapoi. Nu e vorba de tine, ma gandeam doar de ce e in declin forumul Cinemagia.

Cat privesc recomandarile tale, chiar am incercat. Mult de tot. Am citit o groaza de recenzii de rewiev-uri, de pareri. Am discutat si verbal cu "sustinatori" ai acestor productii. Din pacate nu m-a convins niciun argument.
Cum spui tu, ca studiu e interesant. Dar ca si creatie, in ansamblu... nu! E ca si cand am considera in pictura ca studiile, care apropo nici nu au nume, ele denuminduse patrat pe fond alb, studiu numaru 1, etc, sunt mai importante sau la fel de importante ca si o opera desavarsita, in toata splendoarea ei.
E de discutat, si probabil ca sunt mai multi sustinatori ai studiului decat a operei cu mesaj. In fond, asta li se si inoculeaza in perioada lor de pregatire. Asa cum in alt domeniu ni se inoculeaza altfel de cunostinte "de baza". Apoi toata viata ne-o ghidam dupa ele, vrand, nevrand.
Despre partea cu labilitatea de a cadea intr-o extrema, doar pentru a compensa o trauma sau un esec, fie el si de perceptie, NU CRED ca e prea asa...
Chiar nu ma simt un frustrat. Sunt un detestator al prejudecatilor, al prostiei, dar in niciun caz al indivizilor diferiti de mine. Chiar ii gasesc fascinanti.
Sunt sanatos, am un copil.... o minune! Si unde mai pui ca am reusit si sa scap de Romania si de aerul bolnav de acolo.
Asa ca, nu fac astfel de catalogari din frustrare ci din convingere. Incerc sa cantaresc pe cat imi sta in putinta mesajul final. Iar daca el contravine tuturor convingerilor mele... resping opera in ansamblu.
Stiu ca si Ireversibil, ca film este o creatie artistica. Pentru unii. La fel cum si Saw sau A serbian film. Dar eu, in afara de unele idei, relativ ok, nu vad o opera. Ci doar un experiment menit sa creeze senzatii, si sa corupa. Dar cel mai dramatic ar fi daca la final s-ar spune ca asta e normal, asta e un om genial, si ca daca nu faci asa sau nu esti asa sau nu gandesti asa, esti banal. Cu asta nu sunt eu deacord. (3 de sau, dar inchide si tu putin ochii si nu baga in seama chiar toate greselile de redactare sau de exprimare. Prea multe sentimente ingramadite deodata in micile burice ale degetelor.)

Ps. O sa am ocazia sa ma duc sa revad Saturn devorandusi fiii, si celalalt recomandat de tine, pe care, trebuie sa recunosc, prima oara l-am scapat. Eram prea ocupat sa gasesc expozitia Rembrandt, pe care niciun indrumator nu stia sa o localizeze, ca in final sa o gasim. Era formata dintr-un singur tablou.

nu esti singurul care gandeste asa, oricine vede in film un mod de a-si finisa intelectul, de a-l imbogati, sau de a afla lucruri care-i folosesc in viata, se ghideaza dupa aceleasi idei.
din punctul meu de vedere, tot nu ai explicat de ce detesti un film ca Portocala Mecanica (eu il iau ca exemplu pentru categoria lui). perceptia mea despre "a detesta" este una extrema in sensul maxim al sentimentului de ura, de desconsiderare. ori, nu stiu cand putem simti asemenea senzatii legat de un fim sau de o carte,parerea mea este ca, atunci cand regasim in ele, macar o farama din propria realitate, ceva ce am trait pe propria piele, dar este atat de profund, de intim, incat nu avem curaj sa recunoastem chestia asta, nici macar in fata oglinzii.
mie mi s-a intamplat, dar nu a fost cazul sa nutresc asemenea sentiment vizavi de filmul in cauza, fiindca nu a fost vorba despre violenta fizica (cazul PM), dar traume psihice similare cu ale mele, le-am regasit in cateva filme care m-au marcat si culmea, a fost cumva un fel de terapie, m-au rascolit un pic, in sens pozitiv.

@alali: Foarte bine, daca te-ai uitat la film, ai citit si ai discutat despre el inseamna ca parerea ta e mult mai fundamentata decat o simpla reactie instinctiva. De altfel parerea mea corespunde destul de mult cu a ta in ceea ce priveste filmele mentionte - diferentele principale dintre noi stau in definitia artei. Imi place convingerea ta si n-o sa fiu un avocat a portocalei si cu atat mai putin a lui Saw sau Irreversible.

@rvn: Da, arta poate avea acest rol de catharsis. Asta e unul din motivele pentru care ziceam ca nu trebuie sa fie neaparat "frumoasa", atata timp cat corespunde unei realitati, poate una urata si traumatica cu care e bine sa ne confruntam. Dar n-a fost cazul la mine si portocala.

nu acesta este raspunsul pe care-l asteptam.

Ti-am raspuns deja aici.

Mai copii mai! Gata, nu va mai certati! :))
In fond, toti trei suntem deacord ca filmele astea doua, care sunt mai galonate, dar la care dupa cum spuneam poti sa adaugi cu usurinta un Irreversible sau cireasa de pe tort, A serbian film, sunt despre dementa. A afirma ca dementa e la unii ceva firesc, din insasi fiinta lui, e adevarat. Dar a afirma ca trebuie lasat sa si-o manifeste liber, fara constrangeri, e foarte bolnav. Chiar periculos. Iar cele doua filme asta fac. Asta este ideea de baza a lor. De la asta pleaca, la asta se intorc in final si pentru asta militeaza. Mai mult, o spun raspicat, fara nicio umbra de indoiala provenita din vreo interpretare subiectiva. Din aceasta cauza le "detest". Nu e acel fel de a detesta cu ura, dar consider ca sunt creatii demente, ale unor minti bolnave, cu o posibilitate mare de a corupe si alte minti. E ca un fel de virus scapat din laborator.
Ne uitam si la filme despre criminali, despre violenta extrema. Dar daca se incheie cu mesajul asta, ca asta e omul adevarat, care face si SIMTE asa, ba mai mult este omul de geniu, sunt creatii bolnave ce nu ar trebui sa existe. :-&
Chestia cu realitatea nu e chiar asa cum e prezentata aici. Haideti sa nu ne mai dam mai catolici ca papa. Realitaeta e una, creatia artistica e alta. Si stirile de la ora 5 prezinta realitatea. Dar nu artistic. Si manelele sunt o realitate, de mahala, dar realitate. Ele cica sunt ascultate de 80% din populatie. Dar asta nu le face arta.
Realitatea e una, si opera finita e alta. Ca de la ea trebuie sa plecam, ok! Dar rezultatul trebuie sa fie moralizator. Arta, in toate formele ei de exprimare, de la clasia pictura si sculptura pana la modernul cinematograf sau chiar culinar, vestimentar, trebuie sa fie creatoare. Nu distrugatoare.
Nu o sa ma convinga nimeni ca, de mii de ani de cand s-a manifestat actul artistic si a fost definit termenul de arta, ca fiind creatie estetica (adica frumoasa), toti au trait in greseala. Si ca abia acum ne dam seama ca tot dezaxatul care face nota discordanta cu normalul (iar societatea din zilele noastre a stabilit niste standarde incredibil de joase ale normalului, asa ca e greu sa sarim peste ele si sa iesim din el, doar daca suntem intr-adevar bolnavi), cum spuneam, tot deaxatul este genial. Ca el creaza prin orice idee dementa. Iar restul trebuie sa il venereze ca pe o fiinta superioara ce simte fericirea deplina, simte implinirea, sau mai stiu eu ce debita acel psihiatru in Equus, care ajunsese sa isi invidieze pacientul...:-&
Pornim de la a arata o realitate, viciata de cele mai multe ori, dar daca ajungem sa o veneram... sincer, fara nicio jignire ca deh, roman sunt si eu, suntem aidoma celor 80% din populatie care saliveaza la agramatismele unei etnii ce canta melodii de cea mai joasa speta si plagiate (o alta realitate a acestei etnii, deci inca o sursa artistica :) ) care are un anumit comportament, binecunoscut si urat de toti din afara, dar care e fericita din diferite motive, majoritatea fiind infractinal-economice.
No offence! Persoanele de fata se exclud.

Ai punctat genial... >:D< Nici eu nu as fi putut exprima mai bine ceea ce simt. Merci mult, mult de tot.
Asta e problema aici. Exemplul! Nici macar nu e un exemplu deschis, asa cum au majoritatea operelor ce se vor importante, cel putin cele moderne. Adica decide tu daca e bine sau e rau.

Filmul de fata trage el concluzii pentru tine. Iar exemplul de care vorbeai, este unul pozitiv. Iar filmul, asa cum insuti ai fost deacord este unul negativ. Dici, contradictie flagranta intre continut, perceptie si mesaj. Filmul este rau, inteleg asta, constientizez asta, dar morala e ca asa este ideal, normal.

Merci inca o data pentru ridicarea mingii la fileu:-* . Aceasta contradictie in termeni si acest cuvant, EXEMPLU, spun tot!

Stimate alali, înverşunarea ta împotriva filmului A Clockwork Orange izvorăşte dintr-o mentalitate de tip comunist, numai tovarăşii înfierau creaţiile artistice deranjante şi le impuneau să respecte anumite tipare.

"Sa aduci violentul, huliganismult, crima, (cazul lui Kubrick), sau dementa, pericolul iminent pentru cei din jur (fie ele chiar animale), la rangul de normalitate, chiar creativitate, e BOLNAV ca sa nu folosesc cuvinte mai grele."

Te uiţi la filme şi nu înţelegi ce vezi, eşti incapabil să interpretezi imaginile, logica montajului, incapabil să ajungi la mesajul filmului. Portocala mecanică este o satiră, ecranizarea unui roman de Anthony Burgess, nicidecum un film de autor, creaţia "minţii bolnave" a lui Kubrick. Filmul nu este un elogiu adus violenţei, ci un puternic semnal de alarmă, o analiză a dualităţii umane, a naturii violente a omului, a opţiunii sale pentru bine sau rău.

Sunt tare curios să-ţi văd reacţia în urma vizionării unui film ca Salò o le 120 giornate di Sodoma. Îţi spun de pe acum că are la bază un roman, nu e coşmarul unui regizor. ;)

Mentalitatea de tip comunist, de care vb, nu poate fi ceva palpabil. Aveam doar 6 ani cand a disparut regimul. Nu am apucat, din pacate ;) , sa fiu nici soim al patriei.
Ca asta am lamurit-o, sa trecem la punctul doi.
Eu nu contest modul de realizare al filmului, actorii, opera in sine. Ci doar mesajul pe care Kubrick a tinut mortis sa il spuna explicit.
Chiar a fost o discutie aici, cum ca, de ce scriu anumite bucati de propozitie cu litere mari. Se pare ca unii extrag din postari doar ce ii doare pe ei, pierzand esenta. Vezi Twinsen de ce faceam asa? :D
Daca ai fi avut rabdare sa citesti tot ceea ce s-a postat, ai fi vazut, in primul rand, ca nu se dezbatea Portocala. El a fost adus in discutie ca un exemplu, ca un argument in plus.
Dar, asa cum spuneam, daca citeai atent, la filmul Equus, am incercat sa vorbesc de opera. Care e altceva. O sa iti reiterez un fragment poate asa o sa intelegi la ce fac referire.
Asta asa, venita de la un specialist.
Vezi? Nu are treaba piesa cu filmul. Iar daca ai citit o carte, dupa care s-a facut un film, e de ajuns sa mentionezi chestia asta. Nu trebuie sa o arunci asa, doar ca sa pari un erudit pe langa incultii care posteaza pe aici. Am avut si eu, placerea, in viata asta sa citesc o carte... poate doua. :-*

Si iata si explicit, ce am spus atunci, asta ca sa nu ne iasa vorbe la proces :)


Ps. :-w Am ajuns sa ma citez pe mine... Doamne ce departe am mers... :-t

ha ha ha
si eu abia astept! sfat : alali, fa-o cu burta goala.
@marillion, am ajuns la concluzia ca in fime gasesti obsesii ale autorilor, in diverse forme. unele sunt doar sugerate, altele sunt fatis declarate. evident, personalitatea fiecaruia, imprima creatiei artistice o amprenta, dupa care ea este destul de usor recunoscuta. eu nu stiu, nu cunosc, dar poate voi stiti, ca sunteti mult mai documentati decat mine, vreun regizor important sau nesemnificativ, care sa-si fi schimbat stilul, conceptia despre cum sa-si zamisleasca creatia, de-a lungul carierei. toti incearca prin film sa se exprime, asa cum noi, cei ceilalti, care nu suntem artisti, vorbim, pur si simplu.
asadar, Salo chiar poate fi un cosmar, asa cum unii l-au considerat, dar, asta nu exclude posibilitatea ca altii, sa-l vada( perceapa) ca pe un vis frumos. tocmai de aceea am fost curioasa sa aflu de ce T. a folosit un cuvant atat de dur cand s-a referit la Portocala Mecanica, fiindca intr-o singura fraza, el a spus si ca-l detesta si ca--i apreciaza calitatile. este un soi de contradictie pe care nu am priceput-o, oricat a incercat el sa mi-o explice. valoarea sau nonvaloarea unui film nu este apreciata dupa gradul de violenta fizica,psihica,vizuala, sau dupa imoralitate. atata vreme cat prezenta lor angrenajul filmului sunt justificate, ele n-au cum sa lipseasca. mi se pare important ca un film sa transmita un mesaj sau mai multe, umanitatii, indiferent de mijloacele de expresie folosite, fiindca el este dedicat omului, nu extraterestrilor.
n-are trebui sa detestam filmele care incita la violenta sau prezinta devieri comportamentale de care suntem oripilati. ar trebui sa fim capabili sa luam ceea ce este bun in ele, fiindca cei care le interzic, nu realizeaza ca, interdictia, are intotdeauna efectul advers.

Am impresia ca, oricat ai aduce argumente, uneori date chiar de catre cei ce posteaza, tot timpul va veni altcineva care sa repuna problema pe tapet.

Asa cum spunea si Twinsen, filmul Portocala Mecanica are in spate o opera literara ce se vrea o satira. Cam ca Ferma Animalelor, de George Orwell, (pfiu! alta carte pe care am reusit s-o parcurg in decursul vietii, noroc ca era destul de subtirica ;) ). Nu vorbesc aici despre carte. Asta o facem pe scrib.ro Aici vorbim de film.
Filmul, promoveaza un mesaj. Cred ca pana aici toti suntem deacord. Mesajul este ca nimeni nu are voie sa indoctrineze alte persoane si astfel sa creeze constiinte incolonate intr-un sir lung de alte constiinte identice, doar ca ele sa fie in armonie si astfel regimul indoctrinant sa isi duca traiul in liniste. Asta ucide individualul, partea creatoare din om. Cred ca si pana aici, in mare, toti suntem deacord.
Apoi vine morala. Nimeni nu trebuie ca nici sa incerce sa ghideze un spirit liber sa se manifeste, sa ii impuna restrictii, ca astfel ii ucide parti ale unicitatii si genialitatii. Totul bine si frumos.
Aici am venit eu cu problema mea. Totul e adevarat, atata timp cat acel individ, prin modul lui de a se manifesta liber nu impiedica alta manifestare libera, a altui individ. Adica, schingiuindu-l, injosindu-l sau poate omorandu-l, este un mod impropriu de a trata acest subiect. Facad toate acestea, automat afectezi la randul tau. Cum tu nu trebuie sa fii afectat, nici tu nu trebuie sa afectezi.
Plus de asta ca, in comentariile voastre vorbiti despre libertatea de alegere dintre bine si rau. Din pacate, binele nu apare nici macar insinuat in aceste doua ecranizari. NU VORBESC DE CARTI!!!

Si mai vorbeai de contradictie in termeni, asta ti-am demonstrat-o eu cat se poate de clar ceva mai sus. Nu o iau de la capat. Despre ce spui tu ca e de neinteles la mine, fa te rog distinctia intre ideea unei opere si impactul produsului final. Iar cand mai pui si un cuvant indrumator sub opera finita, nu prea mai lasi loc de interpretari.

PS.
afirmatia asta este penala! Si imi asum duritatea cuvintelor pe care le folosesc. Incearca sa faci "o opera" care sa instige la violenta si o sa fii martor, pe propria piele la repercursiunile faptei tale. Orice instigare la violenta, in orice tara civilizata se pedepseste cu inchisoarea. Ceea ce spui tu e interesant. In fond, portocala asta si face, dar subtil. Te lasa sa alegi cum vrei TU sa fii, dar iti prezinta ca si exemplul pozitiv, comportamentul violent. A mai fost o astfel de problema cu un film ce a facut intr-adevar un scandal la Cannes acolo unde a incercat sa intre in competitie. E vorba de Trainspotting-ul lui Boyle. Numai ca acolo se vorbeste de viata unui individ. Morala filmului e ca s-a distrat, a probat tot si in final cum intra in viata normala? Plin de bani. In timp ce tu mergi la serviciu, ai familie, probleme... Dar aici e vorba de un individ aparte. De povestea cuiva. Nu se trag concluzii, nu se inclina catre anumite categorii. Iar ulterior filmul a avut succesul cuvenit pentru ca intr-adevar este un film genial.;)

The Death and Life of Bobby Z (2007)

Un film pentru micile ecrane, un fel de film de marti seara la protv. Nu exceleaza la niciun capitol. Scenariu destul de fantezist. Scene de actiune destul de exagerate. Insa, se poate urmari! Nu displace; nu enerveaza. O sa il pomenesc si eu pe Paul Walker, asa cum o face mai toata lumea, ca sa nu ies "in evidenta" neincluzandu-l in comentariu . Interpretarea lui e ... in nota filmului. Satisfacatoare. Oricum rolul nu ii cerea cine stie ce sfortari, de schimbari de stari subite sau mai stiu eu ce alte complicatii se pot ivi in meseria asta de actor. Un 6,30 din partea mea!

In the Dead of Winter (1993)

Am primit acum ceva timp o recomandare-provocare din partea unui prieten, sa incerc sa vad daca pot viziona o serie de 3-4 filme, cele mai proaste din istoria cinematografiei. Asta daca se poate vorbi despre film in toata aceasta incercare.
Dupa vizionarea primului, va pot spune ca am vazut pe faceboock la orice utilizator, facute cu telefonul, filme muuult mai reusite decat asta. Filmul este mizerabil. Este acel material, care odata ars pe un dvd, ii scade valoare dvd-ului. Ma mir ca are si coperta de carcasa. Este risipa si blasfemie! Acum, dupa vizionarea primului, pot spune ca incep sa vad arta cinemato-fotografica din pozele alb-negru de cand eram in perioada 0-2 ani. Acele poze gol, intins pe recamier, cu covertura plusata si cu pestii de sticla asezati in ordine crescatoare pe capacul lazii recamierului bineinteles, fiecare avand mileurile binecunoscute.
Sunt inca in stare de soc! Am vazut primul film filmat cu telefonul mobil sau cu camera de la leptop.... Incredibil de execrabil. Imi provoaca repugna.... Este ceva de speriat. Nu cred ca exista un film un mai prost si mai mizerabil ca asta. O imagine de o calitate infecta, niste figuranti pe post de actori... o prostie fara margini si as putea continua cu epitetele pana imi pierd memoria si astfel imi sterg din cap acest film jegos. Si culmea, pentru ca este o capodopera a ridicolului si a nonprofesionalului, a trebuit sa il vizionez pana la capat.

Si unde mai pui ca astfel de filme ies pe DVD scoase de euroentertainment si pentru Romania, iar filmele ce conteaza gen,,, eu stiu: The Piano, American Beauty, Il Postino, si lista cuprinde circa 500 de titluri de prim rang, un le lanseaza nimeni. Nu au fost in stare sa lanseze nici filmele din ultimul an de la sa zicem mult comercialul Oscar, categoria cel mai bun scenariu. Nu toate!

Dar revenind la film, fugiti de acest esec! Nu imi vine niciun termen opus cinematografiei, dar acest film este intradevar opusul acestei arte; adica cu curu! Ii dau un 0,1! Da! Zero virgula unu! Nu am cum sa dau mai mult!

Ps. Daca stau sa ma gandesc mai bine, azi, la cateva luni de la vizionarea pseudo-filmului, acesta este un must-see pentru oricine. Atat de prost incat este o capodopera a prostiei. Este intruchiparea acelui indemn pe care il poti da oricand unui copil ce are un telefon cu camera video de " asa ceva sa nu faci niciodata!".

...

Chalk Line (2003)

Un fel de thriller, usor romantic si putin detectivistic. Cam asta se vrea aceasta pseudoproductie. Un fel de film, prost; pierdere de timp, de carcasa si de dvd pe care mai bine se pun manele. E cred ca singura data in viata mea cand spun ca ori un dvd cu manele ori o mizerie de acest gen e totuna.
De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, chiar asta si este filmul. O chestie pentru manelisti. Acele, asa zise parade de moda, cu haine de la second hand, pentru ca, banuiesc ca nu aveau bani de nu stiu ce garderobe, dar atat de hidoase acele haine, incat doar in videoclipurile lautarilor nostrii mai putem gasi atat prost gust. Povestea jegului astuia transpusa pe dvd este atat de tampita, incat iti poti da seama ca indivizii nu si-au permis in toata viata lor un tv in casa. Altfel ar fi vazut ca ideea e atat de perimata, si ca nu se ridica nici macar la nivelul desenelor animate. O rapire falsa, complicata de complicatii.
Prost; foarte mizerabil. Un 2,54!

Ps. Si asa am trecut si de al doilea hop al provocarii#:-S cele mai proaste filme din istorie. Dupa refacerea cuvenita, cred ca mai urmeaza unu... ~X(

alali, nu crezi ca te limitezi vrind sa dai note diferite tuturor filmelor pe care le vezi? Zic si eu, nu dau cu parul, dar in felul asta o sa ai doar 1001 filme catalogate. Poate o sa vezi mai multe :) sau poate n-o sa fie nici unul de nota 10.00 sau de nota 0.00. Chiar, care e nota maxima pe care ai dat-o unui film?

Nu e nicio suparare remarca ta. Clar ca o sa vad, desi cred ca am depasit de mult numarul respectiv; ziceam, clar ca o sa vad mai mult de 1001 filme! Dar este totusi o ierarhizare cat de cat ok. Nici un sistem nu e infailibil. Dar daca reusesc sa dau la doua, trei sau mai multe filme un 7,55 sa zicem, inseamna ca, pentru mine, filmele sunt identice ca valoare. Asa ca nu e o tragedie suprapunerea notelor. Dar doar asa poti sa-ti faci un top 10, 25, 50 sau 100 cele mai bune filme vazute.

Acele note sunt o evaluare a filmului in viziunea mea. :)

Picking Up the Pieces (2000)

Este incredibil cum asa actori au acceptat asa ceva. Nu pot sa ii spun film, pentru ca ar fi un sacrilegiu, la fel cum e intreg acest film. Se vrea o parodie, insa e doar o amestecatura jegoasa de simboluri religioase cu prostul gust si trivialul sub orice forma i-ar putea trece prin cap unui schizofrenic.
Si cand te gandesti la nume.... Sharon Stone, Woody Allen, David Schwimmer si chiar Kiefer Sutherland :-0 !!! Doamne Dumnezeule!
Oricum, vad ca de la acest film, toate lungmetrajele sunt esecuri de renume, unde apare Woody Allen ca actor.
Urat! Fugiti de acest film! Un 3,88!

HipHopBattle.com: Hip Hop 4 Life (2001)

"Prezentat intr-o forma necomerciala..."
Cam asa se recomanda pe coperta dvd-ului aceasta sfortare de ... scremere. Eu cred ca formularea corecta este: Prezentat intr-o forma nevandabila, interzisa prin lege. Dar na, la ce a iesit, ii inteleg pe protagonisti ca nu stiu a se exprima, mai ales a scrie o propozitie coerenta.
Incredibil ce se mai poate scoate pe format dvd. Mi-e dor de cenzura... Asa ceva, nu ar fi trebuit niciodata sa poata vedea lumina zilei. Trebuia sa ramana o caseta vhs, trasa in continuarea casetei de la nunta de cartier a protagonistilor...
Filmele independente, intr-adevar creaza monstrii!
Un 2,22!

The Hi-Lo Country (1998)

Cu un sinopsis in pagina filmului copy-paste de pe spatele dvd-ului, desi la altii echipa cinemagia le resping sinopsis-uri - creatii proprii, pe capete, avem de a face cu o drama in spiritul vechilor western-uri.
Ma intreb, daca in alte ocazii, cand un personaj al unui film este manat de mandria dusa pana la prostie, de orgoliu si vanitate fara rost, toti il condamna si il crucifica pe acel personaj, de ce aici, in acelasi tip de a actiona, prostesc, doar ca este "eroul principal", toti il sanctifica pe protagonist. Vad in actiuni nebunesti, pline de incapatanare idioata, fapte de curaj si vitejie, de tarie de caracter si fermitate. Eroul filmului este un limitat, o masina a west-ului, capabila doar sa "fie cu o mana pe sticla de whisky" si in alta cu un pistol. Asta asa, ca sa poata lua hotarari cu mintea limpede. Este, daca stam sa analizam, intreaga caracterizare a filmului, ce pare incetosat, plin de aburii alcolului. Martiriul din final, este la fel de prostesc ca si viata personajului Big Boy. Hai sa ne batem, ca si asa esti mai slab ca mine... Numai ca cel mai slab riposteaza dupa puteri.
Dragostea prezenta in film! Hmmm!!!! Este un menage a trois, prost, animalic, bazat pe instinctul de monta a vacilor din dotare. Dragostea de cowboy, prost prezentata, este mai rea decat cea din mahalalele evului mediu.
Poate sunt eu prea conservator, dar filmul asta este foarte prost realizat. Nu vorbesc de carte, nu am citit-o, dar scenariul, o fi respectand sau nu cartea, e slab, prost intocmit si foarte limitat. Un 5,14! Prost!

Ps. Sa ii anunte cineva pe admini, daca mai exista pe aici asa ceva, ca filmului ii lipseste articolul din fata numelui "the". Asta ca sa fie titlul in varianta lui originala. Plus ca spatiile alea sunt puse asa, din exces de zel...

Sam Shepard linistit, apatic, aproape stingher.
 

Don't Come Knocking (2005)


Iata-l pe Sam Shepard la apusul carierei. Acum 30 de ani era nominalizat pentru un rol secundar in The Right Stuff. Cam ca si personajul pe care il interpreteaza in film; departe de prestatiile de altadata, dar oricum, pedigree de actor are, iar asta se vede.
Rolul facut aici, nu l-a implicat prea mult pe Sam, asta cerandu-i-se de fapt si in fisa postuluiacestui film. El intruchipeaza un actor odata de succes, dar acum, decazut, din cauza varstei, a alcoolului si a modului de viata in general. Daca prestatia lui nu este nici slaba, nici stralucita, nu la fel se poate spune de prestatia celorlalti. In special a tinerilor din film.
Avem asadar, o poveste de viata, o incercare de "intortocheri" neinspirata de destine si cam atat. Nimic memorabil, nici macar notabil.
Un film sec, supraplatit (11 milioane), cu incasari la nivelul produsului finit. Nici 500 de mii! Un 5,79! Slabut!

Life Stinks (1991)


Spre deosebire de alte filme ale lui Brooks, acesta mai are unele mici sclipiri si de umor si de originalitate. Dar, per total este un film ce nu poate concura nici cu filmele bune ale anilor 30. Mel Brooks reuseste sa realizeze productii inapoiate parca in timp, tehnica, gandire. Se vrea un parodiant, un militant al luptei stereotipurilor si moravurilor, dar ce reuseste sa faca este cumva mai inapoiat decat satirele lui Caragiale. Povesti atat de proaste ca si Mr. Bean cu scenetele lui ar putea castiga un premiu pentru scenariu inainte de plictiselile acestui "privilegiat" al regimului.
Un film destul de plictisitor, cu personaje ce nu cadreaza in decor, replici scrise pe genunchi si decoruri care emana a carton! Slab. Un 5,65!

The Core (2003)

Nu este un film de bagat in seama. Un scenariu ce tine mai mult de imaginatie sablon, decat de SF... Pare desprins din desenele an

Inteligenta in dialoguri si ... cam atat.
 

Boys and Girls (2000)

Un film simplu, lipsit de consistenta, previzibil pana la plictiseala. Dialogurile, destul de tineresti si lipsite de inhibitii, mai reusesc sa salveze filmul, transformandu-l dintr-un esec total intr-un film pe care din plictiseala poti sa il vizionezi o singura data. In ciuda previzibilitatii intregului fir narativ, apar si anumite scene in care situatiile usor amuzante sau schimburile de dialoguri care sa te faca sa zambesti, isi fac loc, uneori destul de fortat introduse si prezentate de protagonisti, alteori cu o naturalete aparenta. Cam atat despre un film simplut, prostut, dar nu prost - adica de nevizionat. Un 5,34!

Imi pare rau, dar nu cunosc cauzele pentru care site-ul truncheaza un mesaj. L-am postat de zece ori, dar mai departe de cuvantul "desenele", nu vrea sa posteze. Nu inteleg ce anume nu ii place!:-S

Nu este un film de bagat in seama. Un scenariu ce tine mai mult de imaginatie sablon, decat de SF... Pare desprins din desenele an�*mate. Fiecare scena iti da senzatia de déj�* vu. Subiectul, asa cum se poate ghici inca de la inceput este "armagedon-ul". Rezolvarea conflictului este atat de previzibila incat devine deranjant nu doar plictisitor.

PS. Cand oare scapam de acea "tensiune insuportabila" de la finalul acestor filme, cliseu devenita deja, ca o bomba trebuie armata manual, deoarece ceva se defecteaza, iar cineva trebuie sa devina erou. Iar cand acest sacrificiu este facut chiar de catre cel mai meschin personaj??!! Ha?! Nu va podidit plansul?!

Un 5,35 de la mine.

Transformers (2007)

Daca ai copil, cateodata esti nevoit sa faci si astfel de sacrificii. Noroc ca nu am avut prea mult de citit :)). Deh! scenariul prost bata-l vina. Dar daca e musai, cu placere...
Filmul?! Slab! Foarte slab! Mult mai bun e un spiderman, un batman (chiar si primul), sau mai departe, un superman (asta e deja arta), un orice alt film de gen...
Efecte speciale?! In afara de calitatea impecabila a transformarilor (mai putin ala rau), unde sunt fenomenalele efecte speciale?! Lupta dintre cele doua tabere este aproape inexistenta. Scenariul este atat de ireal incat nu ai cum sa intri in atmosfera filmului. Nici daca te duci cu mintea deschisa, goala si ... tampa. Pregatita practic pentru film. Nimic. Mai usor mi-e sa cred ca Batman sare de pe un bloc si ii atenueaza caderea pelerina, sau ca placa Spiridusului chiar poate sa zboare iar el sa faca airdiving....
Actiunea incepe prost, fara un preludiu care sa te trimita in atmosfera SF a filmului. Povestea este atat de simpla incat... nu am ce povesti despre ea. Un cub, roboti veniti de nicaieri ca sa il ia, cineva l-a gasit din intamplare si... Gata. Atat. Un 5,34!

The Wind That Shakes the Barley (2006)

Inca un film despre razboiul subversiv dus de o grupare civila irlandeza pentru eliberarea de sub dominatia britanica. Sunt multi cei ce vad in acest film istorie pura, dovada de loialitate sau acte de eroism. Lucrurile, la nivel mare, nu au fost chiar atat de simple asa cum reies ele din film. Nu se pomeneste decat cu jumatate de gura de IRA, organizatie ce a luptat ani multi pentru eliberare. Povestea filmului este atat de obtuza incat pare ca dupa ce un grup de tineri dintr-un catun adunati in fata carciumii, nu au mai indurat umilinta la care erau supusi, acestia au pus-o de un complot, decizand sa riposteze. Au atacat cativa soldati cu 2 pusti si un baros (cum bine se poate vedea in imagini), si au capturat si ucis un demnitar britanic ce se afla prin zona. Apoi au atacat 2 masini si i-au ucis pe soldatii din ele. Totul a dus la armistitiu si englezii si-au luat talpasita. Cam asta e "istoria" vazuta in film. Simplista, nesemnificativa si izolata. Apoi s-ar mai putea discuta despre onoare. Onoarea unui om care ucide prietenii din copilarie pentru ca "el crede si este devotat". Apoi ramane oarecum consternat ca mama prietenului, o vecina de toata viata, are "tupeul" sa ii spuna ca nu mai vrea sa il vada in viata ei. Socant trebuie sa marturisesc. Nu ma asteptam. Putea sa il cheme la o masa calda, sa ii croseteze un fular, ceva...
Finalul onorant se refera la lupta irlandezilor cu irlandezii. Cam asta e povestea filmului.
Per total un film slabut, rural, asa cum spunea cineva mai sus, umed si da, usor propagandistic...
Nota 6,48!

Poate nu-i plac mesajele care dezvăluie părți esențiale din plotul unui film. Zic și eu. Aplaud inițiativa ta, dar încearcă să nu abordezi în review ultima treime a filmului, cel puțin nu în mod explicit.

Poate lumea vrea să vadă The Core, oricît de slab o fi.

Nu am vorbit explicit despre ce se intampla in filmul asta. Asta e povestea, daca stai sa te gandesti, in toate astfel de productii. De la Armageddon, Deep Impact, Vulcano, pana la cel in discutie. Nu e vina mea ca sunt stereotipuri, ca filme e mult sa le numesti. Toate au acelasi tipar. Finalul lumii, "bomba" care cere sacrificiu uman, voluntarul ce se ofera spre sacrificiu, happy end.

Ps. legat de trunchere, nu, nu are nimic de a face cu ceea ce spui tu. E o eroare in functionarea site-ului.