Ingmar Bergman
 

INGMAR BERGMAN: unul dintre cei mai mari regizori ai tuturor timpurilor.
Foarte personal in toate filmele lui. He uncovers what's meant to be covered... Pasiuni, ura, tradari... De-asta imi place Bergman. Filmele lui au ritmul gandirii si trairilor noastre interioare. Nu se grabeste... si e deschis, accepta orice tine de conditia noastra. Sufera in mod deschis. Filmele lui par sa fie (si nu au cum sa nu fie, zic eu) luate din propria viata, ea insasi extraordinara. Acompaniat de un regizor de imagine exceptional, Sven Nykvist, Bergman creaza bijuterii precum Persona, Cries and Whispers, Through a Glass Darkly. Alte filme care m-au impresionat: Fanny and Alexander, Oul de Sarpe, The Seventh Seal, The Passion of Anna.

PS: Imi cer scuze Cinemagistilor care au citit deja ce am scris despre Bergman ca am deschis acest subiect aici, dar dat fiind ca thread-ul de pe Clasic a fost sters IN INTREGIME si cum nu mai am chef sa va plictisesc cu inca o reclamatie fara ecou despre asta, m-am decis sa il deschid aici.
INGMAR BERGMAN MERITA UN SUBIECT!

Bravo Europe East!
Bergman merita un subiect separat, dar userii acestui forum nu prea :(
In fine, pentru cei 4-5 forumisti deschisi la minte care s-au bucurat macar de una din capodoperele maestrului, voi reveni cu ceva pe tema 'Fanny and Alexander'. Asta dupa ce ma voi incumeta la maratonul de 5 ore + sau, cum ii spunem noi, varianta Director's Cut :)

Si eu mi-am planuit sa revin legat de Persona... Intotdeauna m-au intrigat scenele de la inceput din film. Aparent aleator, dar totusi... how could that be? Mereu scenele acelea imi dau senzatia ca Bergman vrea sa ne faca constienti de faptul ca PRIVIM ceva... Parca zice: luati de aici si uitati-va... ce sentimente va trezeste faptul ca vedeti ce vedeti... dar de ce o mana in care se bate un cui? sau altele...

Ma intrebam mai demult si care-i treaba cu close-up-urile... Nu mai stiu pe unde am citit ca Bergman se inspira si din Dreyer cu ele... De fapt, e o scena in The Seventh Seal care mie mi se pare clar inspirata din La Passion de Jeanne D'Arc... Cea cu arderea pe rug.

A citit cineva "The Magic Lantern" autobiografia lui Bergman?

“Lanterna magica”, autobiografia lui Bergman, este scrisa excelent. Bergman este necrutator cu omul si regizorul Bergman, dar destul de generos cu ceilalti. iata un fragment despre Tarkovski:
“Filmul, cand nu este document, este vis. De aceea Tarkovski este cel mai mare dintre toti. El se misca in camera viselor cu naturalete. El nu explica nimic si in definitiv, ce-ar putea sa explice? El este un vizionar care a reusit sa-si puna in scena viziunile, folosind cel mai greu, dar totodata si cel mai simplu dintre procedee. Toata viata am batut la usile camerelor in care el se misca cu atata naturalete. Doar rareori am reusit sa ma furisez acolo. Eforturile mele constiente au sfarsit, in cea mai mare parte, in esecuri jenante: “Oul de sarpe”, “Atingerea”, “Fata-n fata” si asa mai departe.
Fellini, Kurosawa si Bunuel se misca in aceleasi zone ca si Tarkovski. Antonioni se afla pe drumul cel bun, dar a murit sufocat de propria-i plictiseala. Mellies s-a aflat tot timpul acolo, fara ca macar sa se gandeasca la asta. Era un magician al profesiei.
Filmul ca vis, filmul ca muzica. Nici o alta arta nu reuseste, asa cum o face cinematograful, sa ocoleasca constiinta noastra diurna si sa se indrepte direct spre sentimentele noastre, in profunzimea casei crepusculare a sufletului…”.

ei bine, dupa acest elogiu facut filmului, Bergman declara intr-un interviu publicat in "Expressen": "Sunt fericit cã am pãrãsit mãcelãria, bransa curviei, adicã filmul."

e cu atat mai seducator acest batran singuratic (87 de ani) de pe insula Faro.

imi place Bergman pentru ca stie(a stiut), mai bine decat altii, ca moartea este cel mai devotat insotitor al nostru in viata…

exista multa otrava in filmele lui Bergman, dar otrava aceasta nu omoara, ci intareste… uneori a filmat adevarate poeme ale unei dulci si seducatoare agonii…

Bergman (regizorul demon, iritabilul fara izbavire) a facut din filmografia sa un manual de lectura, de descifrare a fiintei umane. nici el nu poate afirma ca a inteles/a aflat totul, dar ne-a ajutat, pe fiecare in parte, sa ne cunoastem mai bine…

a vorbit/povestit despre om cu destula cruzime. am simtit mereu o usoara incomoditate la filmele lui Bergman (pentru ca spunea ceea ce multi nu indrazneau sa afirme), insa e adevarat ca m-am simtit la final “eliberat” si cunoscator.
scandalos, stanjenitor si indecent e, mai ales, studiul sau aplicat despre “desenul viscerelor” sau “lectura” personajelor in cheie psiho-biologica. a “infatisat” niste dementi si handicapati antologici… iar femeia la Bergman – si are destule in filmele sale - mi se pare - si chiar este - mai mult decat un simbol al fragilitatii lumii...

brilliant

Herbert, aproape cred ca fiecare fraza a ta din al doilea mesaj vorbeste despre cate un film, nu?... :) Mi-ar placea sa inteleg mai bine ce vrei sa zici cu lectura personajelor in cheie psiho-biologica... Sunt total de acord cu tine in rest, admir foarte mult formularile... Nici ca se putea mai exact... Si eu am simtit ca unele din filmele lui contin o otrava... Cries and Whispers... desi minunat vizual, nu stiu cand am sa pot sa-l vad din nou.

Din pacate am vazut prea putin din opera lui Bergman, sper sa remediez acest handicap. Pot, totusi, sa va spun ca "The Seventh Seal" m-a impresionat in mod deosebit, l-am vazut demult, dar mi-ar placea sa il revad.
Ar fi frumos daca televiziunile de la noi ar programa cateva filme semnate Bergman, ca de porcariile care se tot reprogrameaza la nesfarsit eu una m-am saturat!

Au fost - pro tv, undeva pe la 1 noaptea, dupa reclamele la 89 89 - vargtimmen, hostsonnaten, persona :)

am vazut recent pe dvd inchiriat vargtimmen.maan, cat de tare a putut sa fie.cred ca am gasit cel putin vreo 5-6 faze pe care 100% le-a reluat lynch in twin peaks.a mai scazut putin in felul asta in ochii mei d-l david.

Si o sa tot scada pe masura ce cresti

Da le-a dat protv in vremurile bune.

Eu n-am vazut decat Fragii salbatici si Ora lupului. Primul este cu certitudine un film mare. Cu toate astea mi s-au parut destul de pretentioase si foarte plictisitoare. La primul am apreciat flash back-ul ca tehnica si visul batranului.

partea cu visul batranului din fragii salbatici este unul dintre cele mai misto manifeste de arta suprarealista posibila.e puternic si timeless, vizual perfect si din partea imaginii si datorita scenografiei.
in rest alte momente din film s-au dovedit un pic anemice actoriceste.but hey. e oricum de necontestat.

the serpent's egg, 1977
inceputul nu e rau, david carradine e un tip cu probleme in berlinul anului 1923 [somaj, inflatie, tulburari politice etc] dar cred ca la un moment dat bergman a fost vizitat de spectrele unui thriller de duzina. pe neasteptate doctorul vergerus [un mengele avant la lettre] ne tine un discurs al naibii de demonstrativ, demn de creierul mic al unui scenarist de la hollywood. asa ca dupa 2 ceasuri am ramas cu metafora oului de sarpe prin membrana caruia se intrevede reptila perfecta si cu liv ullmann in versiune de cabaret. sper sa am mai mult noroc cu riten.

un articol proaspat dsp Bergman, scris de Gabriela Melinescu, publicat in "Rom. lit".

Bergman, mina de aur

In aceasta vara rece lumea filmului din Suedia il omagiaza mai mult decat oricand pe Ingmar Bergman. inca de la inceputul verii marele cineast a fost in atenþia unui simpozion, reunind timp de trei zile actori, regizori si cercetatori preocupaþi de filmele, teatrul, literatura, muzica din creaþia sa.

A fost realizat si un site pe Internet, pentru regizorul care nu s-a gandit niciodata sa ocupe un loc in spaþiul virtual, pentru a þine la curent mapamondul in legatura cu persoana si opera sa.

Acest webb, cel mai serios, se spune, s-a constituit din materiale originale aparþinand arhivei personale a regizorului, arhiva daruita Fundaþiei Ingmar Bergman acum trei ani. Site-ul prezinta manuscrise, schiþe, insemnari facute in timpul filmarilor, pot fi auzite si sunetele muzicii alese de regizor pentru filmele sale. Se poate urmari chiar procesul de creaþie al unor filme, de exemplu A saptea pecete, ,de la spic pana la paine", cum se spune in suedeza. Se pot viziona filmele din spatele fiecarui film, facute de Bergman cu o camera de filmat mai mica, ,filme de lucru", imagini si portrete colorate, de exemplu portretele lui Victor Sjöström si Bibi Anderson in Fragii salbatici.

Site-ul Ingmarbergman mai conþine si materiale din cele 125 de piese pentru scena, radio si TV si interviurile acordate jurnalistilor.

Cu ocazia simpozionului din acest an a fost creat si un post de visiting professor pentru a fi studiate colecþiile de documente si a se da o baza solida cercetarii creaþiei marelui regizor si a mediului in care a evoluat. Printre participanþii la simpozion s-au numarat regizorul Lars von Trier, actorii Erland Josephson, Pernilla August si Liv Ullmann, aceasta amintind, in cuvantul de deschidere, ce a spus Bergman despre ea: ,Liv, tu esti un Stradivarius pentru mine". A fost, a spus actriþa, cel mai frumos compliment pe care un regizor il poate face unui actor.

Toate aceste recente manifestari consacrate lui Bergman isi propun sa contribuie la elucidarea tainelor creaþiei regizorului care a impus un stil inconfundabil in arta cinematografica, stil care trebuie studiat. Numai prin studiu poate fi elucidata o personalitate complexa, care a influenþat atat de mult filmul nordic. Viaþa lunga, plina de creativitate a batranului, eremit de pe insula oilor", forþa poetica a exprimarii sale la varsta senectuþii, capacitatea lui de a-i infrunta pe contestatarii artei sale ii pun pe ganduri mai ales pe tinerii cineasti de azi, cautatori la randul lor de noi forme dar si cultivatori ai unor clisee la moda.

Mina de aur Ingmarbergman, site-ul de pe Internet la indemana tuturor, e un eveniment si o provocare. Toþi stim ca ,marii elefanþi" nu pot fi definiþi usor si nici depasiþi cu una cu doua. Ne ramane senzaþia ca, in fond, despre Ingmar Bergman inca nu

s-a spus ce era esenþial - maestrul nu poate fi elucidat atata vreme cat mai poate crea, surprinzator de viu.

Se pot, prin urmare, scufunda mainile pana la coate in acest site generos, pentru a scoate de acolo aur pentru uzul propriu si pentru a constata ca ,mina" este departe de a fi fost epuizata. Dar pentru ca vorbim de o mina de aur sa nu uitam ca mai exista si ,scoriile", þinand de mediul in care ,metalul preþios" s-a format. Bergman a fost, la inceputul carierei sale si mult dupa aceea, foarte rau primit de critica, ridiculizat. Detractorii sai n-au murit inca. in 1950 ideile sale metafizice erau luate in deradere. in 1960 a fost si mai rau - stanga l-a atacat violent pentru atmosfera burgheza a artei sale, pentru lipsa eroismului si a ,idealurilor luminoase". in 1970, organismele financiare l-au umilit profund pe marele artist, urmarindu-l la locul de munca (Dramaten) ca pe un ,criminal", pentru neclaritaþi in plasa impozitelor, silindu-l sa se exileze in Germania sapte ani. O trauma pentru creator.

Prezentand totul numai in culori vii, luminoase ar fi sa contravenim adevarului vieþii. Bergman a purtat lupte acerbe cu presa (reunita parca impotriva lui) si cu oficialitaþile, ceea ce ar fi trebuit sa fie infaþisat pe site-ul de pe Internet. I s-ar fi atenuat astfel caracterul publicitar inevitabil, intr-un moment in care ,regizorul-demon" de altadata pare a deveni, impotriva voinþei sale, cea mai cautata marca de export a Suediei.

Romania literara Nr.27 din 13 Iulie 2005
Corespondenþa din Stockholm - de Gabriela Melinescu

se stie cumva si adresa site-ului?

credeam ca se intelege din articol.
e simplu: www.IngmarBergman.com

mda...cred ca eram prea obosit azi noapte ca sa-mi dau seama :lol:

INGMAR BERGMAN MAKES A MOVIE, de Vilgot Sjöman, un documentar al naibii de interesant realizat in timpul filmarilor la winter light. geneza unui film de la scenariu, alegerea locatiilor, repetitii, pina la montaj [prima data cind vad cum se monteaza un film]. apoi primele reactii critice. apar si sven nykvist, ingrid thulin, gunnar björnstrand etc

suna bine... winter light nu e printre favoritele mele, dar un 'making of' a la Bergman m-ar interesa...

bergman - Paul Delvaux?
 

nu mai am rabdare sa termin trilogia winter light, through a glass darkly, the silence...
am inceput cu ultimul and i can't help but noticing cum o sursa de insipiratie directa ar fi fost paul delvaux - the visit. nykvist nu a preluat ostentativ dar e acolo; mi-e frica de filmul asta (cum nu l-am terminat inca, revin dupa) din cauza asta.

sunt paranoica inutil sau ati vazut si voi?! sper sa nu fac o confuzie dementa pt ca nu am essential surrealists langa mine dar cronologic e posibil cum silence e prin '60, daca bine imi aduc eu aminte iar delvaux e 1897-1994 cu multe picturi prin '40. (somehow nu gasesc nicicum delvaux the visit pe internet, this has never happened to me before, God!)

...

(moved to cel mai recent film vizionat, teza are de asteptat)

Filmele lui Bergman le gasiti pe odc, va faceti ca nu stiti? Eu de acolo le-am tras, si nu ma simt vinovat.
Am vazut The Seventh Seal in copilarie si n-am putut uita scena cu sahul. Altfel tot ce imi mai aminteam era atmosfera misterios-infioratoare si fatza cenusie a mortii. M-am straduit sa retin numele lui Ingmar Bergman. Ani de zile am asteptat sa-l revad, iar intre timp cineva a inventat odc-ul.
Acum am in calculator The Seventh Seal, Persona si Wild Strawberries. Intrati pe dc si trageti cu incredere. Pentru cei ce trag Bergman las mereu slotul conectat.

http://www.bfi.org.uk/sightandsound/review/2575/

FYI.

Astazi (sambata, 8 octombrie), la ora 22:00 pe Tvr Cultural putem viziona filmul Surasul unei nopti de vara (SOMMARNATTENS LEENDE - Suedia, 1955 ) in regia lui Bergman .

de o luna si se dau pe tvr cultural in fiecare sambata la 22 filme de bergman, asa am descoperit "hour of the wolf" si "the passion of anna"... o experienta vizuala dincolo de cuvinte, altceva nu pot sa spun

vãzut ultima jumãtate din The Serpent's Egg pe TVR Cultural. cel mai interesant film de Bergman. cu David Carradine (ex-actorul meu favorit de pe vremea cînd juca în Kung Fu) - am auzit cã ar fi singurul actor american distribuit de Bergman ºi joacã surprinzãtor de bine - ºi Liv Ullmann. se desfãºoarã pe timpul holocaustului. e color, are montaj mai dinamic, ceva violenþã (deºi elipticã uneori - nu aratã prim plan cînd neamþul îi sparge capul lu ãla, ci îl aratã doar plin de sînge dupã aia), vorbit în englezã (ºi puþin germanã). foarte tare monologul doctorului (cu niºte idei aproape post-moderne) de la sfîrºit ºi secvenþele cu experimentele arãtate. 7,8/10
se pare cã Bergman a fãcut ºi filme miºto de la un moment dat, dar probabil cã tocmai astea sunt subevaluate. alea lãudate de toþi mi se par niºte porcãrii.
apropo, cã mi-am adus aminte, am revãzut la tv Persona acum cîteva sãptãmîni. cam tot aceeaºi impresie ca la prima vizionare. devine interesant mai pe la mijloc doar. ce m-a deranjat a fost faptul cã e alcãtuit numai din conversaþii filosofice (interesante ce-i drept). vizual e foarte static, nu are mai nimic deosebit (în afarã de chestia cu prim planul cu jumãtãþile de cap de la sfîrºit nu mi-a rãmas nimic în memoria vizualã). putea foarte bine sã scrie un roman sau un eseu despre ce a vrut sã spunã, nu sã facã un film. dacã dialogurile ar fi lipsit, ar fi fost o nulitate. nu mi se pare nicidecum o capodoperã cinematograficã. pe ansamblu tot 7/10

de fapt e berlin, 1923. nazismul e doar o amenintare indepartata, un plan diabolic in laboratorul doctorului vergerus. 'the serpent's egg' a fost considerat de bergman insusi un esec. cred ca a avut dreptate.
david carradine nu e singurul actor american distribuit de bergman. a fost si eliott gould.

nu prea posta nimeni nimic nou asa ca am desoperit aceste randuri scrise de Leonard :)

:hmm:

pai poate ii fi durmit la introul peliculei... sau: daca intr-adevar scria o carte crezi ca ti-ar fi placut... daca asistenta povestind aventura avuta pe plaja nu ti-a creat nici o imagine vie, in miscare :?, atunci cum te impaci cu textele scrise?

domne, unora le iese ºmecheria, altora nu. de pildã mi se pare mult mai captivant intro-ul din Week-end-ul lui Godard cu tipa povestind o orgie. e altã atmosferã. lumina e ciudatã. ºi nu dureazã tot filmul. cadrul se schimbã în cu totul altceva dupã 15 minute ºi creeazã ºoc cu fiecare schimbare. Bergman nu prea ºtie cînd sã se opreascã. face doar variaþiuni pe aceeaºi temã.
i-a mai ieºit ºmecheria ºi regizorului rus în filmul '4' în primul cadru, discuþia de la bar (de vreo 20 minute). e captivant ºi amuzant. pãcat cã filmul se stricã iremediabil imediat dupã cadrul ãla.
Dialogul e altceva... altã dinamicã.
oricum, genul meu (atît la monolog cît ºi la dialog) este Oliver Stone, Tykwer, Ritchie (în Revolver), Linklater (în Waking Life), Fincher (în Fight Club), Roger Avary (The Rules of Attraction) etc. care îþi aratã în imagini ceea ce povestesc personajele (prin diferite tehnici de montaj: inserþii, supraimpresiuni, split-screen, asocieri grafice... sau prin diferite miºcãri de aparat), într-o manierã sublimã. asta mi se pare artã a imaginii în miºcare (cã de aia îi zice motion-picture) la cel mai înalt nivel.
alþii au probabil o înclinaþie mai mare spre fotografie ºi literaturã ºi vor sã vadã asta ºi în filme. de aia se extaziazã la gen Bergman. mie mi se pare doar o limitare, un caz particular a ceea ce se poate face prin film.

Bergman revine in forta...
Vargtimmen(1968),
cu Max von Sydow si Liv Ullmann, cuplul de actori preferat.
Multe ipoteze care se pot face.
Una dintre ele, credibila daca tinem seama de faptul ca povestitoarea este sotia lui, iar toate faptele le aflam deformate de optica ei: Alma ii citeste jurnalul, afla ca sotul se gandeste in continuare la Veronica Vogler, urmeaza o cearta violenta intre ei doi, totul culminand cu plecarea lui Johan...restul nu sunt decat fabulatii, nebunia Almei, halucinatii si situatii fantasmagorice in care sotul este pedepsit, umilirea sa reprezantand razbunarea Almei.

Alta (cea mai verosimila, cred eu): Johan este artistul bantuit de propriile creatii (tema deloc noua, as spune un cliseu, dar Bergman creeaza o atmosfera superba, o tensiune insuportabila); teama de intuneric( ora lupului este o ora inaintata din noapte in care se intampla lucrurile rele, spiritele incep sa bantuiasca etc.), excesiv de sensibil, mizantrop, temperament nesuferit, el trasmite temerile sale si sotiei, are loc osmoza intre doi oameni care vietuiesc impreuna (chiar Alma ne atrage atentia asupra acestui lucru). Personajele de la castel, posibil sa fie reale (evident, nu si un anumit comportament al lor), uciderea copilului ar putea fi doar o halucinatie...multe lucruri raman in ceata


Magic Flute
absolut superb.

Yep... Asta e! Tipic pentru Bergman.
(Dar fie vorba intre noi, intre "Vargtimmen" si "Persona" e o distanta serioasa... ca de la cer la pamant)

ce diferenta? de acord, 'persona' e brilliant, dar vargtimmen e un film cit se poate de valabil. din ce am vazut eu, aiurea mi s-a parut 'the serpent's egg'. surprize placute 'summer with monika' si 'to joy', realizate la inceputul anilor 50. nici 'smiles of a summer night' (o comedie destul de lejera) nu este de neglijat.

PERSONA are unul dintre cele mai interesante incipituri din lumea filmului.Imaginile se succed intr un ritm delirant,fara logica.Un telespectator neavizat ar putea crede ca imaginile au rolul de a soca,de a oferi o forma cat mai atractiva filmului,sau de pura distactia a regizorului.Dar,daca filmul e privit pur psihologic,atunci inceputul face jumatate din el.Filmul e compus in cea mai mare parte din relatia dintre doua femei,si incearca sa descrie o tipologie a caracterului:o forma de insociabilitate asemanatoare cu neurastenia.Filmul e incarcat de o energie negativa ce sta sa explodeze in orice moment.Mentalul intortocheat al actritei naste o revolta in asistenta pe masura ce aceasta crede ca o il intelege. E revolta in fata lucrului ce rupe lantul normalului.Prim planurile par a incerca sa citeasca ceea ce se ascunde in sparele ochilor si a zambetului.E un joc de a "cine i mai destept si mai introspect?"Iar incipitul asta arata: ce se ascunde dupa cortina cenusie.Constient si subconstient.Lumea vizibila e monotona,uniforma.Dar ascunde adevarate focuri de artificii.Merita caute.

privit in cheie psihologica PERSONA imi pare a fi un exemplu de terapie analitica. tacerea neintrerupta a lui elisabeth suscita nevoia almei de a vorbi, a se confesa si in cele din urma declanseaza acel torent emotional incontenibil. imi place cum raportul de forte se schimba subtil, rolurile de 'medic' si 'pacient' se inverseaza pe neasteptate. confruntarea finala regleaza oarecum lucrurile, cele doua isi descopera similitudinea de conditie [acele prim-planuri succesive], mastile sunt smulse, conflictele exorcizate, reprezentarile inconstiente acceptate. poate ca sensul acelui intro este de a ne pune in tema, a ne aviza asupra continutului 'insuportabil' ce urmeaza a fi dezvaluit.

excelente ambele analize, 77ravens & crissis!
ma bucur k 'persona' vi se pare food for thought in ac. masura in care forma filmului - cum spune godard - este totodata 'thought'... mai ales k, aici & pe alte topicuri, ac. film a fost destul de nedreptatit: cineva considera, kiar, k nu are mai nimic 'cinematografic' ( :w00t: ) si dadea, drept contraexemplu, 'oul de sarpe'... adik cel mai slab film al lui bergman!

in iunie, cred (la tirg), o sa-mi apara un volum de eseuri & articole de cinema, in care este inclus si un text al meu dspr 'persona'; cred k este cel mai lung (si, sper, mai bun! :) ) eseu al meu dspr vreun film...

un simpatic omagiu Bergman in filmul spaniol "Torremolinos 73"! very very funny.

A view to a kill: http://www.kinoeye.org/02/15/shaw15.php

Pana acum am vazut The Seventh Seal. Nu prea gasesc subtitrari pentru celelalte pe care le-am descarcat de pe net ( Light Winter).
Iar pt. Persona am stat sa aranjez delay pt. ca o gasisem si nu se potrivea.
O sa revin dupa ce le vad. Tot ce pot spune momentan este ca imi place foarte mult felul in care patrunde in mintea si constiinta omului (Bergman). Intentionez sa vad toate filmele lui!

Bergman a descoperit in cinematografie un limbaj prin care - cu o expresia a sa – „un suflet poate comunica deschis cu un altul, evitand controlul represiv al intelectului”...
sper sa revin.

Si noi ...

decit sa spui timpenii dspr un mare autor, mai bine sa fii offtopic... ;)

Am revenit dupã ce am vãzut mare parte dintre ele. Persona este genial, trebuie vãzut de mai multe ori, la fel ºi Cries and Whispers.
ªi dupã ce am rezolvat problema cu subtitrarea la Fragii sãlbatici pot spune cã este un film de nota 10 ce meritã vãzut iar ºi iar.
Tocmai aceasta este una dintre calitãþile lui Bergman, din cauza simbolurilor ºi a existenþialismului, la fiecare vizionare descoperi ceva nou ºi eºti cu atât mai fascinat.

am revazut azi Persona, asta dupa ce luni revazusem Reconstruction. si mi se par atat de asemanatoare...e incredibil!amandoua se joaca cu dimensiunile cinematografului, denunta manipularea si ne fac sa ne intrebam ce se intampla cu noi in procesul vizionarii.
Avand in vedere ca de cand am vazut Sang d'un poete am in cap replica: "The mirrors should reflect more on the images they send back", ma tot gandesc ca Persona ne poate face sa ne intrebam ce se intampla cu noi in momentul in care relationam atat de mult cu un primplan dintr-un film. Povestea baiatului care managie fata imensa de pe ecran, e lasata oarecum la libera explorare a spectatorului, dar daca totusi ce se intampla cu Alma, se intampla cu sufletul nostru?
cat de aberanta ar fi de fapt interpretarea ca Alma este spectatorul iar Elizabet vedeta de pe ecran?

Orson Welles:

Bergman on Orson Welles

Bergman on Michelangelo Antonioni
Bergman on Godard:

Bergman On Francois Truffaut:

Bergman on Andrei Tarkovski

Bergman on modern America cinema

Well, parerile mele coincid destul de mult (I hate the Welles).

Off-topic: 6 ani de cinemagia pt mine; ce tanar si naiv mai eram.

Orice regizor,oricat ar fi de mare,face filme bune si filme mai putin bune.Fiecare are nevrozele si stilul lui.Pe undeva e normal ca unul sa disconsidere munca altuia,pentru ca nu ar face filmele celuilat.Cat despre Welles,numai ca influenta e unul din numele mari ale cinematografului iar Citezen Kane e in topurile criticilor,regizorilor,etc dintr-un motiv-e atat de bun.

Pana la urma,vorba aia...to each it's own.

Am vazut ieri The seventh seal. Mai, voua chiar v-a placut filmul asta?

Mi e pare de o naivitate induiosatoare. Personajul principal, un cavaler medieval, are un discurs si niste intrebari de toata jena. To filmul nu face decat sa filosofeze ieftin, afirmand umatoarele lucruri; Dumnezeu sta ascuns in intuneric, vreau sa-l ating pe Dumnezeu, de ce oare nu-mi vorbeste? Cum sa cred in el daca nu mi se arata? Literalmente, astea sunt intrebarile lui.

WTF, intrebari de scoala generala, filosofie de suburbie. Pur si simplu nu pot sa cred ca un regizor atat de mare poate fi atat de lipsit de subtilitate si de capacitatea de a nuanta.

Nu zic ca prezenta mortii persnificate intr-un teribil jucator de sah nu mi-a placut. Imaginea e foarte faina iar actorul care joaca Moartea foarte sumbu, credibil, morbid. Doh!

Am ras la prostioara aia de secventa in care grupul de calatori prin padure se minuneaza de cat de linistiti sunt copacii, they are unusually still doar ca pe chipurile lor si pe carutze si cai se vad umbrele copacilor care se misca foarte nervos chiar.

Film simplist, idee simplista, omul care nu poate scapa de destin, de moarte, wow, m-a dat pe spate, si dupa toate astea, mai este si prost povestit.

Bremen,

Ti se pare normal sa ridici problema Divinitatii intr-o forma atat de caraghioasa intrebandu-te, ca un tampit, de ce sta Dumnezeu ascuns in intuneric? De ce nu poti pune mana pe el?
Intentiile autorului dunt laudabile dar modul in care se exprima e de un caraghios penibil. Tu daca ai fi un regizor rafinat, de talia lui bergman, asa ai ridica problema la fileu?

Crezi ca asta poate functiona ca scuza, in contextul in care in anii '50 se faceau filme ca 400 Coups (la numai 2 ani dupa Seventh Seal), sau 12 angry men, Asphalt Jungle, Vertigo? Filme de bun simt, subtile, incitante?

Si nu se convine cel mai adesea ca un film este cu atat mai bun cu cat, indiferent de cat timp trece peste el, isi pastreaza macar partial relevanta, adevarul si conexiunea cu tine ca spectator? Daca tu spui ca vechimea e o scuza inseamna ca admiti ca la ora actuala filmul nu mai face fatza prezentului.


Dar de ce, de ce Doamen, nu iti arati fata sa te pot atinge? Sa pot crede in tine?
:-&

@Illo
Ia ma, citeste:
http://www.nistea.com/eseuri/gheorgh...ar-bergman.htm

Dar sunt de acord ca omul chinuit de interogatii fata de Divinitate este interesant de analizat, e o tema foarte fertila, nu neg asta doar ca ma frapeaza simplitatea in care se prezinta acest cavaler medieval. Simplitatea monologului lui prostesc, pur si simplu ma deranjeaza nivelul inferior la care se afla credinta lui. Imi vine parca sa ii raspund bai fraierule, a crede e un act personal interior, nu trebuie sa il atingi pe dumnezeu pe pulpa ca sa fii convins ca exista ca daca ar fi tangibil ar crede toata lumea in el pur si simplu, idiotule, si nu s-ar mai ridica problema credintei. Nu mai zic ca e de-a dreptul tamapit omul, nu e nici macar asta o problema ci infantilismul sau mental.

Nu mi se pare fortat personajul prin faptul ca e un cavaler medieval, devreme ce asta e contextul istoric la care se opreste ochiul iscoditor si subtil al lui Bergman, evul mediu, in vremea cruciadelor. E chiar ok tema, ofertanta, molima neagra cae bantuie Europa, mana in mana cu Moartea care bantuie pe urmele cruciatului. It's fine with me, dar sa taca naibii din gura.

Pur si simplu filmul nu face fata testului timpului.

Prefer sensibilitatea si rafinamentul psihologic al Sarabandei lui Bergman decat grosolania asta vomitiva despre religie.