"(500) Days of Summer"
 

E ceva adorabil la Summer (si nu ma refer doar la Zooey Deschanel), care face ca filmul sa depaseasca tendinta de anchilozare a povestilor de dragoste - si caut sa folosesc aceasta sintagma pentru ca mi se pare ca defineste cel mai bine atitudinea filmelor care prezinta fenomenul ca pe o serie de linii predefinite in care totul e la fel, mai putin oamenii care sunt implicati. Nu e ca si cum 500 ar incerca sa evite acest cliseu, ba chiar din contra, as spune ca incearca sa-l sustina, cautand sa creeze un inefabil fals in rolul pe care il joaca intamplatorul - chiar de nu o duce pana acolo unde a fost dusa de Serendipity sau chestiuni de genul.

Dar ce m-a facut sa uit aproape complet de aceste apasari este atmosfera deosebita a filmului, dinamica si umorul pe care este cladita o poveste, finalmente, draguta, cu doi protagnoisti extrem de simpatici. Maniera in care muzica reuseste sa complementeze filmul imi aduce aminte de alte indie-uri, gen Juno sau Little Miss Sunshine, si, ca in orice poveste de dragoste, joaca un dublu rol.

In plus, au fost cateva scene in care mai ca m-au trecut fiorii, probabil si fiindca a trebuit sa stau in primul rand si eram la doar doi-trei metri de ochii supradimensionati ai lui Zooey. Dar la fel, precum indicam mai sus, m-a deranjat filozofia sansei in jocul de-a amorul. E doar o frustrare de-a mea, nimic mai mult, caci altfel filmul este cat se poate de reusit.

P.S. Oare la noi vine pe ecrane? Sau trebuie relocat acest topic pe altundeva?

nu, la noi nu mai vine pe ecrane, dar hai sa-l lasam aici. este in topul filmelor care ar fi meritat din plin sa ajunga si la noi :)

Eu nu inteleg (e drept, nici nu m-am prea interesat), cine decide ce filme ajung la noi pe ecrane?

Oricum, pacat, bine ca am avut parte de atatea jeguri vara asta ca mi s-ar fi facut greata de m-as fi dus sa le vad pe toate. Din cate vad pe imdb, DVD-ul se lanseaza la inceputul lui ianuarie, dar nu stiu unde.

Si eu il am pe asta pe lista "de vazut cu nevasta", inainte sau dupa "An Education"

Altceva. Romantic. Bittersweet. Funny. Dar altceva decat obisnuitele stereotipii ale filmelor de gen. Naturaletea si prospetimea celor doi protagonisti sunt dublate de un scenariu in care indragostitii sunt oameni si nu personaje dintr-o carte. And that's something.

nota: 8 / 10 (bun)

Corinka, miercuri @all care-l iubiti pe Joseph Gordon-Levitt:

You totally don't wanna miss this !!

iar Zooey Deschanel :x

Am urmarit deja cateva scene pe you tube.
Sunt foarte scumpi amandoi, mai ales JGL (hm, ce asemanare cu JLG - adica nenea Jean-Luc :P ), e adorabil! :x

Pe mine nu prea m-a impresionat filmul asta, o comedie romantica cu hipsteri. Au pe soundtrack Carla Bruni in loc de Katy Perry si poarta tricouri cu Unknown Pleasures, mai citesc si Alain de Botton, dar tot comedie romantica e. Iar prin simplul fapt ca au tinut neaparat sa includa toate aceste elemente subtile de 'coolness' mi se pare ca ii scade din credibilitate.

You're too mean

Jesus! Unii chiar asculta non-MTV music, se imbraca altfel decat in uniforma "la buricul gol" si au niscai lecturi beletristico-critice la activ. Un film in care protagonistul e fan Morrissey nu e "cool", ci "smart" (in both senses of the word) - "cool" e ceva de tipul Juno. Si-s hipsteri doar in aparenta - the guy e unul dintre cele mai demodate (in a very good way) personaje de pe la cinema din ultima vreme. E ce ar fi trebuit sa fie Nick si Norah daca se ramanea la soundtrackul 80s brit.

Mie nu mi s-a parut mare diferenta intre Juno si asta, amandoua incearca sa epateze prin quirkiness cam la fel de mult. 500 Days of Summer beneficiaza totusi de absenta unor replici gen 'I'm on my hamburger phone' si 'honest to blog', Juno e de departe mult mai enervant.
Prefer insa un film care ma lasa sa intuiesc preferintele personajelor in loc sa mi le bage ostentativ pe gat. Si nu inteleg de ce numai scenaristii de genul asta sunt asa de certati cu subtilitatea si simt nevoia asta de nestapanit pentru 'name-dropping'.

Am mentionat Juno tocmai pentru ca distanta intre cele doua mi se pare de la cer la pamant. Unde Juno era enervant si baga coolness-ul pe gat cu polonicul, "name droppingul" din 500..., zic eu, are menirea de a fixa atat de bine universul personajelor incat sa nu existe fani Jonas Brothers (primii veniti la tastatura) care sa protesteze post film, cum ca, vezi doamne, a fost totul prea ermetic.
Doi la mana, referinta The Smiths- si Morrissey in special (de Botton am citit cam de multicel, si mai degraba critica literara) e un soi de indiciu, de cheie de lectura a personajului (mi se pare ca "mizerabilismul" made in Manchester oglindeste perfect atitudinea lui JGL si ca multe dintre "ploturile" din piese se regasesc, presarate, in film).

Eu raman la parerea mea ca you can have a smart indie comedy si fara sa faci apel la trucuri din astea. De Alain de Botton am citit o singura carte care se voia roman si mi-a parut o mare aberatie pseudo-intelectuala. Inchipuie-ti bucuria mea cand am vazut ca au tinut mortis sa-l strecoare in scenariu.

Alta problema pe care o am cu filmul e ca actiunea se petrece in Los Angeles, dar bifeaza toate cliseele de New York si per total, atmosfera e una de New York. De fapt, numai pe la jumatea filmului mi-am dat seama de ce nu arata 'New Yorkul lor' a New York. E si pe imdb un thread pe tema asta.

Imi poti da un exemplu de smart indie comedy, te rog? Numai ca sa-mi dau seama de ce e 500 "asa nu!".
Problema cu NY-ul mi se pare una falsa - sau poate nu inteleg. Te deranjeaza ca NU e NY, sau ca e prea a la NY?

Incerc eu sa dau un exemplu...

The Wackness (Jonathan Levine);)

Uhm, Amelie de exemplu. Sau La Science des reves, Rushmore, Royal Tenenbaums.

Hm, ma tem ca exemplele tale nu se incadreaza, cel putin nu in primul rand, in categoria "smart indie comedy". Amelie e superproductie frantuzeasca, facute pe o gramada de bani si regizata de unul dintre cei mai in voga regizori ai acelui moment. Rushmore si Tenenbaums-i sunt filme de autor, in speta Wes Anderson (si fac parte dintr-o opera coerenta ce mai contine Bottle Rocket, Steve Zissou si Darjeeling, Hotel Chevalier si, poate, Mr. Fox). Cu Sience de reve e aceeasi situati, doar ca la Gondry (si de o valoare discutabila). 500, film de debut fiind, nu are norocul sa poate fi incadrat in alte categorii (mult mai firesti si logice decat cea din ghilimelele de sus).

Amelie a costat 11 milioane de euro, iar 500 Days of Summer 7.5, nu poti sa spui despre nici unul ca e low budget, dar amandoua sunt indie ca atitudine. Plus ca stilul jucaus al lui Jeunet a influentat mult comediile romantice indie care au aparut dupa, printre care si filmul in cauza pe topicul asta.
Rushmore a fost primul hit al lui Wes Anderson si de asta il privesc separat, critica din 98 nu s-a referit la el ca parte dintr-o opera coerenta ce mai contine etc. Faptul ca Wes Anderson are o filmografie coerenta si un stil foarte bine definit nu ii face filmele mai putin smart si mai putin indie.
Science des reves, tematic ii seamana foarte mult, iar cele doua cupluri de actori principali sunt aproape la fel de hip si au cam acelas gen de fani.

Si pentru ca am uitat sa raspuns la faza cu New Yorkul, da, mi se pare esuata intentia lor de a da un aer boem zonei de downtown LA cand iti lasa complet alta impresie. N-am nimic impotriva ideii de a da o fatza noua LA-ului prezentat de filmele americane, dar macar sa nu fie o fatza asa usor confundabila.

Amelie e un film frantuzesc din 2001 - 11 milioane erau o avere pentru un film frantuzesc (plus ca termenul de indie nu se aplica cinematografiei franceze - cele mai multe din filme sunt sustinute de CNC si nu exista marile studiouri tipice SUA). 7.5 milioane nu e o suma mica, dar in contextul bugetelor alocate pentru filmele americane in ultimii ani, nu e nici foarte mare (foarte probabil, cu alti actori in cele doua roluri principale, suma ar fi fost mai mica - atat JGL cat si ZD sunt house hold names in materie de indie).
Rushmore - smart si indie - de acord, dar e cu totul altceva de 500. Primul e coming of age story (spatiu mult mai ofertant pentru quirkiness and smartness). Cel de-al doilea e romantic comedy (gen stors, de-a lungul timpului, de orice urma de originalitate) - prin urmare, singura comparatie echitabila e cea cu Science de reves (comparatie care pentru mine, personal, nu are valoare considerand isprava lui Gondry o mostra de pretiozitate lipsita de miez sau, mai bine zis, multa forma, zero fond). Dar totusi, cei din 500 nu sunt hip, prin insasi definitia cuvantului (ultimele tendinte din orice le sunt complet straine, sunt arestati temporal undeva in anii 80).
Te-ai gandit ca alura atat de usor confundabila cu a NY-ului e vina zugravirii excesive si indelungate in culori boeme a (tocmai) celui de-al doilea cand, pentru LA, e o noutate?

Anyway, intentia nu era sa-ti schimb parerea despre 500 - mai ales ca filmul e departe de afi perfect (dar din cu totul alte motive, zic eu, decat cele enumerate de tine).

:x

Poate ca nu ai observat, dar de vreo doi ani incoace suntem in plin 80's revival. :P
Oricum, we agree to disagree si asta e, n-am cum sa-mi schimb parerea despre film si personaje. Simt in continuare ca m-a dezamagit, mai ales ca l-am asteptat cu interes. Si am incercat sa fiu indulgenta, dar n-are sens sa fiu indulgenta cu un film care mi se pare overrated. :P

edit: m-am uitat acum la ce buget a avut Little Miss Sunshine acum trei ani, 8 milioane. Regizorii si scenaristul debutanti. Din punctul asta de vedere e chiar echivalent cu 500, chiar daca tematic deloc. Mai adauga si ca amandoua sunt crowd pleasers. LMS are in schimb un scenariul foarte hotarat si bine inghegat, desi ar fi fost nenumarate feluri in care sa-l rateze. Chiar cred ca si-a meritat pe deplin nominalizarea la Best Original Script (si poate si la Best Picture). In fiecare an se include si a 'little indie film that could', iar anul asta am impresie ca se mizeaza pe 500 si nu mi se pare ca merita deloc.

Excelent film.

500 Days of Summer a ajuns pe locul 215 din 250 pe imdb. s-au adunat toti hipsterii sa-l noteze cu 10. Nu mi-ar veni sa-l urasc asa tare daca nu ar fi ataaaat de overrated. BUT IT PAINS ME.

LOL miercuri, tot te mai enervezi de topul imdb ? give it up sis, that's only 4 laughs

Doar ce l-am vazut si eu... Nu prea stiu cum sa descriu ce am simtit... Va spun doar atat: am ras cu lacrimi la final (poate din cauza ca si eu am patit la fel :) ) si s-a dovedit de bun augur... E adevarat ca nu este un film extrem de deosebit, dar are si cateva chestii originale si mi-a placut cum s-a "impletit" povestea de dragoste ! Incantare, egoism, iluzie, dramatism, cruda realitate si la final... revine speranta ! 7/10 ;)

Mnoh, mie mi s-a parut chiar foarte dragut. Ma asteptam la ceva mult mai siropos, si faptul ca n-a fost asa urca ceva mai sus nota, undeva inspre 9.50

I know I know, dar parca pe an ce trece e mai penibil topul asta.

da fiindca tot mai multa lume afla de el (site).... si iti dai seama ca nu toata lumea are spirit critic... Noteaza si ei intr-un mod dualist : 10 daca le place si 1-5 daca nu...

eu n-am votat niciodata.. fiindca e prea superficial acel top

Adevarat ca sunt multe fime overrated in top , nu este tocmai un etalon relevant .
Mai putin sunt cele underrated ,cand un film are 3, e clar ca e prost.
Sunt bune ca punct de referinta ,greu gaseti un film bun cu nota sub 6.
Macar stiu la ce sa nu ma uit !

+1 ...da sfaristu' e caraghios :))

Este minunat filmu` cam acrishor un pic la final , dar soarta ii mai da o shansa protagonistului , dar morala filmului este foarte interesanta .recomand cu incredere

Probabil finalul fixeaza nuanta filmului, ca sa nu spun radical ca-l salveaza, ii da parametri de comedie romantica jucausa, sa-i zic asa, si nu mai e doar o poveste cu don'soara wannabe sexy neinteleasa care-i ruineaza simtirile baiatului devastat de turnura relatiei. Servit lejer asa, e chiar simpatic filmu', mi-a pacut. Off.. si cat de bine e tipa de la sfarsit, de la interviu!

Pai finalul nu salveaza nimic, ci distruge tot ce se construise pana atunci. Maturizarea emotionala, cinismul sentimental, sunt intoarse pe final de... destin? Destul de ieftin. Chiar imi placuse acel inceput de discurs nihilist, dar, i guess, cupid strikes again.
Nota 6. Mi s-a parut redundanta la un moment dat acea alternanta de happy time / sad time.

Nu cred ca destinul determina nici macar o farama din script, nu intoarce nimic, poate doar aparent. Am vazut finalul ca un punct pe i-ul din comic. Mai mult, nu vad nimic sa trimita la maturizare, nimic in sens de evolutie, l-am simtit chiar circular odata cu finalul, de fapt, e o succesiune de intamplari romantate nostim. Plasat unde trebuie, filmu' cade in asteptari si nu rateaza nimic.

Nu-i potrivit sa-l compari cu Amelie, nu ma refer la film, ci la genul sugerat. Amelie e cu totul altceva, alta arhitectura stilistica, alt fenomen. Science des reves? asta e in alta galaxie, as putea spune.

Se apropie ce-i drept de Wackness, dar acolo ai un plan ceva mai amplu, 3 personaje conturate (un Kingsley simpatic), alte premise, alte interactiuni; mi-aduc aminte de "say nothin', i wanna rember this, never had my heart broken" parca asa suna una din replici, si-aici intr-adevar ai un curs evoluativ. Si un mare plus pentru secventa dușului.

500 days e copilaresc, are un vibe placut insa.

Ca sa nu incarc threadul dedicat oscarurilor cu comentarii irelevante o sa continui aici. Aspectul pe care vrea eu sa-l apar, din acest film, si pe care tot insista miercuri in atacurile sale la adresa filmului nu-i scad (aproape) deloc valoarea. Referintele (hipsteriste) pe pare i le imputa intra in aceeasi categorie cu asa-zisele omagii. Sunt scene/imagini/idei care au sens si cadrul si spiritul filmului dar care au si un subinteles, care n-are absolut legatura cu interpretarea povestii. De exemplu, in "Politist, adj. " , secventa de tenis cu piciorul, se spune, ca e un mic omagiu adus lui Antonioni dar are un rost si in ceea ce priveste cursul actiunii; In " I.B. " , 'You know what, Utivitch, this one might be my masterpiece' (aproximativ; e citat din memorie) .E clar care e substratul replicii, dar poti sa-l acuzi de ceva pe Tarantino? La fel e si in cazul lui "(500) ... " , atat timp cat nu sunt gratuite ramane la latitudinea gusturilor fiecaruia.
Chiar si asa, eu nu am dat nici doi bani pe fleacurile astea; nu de aia am indragit filmul. Ci:
-pentru o poveste cat de cat originala si nesufocata de clisee
- pentru ca m-a surprins in fiecare moment si pentru imprevizibilitatea de la un capat la altul care nu a fost afectate de faptul ca s-a inceput cu sfarsitul
- pentru ca, in ciuda lipsei de continut, a actiunii prezentate necronologic (dar am mai vazut asta si la case mai mari. Nu-i asa Quentin? ) nu plictiseste deloc si asta e tot ce conteaza (aplicand replica din film, "I'm happy, aren't you happy? " , tre' sa invatam ca nu e nevoie sa punem etichete daca treaba merge)
- pentru jocul actorilor, in special al ei, care chiar daca nu e marcant (in afara de al ei) e mai mult decat decent si pentru ca personajele au personalitate
- pentru ca de data asta el e cel romantic si ea e cea insensibila
- pentru o groza de replici savuroase, istete si sincere ( 'The following is a work of fiction. Any resemblance to persons living or dead is purely coincidental. Especially you Jenny Beckman. Bitch. ' Cat de geniala e asta? )
-pentru sora lui Tom
- pentru unul dintre cele mai naturale saruturi initiale din ultimul timp
- pentru momentul coregrafic care e o fortare integrata perfect in ritmul filmului si venit intr-o clipa de inspiratie maxima reuseste sa fie chiar poetic
... si pentru multe alte detalii cu care as putea sa continui la nesfarsit, dar ce rost are? Eu nu vreau sa impun nimanui gusturile mele. Vroiam doar sa mai echilibrez un pic balanta care era inclinata cam nedrept in directia negativa... Si nu - stati calmi- nu sunt un fanatic, nu cred ca e o capodopera si nu mi-a schimbat viata. E doar un film bun cu o poveste care mi-a placut foarte mult .

Now that you mention her, sora lui Tom cred ca m-a enervat mai tare ca amandoi la un loc. :P
Si nu-mi spune ca secventa din Ikea e un omagiu, sau secventa cand urla 'penis' in parc (desi asta ar putea fi considerat un omagiu adus lui Diablo Cody).

Nu e vorba de omagiu, trimiterea tre' aiba ca tinta ceva oarecum grandios... dar te cramponezi de detalii irelevante. Faptul ca scena se desfasoara in IKEA poate avea, cel mult, anumite conotatii. O tii intr-una ca ascultau nu-stiu-ce, ca se imbracau nu-stiu-cum sau ca se plimba pe nu-stiu-unde. That's not the fucking point (it is a point but not THE point) ! 'The penis scene' nu cred e altceva decat pare. Inteleg ca te-a enervat. Asa, si care-i problema (filmului, nu a ta)? Din punctul meu de vedere singurul aspect la care poti sa-l ataci e acela al verosimilitatii... restul e -nu, nu tacere- o chestiune de gusturi. Si, ca fapt divers, nu e una dintre partile mele preferate ale filmului, dar eu chiar am avut in liceu colegi care prezentau uneori un comportament identic (desigur, nu eram one of them) , asa ca problema verosimilitatii fiind transata, nu mi-a ramas decat sa respect ideea scenaristului.



PS: E un film cu bune si cu rele ca multe altele dar in linii mari... mi-a placut la nebunie "JUNO" . >:)

N-ai inteles Federico, miercuri insista pe cateva sabloane pe care si le-a fixat in jurul cuvantului "hipster", cuvant pe care il gasesti in toate posturile ei legate de acest film (ocurente sau sinonime). Nu-i chip s-o convingi altfel, indiferent ca-i aduci argumente de genul celor enumerate de tine mai sus, sau ca-i explici ca al ei Hurt Locker e mai hipsteris decat Summer si Juno la un loc.

Plus ca nu-s necesare conotatiile sau omagiile, sau mai ales morala, cum obisnuia sa caute Pauline in filme (apropo, unde-i Pauline?). Filmul e simplu, simpatic, lejer, fie ca sensibilizezi cu personajele, fie ca doar te amuza.

To each his own, acuma ai putea sa incerci sa nu ma mai musti de cur cu fiecare post al tau? Am observat ca you're almost stalking my opinions pe aici, numai ca sa ma pui la punct. Spre deosebire de tine, nu am o atitudine condescententa fata de cei care au pareri diferite de ale mele.

Let's just take it easy now, shall we? Nimeni nu incearca sa convinga (sau sa muste) pe nimeni (de nimic) aici. Doar faceam si noi putina maieutica...:D


Pai asta nu-i tocmai laudabil... is it? :-/

ma refeream la -> http://www.answers.com/topic/condescending. nu stiu de ce in romana inseamna exact opusul.

Cred ca te-ai aprins cam repejor, tot ce am scris a fost in inertia dezbaterii pe subiect, unele remarce mi s-au parut usor rautacioase si nefondate; cu privire la atitudini, intotdeauna raspund in oglinda, nu incerc sa impun nimic, nici nu privesc de sus. Poate registru' e de vina. In alta ordine de idei, prima interventie personala iti apartine (pe topicul cu Oscarurile). Cu toate astea, am sa fiu mai atent, te rog sa ma scuzi.

*

Cu ceva timp inainte de 500 vazusem Mysterious Skin, cred ca-i un contrast cel putin interesant ptr Gordon-Levitt, intre cele 2 interpretari.

In acelsi spirit, nu m-ar deranja deloc un 500 days of Autumn, ca sequel. :))

La recomandarea unei prietene am vazut si eu 500 days of summer. Daca ar fi sa ii dau o nota, aceasta ar fi 8/10, poate parea cam mare insa pe mine m-a binedispus acest film, m-a facut ''sa traiesc'' povestea lor, ca si cum ar fi a mea proprie.
E puternic ancorata in realitate, se trece usor de la incertitudine la speranta, de la tristete la bucurie. Oricare din noi putem ''sa fim in al 9-lea cer'' iar mai tarziu sa ne trezim ''trantiti la pamant, in noroi''.
Mi-a placut scena in care erau puse laolalta ''expectation'', ceea ce eroul nostru spera sa se intample si ''reality'', ceea ce se intampla in realitate.
Ca si in viata de zi cu zi, incercam sa gasim motive, incercam sa intelegem de ce ni se intampla sau nu anumite lucruri, insa raspunsul il gasim intr-un cuvant banal, ce il folosim deseori : "soarta'' sau ''asa a fost sa fie''.
Iar in final, intotdeauna dupa vara vine toamna, insa aceasta nu vine asa cum ne-am fi asteptat cu melancolie si tristete ci vine cu multa ''speranta''

am vazut aseara 500 Days of Summer si mi-a placut nesperat de mult. Ma bucur ca se mai fac comedii romantice care sa ma invite sa le revad. Si atmosfera filmului e geniala...nu degeaba e "sweet disposition" pe soundtrack!

Singura chestie care m-a deranjat un pic este ca melodiile de pe soundtrack sunt totusi prea fragmentate...apar zece secunde si se opresc brusc. Din punctul asta de vedere tins sa fiu de acord cu miercuri referitor la faptul ca anumite lucruri sunt puse ostentativ.

Mi-au placut insa animatiile si citatele din alte filme.

Dincolo de faptul ca filmul pare a fi facut dupa scrierile lui Alain de Botton si ca in film apare chiar o carte scrisa de el("Arhitectura fericirii"),nu am gasit nici o referire la vreun roman care sa stea la baza filmului cu pricina,vreun scenariu ceva dupa Alain.Deci,care-i legatura?