NOUL VAL în cinematografia românească
 

se cheama furia! :x si daca va place cristian mungiu, vedeti ca isi lanseaza vineri(24) o carte la elvira popescu (info source-liternet)

Si tot vineri la cinema Elvira Popescu..in cadrul retrospectivei celor mai bune filme de anul trecut..vor rula in prezenta aceluiasi Cristian Mungiu:

20,00 Train de Vie / Trenul Vietii
22,00 Occident

eu chiar cred in noul val de regizori si chiar actori romani! Exemple ar fi mai multe: Radu Munteanu (sper ca asa il cheama), Crsit Puiu, Cristian Mungiu, Nae Caranfil...mi se pare ca toti au ceva marfa de zis asa ca ma astept la filme de valorare in anii viitori!

Ce filme mai face Cristi Puiu in prezent?

"Hranä pentru pestii mici" e în suspensie, asa cä deocamdatä se tine cu reclame - mai ales la telefoanele mobile (Cosmote, pare-mi-se).

La ultimul telefon mi-a zis de "A Crime Story" (nu avea titlu in romana), adica "o poveste despre o crima". A fost foarte zgarcit cu detaliile, mai ales ca ne-am si certat putzintel... :D

Hrana pentru pestii mici
 

M-am intalnit cu avocata ( sau jurista) de la MANDRAGORA, la CNC,venise sa dea inapoi CNC-ului cei 4 miliarde asa cum a spus Cristi Puiu, ca va restitui finantarea. Apoi m-am intalnit cu Eugen Athanasiu care mi-a spus ca CNC-ul il va da in judecata pe Cristi Puiu si va cere in instanta "daune interese". Adica cum? A luat 4 miliarde de la CNC le-a tinut in contul casei lui de productie 2ani si acum de inapoi tot 4 miliarde? Trebuie sa dea in plus, dobanda si sa platesca si daune morale CNC-ului pentru rezilierea contractului pe care l-a semnat pentru acel film. :sick:

meschinarii si putregaiuri

Nu mä mir. Desi dezamägitor de subred la nivelul dovezilor concludente si al datelor concrete irefutabile, atacul lui Cristi la adresa C.N.C., din ianuarie 2007, a avut un efect zguduitor, fie si prin simplul fapt cä avea curajul de a afirma public (chiar si nesustinute cu probe) atâtea mizerii pe care le stia toatä lumea, dar altii se temeau sä le spunä altfel decât pe soptite - iar tipii nu-i pot ierta asta. N-a reusit sä-i spulbere, da' tot i-a sifonat zdravän! Eugen Atanasiu tot încerca sä mä monteze si pe mine atunci, chestie care-mi pica extrem de prost, fiindcä viata a fäcut sä mä am bine si cu el, si cu Cristi, asa cä am scäldat-o trimitându-l la articolul meu de pe Liternet, despre scandalul Cristi/C.N.C. - si de-atunci, s-a linistit.
Ceea ce vor sä facä acum se numeste, simplu: RAZBUNARE.

claudiu-daniel
 

nu au existat si poate or sa existe dar dupa zeci de ani este o parere personala,trebuie actori de film la noi in tara nu de teatru pe care ii pui sa joace intr-un film,regizori cu talent si imaginatie pro occidentala alfel nu vom reprezenta nimic in filmul european.Eu unul de mult timp nu ma mai uit la filme romanesti.

eu zic ca dincolo de acele meschinarii si interese pe care nu le cunosc, faptul ca beneficiezi vreme de 2 ani de o suma din partea cuiva care ti-i a dat sa produci ceva, si apoi ii restitui fara sa fi facut ceea ce trebuia sa faci, de principiu indreptateste pe acela caruia i se restituie bani sa ceara si dobanda. e o chestie comerciala de bun simt. daca cel caruia i se restituie banii mai este si o entitate publica iar banii restituiti sunt bani publici, atunci cu atat mai mult se cuvine o dobanda.

adica frate, daca te sucesti, ok dar suceste-te pe banii tai, oricare ar fi motivul, nu pe banii statului (adica a lu' mine si a lu' tine, care plateste impozite :) ), ce este CNC casa de ajutor social pentru tentative de film?

"Aurora", in caz ca se mai intreba cineva.
S-au terminat filmarile (sau ar fi trebuit sa se termine) prin septembrie-octombrie a.c..
In 2010 e programat sa apara.

A relansat acum cateva zile dvd-ul cu MDL.

Zilele astea le terminä. Avea nevoie de racord copaci desfrunziti.

si, a terminat de desfrunzit in grafic? :-/ (:|

Da' ce, el îi desfrunzeste? Sau Mama Naturä...?

Noul val de cineasti romani nu se stie daca va rezista cine poate sti ce intrebare e asta cine poate sti oare.

Welcome back, Illo! :)
Intrebarea data din 2003, imediat dupä "Marfa si banii".
E foarte interesant räspunsul pe care-l avem acum, la aproape sapte ani diferentä: nu doar "a rezistat", nici nu "rezistä" pur si simplu, ci e pe creasta valului si duduie din plin!

O "sträfulgerare" relevantä:

Flashback

Anul unu

Noul Cinema Românesc s-a născut odată cu noul mileniu. Dacă ar trebui să aleg o dată care să-i fie trecută pe certificatul de naştere, aceea ar fi... Ziua Copilului: pe 1 iunie 2001 a avut loc, la cinematograful bucureştean "Scala", premiera filmului Marfa şi banii (finalizat însă, după cum aflăm de pe genericului său final, în iulie 2000). Ar mai fi şi varianta 5 mai 2001: atunci, Cinemateca Română a organizat o proiecţie în avanpremieră cu cele două filme care în aceeaşi lună urmau să ne reprezinte la Cannes: deja menţionatul lungmetraj de debut al lui Cristi Puiu (selecţionat în Quinzaine des Réalisateurs, secţiunea paralelă înfiinţată după evenimentele din Mai 1968, în cadrul căreia a avut loc premiera sa mondială) şi scurtmetrajul Bucureşti - Wien ora 8:15 (selecţionat în competiţia de film studenţesc Cinéfondation). Totuşi, data premierei naţionale mi se pare mai potrivită pentru a marca naşterea fenomenului botezat "Noul Val" (încă din 2002, după ce mai apăruseră Occident de Cristian Mungiu şi Furia de Radu Muntean) sau - mai îndreptăţit - "Noul Cinema Românesc".

După Cannes, Marfa şi banii a fost invitat la alte peste 20 de festivaluri internaţionale, iar la unele dintre acestea a primit, în 2001 şi 2002, importante distincţii: Premiul special al juriului şi Premiul "Findling" (al Asociaţiei de Stat pentru Comunicare prin Film) la Cottbus (Germania), Premiul FIPRESCI (al Federaţiei Internaţionale a Presei Cinematografice) şi Premiul de interpretare masculină (Alexandru Papadopol, pe atunci încă student la Actorie) la Salonic (Grecia), Menţiunea specială a juriului la Trieste (Italia), Premiul PROCIREP (al Societăţii Producătorilor de Cinema şi Televiziune) la Angers (Franţa) şi Premiul Abasto ("Filmul viitorului, azi") la Buenos Aires (Argentina).

Realizez că acum, după trei Palme d'Or-uri (două pentru scurtmetraj), două premii FIPRESCI, două premii ale secţiunii Un Certain Regard şi altul pentru debut (Caméra d'Or), toate obţinute la Cannes de cineaşti români (inclusiv Cristi Puiu), în perioada 2004-2009, plus nenumărate alte distincţii internaţionale, palmaresul filmului Marfa şi banii ar putea fi trecut cu vederea, însă cred că ar trebui să ne întoarcem în timp, pentru a ne reaminti care era starea cinematografiei noastre în 2001.

În anul în care Cristi Puiu termina filmările la primul său lungmetraj, nici o producţie românească nu a avut premiera pe marile ecrane - situaţie nemaiîntâlnită de la sfârşitul Primului Război Mondial! (În schimb, a fost relansat, după trei decenii, în circuitul cinematografic - chipurile pentru a aniversa cele patru secole scurse de la prima unire a ţărilor române - Mihai Viteazul de Sergiu Nicolaescu.) De aceea, 2000 a fost pe bună dreptate numit "anul zero" al filmului românesc.

Apoi, majoritatea regizorilor români care au debutat în primul deceniu postcomunist (şi sunt aproape 20...) nu au reuşit să treacă de pragul primului lungmetraj. Singurii doi cineaşti care au reuşit să se impună, nu doar pe plan naţional, au beneficiat de strânse legături cu industria de film franceză: Radu Mihăileanu (plecat din ţară şi stabilit în Hexagon în 1980, debutant cu Trahir / A trăda în 1993) şi Nae Caranfil (debutant cu È pericoloso sporgersi, film lansat la noi de abia în 1995, adică la doi ani după ce fusese şi el prezentat la Cannes, în cadrul Quinzaine des Réalisateurs).

În august 2001, într-un articol publicat în ziarul România liberă, Iulia Blaga menţiona numărul mare de cereri de participare la festivaluri internaţionale primite de filmul lui Cristi Puiu şi observa apoi, citând o sursă din interiorul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC), că "o asemenea afluenţă de invitaţii este fără precedent" pentru o producţie autohtonă.

Astăzi, la aproape un deceniu distanţă, pot afirma fără rezerve că Marfa şi banii a declanşat, în spaţiul cinematografiei autohtone, o adevărată revoluţie. O revoluţie (est)etică, ale cărei efecte le putem observa încă în filmele româneşti.


Un palmares scandalos

Deoarece cultura română este esenţialmente una mimetică şi periferică, cu rare momente de sincronizare (sau de anticipare) în raport cu "centrul" (avangarda interbelică e un bun exemplu, cum ar putea deveni şi Noul Cinema Românesc), legitimarea inovaţiilor artistice are loc în general "afară". Altfel spus, noutatea unui demers artistic (cinematografic, în acest caz) trebuie să fie recunoscută de către forurile internaţionale (recte festivalurile de film) înainte de a fi acceptată şi de instituţiile interne, obtuze şi retrograde. "Pomelnicul" cu distincţiile obţinute de Marfa şi banii, cu care v-am ameţit poate în episodul precedent, este important pentru a înţelege receptarea filmului în ţară.

Excelenta primire de care s-a bucurat debutul lui Cristi Puiu la Cannes şi la celelalte festivaluri internaţionale a atenuat reproşurile aduse filmului de către "branşă". Totuşi, la premiile Uniunii Cineaştilor din România (UCIN) din februarie 2002, Marfa şi banii a fost aproape ignorat. Trebuie spus că palmaresul acoperea producţiile autohtone lansate în 2000 şi 2001, fiindcă, aşa cum am mai amintit, primul dintre cei doi ani nu adusese nici o premieră românească pe ecrane. În schimb, dintre celelalte şapte lungmetraje de ficţiune (incluzând coproducţiile) intrate în circuitul cinematografic în 2001, doar În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură, debutul lui Sinişa Dragin, mai merită amintit aici, dar şi acesta este net inferior ca propunere cinematografică. Aşadar, Marfa şi banii era o opţiune firească pentru Marele Premiu şi nu numai.

Însă Mihnea Gheorghiu (preşedinte UCIN din 1990 încoace) şi Ioan Grigorescu (preşedintele juriului de atunci) nu au fost de acord cu evidenţa. Iată ce scria criticul Valerian Sava, pe bună dreptate scandalizat, într-un articol publicat în revista Observator cultural din 12 martie 2002: "Pentru a oculta în palmares cel mai bun film românesc nu doar din 2001, ci din întreaga perioadă pe care o parcurgem, tandemul tardiv [M. Gh. - I. Gr.] a fost obligat (...) să recurgă la cea mai plată dintre stratagemele intens exersate în anii gloriei lor partinice". Mai precis, Filantropica, care avusese o "avanpremieră" în deschiderea festivalului DaKINO din noiembrie-decembrie 2001, dar urma să aibă premiera oficială de abia pe 15 martie 2002, a fost antedatat cu un an, ajungând să concureze cu Marfa şi banii. Astfel, juriul a acordat celui de-al patrulea lungmetraj al lui Nae Caranfil nu mai puţin de şase distincţii (Marele Premiu, scenariu, costume, rol principal masculin şi feminin, precum şi un premiu special pentru Gheorghe Dinică), iar la restul categoriilor (montaj, coloană sonoră, scenografie şi regie) l-a preferat pe În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură. Drept consolare (şi pentru că, totuşi, nu putea fi ignorat cu desăvârşire), Marfa şi banii a primit Premiul Opera Prima (pentru debut) - singura distincţie internă (în lipsa Premiilor Gopo şi a TIFF-ului clujean) obţinută de acest "film ostracizat" (Valerian Sava). Asta în condiţiile în care, în clasamentele de la sfârşitul lui 2001, jurnaliştii şi criticii de cinema îl plasau printre primele zece premiere internaţionale ale anului...

Nu doar regizorul Cristi Puiu, ci şi cei mai mulţi membri ai echipei sale, care aveau să se impună ulterior, debutau în lungmetrajul de ficţiune cu Marfa şi banii. Trebuie amintiţi aici coscenaristul Răzvan Rădulescu (astăzi regizor la rândul său), actorii Alexandru Papadopol şi Ioana Flora (Dragoş Bucur avusese un rol secundar în Terminus Paradis al lui Lucian Pintilie, la care lucrase şi directorul de imagine Silviu Stavilă) sau monteuza Ines Barbu. Iar pe generic mai întâlnim două nume cunoscute: regizoarea Andreea Păduraru (aici redactor muzical) şi operatorul Marius Panduru (asistent de imagine). Toţi aceştia şi-au adus contribuţia la un film care, după cum voi argumenta în episoadele următoare, a revoluţionat cinemaul românesc la capitolele scenariu, actorie, imagine, montaj şi, last but not least, regie.

Mihai Fulger
ianuarie 2010

cateva consideratii interesante dintr-un articol de alexandra olivotto, din adevarul.

http://www.adevarul.ro/cultura/liter...1978254.ht ml

sublinierile imi apartin :)

Specialiştii într-ale peliculei deplâng la unison absenţa publicului din sălile de cinema şi consecinţele ei pe termen lung. „Nu ştiu cum va arăta filmul românesc peste 10 ani, n-am fost niciodată bună la pronosticuri. Sper doar că i se va da o şansă şi producţiei de gen - sigur, începuturile vor fi ezitante, dar trebuie insistat. Cred că trebuie să existe o politică naţională, patronată de CNC, care să încerce să prezerveze sălile aflate în afara multiplexurilor şi să reîmpace publicul cu filmele locale.

Cu alte cuvinte, să nu producem doar pelicule pentru prestigiu şi pentru festivaluri. Prestigiu avem deja din plin. Public, mai deloc", constată criticul de film Anca Grădinariu. Colega ei de breaslă, Ada Roseti, îi ţine hangul, militând tot pentru cauza genului.

„Din păcate, dincolo de «ambasada cinematografică», cea care reprezintă probabil în acest moment cel mai bine România în lume, rămâne faptul că marele public de acasă încă aşteaptă filme de acţiune sau comedii de tipul celor din seria BD, făcute azi, pentru publicul de azi, cu rigorile de producţie de azi. Cred că acolo e locul spre care vom vedea îndreptându-se o parte dintre tinerii regizori, cei care azi abia se află în facultate sau în liceu", anticipează Ada Roseti. Lipsa de interes a publicului pentru peliculele româneşti e punctată şi de criticul de film Andrei Creţulescu.

„Spectatorii nu vin la film românesc nici (decât?) bătuţi - iar când pleacă, înjură. Ăia care se desprind de monitorul de acasă nu ştiu ce vor şi nici ce nu - parţial e vina cineaştilor, care nici ei nu prea ştiu. Ba nu - ştiu că vor să-şi lanseze filmele la festivaluri, dacă se poate importante.

Nu-i condamn - atâta vreme când acasă eşti înjurat (cu sau fără premiu), consolarea înseamnă aplauze şi cronici în Occident. Nu, nu-i condamn, dar nici nu pot să fiu de acord cu răspunsuri de genul «Despre ce-i noul tău film?» - «Păi mă gândesc să-l termin ori în iarnă, să-l bag la Berlin, ori mai târziu, să-l trimit la Cannes. Dacă nu, am Locarno şi Veneţia după...»", povesteşte Andrei Creţulescu.

Pe baza antecedentelor, e clar că fenomenul «filmului românesc ca succes story» se va domoli. Ca şi în cazul neorealismului italian, al boom-ului cinematografic taiwanez din anii '80 sau al celui iranian din anii '90, în urma lui vor supravieţui doi-trei autori adevăraţi. Puiu şi Porumboiu se vor număra cu siguranţă printre aceştia", e de părere criticul de film Andrei Gorzo. „«Noul val» a parcurs deja drumul de la revelaţie la repetiţie. Şi eu, de la exaltare la exasperare. Cred că e doar o chestiune de timp ca festivalurile internaţionale să-şi dea seama de asta şi să-şi găsească «un nou Iran».

Nu prea există varietate şi cinema-ul românesc a devenit cam monocrom. Probabil că diversitatea va veni doar atunci când factorul «exotic» se va fi epuizat şi când juriile internaţionale îşi vor da seama că începem să facem acelaşi film. Când nu vom mai lua o poală de premii", subliniază Grădinariu. În 10 ani, industria cinematografică românească „va fi ternă, ciufută, ameţită, şleampătă şi ţepuită, sau nu va fi deloc. Sunt răutăcios - dar prefer să n-am dreptate, să-mi plec capul şi să-mi scot pălăria. Ar fi foarte trist să am dreptate - întâmplător, bizar şi verificat însă... cam am întotdeauna dreptate", susţine Andrei Creţulescu.

Aşa vede situaţia filmului românesc Andrei Creţulescu. „Deocamdată, tindem să repetăm o anume formulă, pentru că regizorii autohtoni sunt convinşi că doar asta se aşteaptă de la noi: felii de viaţă, minimalism, sordid social, refuz al oricărui pay-off comercial, unitate de timp, iluminare naturală, filmarea din mână, pălăvrăgeală măruntă etc. În timp ce primul val a fost curajos prin faptul că a refuzat să meargă pe cărări bătute, cei veniţi în trenă refuză să-şi mai asume riscuri. Cinema-ul românesc şi-a creat deja o nişă în străinătate şi mulţi dintre regizorii de după Puiu şi Mungiu par că nu vor să-i depăşească perimetrul. Devin oportunişti şi copiatori şi pierd acea onestitate şi acel adevăr la care au aspirat marile filme ale valului.

Acum zece ani, un film românesc trimis într-un festival, era probabil ignorat cu nonşalanţă.

Acum este privit cu atenţie şi cu bunăvoinţă, pentru că atâtea filme româneşti selecţionate în festivaluri au luat şi premii", punctează Ada Roseti şi are dreptate. Necazul fiind însă că „succesul la români se traduce exclusiv prin premii", susţine Andrei Creţulescu.

„Dacă ar fi să risc un scenariu SF, probabil că aşa-zisul film «în care nu se întâmplă nimic» va atinge culmea extremă de rafinament şi în el chiar nu se va întâmpla nimic. Filmul cu gospodina care pune murături, anticipat la modul ironic de prietenul meu Andrei Creţulescu, va fi făcut, probabil, peste cinci ani (deci încă se va mai întâmpla ceva-ceva în el).(....) Aşa vede criticul de film Mihai Chirilov viitorul cinematografiei româneşti.

Favoriţii criticilor la Premiile Gopo

(Alexandra Olivotto)

Cu o abţinere şi patru voturi pentru, „Poliţist, adjectiv“ devine cel mai bun lungmetraj al anului. Cel mai bun actor este Adrian Titieni, în opinia criticilor de film. Cât despre interpretarea feminină, profesioniştii în ale filmului nu pot alege între Monica Bârlădeanu şi Hilda Peter.

Codruţa Creţulescu, Cristina Corciovescu, Tudor Caranfil, Mihai Chirilov şi Cristi Mărculescu au răspuns invitaţiei suplimentului „Adevărul literar şi artistic" de a-şi alege propriii câştigători la Premiile Gopo. Aproape toţi aceşti critici şi-au exprimat şi ofurile apropo de procesul de nominalizare, unele soldate cu abţineri. Cu toate acestea, potrivit specialiştilor în ale peliculei, „Poliţist, adjectiv" iese victorios la trei categorii:

„Cel mai bun film de lungmetraj", „Cea mai bună regie" şi „Cel mai bun scenariu". La secţiunea consacrată actorilor în rol principal, a fost preferat Adrian Titieni, singurul pentru care au votat doi critici; la interpretare feminină, Monica Bârlădeanu şi Hilda Peter sunt la egalitate, fiecare adjudecându-şi două voturi. Peste 400 de profesionişti activi din toate domeniile industriei de film româneşti au fost invitaţi să voteze câştigătorii Premiilor Gopo. Juriul responsabil pentru nominalizările celei de-a patra ediţii a fost alcătuit de Dana Băcanu (exploatant, Noul Cinematograf al Regizorului Român), Viorica Bucur (critic de film), Cristian Comeagă (producător, câştigătorul Premiului Gopo pentru „Cel mai bun film" în 2009), Mihai Fulger (critic de film), Radu Muntean (regizor, premiat cu Gopo în 2009 pentru „Boogie"), Cristian Niculescu (scenograf) şi Mara Nicolescu (scenaristă şi actriţă). Gala Premiilor Gopo va transmisă în direct de TVR 1 de la Palatul Parlamentului - Sala Unirii, luni, 29 martie, începând cu ora 21.10. În premieră, evenimentul va putea fi urmărit şi de către ascultătorii de radio, în direct la Radio România Cultural, dar şi integral, online.

Codruţa Creţulescu

Cel mai bun film de lungmetraj: „Poliţist, adjectiv"

Cea mai bună regie: Adrian Sitaru („Pescuit sportiv")

Cel mai bun scenariu: Radu Jude şi Augustina Stanciu („Cea mai fericită fată din lume")

Cel mai bun actor într-un rol principal: Adrian Titieni („Pescuit sportiv")

Cea mai bună actriţă într-un rol principal: Maria Dinulescu („Pescuit sportiv")

Ca orice lege din România, şi cea a cinematografiei e ambiguă şi aplicabilă în funcţie de context. Mă deranjează faptul că au rămas pe dinafară alte filme, mult mai îndrituite să se găsească pe lista nominalizaţilor - „Le Concert" e departe de a fi un film bun, fiind banal şi lipsit de originalitate, adeseori vulgar şi dominat de stereotipuri jenante. Cele mai notabile absenţe, aşadar, sunt, ca un făcut, tocmai cele două filme de debut realizate independent de CNC - „Pescuit sportiv" (de departe cel mai ambiţios film al anului - filmat exclusiv din POV-urile celor trei personaje, debutul lui Adrian Sitaru în lungmetraj reprezintă un pariu riscant din punct de vedere stilistic şi, în consecinţă, merita promovat ceva mai bine de profesioniştii din domeniu) şi „Francesca", în regia lui Bobby Păunescu.

Să zicem că „Francesca" nu i-a convins pe membrii juriului. De acord. Dar cu „Pescuitul" ce-au avut? Adică au considerat că Sitaru a făcut o treabă excepţională la regie (deci nominalizare), că Adrian Titieni şi Maria Dinulescu sunt cât se poate de buni (alte nominalizări) şi că montajul nu-i tocmai ceva cu care să te ruşinezi (nominalizare, deci), dar că, cu toate astea, filmul nu e de nivelul categoriei „Cel mai bun film".

Adică părţile sunt bune, întregul... not so much. Cum naiba se ajunge la o asemenea concluzie îmi scapă cu desăvârşire... Şi astea nu-s singurele dubioşenii din listă... De exemplu, două scenarii modeste precum „Întâlniri încrucişate" şi, respectiv, „Cealaltă Irina", au primit votul juriului în defavoarea turului de forţă izbândit de Cristian Mungiu şi-ale sale „Amintiri din Epoca de Aur", şi chiar a net superioarelor „Călătoria lui Gruber" sau „Pescuit sportiv" (marele „ţepuit" al nominalizărilor, cum ar spune cineva). Îţi trebuie mult curaj să-i nominalizezi pe cei doi protagonişti ai unui film care trebuie văzut (de mai multe ori, chiar) pentru a fi crezut. Mă refer aici, desigur, la Valentin Popescu şi Olimpia Melinte, „eroii" isterico-pornografici din „Cele ce plutesc". Cele două nominalizări cu pricina îmi par într-atât de suspecte, încât am senzaţia că-s fine ironii (sau atacuri pe şleau, cum preferaţi) la adresa regizorului filmului, belicosul Mircea Daneliuc.

Cristi Mărculescu

Cel mai bun film de lungmetraj: „Poliţist, adjectiv"

Cea mai bună regie: Corneliu Porumboiu („Poliţist, adjectiv")

Cel mai bun scenariu: Ileana Muntean, Mircea Stăiculescu şi Andrei
Gruzsniczki („Cealaltă Irina")

Cel mai bun actor într-un rol principal: Florin Piersic jr. („Călătoria lui Gruber")

Cea mai bună actriţă într-un rol principal: Monica Bârlădeanu
(„Francesca")

Cel mai bun film este simplu de ales, date fiind nominalizările: „Poliţist, adjectiv". Şi logic, Corneliu Porumboiu pentru regie. Nu ştiu ce planuri are Porumboiu, dar nu pot decât să sper că următorul lui film va fi mai non-festivalier şi mai omogen. „Poliţistul" are meritele lui clare, dar şi segmentele, şi momentele lui (la fel de) clare (urmărirea, discuţia despre piesa Mirabelei Dauer, demonstraţia lexicalo-semantică a lui Bebe Ivanov şi schema viitoarei manevre). Care segmente nu sunt tot timpul congruente şi dau filmului un iz de artificialitate.

Ireproşabil când prezintă rece, static şi stagnant urmărirea suspectului, demonstrativ şi cinic în momentele în care se clarifică esenţa slujbei unui poliţist, superb încheiat cu o schemă de atac. Scenariul cel mai interesant ar fi al filmului „Cealaltă Irina". Pe alocuri insuficient dezvoltat din regia preţioasă şi poetică (avem de-a face cu dramă individuală, dramă cu imigraţie, realism social, puseuri de onirism şi elemente de thriller conspiraţionist), dar scenaristic vorbind e capabil să pună în ecuaţie şi durerea şi paranoia şi furia cauzate de dispariţia Irinei din titlu. Mă aşteptam ca filmul lui Radu Gabrea să fie nominalizat şi pentru scenariu, pe care l-am apreciat în egală măsură ca rolul titular, un Curzio Malaparte abulic şi alergic, de care Florin Piersic jr se achită (dublat sau nedublat în italiană) foarte onorabil. Competiţia e puternică. Nu am nimic de obiectat la rolurile interpretate de Andi Vasluianu şi Dragoş Bucur, Valentin Popescu este o bestie memorabilă în „Cele ce plutesc", dar „merg pe" Malaparte impersonat de Piersic. Dincolo de toate scandalurile din jurul „Francescăi", aş opta pentru Monica Bârlădeanu. Nu pentru că este cea mai „glam" actriţă, cât pentru jocul actoricesc subtil şi memorabil, în ciuda abordării regizorale distante. E genul de personaj lipsit de laturi sexy, drame şi traume insurmontabile pe care Bârlădeanu reuşeşte să îl contureze discret şi într-un context competitiv poate fi prea uşor trecut cu vederea.

Cristina Corciovescu

Cel mai bun film de lungmetraj: „Poliţist, adjectiv"

Cea mai bună regie: Corneliu Porumboiu („Poliţist, adjectiv")

Cel mai bun scenariu: Corneliu Porumboiu („Poliţist, adjectiv")

Cel mai bun actor într-un rol principal: Andi Vasluianu („Cealaltă Irina")

Cea mai bună actriţă într-un rol principal: Hilda Peter („Katalin Varga")

Cred că 2009 a fost un an fast pentru cinematograful românesc. Nu pentru că ar fi generat numai capodopere, ci pentru că a avut multe filme bune, unele foarte bune şi - ce e foarte important - o cantitate neglijabilă de deşeuri. Aceasta se reflectă direct în nominalizările la Premiile Gopo care, în sfârşit, nu se mai află în situaţia de „Adame, alege- ţi nevasta!".

În ciuda acestei oferte onorabile, dupa părerea mea există un singur concurent care aleargă mult în fruntea plutonului: Corneliu Porumboiu cu filmul său, „Poliţist, adjectiv", remarcabil prin originalitate, curaj şi coerenţă. Este o lecţie de cinema greu de repetat (chiar şi de către Porumboiu însuşi). Drept care i-aş acorda fără ezitare premiile pentru film, regie şi scenariu. În privinţa actorilor, poziţia mea nu mai e atât de categorică. Pentru interpretare masculină oscilez între Dragoş Bucur („Poliţist, adjectiv") şi Andi Vasluianu („Cealaltă Irina"), amândoi demonstrând strălucit capacitatea de a schimba registrul. Până la urmă s-ar putea ca balanţa să încline în favoarea lui Vasluianu la care această schimbare e totală. Pentru interpretare feminină favoritele mele rămân Maria Dinulescu („Pescuit sportiv") şi Hilda Peter („Katalin Varga"). Cred că forţa tragică a actriţei de la Cluj îi dă acesteia un mic avans. Ce va alege până la urmă breasla se va vedea foarte curând.

Tudor Caranfil

Cel mai bun film de lungmetraj: „Poliţist, adjectiv"

Cea mai bună regie: Corneliu Porumboiu („Poliţist, adjectiv")

Cel mai bun scenariu: Corneliu Porumboiu („Poliţist, adjectiv")

Cel mai bun actor într-un rol principal: Dragoş Bucur („Poliţist, adjectiv")

Cea mai bună actriţă într-un rol principal: Hilda Peter („Katalin Varga")

A existat, mereu, în ultimii ani, în construcţia unui clasament de valori ale cinematografiei naţionale, câte un titlu care să focalizeze majoritatea Premiilor Gopo. Asemenea titluri au fost, succesiv „Moartea domnului Lăzărescu" în 2005, „A fost sau n-a fost?", în 2006, „4, 3, 2" în 2007 şi „Restul e tăcere" în 2008. În virtutea unui asemenea model, nu voi ezita să afirm că „Poliţist, adjectiv" se află în aceeaşi situaţie pentru anul 2009. Cred deci că ciudata comedie a lui Cornel Porumboiu este favorită, nu numai în cursa pentru cel mai bun film al anului, ci şi pentru cea mai bună regie (cine ar fi putut aranja mai „anticinematografic" pândele poliţistului Dragoş Bucur, probabil cel mai bun actor al anului), şi cine le-ar fi putut filma mai inspirat decât directorul de imagine Marius Panduru?

Cât despre scenariu, eu, unul, nu ştiu să fi existat vreodată, nu numai într-un film poliţist, dar în general în vreun film, ca erou, aş zice chiar principal, viaţa nevăzută a cuvintelor, pe care Porumboiu o cinematografiază. Şi o exercită fascinându-ne, cu un curaj care-i face cinste în provocările sale nebuneşti la adresa modului tradiţional de a înţelege limbajul ecranului. Ar mai rămâne de pronosticat doar premiul celei mai bune actriţe a anului, pentru care favorita mea e debutanta transilvăneană Hilda Peter, interpreta „doamnei de fier" Katalin Varga... Şi cu aceasta, podiumurile valorilor mele ale anului trecut sunt, în principal, completate.

Întrebarea care pluteşte în aer rămâne dacă, şi în 2010, ceea ce criticii străini au denumit Noul Val românesc, va continua să reziste. Deja, Ursul de Argint de la Berlin al nou-venitului Florin Şerban e de bun augur. Peste câteva săptămâni însă, alte filme dâmboviţene vor lua pieptiş azurul Mediteranei. Şi, cine ştie dacă nu, cum a ajuns să spună, azi, românul, „Nu aduce anul, ce aduce...Cannes-ul"!

Mihai Chirilov

Cel mai bun film de lungmetraj: -

Cea mai bună regie: Adrian Sitaru („Pescuit sportiv")

Cel mai bun scenariu: -

Cel mai bun actor într-un rol principal: Adrian Titieni („Pescuit sportiv")

Cea mai bună actriţă într-un rol principal: Monica Bârlădeanu („Francesca")

Într-un an dens şi variat din punct de vedere al producţiei cinematografice româneşti, competiţia Premiilor Gopo capătă, pentru prima oară în istoria celor patru ediţii, un sens. Problema e însă că procesul stabilirii nominalizărilor la fiecare categorie a fost unul extrem de defectuos - dovadă şi uriaşele gafe ale juriului de preselecţie. Nu înţeleg, de pildă, în virtutea cărei numărători „Concertul" lui Radu Mihăileanu a fost catalogat drept film românesc. Idem „Katalin Varga". Mi se pare regretabil că într-un an bogat în producţii locale, lista nominalizaţilor la cel mai bun film conţine doar patru titluri, când ea ar fi putut fi, lesne, extinsă la cinci - conform regulamentului de funcţionare a Premiilor Gopo.

Într-o lume normală, această listă - ca să fie justă şi obiectivă - ar fi trebuit să conţină cinci titluri: deja existentele „Poliţist, adjectiv" şi „Cea mai fericită fată din lume"), plus „Amintiri din Epoca de Aur", „Pescuit sportiv" şi „Francesca" - situaţie în care laureat, în ce mă priveşte, ar fi trebuit să fie „Amintiri din Epoca de Aur". La cum arată însă lista nominalizaţilor, mi-e greu să aleg un câştigător. La regie, mi se pare scandalos că lipseşte numele lui Cristian Mungiu pentru partea a doua a „Amintirilor...". La cum se prezintă lista nominalizaţilor, votez cu Adrian Sitaru care, cu „Pescuit sportiv", a venit, probabil, cu cea mai originală şi aventuroasă propunere de regie. La scenariu, da, ştiu, mă repet, dar nu-l poţi omite nici pe Mungiu, nici pe Sitaru, în favoarea lui „Întâlniri încrucişate". Mă regăsesc, din nou, în imposibilitatea de a vota din toată inima cu vreun nume de pe lista finală de nominalizaţi la această categorie. La cel mai bun actor într-un rol principal merg pe mâna lui Adrian Titieni pentru „Pescuit sportiv", iar la actriţă - cu Monica Bârlădeanu pentru „Francesca" - cu precizarea că, la ambele categorii, lista de nominalizaţi mi se pare relativ justă.

Nominalizările Premiilor Gopo

Cel mai bun film de lungmetraj:

„Cea mai fericită fată din lume", regia: Radu Jude, producător: Ada Solomon.

„Concertul", regia: Radu Mihăileanu, producător: Alain Attal.

„Katalin Varga", regia: Peter Strickland, producători: Peter Strickland, Tudor Giurgiu, Oana Giurgiu.

„Poliţist, adjectiv", regia: Corneliu Porumboiu, producător: Corneliu Porumboiu.

Cea mai bună regie:

Adrian Sitaru, „Pescuit sportiv".

Corneliu Porumboiu, „Poliţist, adjectiv".

Radu Jude, „Cea mai fericită fată din lume".

Radu Mihăileanu, „Concertul".

Cel mai bun scenariu:

Anca Damian, „Întâlniri încrucişate".

Augustina Stanciu, Radu Jude, „Cea mai fericită fată din lume".

Corneliu Porumboiu, „Poliţist, adjectiv".

Ileana Muntean, Mircea Stăiculescu, Andrei Gruzsniczki, „Cealaltă Irina".

Radu Mihăileanu, Alain-Michel Blanc, „Concertul".

Cel mai bun actor într-un rol principal:

Adrian Titieni, „Pescuit sportiv".

Andi Vasluianu, „Cealaltă Irina".

Dragoş Bucur, „Poliţist, adjectiv".

Florin Piersic jr, „Călătoria lui Gruber".

Valentin Popescu, „Cele ce plutesc".

Cea mai bună actriţă într-un rol principal:

Andreea Boşneag, „Cea mai fericită fată din lume".

Hilda Peter, „Katalin Varga".

Olimpia Melinte, „Cele ce plutesc".

Maria Dinulescu, „Pescuit sportiv".

Monica Bârlădeanu, „Francesca".

atata vreme cat productia de filme romanesti nu este vandabila nu are rost sa discutam despre vreun progres in ceea ce priveste filmul romanesc!Filmul a devenit in zilele noastre un bun de larg consum si industria cinematografica este bazata pe principiile economiei de piata la fel ca oricare alta!Daca producem filme numai de dragul de a ne arata noua insine cat de talentati regizori suntem si pentru a obtine nu's ce premiu la un festival constipat si pretentios mai bine o lasam balta!Nimeni,dar nimeni in lumea asta nu investeste in ceva fara finalitate!!Premiile obtinute te onoreaza si-ti rasplatesc munca intr-un fel,dar filmele trebuie facute in primul rand pentru public,sa anticipezi ceea ce spectatorul ar vrea sa vada este o mare calitate si asta cred ca lipseste cu desavarsire la romani!Inainte de 89 toate costurile productiei cinematografice erau suportate de stat,politica de partid si cenzura controland filmul din fasa.Eu imi inchipui prin ce treceau cei care erau direct implicati in realizarea unui film cu alt subiect decat"marile realizari ale epocii socialiste",dar in ziua de astazi cand libertatea de exprimare a artistului a atins cote maxime de ce filmele romanesti nu au cautare pe piata in ciuda premiilor onorante de la Cannes,Venetia,Berlin s.a.m.d.?sa fie asta doar o problema de marketing?

Rvn, esti mult prea categoricä. Nu poti spune cä "nu are rost sä discutäm despre vreun progres". Are rost sä discutäm exact despre progresul existent: cel al filmelor de continut! Altfel, nu vom avea niciodatä filme vandabile, si atunci chiar nu va mai avea rost sä discutäm despre nimic!
Retine un lucru: simbioza dintre filmele de consum si filmele de continut constituie vitalitatea unei cinematografii: filmele de consum îi aduc bani (hranä materialä), iar cele de continut, valoare artisticä (hranä spiritualä). Färä filme de consum, cele de continut ar falimenta. Färä filme de continut, cele de consum ar degenera în amatorism ieftin, vulgaritate, kitsch.
La noi, problema e cä zeci de ani am stat prost la ambele capitole: filme de continut putine (Ciulei, Pintilie, Pita, Daneliuc - toti, limitati în timp; primul a abandonat dupä capodoperä, ceilalti s-au degradat), si filme de consum, proaste. Ne-a lipsit si ne lipseste cu desävârsire traditia acestora din urmä, a filmelor "de gen" - distractii cinstite, usoare, comerciale. Si avem mare nevoie de ele - dar cum sä învätäm sä le facem?
Päi tocmai în urma actualului "val" de filme de continut în sfârsit bune la modul sustinut, coerent, compact - nu rarefiat, ca pe vremuri. In sfârsit, AVEM UN CURENT SUBSTANTIAL IN FILMUL ROMANESC! Rezultatul se va vedea: în câtiva ani, poate putin mai mult, vor începe sä se contureze si comediile, filmele romantice, cu voia lui Dumnezeu si cele de actiune, thriller, policier, de care avem atâta nevoie.
Tocmai DE ACEEA are rost sä discutäm despre progresele cinematografiei românesti din ultimii zece ani!

pitbull,sa inteleg ca esti cu ochii pe forum?promit ca o sa te tutuiesc,
dar,n-o sa ma convingi ca filmele romanesti vor avea viitor!Daca in fotbal s-au mai gasit niscaiva "investitori" nu vad fraieri care sa arunce cu banii pe apa sambetei facand filme care nu vor avea cautare!Esti prea idealist si legat sufleteste de tagma cineastilor romani,dar eu iti vorbesc de pe partea cealalta a baricadei ,din punct de vedere al spectatorului.Eu cred ca in astia 20 de ani nu s-a facut schimbat nimic important in mentalitatea cineastului roman, in modul de conceptie a unui film si in general in felul cum arata "produsul finit", iar chestia asta cu premiile obtinute la festivalurile de film este mostenita tot din vechiul regim.Tocmai de aceea spectatorul nu mai vrea sa vada filme romanesti facute dupa acelasi tipar,pretentioase din punct de vedere intelectual si fara spoiala stralucitoare....Filmele americane atat cele de duzina cat si cele mai valoroase din punct de vedere artistic au gasit in zona est europeana o piata fantastica pe care au "mirosit-o",au acoperit-o rapid si o au in stapanire irecuperabil!!Efectiv nu ai cum sa concurezi cu ele,indiferent cat de talentati,premiati si cu chef de treaba ar fi tinerii cineasti romani!Imi pare rau ca nu-ti impartasesc optimismul,asta este!

Rvn, nu sunt numai cu ochii pe forum; as zice "cu trup si suflet" - dar, cum trupul e incompatibil cu universul virtual, voi spune: sunt "cu ochii si cu sufletul" pe forum.
Si mie îmi pare räu cä nu-mi împärtäsesti optimismul - dar nu pentru mine, ci pentru tine. Pesimismul gratuit, sau insuficient fondat, e toxic... Vestea bunä e cä, dupä ce previziunile mele optimiste se vor realiza (fie si partial), si tu te vei bucura de rezultate. :)

pitbull n-ai inteles ca in tarisoara noastra mica nu se mai produce aproape nimic si ca tot ca privim,respiram,mancam este din import?ar fi chiar culmea sa fie filmul o exceptie!!!!!!!!

si...pesimismul meu este chiar fondat!am curaj sa fac pariu cu tine ca peste zece sau cinspe ani tot in stadiul asta sau mai rau vom fi,noi ,ca tara si in nici un caz nu vad cinematografia mai cu mot ca domeniu unde sa avem progrese uluitoare....

Pe plan economic, ai dreptate: la sfârsitul anilor '80, când s-a produs reîmpärtirea, ne-au atribuit clar rolul de consumatori.
Dar:
- Avem si o culturä (iar cinematograful face parte din ea). Chiar dacä filmele românesti de consum nu vor sparge piata internationalä, ele vor fi suficiente pentru piata internä. Pânä acum, s-au produs deja unele, dar mizerabile; vor evolua treptat - la nivel profesional, nu extern-comercial.
- Lucrurile nu stau niciodatä încremenite. Nici configuratia economicä actualä a Europei nu va rämâne asa o vesnicie.

sunt de acord cu tine doar partial si iti voi spune si in ce fel:
-ai dreptate cand spui ca economia nu va ramane incremenita in stadiul asta,nici nu are cum atata vreme cat exista piata,bani multi si oameni de afaceri dornici sa-i fructifice!
-pe de alta parte, cred(poate ma insel,tu te pricepi mai bine!) ca ar trebui sa facem filme cu care sa atacam piata occidentala,sa aratam celor care ne invadeaza piata autohtona ca suntem si noi in stare sa ripostam!!daca la noi filmele lor sunt sunt vizionate si au mare succes de ce n-ar avea acelasi rezultat filmele nostre pe piata lor?pentru asta trebuie sa renuntam la tipicul strict romanesc(prea pretentios, deatfel )si sa incercam sa le "imbracam"in haine occidentale si-atunci sigur vom avea loc si noi la masa lor!Atunci se vor gasi producatori potenti finaciar care vor gasi de cuviinta sa-si arunce privirea si spre tagma(talentata,trebuie sa recunosc)a noului "val de cineasti romani" si vor realiza ca merita sa investesti ceva banuti in filme regizate de Mungiu,Porumboiu,Cristi Puiu,Nae Caranfil etc..,iar ei se vor putea lauda cu filme facute cu bugete de milioane de euro nu cu filme incropite din saracie,donatii,pomana de la stat si oameni dispusi sa lucreze de dragul artei mai pe gratis...

si as mai vrea sa adaug ceva cu permisiunea ta si as vrea sa-mi spui daca am dreptate sau nu!
n-ar fi prima data cand filmul romanesc ar avea o turnura occidentala..Anii 70 au fost anii de glorie,zic eu,cand cinematografia,unii actori sI regizori romani au capatat notorietate in vest tocmai datorita faptului ca au jucat in /si au facut filme romanesti cu "iz occidental"!si ma gandesc sa dau cateva exemple dar cred ca le stii si tu foarte bine,am putea sa discutam ore in sir pe tema asta!!

Päi exact despre asta e vorba!
Cu doar câteva precizäri:
- Da, e firesc sä vizäm penetrarea pietei internationale si cu filme de consum, nu numai cu filme de continut. Dar noi nu avem puterea s-o facem brusc si în fortä - cum au fäcut Americanii în Europa de Est, din 1990 încoace. Trebuie mai întâi sä învätäm sä le facem la un nivel competitiv, apoi sä ne infilträm treptat.
- Si problema "specificului" e foarte importantä. Aici, lucrurile stau undeva la mijloc: evident, ele nu vor putea aborda "specificul national" aidoma trendului minimalist (în cheie "mizerabilistä", conform inventiei lexicale a detractorilor). Dar nici nu vor putea imita tipicurile occidentale. Cheia va fi calea de mijloc: elemente proprii nouä, dar cu atractie si succes si în vest; sau elemente general valabile. Un exemplu concludent în acest sens este mult (si pe nedrept) hulitul "Ho, ho, ho": dincolo de toate hibele lui, filmul se plasa exact în aceastä zonä accesibilä tuturor: Cräciun, frenezia cumpäräturilor, mall, copil istet, escroc sarmant, hoti... Totul e sä învätäm s-o facem din ce în ce mai bine.

Discutia este foarte interesanta.
as face o paralela cu fotbalul romanesc.
palme d'or-ul lui mungiu e echivalentul cupei campionilor europeni castigata de steaua in 86.
celelalte premii pot fi echivalate cu performantele mai mici ale cluburilor romanesti (finale, semifinale de cupe europene).
buun.
ce a urmat dupa perioada de glorie din anii 85 - 90?
ca si atunci se vorbea de o "generatie de aur", un fel de "nou val" in fotbalul romanesc.
unde s-a gresit de s-a ajuns in fundatura si anonimatul de acum?
cauza n-a fost lipsa de bani, ci faptul ca, furati de succesul acelei perioade, nimeni nu a mai investit in cei care urmau varfurilor de atunci.
si asa au aparut nume mediocre si submediocre.
e posibil sa se intample ceva asemanator si in cinematografia romaneasca.
producatorii sa nu investeasca in tineri, in cei care vor sa patrunda pe langa mungiu, porumboiu, caranfil, etc.
de ce sa bage bani intr-un debutant? nu mai bine o foloseste in echipa pe batrana vedeta, cu care merge la sigur?
si uite-asa se pierde o generatie, cea aflata in imediata apropiere a "noului val".
e greu sa patrunzi in acest val.
pentru ca e foarte compact si extrem de greu dispus sa te lase sa faci filme pe banii lor.

Foarte adevärat ce spune Keep.
Sä speräm cä politica debuturilor de tip Florin Serban, Andrei Gruzsniczki, etc., va continua, exact în spiritul de acum: filme care se revendicä din asa-numitul "nou val", dar nu se cantoneazä în repetare si pastisä, ci îi convertesc mereu virtutile în noi forme de expresie.

nu s-a mai investit in mai nimic nu numai in cultura in general si cinematografie in special!!si asta pentru ca cei care ne domina ca tara din punct de vedere financiar de douazeci de ani incoace nu doresc asta!pur si simplu suntem priviti doar ca o piata de desfacere pentru produsele lor, facute special pentru noi:mai ieftine si fara a folosi calitatea ingredientelor necesare!!!

Da, cat despre filme comerciale, si aici e o discutie lunga.
Cam care ar fi filmele comerciale facute in Romania ultimilor zece ani, sa zicem?
garcea si oltenii, trei frati de belea, poveste de cartier, lacrimi de iubire, supravietuitorul...mai sunt si altele, desigur, dar nu le stiu acum...
toate au avut succes de casa...
problema e ca banii incasati abia au ajuns pentru acoperirea costurilor filmului respectiv.
ideal ar fi sa fi ramas si un profit suficient de mare incat, dintr-un film de succes, sa ai bani de inca doua.
din alea doua, sa iti ramana bani de investit in inca patru...si tot asa.
si astfel sa se puna un mecanism in miscare, o industrie.
cred ca televiziunile comerciale ar fi solutia producerii si promovarii unor astfel de filme, un debuseu pentru scenaristi, regizori si actori.

si continui...
de o noua "generatie de aur"se putea vorbi in 89 si la categoria actori,actrite...
in anii 80 cu toate vitregille vremii incepuse sa se prefigureze o noua generatie de actori care trebuiau s-o inlocuiasca cu succes pe cea veche.ma refer la bleont,adrian paduraru,anca sigartau,emilia popescu,razvan popa,manuela harabor,nume care au disparut brusc in primii ani de dupa revolutie si care nu si-au mai gasit locul pe nicaieri multa vreme...pacat de talentul lor irosit si de faptul ca acum sunt nevoiti sa accepte aparitii in sitcomuri , productii tv imbecile si de prost gust fiindca din altceva n-ar avea din ce sa traiasca!!

cat despre generatia ultimilor ani cunosc prea putin ca sa expun o parare competenta fiindca,recunosc nu prea i-am acordat o mare atentie.totusi zic eu ca ne confruntam cu situatie speciala ivita in ultimii 4-5 ani si anume:pe de-o parte actorii "de meserie" care au studiat si si-au convins profesorii ca au talentul necesar pentru aceasta arta si pe de alta parte:cei "fabricati pe banda" de producatorii acestor "seriale tv" de care aminteam mai devreme si care in afara de maimutareala,fite si mare prostie altceva nu prea arata..
intrebarea mea este:cine credeti ca vor fi viitorul,cei din prima sau cei din a doua categorie??
parerea mea este ca trebuie sa incepem sa ne modelam gusturile,sa ne placa altceva,mai rafinat si de bun gust si atunci oferta lor va fi pe masura cerintelor noastre!!

cateva fragmente dintr-un interviu acordat de CTP newsletterului Universitatii A. I. Cuza din Iasi

Ce are în plus realitatea românească transpusă în film faţă de realitatea altor state ex-sovietice? Sau este vorba doar de realizarea regizorală?

Este vorba de realizare şi de atingerea unor subiecte sensibile pentru occidentali, cum a fost cazul lui „432”, al lui Cristian Mungiu. Filmul este bun, indiscutabil, nu-i o capodoperă, am spus-o de nenumărate ori. „432” a beneficiat însă de această stare favorabilă care se instalează periodic la Cannes. Ştiţi că la un moment dat erau la modă chinezii. În alt moment – iranienii sau coreenii şi aşa mai departe. Pe fiecare dintre aceste zone „extra-Europa de Vest”, politica de la Cannes pune din cînd în cînd reflectorul. Şi a fost rîndul nostru să intrăm în vizor; de atunci, la festivaluri se procedează cam aşa: „Avem un film românesc? Bun, îl premiem.”

Pînă cînd?

Să vedem cît o să ţină, pentru că totul are un sfîrşit, aceste conjuncturi se termină. Eu n-aş vrea să se întîmple în cinematograful românesc ceva similar cu ce s-a întîmplat în tenisul românesc. A existat o fereastră de oportunitate, o nişă favorabilă iniţiată de Ilie Năstase şi Ion Ţiriac, în anii ʼ70. Tenisul românesc a căpătat vizibilitate internaţională, copiii jucau tenis cu bîta de lemn pe un teren desenat cu creta pe asfalt. Acest fenomen conjunctural care era clar că se va sfîrşi nu a fost speculat corespunzător după aceea pentru a se dezvolta o adevărată şcoală de tenis. Bine-ar fi să nu se întîmple şi sînt speranţe să nu se întîmple aşa cu fenomenul cinematografic românesc din anii 2000. Ar fi bine ca el să se continue într-o şcoală perenă de film, aşa cum este şcoala cehă, şcoala poloneză, ca să vorbesc de ţările din Est, dar să avem şi noi o şcoală solidă, care să nu fie doar o explozie momentană. Şi există speranţe. Iată, Cătălin Mitulescu face un lucru foarte bun, deşi nu e deloc bătrîn, are şi el 30 şi ceva de ani: a constituit o casă de producţie care promovează regizori tineri. Deja e la al doilea succes mare…

Face asta şi cu implicarea Consiliului Naţional al Cinematografiei?

Şi cu implicarea CNC-ului, dar şi cu implicarea lor particulară – îşi atrag sponsori… Iată, după filmul lui Bogdan Mustaţă cu scenariu de Cătălin Mitulescu, „O zi bună de plajă”, care a luat Ursul de Aur la Berlin pentru scurtmetraj în 2007, anul acesta avem, tot la Berlin, „Eu cînd vreau să fluier, fluier”, cu Ursul de Argint. Deci e clar că acolo s-a pus în mişcare un mecanism. Şi Cristian Mungiu face acelaşi lucru, îi promovează pe tineri, după cum s-a văzut în Amintiri din epoca de aur. Înseamnă că sînt speranţe pentru o şcoală.


mai multe pe http://newsletter.uaic.ro/?p=135

Keep,extrasele prezentate de tine contin cam acelasi idei pe care eu si Pitbull le-am emis in disputa de mai sus!!
Deci, pana la urma,cred ca renuntarea la filmele romanesti incorsetate,fara un scenariu spectaculos,facute doar pentru a fi premiate de critici va trebui sa apara ca o necesitate!
Atfel,in viitorul apropriat,fara a incepe sa se miste lucrurile spre latura comerciala continuand obsesia realizarii filmelor doar pentru a le da satisfactie criticilor,cineastul roman va fi o specie pe cale de disparitie!Nimeni nu va produce la nesfarsit numai filme care nu aduc profit, ca baza si premisa pentru realizarea celor viitoare!!!

@rvn,

bineinteles ca nu poti produce doar produse artizanale, e nevoie sa treci si la productia de serie ca sa poti vorbi de o industrie de film, cum pretentios se vorbeste, de pilda, in cazul premiilor gopo.
daca e sa vorbim in termeni industriali, deocamdata suntem la nivelul de mici srl-uri.
inca nu avem marile uzine de film care sa formeze industria cinematografica.
de aia zic ca e penibil sa se vorbeasca de "premiile industriei de film din Romania".

Oricum,n-o sa putem concura niciodata cu Hollywood-ul!
Cei care l-au creat au stiut sa faca dintr-o mare inventie de inceput de secol(ma refer la cea a fratilor Lumiere)una dintre cele mai prospere afaceri din lume!Cum??Ei,acest lucru ar trebui sa ne preocupe in mod special,sa incercam sa invatam de la americani care-i reteta de a produce filme cu succes la public,sa tragem cu ochiul si sa le luam doar ca surse de inspiratie!
Si ai dreptate Keep ,cu asa zisa"industrie de filme".Putine tari in lumea asta se pot mandri cu o asemenea industrie si in nici un caz, Romania.Noi ne incadram doar la categoria "fosta industrie",fiindca inainte de revolutie casele de productie mergeau din plin!1,2,3,4,5,parca astea erau, nu?N-are importanta ca erau 90%propaganda de partid,erau cu zecile pe an filmele lansate si asta insemna industrie,zic eu!O mare expansiune a capatat Bollywoodul in ultima vreme,nu intamplator S.M.a fost anul trecut oscarizat,chiar daca nu a fost produs acolo,parca tocmai asta a fost efectul lui,a scos filmele cu indieni in lumea buna a cinematografiei!
Si filmele chinezesti sunt produse pe banda rulanta!Sunt mai ieftine,actorii se multumesc cu un pumn de orez pe zi,probabil, si au o mare calitate:le imita perfect pe cele americane!
Cam asta era in capul meu cand spuneam ca pana nu imbraci filmele in "haine comercaiale" n-ai cum sa supravietuiesti!Intai sa acumulezi capital,sa poti investi mai departe si cand gramada de bani este mare poti cheltui niscaiva euroi si pe filme pretentioase care incuie mintea omului de nivel intelectual mediu si scazut!
ASTEPT PAREREA TA DESPRE IDEILE MELE!

rvn,

parerile mele nu sunt decat ale unui nou venit in aceasta breasla.
eu cred ca romanul tine foarte mult la imagine, chit ca aceasta este mult supraevaluata.
pe de o parte, producatorii nostri se plang ca nu sunt bani pentru filme, dar, pe de alta parte, se simt bine atunci cand sunt incadrati in postura de moguli ai industriei cinematografice romanesti.
imbina intr-un mod nefericit lamentatia vizavi de lipsa resurselor financiare cu alura de "produceri" care calca importanti pe covorul rosu al premiilor gopo.
pai nu poti sa te dai mare grangur cand abia produci un film o data la doi ani.
dar noi stim sa ambalam in lux orice rahat, lucru deloc laudabil.

minimalismul nu mai poate rezista mult in romania.
exact cum spuneau unii critici de film intr-un material postat undeva, pe forum, o sa ajungem sa filmam in timp real o gospodina care pune muraturi.
si acolo se termina totul, acolo e maximumul minimumului!
si ce vom face? premii nu vom mai lua, public nu vom avea, iar imaginatia, deloc intrebuintata in peliculele actuale, va fi atat de atrofiata incat nu va mai scoate nimic stralucitor!
ce nu apreciez eu la filmele minimaliste e prea putina utilizare a imaginatiei.
aceasta functie, tot mai putin intrebuintata, va disparea din bagajul artistic al scenaristilor si regizorilor romani.
iar cei care vin din urma par a nu aduce nimic nou, din pacate.

keep,este clar, noua generatie nu are cum sa aduca ceva nou!n-are de la cine sa invete!stii ca este o vorba:cine nu are batrani sa-i cumpere.
daca nu avem traditie,cum sa facem asta?numai "furand" de la altii care au experimentat si au reusit!Noi suntem prea ramasi in urma ca sa mai avem vreo pretentie in a inventa vreo reteta noua de succes in ceea ce priveste raportul calitate-comercial la un film!Deci singura solutie este sa gasim o sursa de inspiratie pe care sa o modelam astfel incat sa para "neaos romaneasca"
Si asta poate sa spuna orice amator de filme de bun simt din Romania,nu numai cei care sunt specialisti!

Hai, mä Keepy, cum poti îndruga asa ceva?
In primul rând, stii foarte bine cä filmele minimaliste folosesc o imaginatie nu numai consistentä, dar si extrem de îndräzneatä - dacä era "deloc întrebuintatä", ele pur si simplu n-ar fi existat, dincolo de vreo douä-trei experimente esuate, la început, acum opt-nouä ani. N-ar fi cucerit pe nimeni, nici mäcar sub motive false sau fabricate, si nimeni n-ar fi ajuns sä vorbeascä despre un "nou val", în nici un sens - pozitiv, negativ sau neutru. Deosebirea e cä filmele minimaliste folosesc imaginatia pe douä paradigme speciale: 1) subtil si în profunzime, nu în plan formal, imediat perceptibil; 2) în formule macro, care cuprind secvente si filme întregi, nu la nivelul numeroaselor sclipiri märunte (care, din nou, ar fi fost foarte vizibile).
Dincolo de aceastä gravä eroare de fond, abundenta de "profetii" din mesajul täu (de sapte ori folosesti viitorul categoric de tip "va", "vom", "o sä" - uneori, cu "nu" în fatä) nu poate decät sä mä surprindä în modul cel mai nepläcut. Toate acele evolutii aberant/dezastruoase pe care le preconizezi n-ar putea apartine decât unei adunäturi de capsomani buimaci care s-au îmbätat cu câteva reusite arbitrare si o iau razna - nicidecum unui grup de cineasti inteligenti, lucizi si responsabili. Auzi, "sä filmäm în timp real o gospodinä cum pune muräturi" - în discutia aia, exemplul ästa a fost folosit teoretic, to make a point, în nici un caz ca proiectie posibilä a unui viitor real! Mai mult, toatä lumea, inclusiv cei mai convinsi reoprezentanti si sustinätori ai minimalismului, sunt constienti de caracterul lui aparte, care exclude perpetuarea la nesfârsit, precum si de faptul cä se apropie de final. In fond, tine deja de aproape zece ani - a durat vreun curent cinematografic mai mult timp? Expresionismul german, Neorealismul, Free Cinema, La Nouvelle Vague, Scoala Cehoslovacä...? Un deceniu e un ciclu firesc în "dinamica fluidelor" cinematografice.
Prin urmare, fii sigur cä estetica minimalistä n-o va lungi aiurea la nesfârsit - decât poate în zona câtorva eventuali imitatori epigonici, pe care încä nu i-am observat si, la drept vorbind, mä si îndoiesc cä vor apärea. In cel mai bun caz, filmul minimalist va evolua spre noi forme de expresie. In cel mai räu caz, se va stinge, înlocuit de o platitudine astilisticä oarecum similarä celei dinainte de 2001, dar cu sigurantä mai evoluatä (mai profesionistä, mai corectä): sä zicem, "mediocritate" în locul fostului neant. Dar nu existä nici un risc sä degenereze în bucla închisä pe care o postulezi tu - asta e singura certitudine aici!

Bun, si ce urmeaza dupa epuizarea minimalismului romanesc?
Poti sa-mi spui cateva nume de regizori tineri care sa fi demonstrat pana acum ca au abilitati de a face un film digerabil pentru publicul larg, fara sa fie, bineinteles, un kitsch?

Evident: Florin Serban, Andrei Gruzsniczki, Bobby Päunescu. Fiecare a debutat cu câte un film care, desi se trage vizibil din minimalism, încearcä formule noi - acei primi pasi mai departe despre care e vorba aici. Si toate cele trei filme sunt nu numai "digerabile", ci chiar agreabile publicului larg. Sunt mai accesibile si mai usoare decât marile opere minimaliste, dar färä a face rabat de la calitate. Släbiciunile lor (mai ales în cazul ultimilor doi; Serban e net peste) sunt din categoria celor "inerente debutului" si oricum nu deranjeazä publicul larg.
Chiar si "Amintirile..." lui Mungiu, desi de o conceptie diferitä, fac parte din aceeasi categorie post-minimalistä si mai audience-friendly.
Ceea ce ne lipseste, deocamdatä, sunt profesionistii filmelor de consum. In urma valului minimalist, avem sanse sä ni-i formäm, de-acum încolo. Färä el, din mocirla anterioarä, ce sanse am fi avut în sensul ästa?
Deci, Keepy, sunt multumit cä ti-am alungat temerile si ti-am fäcut o bucurie. :) Putem dormi amândoi linistiti si în noaptea asta. Când ne vedem, îmi dai o bere - desi... când s-o mai întâmpla si minunea asta... nu stiu.

Cu siguranta va veni si vremea berii, deja am retinut preferinta ta pentru Lowenbrau:)

M-am reprofilat pe Bergenbier! :D

E foarte interesant threadul asta. Aproape cel mai interesant cu discutii.
EU! as putea face un film comercial cu succes rasunator la public, doar ca...m-am lasat de film. :D
Poate ma reapuc...some day...desi eu am in cap chestii ce necesita bugete consistente, deci imposibil, asa ca mai bine: NU. ;)
----
La modul serios: Keep poate scrie film comercial f bine, dar s-o faca cam in stilul "Amatorului".
Despre "Ho ho ho" eu nu cred ca am spus mai nimic. Tacerea mea e fundamentata, de obicei filmele care ma impresioneaza nu ma lasa rece iar cele proaste, la fel, ma revolta sa le atac. Cum despre "3-HO" nu zic nimic, inseamna ca nu am o parere proasta despre el dar nici prea grozava. Probabil nu as face decat sa repet ce s-a mai zis.

Chiar, Keep, ziceai de transpunerea "Amatorului" in LM. Daca nu vor exista probleme cu Fight-Club-u' (ca si copyright) nu vad alte obstacole in a incerca sa ne delectezi cu un lung metraj comercial de prima clasa.

Chiar mah fratilor, aveam eu niste idei prin atelier, comerciale. Lucrate profesionist si serios, nu suna bine la capitolul succes-public?

Superb! Asta mi-a trecut si mie prin cap si aveam senzatia ca nu pricepe nimeni d epe forumul asta. In sfarsit! Dupa 3 ani jumate s-a desteptat si CineMagia. :)
Si CUM se face treaba asta? Imi vine acum in minte "Legaturi bolnavicioase" sau "Examen". Desi, astea doua nu stralucesc comparativ cu filmele celebre la nivel mondial.

CineMagia nu poate fi decât mândrä cä s-a gäsit un nou Bazin sä-i recunoascä desteptarea... :| Sau poate o fi al doilea Aristarco...? Ori Modorcea häl-dintâi?

Nu este cazul sa va infierbantati,baieti!N-am vrut sa bag zazanie intre voi!Ciorovaiala este apanajul femeilor.
Revenind la ideea de baza...cea cu minimalismul si alte chestii complicate ca exprimare care le-ati emis in timpul disputei...
Sa presupunem ca am rezolva problema"creatiei",adica incet-incet o sa producem filme cu alte concepte,alta mentalitate si alta viziune cinematografica decat cea de pana acum.Tot n-am avea rezolvata problema in totalitate!As vrea sa stiu si eu daca exista' promotori de film "in Romania.Vorbesc de aia profesionisti nu de amatori!!!Eu nu cred acest lucru si va dau exemplul cel mai recent,cel cu filmul lui Florin Serban.Daca firma care s-a ocupat de distributia filmului ar fi facut reclama pe posturile tv principale macar jumatate din timpul cat il acorda acestui lucru retelele de telefonie mobila de exemplu,mult mai multi romani ar fi devenit interesati de el.Omul, tot vazand reclama devine curios,iar aceasta curiozitate se transforma in interes, mai ales daca ceea ce vede ii si place.Eu zic ca ,altfel ar fi stat lucrurile cu acest film daca s-ar fi facut aceasta reclama agresiva,mai ales ca era si momentul lui de glorie:castigarea unui premiu international!
Bine,nici acum n-ar fi prea tarziu,dar, daca n-ai inceput inaintea lansarii lui oficiale nu mai are nici un chichirez!!