Ars poetica (versuri originale)
 

Mä bätea gândul demult sä propun si un topic de poezie, dar am ezitat, dintr-un motiv destul de simplu: aerul de duritate afectatä care dominä în parte CineMagia ar putea determina o atitudine de dispret fatä de asa-zisa vulnerabilitate a spiritelor sensibile care simt nevoia sä se exprime în versuri - "compozitia poeticä e pentru domnisoare", cum s-ar spune. Totusi, adevärul este cä stilul liric poate cel mai bine sä exprime anumite stäri si sentimente, iar mäiestria lui, atunci când e bine stäpânitä, atinge cote unice. Si chiar dacä adeväratii poeti sunt rari, nu e nimic rusinos în a încerca uneori, cu modestia cuvenitä, sä päsim pe urmele lor. "Cä nu e om sä nu fi scris o poezie / Mäcar o datä, doar o datä-n viata lui" - cum spunea o veche romantä.
Si, întrucât asearä, când mi-era lumea mai dragä, mi-a sunat muza la interfon si mi-a dictat niste strofe, m-am hotärât sä vi le împärtäsesc - si, cu ocazia asta, sä deschid si acest topic de poezie. Precizez cä eu nu sunt decât initiatorul lui, si doar rareori, în viitor, voi mai posta aici unele productii proprii mai vechi - probabil, când voi dori sä-l mai împrospätez, readucându-le oamenilor aminte de el. În rest, oricine a comis vreodatä versuri si se încumetä sä ni le destäinuie, va fi binevenit aici. Desigur, fiecare pozie, în mäsura în care stârneste replici, poate fi urmatä de scurte discutii.
Dacä poezia se va bucura de suficientä popularitate în Cafenea, propun ca mai târziu sä deschidem un al doilea topic, dedicat altor autori. Oricine poate simti nevoia la un moment dat sä ne împärtäseascä un vers din Pasternak, o poemä a lui Walt Whitman, un sonet necunoscut de Tudor George, o strofä din Sapho, o baladä de Lorca sau un haiku de Abälutä. Pentru moment, însä, as dori ca "Ars Poetica" sä se rezume la propriile noastre poezii (atâtea cât sunt - dacä sunt...). Apoi, vom mai vedea.

"Answers" este räspunsul la o poezie mai veche a mea, scrisä acum trei ani si ceva, si intitulatä "Questions". Poate o voi posta altä datä. De ce le-am scris în englezä...? Din motive personale.

Answers

It came afore from dark, vibrating in its shine,
It filled the empty stark with flawour rich as wine,
Embalmed the live raw scars with a sweet smelling dope,
And like as many stars, it sparkled full of hope.

An angel's wing it seemed, a Holy Spirit's kiss,
My outlook it redeemed, enfolding it in bliss,
A human to be yet, reborn from the cold ghost,
The right I thought to get, when taking this saint host.

Behold! I told them all. There's justice still around!
This man, who once did fall, rose up from frozen ground,
No doom eternal is, no sentence is too hard,
Ordeal that was his, came now to fair reward.

Beware, they did reply. Delusions are so rife,
You better wonder why, you better get a life,
There's no such thing as fairness, this world is meant to suck,
Keep faithful to your harness, don't be a sitting duck.

Words of caution, knowing, that I'd have better heed,
There was no angel, no wing - there was only my greed,
Only my hunger, ghoulish, to be alive again,
Only my empty, fool wish, a short reprieve to gain.

A dream that seemed so pure, so real and so sweet,
All ailments apt to cure - and it was just a cheat,
How could I know or guess that it was all a lie,
Perfidious, no less - and so I wonder: why?

For certain, the dark lord is in full omnipotent,
For sure, his power's word is immune to all repent,
His ways are ever cunning, his tricks don't ever cease,
To always catch those running, their vigilance appease.

And once his net he so cast, entrapping me once more,
The outcome, never too fast, has opened the old sore,
So unawares attacking, once bringing down my guards,
To left and right all hacking, all breaking into shards.

We warned you, didn't we? said the voices all anew,
There's now no use to be sad, better confess we knew,
You better do forget it, your feet bring back to ground,
About fake hopes don't fret it, they're never true and sound.

I pity you, poor skeptics, replied I with a laugh,
For you there are no kept tricks, the way is always rough,
No prizes ever gotten, no breath of springtime breeze,
You see the world as rotten and putrid as it is.

To crawl forever, trampled, all strung along one chain,
To gallows on the ramp led, the verdict's all so plain,
The haven so awaited reveals only a chasm.
What use to have it stated? It's all a pleonasm.

Instead of truth so cruel, I keep to my sweet lie,
Believeing in my jewel, I save more than one cry,
If doomed to live in dungeon, no window for us all,
Before to humbly trudge on, I paint it on the wall.

I know it's immaterial, and yet I still believe,
My words now better hear y'all, that's all that means to live:
Condemned before birth even to an ongoing scream,
The way to make it even is keeping to the dream.


Mihnea Columbeanu - Pitbull
April 20, 2005, h. 22:35-23:50
Bucharest, Romania

iar facem cenaclu de poezie? unii oameni kiar is patrunsi pana in maduva oaselor de spiritul renascentist! cine se baga la un topic despre sculptura si dansuri?

Mai a existat topic "de poezie". Din pacate acolo nu era decat o sectiune de poezioare si versulete luate cu copy si paste de pe net. Lumea s-a plictisit de el.

si eu care vroiam sa "dezbatem" niste poezii de-ale lui Brautigan :(

Fii binevenit(ä), Ankhy, si binevenitä fie-ti si propunerea!
Hai sä le dezbatem, de ce nu? Oricum, din moment ce atât topicul ästa cât si cel vechi, mentionat de Nume, s-au "bucurat" (mai bine zis, s-au "supärat") de o participare atât de restrânsä, arätând cä lumea CineMagistä nu prea empatizeazä cu poezia, e clar cä un singur topic e arhisuficient atât pentru poeziile noastre proprii, cât si pentru ale altora.
Prin urmare, schimbare de politicä topictorialä: ARS POETICA e deschis oricäror poezii, de orice autori.
Hai, posteazä-le, si sä vedem ce si cum.

Bine te :) /v-am gasit. Nu pot sa spun ca sunt o mare "devoratoare" de poezie. Dar imi place sa mai citesc din cand in cand.. Imi place sa o transform in scenariu de film (pe unde se poate), sa fac distributia, si sa ii estimez un buget (glumesc...).
Va propun It's Raining in Love (Brautigan, dupa cum va "amenintam" ieri). Aveam intr-o zi pofta sa traduc ceva, si am dat peste poezia asta.
Sunt curioasa daca mai inspira si pe altcineva ...

I don't know what it is,
but I distrust myself
when I start to like a girl
a lot.

It makes me nervous.
I don't say the right things
or perhaps I start
to examine,
evaluate,
compute
what I am saying.

If I say, "Do you think it's going to rain?"
and she says, "I don't know,"
I start thinking : Does she really like me?

In other words
I get a little creepy.

A friend of mine once said,
"It's twenty times better to be friends
with someone
than it is to be in love with them."

I think he's right and besides,
it's raining somewhere, programming flowers
and keeping snails happy.
That's all taken care of.

BUT

if a girl likes me a lot
and starts getting real nervous
and suddenly begins asking me funny questions
and looks sad if I give the wrong answers
and she says things like,
"Do you think it's going to rain?"
and I say, "It beats me,"
and she says, "Oh,"
and looks a little sad
at the clear blue California sky,
I think : Thank God, it's you, baby, this time
instead of me.

Scara la cer

Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,

Mi se arunca de sus.

Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!

Foarte interesant acest Richard Brautigan!
http://www.riza.com/richard/
Märturisesc cä nu auzisem de el, dar poemele lui mä incitä într-adevär. Voi comenta mai mult, dupä ce citesc mai multe.

de ce GhitzaCartitza nu scrie ca a postat o poezie (publicata postum) a lui Marin Sorescu? e un test pentru toti ceilalti care pretind ca "stiu" poezie?
o prima "cartitza" in grupul poetzilor pe Cinemagia! :P

Corect! Nu merge sä trântim o poezie, färä a indica si autorul. Da' unde ne trezim aicea? (Pe bune, glumä glumä, da' oshkât! Facem cenaclu de poezie, sau fucem pisici?)

:lol: :lol: :lol: :w00t:

Am uitat! Greseala mea.

hai sa postez si eu o poezie de-a mea care face trimitere si la... film

semne pentru initiati

am mai spus, eram la un film
în tema lui muzicala am remarcat
trompeta lui Nini Rosso
si Raluca mi-a strans mana - un semn
de solidaritate între initiati
mirosul de spray ieftin de mar din sala
ne-a dat un usor sentiment de superioritate
fata de ceilalti
(noi macar stim sa ne ocrotim saracia,
adica o întelegem mai bine, m-am gandit eu)
pe urma am vrut sa-i tin manusele ei
de culoare bleumarin si am scapat jos un ban
care s-a rotit mult, mult (ca la Tarkovski)
pe lemnul lustruit sunator al podelelor
trilulilu! a exclamat cineva
parca vrand sa împarta cu noi
vinovatia declansari acelui vacarm
(mie chiar asa mi s-a parut zgomotul la rotirea
banului - un vacarm, desi, cu sensibilitatea mea,
s-ar fi putut sa exagerez)

pe ecran o doamna cu palarie cu boruri mari
si penaj bogat intra fara graba într-o biserica
(o biserica... catolica, a nuantat Raluca mai tarziu)
ceata manca din zidurile albe
însa detaliul acesta nu dizolva ideea filmului
peisajul ramanea în continuare bine regizat
folosisera tehnica mozaicului: sub felinare
copii lustruind cizmele unui militar cu o cravasa
în mana
(nu, nu era o relatie dusmanoasa între ei
era asa, o idila cu multiple posibilitati de dezvoltare)
apoi cladiri cu coloane si frontispicii desenate
alte case vernil... turnul cu ceas - umbra lui lunga
umilind caldaramul pietei pana la estrada
unde concurenti din provincie fluierau artistic,
o flora si o fauna multicolore
obiecte abandonate,
un batran într-un cimitir batand cu o
nuielusa de alun
într-o cruce de lemn si întreband: da aici cine-i?
apoi alte scene
o harpista într-o pauza de meditatie
(rochia ei avea o culoare muribunda
ceva prevestind parca o primejdie)
un amator de bridge care striga
ca stie cum sa zidim rozbombonul
o statie de tren pustie unde regnul
îsi savarsea ritualul despartirii
din nou cortina muzicala - trompeta lui Nini Rosso
si regretul nostru ca istoria retine foarte putin
din toate acestea

afara ningea ca într-o ilustrata de Craciun

Multumiri, Herbie, si pentru cä partizanezi în transeele acestui topic - împiedicând cârcotasii sä spunä: "nimic nou pe frontul de poezie" - si pentru satisfactia pe care ne-o däruiesti cu poemul täu.
Märturisesc cä-mi trezeste un sentiment de invidie. Dupä cum se poate observa deja, eu unul simt poetic în vers clasic. Ori de câte ori am încercat stilul versului alb, am esuat. Si regret asta, pentru cä poezia modernä, atunci când reuseste, devine mult mai puternicä si expresivä decât cea cu ritm regulat si rime sunând în coadä - tocmai fiindcä, lipsindu-se de artificii, e nevoitä sä recurgä la elemente mult mai subtile si profunde.
"Semne pentru initiati" mä duce cu gândul la Cärtärescu, cu observatiile lui lirice asupra contemporaneitätii, si la Dinu Abälutä, mai ales prin îndemânarea cu care frazeazä versurile si propune surprize de ritm si compozitie pe o canava prozaicä. Revenind la valentele ei proprii, esential este cä transmite foarte bine STAREA. Situatia în sine ar fi usor de descris (pentru asa ceva, avem la îndemânä proza): personaje la cinema, imagini filmate, sinapse ducând la idei si sentimente, garnitura micilor incidente din jur si, în final, lumea de afarä. Dar fiecare om percepe aceastä realitate în felul lui, si fiecare asemenea perceptie personalä contureazä o lume în sine - cäci fiecare om e o lume, cum sugereazä Eugen Ionescu în "Regele moare". Iar "Semne pentru initiati" ne insuflä sincer si substantial LUMEA celor doi din salä, ne transmite sentimentalitatea acelei lumi, ne face s-o simtim cât se poate de vibrant. în fond, despre asta e vorba în propozitia poeziei, nu?

multumesc Pitbull pentru comentariul simtitor.
eu nu mai "cad" in rime, simt asa o jena cand vad "straiele acestea".
desi, sustin ca rimarea e necesara la o anume varsta a creatiei. e ca in pictura. mai intai faci studiile clasice: corpul uman, peisaj, "realism obiectiv si obiectival", ca apoi sa treci la abstractiuni, la patrate si alte indescifrari postmoderne...

Franta nu mai scrie poezie cu rime de un secol si ceva si, slava domnului, dau in continuare poeti remarcabili.

mie imi place cum scrie C. Abaluta. e si un foarte fin comentator de poezie...
las' ca mai discutam noi, aici, despre poezie.
cat de saraci sunt acei care nu simt poezia...

Wazzause, dude?

Now wazza deal? the tall grandfather's clock did ask
with a mischievous nonblink of his cyclopus eye,
when seeing me again to try
reading his ever cycling stanza.
You still refuse to learn, don't you,
that's all the same singsong again and yet
to cheat you into your belief
that time would spiral on, perhaps,
instead of always chasing after its own tail?
Do me a favor and attempt a smile, poor sod,
it's ages since I try to make you get my pun.

Accomodate him I then tried,
but found that my mouth corners
were too heavily weighed down
by
...
Sorry, no way to see down there.

I reached to feel,
but my hands were too busy
still lower down

much lower down

the lowest down

Them both.

The mirror, then, I searched, with a half-heart,
to try and see the ponderous burdens
- I was just curious, nothing more -
but pearly-cloudy was her face like one day old milk.
Apologies, pray thee, she excused herself,
my beauty mask I'm wearing,
thanks honey
for all this milk and honey
and
by the way
could you cream-on my mug more often?
Your semen does work better than any other balm
for me.
Oh, yes, she added in a husky breath,
yes here it comes,
it's cumming, cumming, cummmmminggggggg

Her vanity I served
but my smile's leadening stayed hidden.
Screw, no deal
yet.

To grin, you want, what for?
inquired then an earthworm passing by.
Follow my lead, old chap,
no mouth to laugh or cry,
no eye to see or weep,
no hands to build or wank,
it's just a merry crawl that's all about.

And since my feet seemed busy to rehearse
the good ole play of stool climbing
beneath the hook
- still empty, but I hope
that not for long -
I settled for the crawling,
to my spine's deeply felt sigh that
he got a short reprieve

he got a long reprieve

make it eternal

it's much safer

Whatuse to learn what's holding down my smile?
Whatuse Chronos to please for all his inept humor?
Whatuse to bring the spermy offering?
Whatuse to try and see a doughy death-mask maggots sprouting?
And what's the use to kick the stool and line the rope
that doesn't but tie straight together flight and ceiling,
the only sort of flight ever allowed
to vermin?

Keep to the ground, you dummy, don't attempt,
forget all answers, and the way might open
to undies under.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
2005, May 16, 23:00-23:59
Bucharest, Romania

* * *

Cacechestie, bä?

Acuma care-i treaba? a-ntrebat pendulu
smecher neclipind din ochiu-i de ciclop,
când m-a väzut cä-ncercam iar
sä-i înteleg strofa la nesfârsit rotitä.
Tot nu vrei sä te-nveti, asa-i,
cä-i doar acelasi cântecel, mereu si iar
cu presu sä te ducä spre a crede
cä timpu merge în spiralä, poate,
în loc sä-ti fugäreascä-ntruna coada?
Fä-mi o favoare si mäcar încearcä sä zâmbesti, bädie proastä,
i-o vesnicie de când caut sä-ti explic poanta.

Sä-i fac hatâru-atunci am încercat,
da constatai c-a gurii mele colturi
erau prea greu tinute-n frâu
de
...
Scuzati, n-am cum sä väd pânä acolo jos.

Am vrut sä pipäi,
da-mi erau mâinile prea ocupate
si mai jos

mult mai jos

cel mai jos

Ambele douä.

Oglinda-am cäutat-o atunci, cam färä chef,
sä-ncerc sä väd greoaiele poveri
- eram numai curios, nimic mai mult -
da tulbure perlatä-i era fata ca laptele cel vechi de-o zi.
Mä ierti, rogu-te, s-a scuzat,
e masca mea cosmeticä
mersi, dulceatä
pentru atâtia lapti si miere
si
apropo
n-ai vrea sä-mi dai mai des din smacu täu?
Mai bunä ti-e sämânta decât orice balsam
pentru mine.
O, da, adäugat-a într-o senzualä soaptä,
da uite e pe vine,
îti vine 'mi vinneee vinnnnneeeeeee

I-am mângâiat dar lustrul
dar ale zâmbetului meu ghiulele ascunse au rämas.
Mäciuci, fäcut-am nici o brânzä
încä.

Sä te hlizesti, ai vrea, la ce, mä rog?
Interesatu-s-a trecând o râmä.
Ci ia-te dupä mine, bä bätrâne,
n-am gurä sä mä râd sau sä mä plâng,
n-am ochi sä väz si nici sä läcrimäz,
n-am mâini ca sä durez sau ca s-o frec,
târâsu într-o veselie, asta-i tot.

Si cum aveam cracii prea ocupati sä tot repete
drägutu joc de-a hopa sus pe taburet
aicea sub cârlig
- încä e gol, da sper
cä n-o mai tine mult asa -
M-am multumit cu târâiala
de cu adâncä satisfactie-mi oftä sira
c-o mai scuteam nitel

cä o scuteam mai multicel

mai bine eternel

cä-i mult mai sigurel

Cace chestie vreau sä aflu ce-mi tine zâmbetul legat?
Cace chestie sä-l încânt pe Cronos pentru-ale lui tâmpite bancuri?
Cace chestie sä aduc spermoasele ofrande?
Cace chestie cerc sä väd masca mortuarä cocä doldora de viermi?
Si ca ce chestie sä dau cu sutu-n scaun funia sä întind
cä leagä strâns doar zboru de tavan,
singuru soi de zbor ce-l are voie de zburat
scursoarea?

Stai la pämânt, moluscä, nu-ncerca,
uitä de-orice räspunsuri, si poate s-o deschide drum
de supt dedesupt.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
17 mai 2005, 00:00-00:28
Bucuresti, România

The Morning Fries' Goddess

There was a time
When trees grew singing books,
When by washing the sky with your own tears
You could have all your castles built,
And when you could chose to become a dog,
A forty candies box
Or an engagement ring with a green sapphire
- at will.

There were those times,
When anyone who brought down a wall
To turn the bricks into humming birds
And the cement into vanilla shake,
Got for reward a naked statue
Fashioned all in all out of piety
With a lustruous sheen of fun.
Cool, eh? ;)

Those days
Of crazy flings above the clouds of floating fluffy fur,
So warm and soft, and full of venison,
How sweet was the twilight leading to the depths,
And how sour the dawn that preceded the wake.
But never for long,
Since by that age,
The angels never came down to earth
To mess everybody with their love.
- Not for long, anyway.

Glory of a long gone era

Today, we wake in the blast of trumpets
Heralding day long night long the advent of the same yesteryear
To the death of tomorrow.
Silk chains keep us bound to the Now,
And sometimes,
In the short breaks when the only sound is the gnats rain's incessant patter,
One can hear a pewter child wistfully asking:
"Mother, now can we go and be alive a bit, please?"

And the spider mom replies:
"Hush, baby - you don't want to wake up the Goddess.
It's Her Who gives us our morning fries, after all."

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
2005, May 17, h. 00:45-01:05
Bucharest, Romania

* * *

Zeita cartofilor de dimineatä

A fost o vreme
Când în pomi cresteau cärti cântätoare,
Când spälând cerul cu propriile lacrimi
Îti puteai clädi toate castelele,
Si când puteai alege sä devii un câine,
O cutie cu patruzeci de bonboane
Sau un inel de logodnä cu un safir verde
- dupä chef.

Au fost acele vremuri
Când oricine care dobora un zid
Ca sä transforme cärämizile în päsäri colibri
Si cimentul în shake de vanilie,
Primea drept räsplatä o statuie goalä
Fäuritä numai si numai din pietate
Cu o pojghitä lucioasä de haz.
Marfä, mm? ;)

Zilele acelea
De chefuri nebune deasupra norilor de blanä pufoasä plutitoare,
Asa de calzi si moi, si plini de vânat,
Ce dulce era amurgul care ducea în adâncuri,
Si ce acri zorii dinaintea veghei.
Dar niciodatä pentru mult timp,
Cäci în epoca aceea
Îngerii nu veneau niciodatä pe pämânt
Sä-i încurce pe toti cu iubirea lor.
- Nu pentru multä vreme, oricum.

Glorie a unei ere de mult apuse

Azi, ne trezim în tipät de trâmbite
Anuntând câtu-i ziua câtu-i noaptea de lungä sosirea aceluiasi antärt
Spre moarea mâinelui.
Lanturi de mätase ne tin legati de Acum,
Si câteodatä,
În pauzele scurte când singurul sunet e ropotul necontenit al ploii de täuni,
Se poate auzi un copil de plumb întrebând cu jale:
"Mamä, acum putem merge sä träim si noi putin, te rog?"

Si mama-päianjen îi räspunde:
"Taci, puiule - doar nu vrei s-o trezesti pe Zeitä.
Cä Ea ne dä cartofii präjiti în fiecare dimineatä, la urma urmei."

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
17 mai, 2005, h. 01:05-01:16
Bucuresti, România

Bun, acum c-am reusit sä le postez, pot spune linistit: m-au izbit astä searä. Si datoritä respectului meu pentru versul alb, le-am încercat ca atare.

Bäi... (sau "bey", în net-langaj), îmi pare räu cä poezia are atât de putini preopinenti printre noi. Speram ca mäcar din când în când...
Herbie, dormi, mamä? Lasä halatu' negru, lasä frisca, hai si mai sustine!
Pânä una-alta, astä searä mi-a mai träsnit una pân' tzest, asa cä hai s-o pun:


America, Land Of My Dreams

Sometimes,
I miss America,
Land of my childhood years.
I miss that high realm of freedom,
That like a beacon shone onto the dark
Coming from sunrise.
I miss that land of hope,
That land of truth and plenty,
I miss that land of love,
America, land of my childhood.

I miss sometimes America,
The land of those who said
In God we trust
When to us, others, God denied was.
The land of truth,
When we were forced to live in lie.
The land of welcome
For all homeless refugees.
The land of friendship
For the ones driven away by hatred.
America, land of my hope.

I miss America,
The knowledge land,
For those who lived in ignorance.
The land of honest work and plenty,
For those who trudged in slavery.
The land of honest freedom,
When others ones invading always sought.
Land of protection and defense
For al the lesser downtrodden.
Land of democracy and rights
When others have the right just to obey.
America, land of my trust.

I miss America, I do,
The one that I believed in.
The one always respecting others' way
And never trying to impose its own.
The one who helped, and never did abuse,
The one who freed, and never tried to conquer.
America of Lady Liberty afar,
Not of MacDonald's in my hometown.
America of Whitman and of Bernstein,
Not of the MTV around the world.
America of Griffith, not of Spielberg,
America that seemed to be,
A land of wisdom and of worth.
America, land of my dreams.

I miss America that hadn't
Driven away God from its schools.
America whose children were
Clever and clean, and not brainwashed.
America whose people were
At least allowed to think
They were own masters of their life.
America whose star of freedom
Had five proud points, not six.
America of good World Order of the Old.
Not of the "New".
I miss America that flied so high,
Secured of ever fall and doom.
America... a land of dream.

Oh, yes, I miss so much America,
The one before the dream came to an end.

Pitbull - Mihnea Columbeanu
July 2, 2005, h. 00:00-00:23
Bucharest, Romania