Grij, cä cacofonifici.

Chiar, sunä interesant: "cacofonificare"... :happy: Are inefabil... :sleep:

ehhh, acum ma acuzi de involuntariat?

Grij = acuzatie? :?

da, nu facem unirea nici in aceasta seara. oameni neseriosi, ati dat-o pe cacofonii. ma duc la culcare. poate maine...

Sigur mâine.

gongorica, coane fanica

ps: mda, am flamboyat eu, amplu si intens, grij-miritura....

Ce-are grij-miritura cu fir-imitura?

cimilitura ;)

Ce mai tura-vura!

Sau Sputnik. Mare idi** acest herbert, a umplut topicul lu' nea serj de balarii ....

MAESTRUL NU CREDE CA VA TRAI MAI MULT DE TREI ANI

A plans la intalnirea cu Sergiu Nicolaescu

Oana Roman a inceput sa lucreze intens la emisiunea pe care o va avea la Antena 2. Prima personalitate intervievata a fost celebrul regizor care i-a facut confesiuni cutremuratoare despre zbuciumarile ultimilor ani ai vietii sale.

Sabina Ivanica
(CANCAN)

In curand, Oana Roman va avea propriul format la Antena 2. Fiica fostului premier si-a propus sa realizeze o serie de interviuri exclusive cu personalitati ce s-au demonstrat a fi zgarcite cu declaratiile de-a lungul carierei lor. Mai mult, Oana intentioneaza sa-i intalneasca in medii care sa-i reprezinte. Primul pe lista ei a fost Sergiu Nicolaescu, pe care l-a interviat in studioul in care lucra la ultimul sau film. "Am vorbit despre foarte multe lucruri. Mi-a povestit despre primele sale filme, despre cenzura din timpul comunismului si despre cel mai mare regret al vietii sale", ne-a declarat Oana. Celebrul regizor i-a marturisit acesteia ca il doare faptul ca nu a facut un copil caruia sa-i lase mostenirea la care a muncit atatea zeci de ani. Chiar si asa, Nicolaescu a recunoscut ca incearca sa aranjeze ultimele detalii, pentru ca
si-a incheiat socotelile cu viata. "Am incheiat interviul intr-o nota cutremuratoare. Maestrul mi-a marturisit ca, desi a invins boala, nu stie pentru cat timp. Insa, nu si-a dat mai mult de trei ani", povesteste Oana, recunoscand ca acela a fost momentul in care i s-au umplut ochii de lacrimi. Si pentru ca vrea sa debuteze cu cel mai bun material, vedeta este convinsa ca povestea regizorului Sergiu Nicolaescu este carte castigatoare.

Format de weekend

Emisiunea pe care Oana Roman o va gazdui la Antena 2 a fost botezata "Interviuri exclusive cu Oana Roman". Aceasta va fi difuzata, o singura data pe saptamana, in weekend. Dupa ce a pierdut contractul cu B1 TV din cauza producatorului emisiunii sale, Oana a acceptat, pentru o perioada, functia de invitat permanent in emisiunea "Rai, da? Buni". Acum insa, vedeta are drepturi depline la Antena 2.

Dupa 40 de ani, Sergiu Nicolaescu s-a impacat cu Florin Piersic

Regizorul Sergiu Nicolaescu i-ar oferi cu drag seniorului Florin Piersic un rol în urmãtorul sãu film, "Candele de zãpadã", chiar dacã s-au certat în urmã cu 40 de ani, pe când lucrau împreunã la coproducþia "Lupta pentru Roma". Pânã când va demara filmãrile la noua peliculã, Nicolaescu lanseazã în decembrie docudrama "Carol I: Un destin", în care îl joacã pe Regele României.


Veteranul Nicolaescu abia a ieºit din uniforma lui Carol I, "un personaj interesant, trist, neînþeles de nimeni", de care regizorul s-a simþit apropiat, deoarece, spune el, "românii nu l-au iubit pentru cã era prea al dracu’", aºa cum este ºi el, cã se va înhãma cât de curând la realizarea a încã douã pelicule.

Dincolo de asemãnarea fizicã cu Regele Carol ºi de povestea interesantã pe care acesta o dezvãluie, actorul-regizor mãrturiseºte cã a ales sã prezinte ultimele zile ale monarhului, pentru cã ºi el simte cã a ajuns la apusul vieþii: "Trebuia sã fac filmul ãsta. M-am grãbit sã-l fac pe Carol. M-a grãbit ºi mai mult boala care m-a încercat la începutul acestui an". Suferinþã peste care nu a trecut "fluierând", aºa cum s-a vãzut din afarã: "Trag foarte tare de mine. Dar nu mã simt în regulã deloc. Lumea este probabil admirativã faþã de efortul pe care îl fac. Un lucru obiºnuit la mine, pânã la urmã".

Sunt al dracului!
Chiar dacã îi este greu, Nicolaescu nu se lasã de cinematografie. Mândru, gãseºte ºi o motivaþie pentru cei care ºi-ar dori sã-l vadã plimbându-se mai degrabã prin Ciºmigiu la ora siestei, decât pe platourile de filmare: "Sunt al dracului! Nu pot sta locului". S-a documentat la modul foarte serios înainte de a începe filmãrile la "Carol I: Un destin", aºa cum mãrturiseºte cã a fãcut în cazul fiecãrui film istoric. Dar nu a avut nevoie sã se sfãtuiascã ºi cu familia regalã înainte de a demara acest proiect, deºi aºa s-a zvonit: "De ce sã discut cu familia regalã? Nu mã intereseazã punctul lor de vedere", ne-a declarat intrigat Nicolaescu. Discuþia redeschide vechile rãni. În 1989, când a lansat filmul "Oglinda", Regele Mihai a fost nemulþumit de felul în care Nicolaescu l-a prezentat publicului: "Totul a pornit de la un punct de vedere pe care Regele Mihai l-a exprimat unui ziarist canadian cãruia i-a declarat cã l-am arãtat într-o luminã proastã în film. Canadianul a venit ºi mi-a spus ce s-a întâmplat: "I-am povestit regelui cã eu am vãzut filmul ºi cã nu mi s-a pãrut cã ar fi fost pus într-o luminã proastã. La care regele mi-a dat un rãspuns foarte ciudat: «Pãi nu ai vãzut cât m-a pus sã fumez?»". Eu îl cunosc pe Mihai din 1942-1944. Eram copil, aveam vreo 12-13 ani, el cu 9 ani mai mare ca mine. Am rãmas uimit când am auzit punctul lui de vedere. Pentru cã eu ºtiam cã fuma cel puþin cinci þigãri pe zi, Marlboro. Poate cã în film pãrea cã fumeazã mai mult, dar asta s-a întâmplat, pentru cã actorul care îl juca în film pe Mihai, Vâlcu, era mult mai relaxat în momentul în care aprindea o þigarã. ªi atunci i-am zis: «Fumeazã, bãiatule!», mai ales cã ºtiam cã Mihai fuma ºi el."

L-am pedepsit niºte ani
Trecerea anilor ºterge însã supãrãri ºi mai mari. Aºa s-a întâmplat cu actorul Florin Piersic, cu care nu a mai colaborat ani de-a rândul, pentru cã… aveau viziuni diferite asupra muncii lor: "Pe Florin eu l-am pedepsit niºte ani, dupã ce m-a pãcãlit la douã filme. La «Lupta pentru Roma» (1968) ne-am dus la Berlin. ªi producãtorul mi-a spus: «Domnule, eu vreau sã-l iau pe Florin sã-l trimit în America ºi sã-l fac un mare actor». Eu i-am spus atunci lui Piersic sã fie atent cã producãtorul a pus ochii pe el ºi cã o sã ajungã în State. La Berlin Florin mã întreba însã în fiecare zi când primeºte diurna. I-am spus ºi eu sã o lase naibii de diurnã! Aveam ce mânca, ce bea. Care era problema? Nu puteam sã mã duc sã-i cer producãtorului diurna. ªi apoi, într-o zi, a venit producãtorul la mine ºi mi-a arãtat lista de cheltuieli fãcutã de el. Era inimaginabilã! Invitase 7-8 inºi la masã, au mâncat icre negre ºi a iscãlit. El credea cã se rãzbunã aºa. Producãtorul nici nu a vrut sã mai audã de el. A fost pierderea lui. A doua oarã eram pe platourile de la «Mihai Viteazul» ºi i-am dat drumul sã plece la o filmare, dar i-am spus cã a doua zi de dimineaþã, la ora 7:00 sã fie la treabã. A venit regizorul de la cealaltã filmare la care trebuia sã ajungã ºi mi-a spus cã nu i l-am trimis pe Florin. «Cum sã nu þi-l trimit», i-am spus. «Ieri am discutat cu el ºi i-am dat o maºinã». Bãiatul se dusese cu o fufã nu ºtiu pe unde ºi nu a mai ajuns unde trebuia. Atunci i-am spus cã nu mai lucreazã cu mine. Dar acum au trecut toate astea. Au trecut anii...", se amuzã Nicolaescu. Acum este gata sã-l distribuie pe Florin Piersic în urmãtoarea sa producþie, "Candele de zãpadã", aºa cum îºi doreºte ºi Corneliu Vadim Tudor, care semneazã scenariul filmului. Ba chiar, dacã tribunul îi va cere, în film ar putea fi cooptatã ºi Oana Zãvoranu: "Pe Zãvoranu nu o cunosc, dar e frumoasã. Aºa cã rãmâne de vãzut", îºi dezvãluie din nou Sergiu Nicolaescu slãbiciunea pentru eternul feminin.


Dor de filmãri
"Candele de zãpadã" a câºtigat concursul de scenarii organizat de CNC în urmã cu patru ani. Filmul, în care am putea sã-l vedem atât pe Florin Piersic (foto), cât ºi pe Oana Zãvoranu, spune povestea unor familii celebre din perioada interbelicã. Nu ar fi pentru prima datã când Florin Piersic ar juca într-o producþie alãturi de apriga Zãvoranu. Marele actor a fost invitat special în telenovela "Lacrimi de iubire", experienþã despre care declara la acel moment: "La urma urmei, de ce n-aº fi fost curios, chiar tentat sã interpretez un rol în aceastã telenovelã care mi-a dat ocazia sã intru din nou pe platourile de filmare, locul unde m-am simþit atât de bine în cele patruzeci ºi ºase de apariþii în filme româneºti?". Totuºi, în ultima vreme, Piersic s-a concentrat pe teatru. De altfel, îl vom putea vedea în spectacolul "Peer Gynt" dupã opera omonimã a lui Henrik Ibsen, cu care va avea o reprezentaþie la Sala Palatului, în cadrul Festivalului Artelor din Bucureºti, desfãºurat în perioada 2-9 noiembrie.

Nu cred ca Florin Piersic ar fi putut juca in filme sub comanda lui Nicolaescu. Sunt doua personalitati structural diferite. Pe Nicolaescu, cu rigurozitatea lui, l-ar fi scos din minti nevoia permanenta de a improviza a lui Piersic!

De fapt, exact asta s-a întâmplat în cazurile relatate mai sus - doar cä nu la cadru, ci prin jurul lui! ;)

Poate ar fi ajuns sa se bata amandoi pe platoul de filmare ! :lol:

Gérard Depardieu filmeazã în România un remake dupã un film de-al lui Sergiu Nicolaescu

“Este, probabil, primul remake al unui film românesc”, a declarat Giuliano Doman, producãtor la Tandem Films, despre pelicula “Condamnat la viaþã”. ªi aceasta, ca ºi iniþiala “Atunci i-am condamnat pe toþi la moarte”, regizatã de Sergiu Nicolaescu în 1972, se bazeazã pe proza lui Titus Popovici, “Moartea lui Ipu”.
Schimbarea de titlu a fost decisã de regizorul Bogdan Dumitrescu (regizorul “Thalassa, Thalassa”, premiat la Valladolid ºi Rotterdam în 1995) ºi de cel care va adapta scenariul iniþial, semnat tot de Titus Popovici, Anuºavan Salamanian, cunoscutul inginer de sunet, autor de coloane sonore ºi compozitor. El a semnat ºi scenariile de la “Ciuleandra”, “Ultima noapte de dragoste ºi “Osânda”.
“Aproape sigur, rolul iniþial jucat de Amza Pellea va fi interpretat de Gérard Depardieu”, explicã Doman, care susþine ºi cã Harvey Keitel sau Michele Placido va mai avea un personaj de interpretat în “Condamnat la viaþã”. Publicitate
“Copilul, personajul principal, din cauza lui Depardieu (cu care are destule scene ºi dialoguri - n.r.), va fi probabil francez”, detaliazã Doman; producãtorul a mai declarat cã încã nu a început castingul pentru actorii români, dorind sã aibã întâi numele mari asigurate. Filmãrile vor avea loc în perioada iulie-septembrie 2009.
În cazul în care se va folosi peliculã, directorul de imagine al lungmetrajului va fi Florin Mihãilescu (“Orient Express”, “A 11-a poruncã”), însã producãtorul nu s-a decis încã. “Fiind vorba de multe filmãri care implicã un copil, ar fi poate mai sigur sã tragem cu mai multe camere, caz în care digitalul ar fi de preferat”, spune Doman. Tot potrivit lui, 35% din buget provine de la Centrul Naþional al Cinematografiei, iar restul, din fonduri proprii.
Scenariul iniþial se concentra asupra relaþiei dintre Ipu (Pellea), nebunul satului, ºi un bãiat (Cristian ªofron), care, tarat de pierderea fratelui sãu, se refugiazã într-o lume imaginarã. Acþiunea se petrece într-un sat transilvãnean în ultimele zile ale ocupaþiei germane. Un militar neamþ e ucis, iar localnicii sunt ameninþaþi cu decimarea dacã nu dau în vileag vinovatul. Ipu acceptã sã ia vina asupra lui în schimbul unei parcele de pãmânt ºi a unei înmormântãri luxoase, la a cãrei repetiþii þine sã asiste. Însã nu el, ci finalul ocupaþiei va avea ultimul cuvânt.

Interesant! Astept cu mare curiozitate sa vad filmul !

super tare... si eu astept cu interes...

Ion Iliescu in campanie electorala pentru Razvan Theodorescu si Sergiu Nicolaescu

de Luminita Parvu (HotNews.ro)

Presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu a iesit, duminica dimineata, sa stranga voturi pentru garda veche si colaboratorii din PSD.

Iliescu a facut o plimbare prin parcul Herastrau pentru a promova candidatii pentru sectorul 1. Cum parcul a fost mai mult pustiu din cauza frigului, la pas, Iliescu a depanat amintiri din anii '60-'80 mai mult cu candidatii Razvan Theodorescu, Sergiu Nicolaescu si Adrian Severin. Plimbarea electorala nu a avut prea mare succes - doar cativa pensionari care mergeau grabiti pe aleile pustii au dat mana cu Iliescu si si-au exprimat regretul dupa vremurile trecute.
Fara fastul de campanie cu care ne-a obisnuit PSD, fara tineri care sa imparta sepci, fulare, baloane sau alte materiale de promovare a candidatilor, Ion Iliescu, incadrat de Razvan Theodorescu, Sergiu Nicolaescu, Adrian Severin si conservatorul Marius Marinescu au pornit la strans de voturi prin Sectorul 1. Strategia staff-ului de campanie al celor patru candidati s-a rezumat la a merge cu cativa pasi in fata, abordand putinii pensionari cara au iesit din casa, impartind pliante astfel incat, candidatii sustinuti de Ion Iliescu sa aiba tinte precise.
In parcul Herastrau, Iliescu a depanat aminitri cu cativa pensionari, vechi sustinatori ai partidului si le-a prezentat acestora candidatii.
"Speranta trebuie pastrata intotdeauna, important este ca oamenii sa perceapa evenimentele si sa aleaga. Urmarind asa mersul vietii se poate face asa un bilant cand a fost mai adunata lumea, cand au fost mai asezate lucrurile, pe vremea guvernarii PSD a fost liniste si stabilitate. Acum, oamenii de asta au nevoie de stabilitate, de aceea trebuie sa iesiti la vot. Am iesit la plimbare cu candidatii sa vi-i prezint: domnul Theodorescu si domnul Sergiu Nicolaescu...".

Nimic din fastul de altadata si nimic din masele care se calcau in picioare sa-l vada si sa-i ofere flori lui Ion Iliescu. Doar o doamna care mergea grabita spre casa s-a oprit cateva minute sa-i ofere o floare de liliac si sa-si exprime respectul fata de fostul presedinte al Romaniei.

Normal ca era liniste pe vremea PSD-ului. Stiti ce liniste este intr-o casa care tocmai este jefuita? Poti sa auzi si musca.
Dupa aia, cand apar proprietarii, aprind lumina si vad paguba, atunci vin urletele si tipetele si gata, s-a dus linistea.

Am parcurs cat de cat acest topic si nu-mi vine sa cred, pur si simplu mi se pare foarte nedrept ca un om ca Sergiu Nicolaescu sa fie ponegrit in asemenea hal. Oameni buni, omul acesta inseamna enorm pentru cinematografia romaneasca. Putina decenta! Omul acesta a creat filme iubite de toti, bine, mai putin voi, care vad ca spuneti ca tot ce-i "de Nicolaescu" e prost din oficiu.
Sa nu uitam ca filmele sale sunt primele in topurile celor mai vizionate filme romanesti. De ce s-ar intampla acest lucru daca omul nu ar fi apreciat de milioane de romani iubitori de film? Si ma gandesc la productiile recente. Am vizionat la cinematograf atat Orient Expres cat si 15 sau Supravietuitorul. Sali aproape pline. Am cumparat discurile Adevarului cu filmele sale doar pentru ca am avut pile la chiosc! Se dadeau in cateva ore. Cum asa, daca omul e asa cum il improscati voi cu venin?
Sa lasam mania proletara deoparte si sa gandim obiectiv. Omul are merite uriase, chiar daca este evident ca nimeni nu e perfect.
Nu vreau sa creez conflicte inutile spunand ca ceilalti regizori nu sunt si ei valorosi, doar ca imi pare rau sa vad cum mari romani sunt aruncati pur si simplu la gunoi la batranete. Asa suntem noi, nu ne apreciem niciodata valorile. Haideti sa-l reevaluam, de data asta prin criterii obiective!

Sergiu Nicolaescu: "Am intrat în Parlament prin Revoluþie"


Agerpres, 16 noiembrie

Regizorul Sergiu Nicolaescu, candidat la Senat din partea Alianþei PSD+PC, a declarat cã a intrat în Parlament prin Revoluþie, iar în ultimii patru ani, când n-a mai fost senator, i-au lipsit acþiunile fãcute pentru populaþie, pentru oamenii care au fãcut Revoluþia.
Intrat în Parlament încã din 1990, regizorul a ocupat funcþia de senator pânã în 2004, când a decis sã nu se mai implice în viaþa legislativã.

Descriind perioada 2004-2008 drept un gest ‘egoist‘, Sergiu Nicolaescu a afirmat cã vrea sã se reîntoarcã în Parlament pentru cã este nevoie de el ºi pentru cã simte cã mai are multe lucruri de fãcut ºi de spus.
El a subliniat cã un politician nu poate fi credibil în ochii alegãtorilor decât prin fapte. Dacã în mandatele trecute de parlamentar, Nicolaescu a ales sã reprezinte Braºovul, Focºaniul sau Aradul, la alegerile din 30 noiembrie el va candida în colegiul 1 din sectorul 1 al Capitalei, zona în care ºi locuieºte. El a susþinut cã existã ºi candidaþi care vor sã intre în legislativ doar din ambiþia de a fi parlamentari.

Proletari din toate tarile, uimiti-va!

@civica
stii cine e in topul celor mai bune vanzari in muzica din romania? guta, regele manelelor. Daca succesul la public egal valoare atunci respect!
cei care vin la filmele lui nici-o-lae-scu sunt cei educati pana in revolutie cu filmele lui, deci proletarii de care vorbesti. Mânia celor de aici e asadar departe de a fi proletara.

hai sa-l reevaluam: in afara filmelor care au rezistat regiei lui prin efortul actorilor, sa zicem Osanda si Atunci i-am condamnat pe toti la moarte, ce alte filme bune mai propui? Alea cu Lascarica?
Da' ai vazut ca daca esti Limba ti se taie nasul, nu? Aviz.

Led-Ze-Pencil

Propun mai multe filme, sortate pe genuri. Umila mea parere e ca sunt foarte reusite. Cele pe care le-ai amintit deja nu le mai scriu, din moment ce chiar si tu le recunosti valoarea.

Filme istorice: Mihai Viteazul, Mircea, Nemuritorii, Noi cei din linia intai, Oglinda
Filme de aventuri: Seria Comisarul, evident
Comedie: Nea Marin Miliardar

Desigur ca nu e suficient criteriul publicului, dar totusi e un argument forte. Te contrazic in privinta publicului filmelor marca Nicolaescu, am vazut numerosi tineri la cinema. Multi tineri au cumparat si discurile de la Adevarul, daca nu crezi verifica mesajele de pe site-ul Filmelor Adevarul.
Tinerii vor sa vada un Comisar, un film istoric regizat de Sergiu Nicolaescu, plus creatiile altor regizori, cum ar fi comediile spumoase marca BD si filmele de aventuri cu Margelatu.

cand nu ai carne macra, mai rozi si cate un ciolan uscat.

astea sunt PRINTRE filmele de referinta ale cinemaului romanesc. e trist ca sunt comparate cu ciolane.

Hmm ... faci reclama la Adevarul bag de seama :lol:

Am auzit ca "maistrul" Sergiu va face un film dupa scenariul de teatru Poker scris de Adrian Lustig. Eu unul am vazut piesa la Teatrul de Comedie si mi-a placut, a fost o comedie acceptabila.
Cred ca va fi primul film regizat de acest monstru al cinematografiei pe care il voi vedea (dupa Nea Marin).

filmãrile la "Poker" ar fi trebuit sã aibã loc în luna mai, dar Sergiu nu s-a mai înþeles cu producãtorul, aºa cã nu se ºtie când ºi dacã se mai face. Din câte am citit în presã, omul se concentreazã acum pe "Candele de zãpadã".

va fi un film foarte bun, avand in vedere succesul piesei de teatru si participarea lui Lustig ca scenarist. Ce tot pornim cu prejudecati la adresa dlui. Nicolaescu? Normal ca totul ni se pare prost daca ne gandim din prima ca va fi asa!

Nu stie, cä n-are de unde - omul îsi exprimä o dorintä profund sentimentalä, bazatä pe emotii, nu pe ratiune... E evident cä va fi un film foarte slab - si nu din cauza "prejudecätilor" sau a "autosugestiei" noastre - ci pur si simplu pentru cä bietul Sergiu e epuizat, efectiv nu mai are resurse (si nu de azi, de ieri, ci de treizeci si doi de ani!) Iar Lustig nu prea stie sä construiascä scenarii - la "Nuntä mutä" era plin de intentii bune, finalizate doar partial... Asta e, încä un film românesc ratat... N-o sä murim noi din asta, dar päcat de bani, cä nu ne dau afarä din casä.

N-are, mä Maffy, nimic! :D Civica85 îl admirä foarte mult pe Sergiu, crede cä ar stäpâni cât de cât meseria, asa cä îsi imagineazä cä Pokerachele are unele sanse infime sä nu iasä la fel de penibil ca toate sergiulismele post-1985... Si s-a exprimat mult mai categoric decât era cazul... Totul e o chestie de semanticä si de verbiaj, n-are nici o legäturä cu profesiunea sau arta filmului.

hm, eu am auzit ca un actor din piesa, pe care nicolaescu vrea sa-l pastreze si in film, se gandeste serios sa refuze aceasta "onoare"

Interesant - dar... oare cine? Dutu si Jorj sunt nedespärtiti de Serj, Val nu refuzä nimic, nici chiar Barne si Daneliuci.... Mai rämân doar fätucile alea, trei pe-un rol... :?

Da, Pitbull, cam asa e. Doar ca dupa mine filmele lui Sergiu aparute dupa 1985 sunt bunicele, ce-i drept cu cateva exceptii. RECUNOSC, au fost si filme mai bune facute in Romania, cum ar fi cele de Mungiu, Puiu, Caranfil sau Porumboiu.

Punctual, iata ce impresie am:

- Noi, cei din linia 1: nota 8

- François Villon - Poetul vagabond: nota 7

- Mircea: nota 8

- Coroana de foc: nota 6, aici am citit ce-ai spus anterior si ai dreptate, cred si eu ca e sub celelalte istorice.

- Oglinda: nota 8, mai mult pentru acuratetea cu care sunt prezentate faptele

- Punctul Zero: nota 5, e slabutz in comparatie cu celelalte

- Triunghiul Mortii: nota 6, se vede ca e cam lalait, lungit inutil, dialogurile se vede ca sunt scrise de Vadim

- Orient Express: nota 8, e o poveste emotionanta, muzica e bine aleasa

- 15: nota 6, nu mi-au placut decat anumite secventze

- Supravietuitorul: nota 7, mi se pare bunicel, dar ma asteptam la mai mult

unu' caruia ii e frica de dialoguri idioate :D

:D Sergiu Nicolaescu impotriva tinerei femei politician :D

Ionel Dancu (Romania Libera)

Regizorul Sergiu Nicolaescu, candidat PSD, a criticat sambata femeile tinere acuzandu-le ca se ocupa de cariera politica in loc sa isi asume rolul de mame. Afirmatie taxata pe loc de tinerele candidate.

Intr-un interviu acordat Agerpress, regizorul Sergiu Nicolaescu a criticat "fetele tinere" care-si doresc sa acceada in Parlament. Nicolaescu a tinut sa remarce ca pentru femeile tinere care doresc sa devina senator sau deputat "altceva pe lume nu mai exista, nu au loc sa faca copii, se gandesc sa fie parlamentari, senatori si asa mai departe".
Candidat din partea Aliantei PSD-PC in Colegiul 1 senatorial din Bucuresti, Nicolaescu pledeaza pentru reducerea numarului de femei-politician, dar si pentru ca femeile care ajung sa fie parlamentari sa se apropie serios de varsta senectutii. El spune ca "fara discutie" in politica trebuie sa fie "cateva" femei, dar si acelea sa fie "mai in varsta, nu sa faca cariera politica". "Ma uitam la doamna Clinton in SUA, mi-a stat mintea in loc! Clinton la vremea lui n-a fost un presedinte, daramite nevasta sa", este argumentul suprem aruncat in joc.

In actualul Legislativ, femeile se regasesc doar in proportie de 10%. Deputatul PD-L Raluca Turcan ne-a declarat ca mentalitatea lui Nicolaescu este "invechita", "depasita" si a apreciat ca acesta "nu s-a adaptat, acum exista egalitatea de sanse intre femei si barbati". Unei femei ii este mai greu sa performeze politic deoarece "are de-a face cu unii barbati cu mentalitatea domnului Nicolaescu", ne-a explicat Turcan. Pentru candidata PNL la un post de deputat in Capitala, tanara Alina Gorghiu, cariera politica a unei femei nu este conditionata de copii, iar "politica nu mai este de multa vreme arena exclusiva a barbatilor". Senatorul PC Silvia Ciornei a fost amuzata de afirmatiile regizorului, spunand: "Eu am investit pana acum in cariera politica si nu regret". Ciornei a precizat ca unei femei ii este mai greu decat unui barbat sa obtina acordul partidului pentru o candidatura la Parlament. Candidatul PNL pentru un post de deputat in Braila, Diana Tusa, a apreciat ca trimiterile la "copii si cratita nu il onoreaza deloc" pe Nicolaescu, ea anuntandu-l ca arma femeii in politica este integritatea.

Are dreptate! Ajunge cate nesimtite gen Irina Loghin, Elena Udrea, Elena Basescu, Oana Zavoranu polueaza mediul politic!

serge e un fel de mascul feroce :D

http://www.politicatv.ro/cat/video/s...eo/pagina/176/

Iatã un interviu proaspãt dat de Nicolaescu pentru numãrul din decembrie al revistei TANGO.

L-am admirat dintotdeauna, am vazut aproape toate filmele pe care le-a regizat, i-am citit interviurile, l-am urmarit in interventiile televizate. Nu m-am indoit de profesionalismul sau, dar, in acelasi timp, mi l-am imaginat ca pe un om foarte dur. Aveam senzatia ca stiu totul despre el. M-am inselat. Abia dupa acest interviu am realizat, de fapt, ce se ascunde in spatele imaginii sale si am aflat, din povestile sale fascinante, de unde vine izvorul nesecat al inspiratiei celui mai prolific regizor roman, Sergiu Nicolaescu.

Tango: Toata lumea va admira stilul foarte precis de a lucra, vi se spune des ca lucrati ca un neamt. Asa ati fost crescut sau v-ati autoeducat?

Sergiu Nicolaescu: Sigur ca amandoua s-au combinat. Exemplul tatalui meu, pe de-o parte, si propria mea fire, pe de alta parte. Eu sunt pe jumatate machedon, iar ei sunt foarte darji. Cateodata, in sens negativ. De pilda, in perioada legionara, ei au fost foarte implicati. Erau de-a dreptul fanatici. Erau patrioti, dar cauza era negativa. De aceea a si disparut miscarea. Dar asta e o alta poveste.

Tango: Erati la fel de meticulos si in copilarie?

S.N.: Da. De mic copil eram foarte bine organizat. Jocurile mele aveau o istorie, niste reguli pe care le scriam seara, acasa. Niciodata nu stricam vreo jucarie, din contra, le reparam pe ale altora.

Tango: Ati avut o copilarie frumoasa?

S.N.: Am avut o copilarie fantastica. A fost cea mai frumoasa perioada din viata mea. Eu adolescenta nu am avut, dar copilaria a fost de vis. Stateam la Timisoara, pe strada Paris, langa linia tramvaiului 4, iar dincolo de sine era un maidan. Ei, tot terenul acela era domeniul meu. Aveam o gasca de 38-40 de prieteni cu care ne jucam de dimineata pana seara. Si tot ce am trait acolo mi-a influentat existenta ulterioara. Mai toate filmele mele contin cate o frantura din acei ani.

Tango: Stateati de dimineata pana seara afara? Nu erati la scoala?

S.N.: Pe timpul razboiului, scoala se facea doar 3 luni pe an. Si restul de 9 luni eram liberi sa ne jucam.

Tango: Care ar fi primele amintiri pe care le aveti din copilarie?

S.N.: Jocurile teribile. Inca de la Targu-Jiu, unde am stat primii cinci ani de viata. Ne jucam pe malul Jiului. Apoi tata, care era inginer de drumuri si poduri a fost mutat la Timisoara.

Tango: Ce relatie ati avut cu tatal dumneavoastra?

S.N.: Din pacate nu una foarte apropiata. Tata lipsea foarte mult de acasa. Abia prin ’58, cand ne-am mutat in aceeasi cladire, am reusit sa-l cunosc mai bine. Tata muncea foarte mult. Eu cu el seman. Eu tot ce fac, fac prin munca. Munca asidua. De aceea multi ma invidiaza, dar nimeni nu ma imita.

Tango: Banuiesc ca nu intelegeati programul foarte incarcat al tatalui dumneavoastra...

S.N.: Intr-adevar. Mama era o femeie foarte sentimentala si a suferit foarte mult din cauza lipsei tatei de acasa.

Tango: Sa inteleg din tonul vocii dumneavoastra ca legatura cu mama a fost mult mai puternica...

S.N.: Categoric... Am iubit-o enorm. Era o femeie extraordinara. De un patriotism iesit din comun. De cand eram copil de tata, mama ma legana si imi canta cantece patriotice. Azi poate parea o scena stupida. O mama tanara, de 20 si ceva de ani, care-si iubea copilul si tara. Ma bucur enorm ca a apucat sa vada succesul meu in lumea filmului. Si astazi, daca ma duc la cinematograful Patria, o vad pe mama la toate premierele mele, pe acelasi loc, extrem de mandra si fericita.

Tango: Parintii v-au tinut din scurt?

S.N.: Nu. Am avut parte de o libertate totala din partea lor. Tata nici nu a stiut cand am terminat liceul. Ma intreba „dar tu in ce clasa esti?“. Niciodata parintii mei nu au fost la scoala unde invatam. Nu era nevoie. Invatam foarte bine si ei aveau incredere in mine.

Tango: Cum era liceanul Sergiu Nicolaescu?

S.N.: Fiindca traiam momente zbuciumate ale istoriei, nu puteam fi prea calm. I-am admirat si respectat mereu pe nemti, dar, in acelasi timp, ma bateam cu ei. A ramas celebra o bataie intre liceul nostru si cel german. A venit si Antonescu atunci sa potoleasca spiritele. In 1940.

Tango: Dar ce motive aveati sa va bateti cu elevii nemti?

S.N.: Ne era ciuda pe lucrurile pe care le aveau. Ei aveau uniforme, noi nu, ei aveau cursuri de aeromodelism, faceau sport, primeau din Germania tot felul de materiale... Si totul a pornit de la noi: am aruncat cu rosii intr-un grup de la liceul german ca sa le patam uniformele acelea impecabile. Dupa cateva zile m-au prins singur si m-au batut, astfel incat mama nu m-a mai recunoscut. Apoi ne-am luat revansa si ei au venit cu tot liceul peste noi. Dupa incident ne-au inchis liceul si ne-au luat la intrebari, stiau ca eu pornisem totul. Si am fost sincer, le-am spus celor de la Bucuresti care facusera ancheta ca ne era ciuda pe nemti, ca ei aveau uniforme, ca ei aveau conditii... Cand ne-au redeschis liceul aveam si noi uniforme... Oricum, ii admiram foarte tare pentru cat erau de bine organizati. Mult mai tarziu, cand am ajuns in Germania, am observat ca eu devenisem mai neamt decat ei.

Acea perioada a copilariei a fost universitatea mea de cinematografie

Tango: Ati avut o copilarie extrem de activa inteleg...

S.N.: Categoric. Descoperisem, de exemplu, pe dealul de langa noi, o intrare in subteran care ducea la toate cladirile importante din Timisoara. Erau subteranele turcesti. Toate cladirile mari actuale fusesera cladite pe vechile fundatii turcesti. Si noi intram peste tot. In sinagoga, in cazarmi, in alte licee, peste tot. Eram exploratori. Mai mult, am descoperit ca reteaua de subterana trece pe sub Bega si ducea la Lugoj, la 50 de kilometri distanta de Timisoara. Era o subterana in care puteai sa mergi calare. Dar erau si parti surpate, in care se putea inainta numai pe burta. Ne taram centimetru cu centimetru, cu lumanari aprinse pentru a verifica cantitatea de oxigen.

Tango: Dar nu era extrem de periculos? Cati ani aveati?

S.N.: Eu 8-9 ani, dar aveam si pusti de 4-5 ani cu noi. Odata ni s-a intamplat ceva destul de grav. Cum inaintam noi pe burta, la un moment dat s-a stins lumanarea. Si am dat retragerea. Din pacate, in coada era un copil de 5 ani care nu stia cum sa se mai intoarca. Am inceput sa-i descriu fiecare miscare pe care o are de facut, dar nu era usor. Ba mai adormeam din lipsa de aer, ba ne mai trezeam si continuam, iar adormeam. Am reusit sa iesim abia dupa doua zile in care nu am mancat, nu am baut. La gura de intrare erau adunati pompieri, politisti, parintii mai mult morti decat vii, de ingrijorare... Nu mai sperau sa ne gaseasca teferi... Si chiar am fost la un pas de moarte.

Tango: Ati mai avut si alte patanii?

S.N.: Oho... De pilda, tot cu prietenii mei obisnuiam sa furam. Ce? Obuze. Arme. Uniforme. Dadeam cu ciocanul si scoteam din obuz praful de pusca. Erau ca niste macaroane carora le dadeam foc in mijlocul strazii, in spatele fetelor. Iar cu armele furate trageam. Nimeni nu ne intreba nimic, nimeni nu ne-a prins niciodata. Apoi mergeam in groapa de gunoi, tot in cautare de obiecte speciale. Filmarile mele prin gropile de gunoi ale Bucurestiului de acolo s-au inspirat.

Tango: Dar ce cautati dumneavoastra acolo?

S.N.: Noi cautam cauciuc sa facem prastii. Si apoi vara plecam in munti, cate 2- 3 luni. Tot asa, pe la 10-11 ani. Ne luam de acasa provizii si cand se terminau mai impuscam cate un animal, il pregateam la foc... era senzational. Iar cand ploua, ii adunam pe toti in jurul meu si le povesteam aventurile mele fantastice din primul razboi mondial. Pure fictiuni, evident. Dar asa mi-am antrenat imaginatia. Pe baza unor evenimente reale. Imi place sa spun ca acea perioada a fost universitatea mea de cinematografie.

Tango: Desi nu erati nici la liceu...

S.N.: Eu am terminat liceul in doi ani. Am facut de doua ori doua clase intr-un an. Am terminat liceul la 16 ani, am dat la trei facultati, am intrat la toate trei, dar am plecat la marina. Visul meu a fost intotdeauna sa fiu ofiter de marina. Stiam pe dinafara toate navele de razboi, cu date precise, numar de tunuri, de ofiteri. Am intrat primul pe toate unitatile militare. Dar pe 5 ianuarie 1948 l-au arestat pe tata si m-am reformat de la Marina, dupa nici doi ani de scoala. A trebuit sa ma angajez ca muncitor ca sa intretin casa. In toamna aceluiasi an am intrat la Politehnica. Vroiam sa-mi continui studiile, chiar daca lucram in fabrica si faceam sport de performanta. Am trait clipe grele, si la marina si dupa aceea. Tot ce era mai prost in acea perioada am trait eu. Acum, privind in urma, nu-mi vine sa cred prin ce am trecut.

Tango: Dar de ce ati vrut sa terminati liceul mai repede?

S.N.: Ma simteam prea matur ca sa mai stau pe bancile scolii. Aveam deja experienta eliberarii orasului. M-am implicat in asediul si eliberarea Timisoarei..

Tango: Cum? Ce ati facut?

S.N.: Nu vreau sa spun mai multe. Nu am vorbit niciodata nici de asta, nici de copilaria mea, pentru ca astazi astfel de intamplari pot parea absurde, pot parea mincinoase. Nu stiu nici macar daca sunt interesante pentru cineva. Doar in filmele mele se intalnesc experientele mele de atunci. In „Duelul“, de exemplu, am „inventat“ o banda de copii exact ca banda mea. Cu tot cu subsolurile noastre.

De trei ori am dus revolverul la tampla si am apasat pe tragaci

Tango: Apropo de filme. Va duceati la cinematograf in copilarie ?

S.N.: Enorm de mult. Furam de acasa o sticla de cognac, de lichior, ii dadeam celui de la intrare si ma lasa toata ziua in cinematograf. Vedeam o pelicula de 4-5 ori la rand. Chiar cand inca nu stiam carte. Ma rugam de cate cineva mai amabil sa-mi citeasca subtitrarea. Si daca ma intreba cineva cum e un anumit film, calculam cate zile m-am gandit eu la acel film. Daca ma gandeam 3-4 zile, era bun. Daca ma gandeam mai mult de o saptamana, era exceptional. Daca in clipa cand ieseam de la cinema deja ma gandeam la altceva, era clar. Pana azi tot asa clasific peliculele pe care le vad.

Tango: Totusi, de ce nu vreti sa povestiti tot ce vi s-a intamplat? Multe lucruri le treceti sub tacere.

S.N.: Am trait din plin istoria. Dar, din pacate, am vazut ca e neinteresant astazi. Spun doar ca nu am avut adolescenta. Am intrat direct din copilarie in maturitate. Dur de tot. Scoala razboiului este extrem de nemiloasa.

Tango: Si ce lasa in urma?

S.N.: O indiferenta totala fata de viata. Cel putin mie asa mi-a lasat. Eu aveam de mic un revolver in casa, de care mama stia. Si de trei ori l-am luat si «m-am jucat» cu el. Adica de trei ori l-am dus la tampla si am apasat pe tragaci. Atatea parale dadeam pe viata mea. Va suna cunoscuta tema din «Supravietuitorul»? Teoretic, nu aveam niciun motiv sa o fac, dar aveam o lehamite fata de tot. Nu ma gandeam nici la mama, nici la nimic.

Tango: Atunci de ce nu ati mers pana la capat?

S.N.: Am considerat ca asa mi-a fost destinul. Ca, poate, am un scop de atins in viata. Si mi-am propus teluri. Pe care le-am indeplinit intotdeauna. Si apoi mi-am descoperit marea dragoste. Cinematografia. Si acum mai vreau sa fac filme. Nu mi-e frica de moarte, dar as vrea sa mai traiesc sa fac cateva filme. Desi nu mai sunt acelasi...

Tango: Ce vreti sa spuneti?

S.N.: Pana in ianuarie 2008, pana sa am accidentul acela stupid, ma simteam extraordinar de tanar, aveam aceeasi putere ca la 30-40 de ani, nu era nicio diferenta. Am trait mereu in lumea mea, a filmului, si nu aveam varsta. Dar in decembrie 2007 am cazut pe scari, mi-am spart capul si de la un hematom am ajuns sa ma opereze pe creier de doua ori. Si am revenit la stadiul de copil mic. Am luat totul de la zero. Am invatat sa merg din nou, sa vorbesc din nou, imi repetam in cap „Desteapta-te, romane“ si ma chinuiam sa-l recit, ma gandeam la colegii mei de regie si asa am pronuntat primele nume: Blaier, Pita, Mihu... La 78 de ani am invatat sa scriu din nou... nu mai stiam nimic... era o senzatie cumplita. Am avut o doctorita extraordinara la spitalul Elias, doamna Dimulescu, care a fost foarte atenta cu mine. Dar totul a depins de vointa mea. Si am luat recuperarea ca pe o alta munca. Trei luni de zile de munca asidua. Gimnastica fizica si gimnastica mintii. Le fac si azi, zilnic. Medicii nu au crezut nicio clipa ca imi voi mai reveni. Inainte de prima operatie eu eram complet paralizat...

Tango: Ati luat acest episod ca pe o incercare data de „sus“?

S.N.: Daca a fost mana lui Dumnezeu, a fost rau cu mine. Nu meritam aceasta ultima «surpriza». Nu am tradat pe nimeni, nu am facut niciodata nimic urat. Am avut o repulsie pentru rau, pentru urat. Mi-a placut intotdeauna frumosul, mi-am propus mereu sa traiesc fara sa deranjez pe nimeni. Dar acum m-am schimbat. Nu mai am rabdare, sunt tot timpul nervos...

Eu am facut Revolutia!

Tango: Poate si politica va face mai nervos...

S.N.: Hai sa clarificam. Eu n-am intrat in politica. Eu am facut Revolutia. Eu am actionat. Nu stateam ascuns, eu am iesit pe strazi de pe 19 decembrie pana in ianuarie. Pe 22 decembrie as fi putut prelua puterea, cand la Comitetul Central, la balcon, a luat cuvantul Verdet si toata lumea l-a huiduit. A luat microfonul Iliescu si li s-a adresat cu „dragi tovarasi“. Au inceput sa strige „jos comunistii“. Le-am vorbit eu. Am spus „sunt Sergiu Nicolaescu“. In clipa aceea, 400.000 de oameni au strigat in cor numele meu „Sergiu, Sergiu“. A fost un sentiment fantastic, cu siguranta cel mai emotionant moment din viata mea. Le-am spus, insa, sa nu mai strige niciodata numele nimanui, ci al tarii. Si au strigat Romania. Apoi i-am dat cuvantul lui Iliescu. Am crezut ca e mai bine sa las politicienii sa conduca Romania. Eu am vrut doar sa fiu ascultat pe problemele culturale. Poate am gresit. Mai ales ca in final, nici la cultura, nici macar la capitolul cinematografie nu m-au luat in seama.

Tango: Cu dumneavoastra presedinte, poate ca n-ar fi fost asa haos...

S.N.: Asta cu siguranta. Dar, vezi, eu nu vroiam sa am puterea. Stiam de la tata ca fiecare trebuie sa faca ceea ce stie mai bine. Iar eu eram regizor si vroiam sa fac filme. Tata lua mereu lucrurile asa cum veneau, nu a regretat niciodata nimic, nici ce a pierdut, nici ce i-au luat. Nu a facut niciodata cerere de retrocedare a proprietatilor luate de comunisti. Ca atare, nu mi-a lasat nimic. Tot ce am de la el e un cavou la Targu Jiu. Mi-a spus mereu: „Mai baiete, daca vrei sa ai ceva, fa-ti singur“. Desi a fost un om bogat.

Tango: Dar de ce a fost arestat tatal dumneavoastra?

S.N.: A fost inchis timp de 7 ani, a muncit la Canal. I s-a inventat ceva, dar adevaratul motiv a fost ca el a fost prezent la plecarea regelui din tara, de la Savarsin. Mai mult, trebuia sa plece cu el. Dar nu a putut sa-si lase familia aici, fiindca mama nu vroia sa merga, iar pe mine nu m-a lasat sa ma duc cu el. Atat stiu de acel episod, altceva nu mi-a povestit. In general, nu-mi povestea si nu ma invata nimic.

Tango: Ati participat activ la Revolutie. Dar ati fost vreodata tentat sa initiati o revolta?

S.N.: Nu. Stiam ca urma sa fie o revolutie. Eu din ‘78 aveam 2 arme in casa. Le-am cumparat si nu le-am declarat. In decembrie 1989 le-am luat si le-am aruncat in curtea ambasadei Germaniei. Mi-era frica sa nu le gaseasca cineva acasa si sa o aresteze pe sotia mea. Oricum, nu mai contau la Revolutie. Erau importante daca reuseam sa fac ceva inainte.

Tango: V-ati gandit la o posibilitate de a-l anihila pe Ceausescu?

S.N.: Teoretic, da. Imi luasem o pusca cu luneta si amortizor. Nu imi inchipuiam neaparat ca am sa pot eu sa-l omor pe Ceausescu. Dar arma aceea reprezenta o speranta. O posibilitate. Dar ca sa fiu sincer, eu nu sunt un om violent. Urasc vanatoarea, o detest. Nu inteleg de ce se omoara acele animale, acele pasari. Dar revenind, nu sunt un om politic. Sunt un om de stanga, dar nu un comunist. Sunt in acelasi timp un om de dreapta, dar nu un bogatas. Imi plac lucrurile juste si nu pot sa accept compromisurile.

N-am avut conducatorii de care aveam nevoie

Tango: Si atunci de ce nu dati cu ei de pamant?

S.N.: Eu dau cu ei de pamant, nu-i iert niciodata. Doar ca ma intristeaza ce vad. Traim acum cea mai cumplita perioada de dupa comunism, un haos total. O gramada de jigodii sunt bagate in politica... Ridicola perioada! O detest. Imi pare rau ca mai traiesc ca sa vad asa ceva. Nu pentru asta am facut noi Revolutia, nu pentru ei. Toate lucrurile au luat o intorsatura sinistra...

Tango: De ce?

S.N.: N-am avut conducatorii de care aveam nevoie. Exista oameni cu calitati, dar nu au ajuns in politica. Noi aveam nevoie de un om care sa faca ordine. Eram o tara proaspata, eram atat de curati, aveam o sansa extraordinara, dar haosul a pus stapanire pe tara.

Tango: Acum se mai poate face ceva?

S.N.: Fiecare ar trebui sa-si faca meseria bine. Eu mi-am facut datoria. Pe fiecare film de-al meu mi-am scos banii si am mai platit alte 30. Ar trebui sa mai fie si altii care sa faca asta. Si avem cativa regizori tineri foarte buni.

Tango: Dar de ce credeti ca s-a nascut acel razboi impotriva dumneavoastra?

S.N.: Nu a fost niciun razboi, niciun conflict. A fost ceva zgomot facut de cei care au avut interes sa iasa in fata.

Tango: Ce ne spuneti despre „Carol“, urmatorul dumneavoastra proiect?

S.N.: Intr-o zi, Sorin Vantu m-a chemat la el si mi-a spus ca imi da un milion de euro ca sa fac 10 documentare istorice si inca un milion pentru orice film al meu. In doua saptamani, cu ajutorul unor istorici, i-am pregatit 10 subiecte, printre care si Carol. Nu l-am mai gasit pe Vantu, asa ca am prezentat proiectele unui om de-al lui de incredere. Iar acesta a inceput sa dea din colt in colt, „sa vedem de unde facem rost de bani“. De atunci nu am mai auzit nimic de la ei. Insa eu ma indragostisem prea mult de proiectul «Carol» ca sa-l abandonez. Asa ca l-am facut cu Media Pro.

Tango: Care este cel mai mare of al vietii dumneavoastra?

S.N.: Cel legat de filmul „Mihai Viteazul“. Negocierile cu Columbia Pictures erau facute, batusem palma pe o distributie fabuloasa, cu Orson Welles, Charlton Heston, Richard Burton, Elisabeth Taylor si eram in avion sa semnez contractul, cand Ceausescu s-a sucit, a hotarat ca vrea productie 100% romaneasca si mi-a oprit avionul pe pista. Ulterior, Titus Popovici (bunul meu prieten, scenaristul care m-a adus pe mine in cinematografie) mi-a spus ca Mircea Albulescu i-ar fi trimis o scrisoare lui Ceausescu. Adevarul era ca insusi Titus, speriat de posibilitatea de a fi sarit din schema filmului, daca cei de la Columbia ar fi venit cu scenaristii lor, a scris acea scrisoare in care recomanda neimplicarea americanilor. Ar fi fost filmul cu cel mai mare buget din istorie, aveam la dispozitie 4 milioane de dolari, pe langa onorariul actorilor...

Acum sunt cu Dana, o fata cu 46 de ani mai tanara

Tango: Haideti sa ne intoarcem la lucruri frumoase. Cand v-ati indragostit prima oara?

S.N.: La gradinita. Aveam doua iubite. Una avea mainile calde si una mainile reci. Ce sa zic, mi-au placut fetele.

Tango: Dar despre familie ce ne spuneti?

S.N.: Acum sunt casatorit pentru a treia oara. Prima oara a durat cateva luni, a doua oara 10 ani. Asta pentru ca lucram impreuna. Ea facea costumele. Meritul ei este ca nu a confundat niciodata viata particulara cu platoul de filmare. Acolo eu eram regizorul, acasa ea conducea totul. Acum sunt cu Dana, o fata cu 46 de ani mai tanara.

Tango: Nu regretati ca nu aveti copii?

S.N.: Enorm. Ca nu am copii, ca nu am nepoti. Sau, cel putin, nu ii stiu. A fost la un moment dat o fata foarte frumoasa, Roxana o chema, proaspat casatorita. Mi-a facut curte. Am trait impreuna o perioada, evident, doar ca amanti, si apoi a disparut. Am cautat-o peste tot. Nimic. Am aflat ulterior ca a plecat din tara si ca a nascut. Planul ei a fost sa faca un copil cu mine, (fara falsa modestie, atunci eram frumos) si sa il creasca cu sotul ei. I-am respectat alegerea, intr-un fel m-a flatat, dar m-a si durut. Nu l-am cautat, insa, niciodata, n-am vrut sa distrug viata nimanui. Iar acum e prea tarziu, n-as mai putea recupera nimic.

Tango: Nu e tarziu sa aveti acum copii. V-ati casatorit de curand...

S.N.: Sunt prea in varsta. Risc sa nu iasa copilul normal.

Tango: Pana de curand spuneati ca nu va veti mai casatori. Ce s-a schimbat?

S.N.: Dana m-a schimbat. E meritul ei. Am petrecut 14 ani extrem de frumosi impreuna. Si repet, e numai meritul ei. Eu cred ca femeia este cea care dicteaza intr-o relatie. Si bune si rele.

Tango: Inainte de aceasta relatie, credeati ca poate functiona un cuplu cu o asa mare diferenta de varsta?

S.N.: Nu, nici acum nu cred. Sunt doar putine exceptii. In cazul nostru, pana acum nu am simtit niciodata diferenta de varsta. Sunt totusi 46 de ani. Dar eu m-am simtit mereu tanar. Si ea m-a facut sa ma simt asa. Dar asta nu se poate la infinit. Varsta isi spune, pana la urma, cuvantul. Uneori ma simt vinovat fata de ea, avea si ea dreptul la o familie, la viata normala.

Tango: Dar poate pentru ea normalitatea sunteti dumneavoastra...

S.N.: Da, asa ma face sa simt...

Tango: O ultima intrebare: ce inseamna femeia pentru dumneavoastra?

S.N.: Mama.

Acum inteleg numele topicului "Tunarul nr 1 al filmului romanesc".

Nicolaescu, talpã la Depardieu

Celebrul actor francez va juca în „Condamnat la viaþã”, un remake al peliculei „Atunci i-am condamnat pe toþi la moarte” de Sergiu Nicolaescu. Românul afirmã cã nu va permite ca sã se facã noul lungmetraj.

„O sã fiu împotriva acestui remake, ideea eu i-am dat-o lui Titus Popovici pentru nuvela «Moartea lui Ipu», ceea ce mi-a confirmat în scris dupã ce a apãrut nuvela. Nu mi-a pãrut rãu cã i-am dat-o. Eu scot documentul ºi gata, nu se mai face filmul”, susþine regizorul Sergiu Nicolaescu. „Nu se poate sã vinã cineva, sã îmi facã cineva praf ideea. Eram la Paris pe malul Senei într-un bar când i-am povestit lui Titus Popovici subiectul. El m-a întrebat dacã îi dau voie sã scrie o carte pe aceastã temã, spunându-mi: «Am sã scriu cã e dupã ideea ta». Eu i-am replicat cã nu e nevoie, cã e suficient sã scrie «Dedic aceastã carte lui Sergiu Nicolaescu»“, îºi aminteºte cineastul. „Adaptarea cinematograficã a nuvelei (scenariul filmului «Atunci i-am condamnat pe toþi la moarte» - n.r.) eu am fãcut-o, am încã manuscrisul, dar a semnat-o Titus Popovici. Eu nu puteam sã ridic banii potrivit legii care stipula cã regizorul nu poate fi ºi scenarist, aºa cã l-am trecut pe el. Mi se pare culmea (remake-ul filmului «Atunci i-am condamnat pe toþi la moarte» - n.r.) mai ales cã Salamanian ºtia cã e ideea mea”, subliniazã Sergiu Nicolaescu.

„Este, probabil, primul remake al unui film românesc”, a declarat Giuliano Doman, producãtor la Tandem Films, despre pelicula „Condamnat la viaþã”. ªi aceasta, ca ºi iniþiala „Atunci i-am condamnat pe toþi la moarte”, regizatã de Sergiu Nicolaescu în 1972, se bazeazã pe proza lui Titus Popovici, „Moartea lui Ipu”.
Schimbarea de titlu a fost decisã de regizorul Bogdan Dumitrescu (regizorul „Thalassa, Thalassa”, premiat la Valladolid ºi Rotterdam în 1995) ºi de cel care va adapta scenariul iniþial, semnat tot de Titus Popovici, Anuºavan Salamanian, cunoscutul inginer de sunet, autor de coloane sonore ºi compozitor. El a semnat ºi scenariile de la „Ciuleandra”, „Ultima noapte de dragoste“ ºi „Osânda”.
„Aproape sigur, rolul iniþial jucat de Amza Pellea va fi interpretat de Gérard Depardieu”, explicã Doman, care susþine ºi cã Harvey Keitel sau Michele Placido va mai avea un personaj de interpretat în „Condamnat la viaþã”. „Copilul, personajul principal, din cauza lui Depardieu (cu care are destule scene ºi dialoguri - n.r.), va fi probabil francez”, detaliazã Doman; producãtorul a mai declarat cã încã nu a început castingul pentru actorii români, dorind sã aibã întâi numele mari asigurate. Filmãrile vor avea loc în perioada iulie-septembrie 2009. În cazul în care se va folosi peliculã, directorul de imagine al lungmetrajului va fi Florin Mihãilescu („Orient Express”, „A 11-a poruncã”), însã producãtorul nu s-a decis încã. „Fiind vorba de multe filmãri care implicã un copil, ar fi poate mai sigur sã tragem cu mai multe camere, caz în care digitalul ar fi de preferat”, spune Doman. Tot potrivit lui, 35% din buget provine de la Centrul Naþional al Cinematografiei, iar restul, din fonduri proprii.

Scenariul iniþial se concentra asupra relaþiei dintre Ipu (Pellea), nebunul satului, ºi un bãiat (Cristian ªofron), care, afectat de pierderea fratelui sãu, se refugiazã într-o lume imaginarã. Acþiunea se petrece într-un sat transilvãnean în ultimele zile ale ocupaþiei germane. Un militar neamþ e ucis, iar localnicii sunt ameninþaþi cu decimarea dacã nu dau în vileag vinovatul. Ipu acceptã sã ia vina asupra lui în schimbul unei parcele de pãmânt ºi al unei înmormântãri luxoase, la ale cãrei repetiþii þine sã asiste. Însã nu el, ci finalul ocupaþiei va avea ultimul cuvânt.

Da, subiectul e tare si, daca nu ma insel, e dinainte de Magicianul lui Fowles cu repetitia inmormantarii.
In rest, tunarul trage in porumb, ca de obicei.

Nu, cä Dana e mai tanara ("tânãrã"), nu mai "tunarã".

Ce-au cãpiat? :w00t: "Ocupaþie" germanã la noi???

În rest, apropo de copirait, documentele vorbeºte. Si cum crez cãci ele nu se ezistã, prevãz cã filmule se poate face liºtinit.

Sergiu Nicolaescu doreºte un Parlament care sã munceascã

Regizorul Sergiu Nicolaescu a votat duminicã, la Liceul Ion Neculce din Bucureºti, pentru un Parlament care sã munceascã mai mult pentru viitorul românilor. ‘Doresc munca. Am votat pentru o viaþã mai bunã’, a declarat, pentru AGERPRES, Nicolaescu, care candideazã în colegiul 1 Senat. Pentru îndrãgitul cineast, sistemul de vot uninominal reprezintã un progres pentru democraþie. ‘În ceea ce priveºte rezultatele (n.r. - votului uninominal), nu spun nimic’, a adãugat el.
Apariþia ‘Comisarului Moldovan’ i-a fãcut iniþial pe cei din comisia de votare aproape sã uite cã acesta trebuie înscris pe o listã suplimentarã. Atât cei care votau, cât ºi membri ai staff-ului secþiei de votare l-au rugat pe cunoscutul regizor sã le ofere autografe.

Decat cu Iliescu sau Constantinescu, cred ca mult mai bine era cu Nicolaescu presedinte!

Ei, lasä, cä si Geo Saizescu ar fi mers! :D

Dar si americanii astia! Decat cu Bush sau Obama, de ce nu ni l-or fi cerut pe dom' Miclovan? Rezolvau cu razboaiele imediat, cu coruptia, cu regimul armelor.

Sau Sfantul Andrei, ocrotitorul Romaniei? Hm! De unde? N-ar merge mai mult un Supravietuitor?

Da, si sä le punä imn national "Zaraza", în loc de "Stars Spangled Banner"!

Mai bine-l luau pe Selim Pasa, c-atunci se linisteau si Al-Qaeda si-i läsau în pace. In plus, se-nfuriau evreii, Lustig îi reträgea scenariul, si scäpam si noi färä nenorocirea de "Poker".

Deocamdatã, Sergiu Nicolaescu n-a reuºit sã intre în Senat, aºteaptã redistribuirea mandatelor la nivel naþional.
REZULTATE Colegiul 1, Senat, Bucureºti: Cornelia Cazacu (PD-L) - 39,30%, Sergiu Nicolaescu (PSD+PC) - 30,79%, Arin Avramescu (PNL) - 21,04%.

Acelaºi lucru ºi pentru actorul Tudorel Filimon.

REZULTATE Colegiul 6, Camera Deputaþilor, Bucureºti : Rodica Nassar (PSD+PC) 39,81 %, Tudorel Filimon (PD-L) 32,02%, Florin Melciu (PNL) 10,83% .