aia e!
filme identice ca locatii costa o data 250.000, ca doar e banul propriu si nu-l cheltuiesti aiurea, si o data 800.000 de euro, cand da si statul jumatate din ei si te doare la basca daca nu-i mai dai inapoi.
ce-o sa faca cnc-ul? dupa 7 ani, o sa ia drepturile de exploatare a filmului.
sa le ia sanatos, ce sa faca cu Politist, adjectiv prin 2016? unde sa-l difuzeze? cine o sa mai vrea sa-l vada?

Tu chiar esti ORB??? :-O
Ia filmele si uitä-te din nou la ele.
UITA-TE!!!

le-am vazut, stai linistit, de cateva ori.
sa le luam pe rand:

Interioare:

Apartamentele:

Politist, adjectiv - una bucata, la Cristi.
AFSNF - unul la Manescu, unul la Jderescu, unul la Piscoci.

Politist: - una bucata patiserie
AFSNF: - una bucata magazin chinez

Politist: - birou Cristi, birou Procuror, birou Sef Anghelache, anticamera Anghelache, bucatarie Cristi, dormitor Cristi
AFSNF: - studio tv

si am cam terminat cu interioarele.

Exterioare:

Strazile:

fix aceleasi in ambele filme, poate ca in Politist mai apare un colt nou de bloc sau un stalp (cat naiba o fi costand sa filmezi un stalp?)

ba inca in AFSNF s-a folosit si una bucata masina pt carat brad.
si, fireste, una bucata brad.

Actori:

AFSNF - trei actori principali, mari si lati
Politist - trei actori principali, mari si lati

poti sa-mi spui, Pit, unde sunt diferentele care sa dea un cost de TREI ORI mai mare?

Dacä ai fi cu adevärat receptiv, poate as sacrifica acum timpul si efortul ca sä-ti explic pe larg procesul de productie al unui film, insistând pe partea financiarä. Din päcate, stiu bine cä n-ar folosi la nimic. NU VREI SA ACCEPTI, si gata.

Oricum, ceea ce se întâmplä aici gliseazä deja în zona absurdului cel mai halucinant...!
C.N.C.-ul finanteazä insistent si constant filme de facturä clasicä, devoratoare de bani, care ies efectiv rusinos (nu reiau lista partialä de nume dintr-un mesaj de ieri); la majoritatea nu se duce nimeni; unele, excesiv de vulgare, reusesc sä atingä anumite cifre de box-office.
Pe lângä astea, primesc finantare câteva filme minimaliste (deci, foarte economice prin definitie), care ies excelent (nu reiau numele a cäror însirare "ca pe acatiste" îl face pe Keep sä intre-n fibrilatii), aduc premii de prestigiu, iar cele mai populare reusesc sä atingä si anumite cifre de box-office.
Iar acum, în mesajele delirante de pe aceste pagini sunt acuzate TOCMAI filmele din categoria a doua cä ar suge abuziv bani de la C.N.C.

Mi-e rusine cä sunt pärtas la o asemenea "discutie", si dacä uneori mai caut sä clarific lucrurile, o fac numai stiind cä pe-aici se uitä multä lume, si sigur ar crede cä pe forumul Cinemagia adie un vânt de nebunie.

nici nu ma asteptam sa o faci.
pentru ca nu ai argumente.
si aplici binecunoscutele tale tactici prin care insulti inteligenta interlocutorului, ii spui ca e ignorant, ca nu se pricepe, etc.


sunt lucruri evidente pentru toata lumea:
doua filme turnate in vaslui, cu acelasi numar de actori, cu aceleasi locatii, cu aceeasi secventa lunga filmata intr-o incapere (40 de minute in AFNSF (scena studioului), 25 de minute in Politist (scena finala din biroul lui Anghelache)) cu aceeasi tehnica de filmare folosita, cu aceeasi pelicula, cu aceleasi costuri reale (vrei sa-mi inchipui ca cineva din vaslui o fi cerut sume exorbitante pentru a-l lasa pe corneliu sa filmeze in patiserie??) nu pot diferi atat de mult incat sa se ajunga la cheltuieli de trei ori mai mari!

foarte economice?
alocari din bugetul CNC:

1.585.000 de lei pentru Aurora,
1.366.300 de lei pentru Marti, dupa Craciun.
930.000 de lei pentru Felicia, inainte de toate
300.000 de euro pentru Boogie
etc.etc.

astea sunt bugete "economice"?

Celor care mai au curiozitatea masochistä de a se uita prin acest topic, le voi da urmätorul exemplu:

In 1988, am fäcut "Färä lumini de pozitie", un road-movie cu multe secvente feroviare, de 26 de minute. La nivelul real al costurilor de atunci, un asemenea film, la metraj normal, ar fi costat cam 6 milioane de lei; la o treime din metraj, asadar, ar fi fost cam 2 milioane si ceva. Mie mi-au dat 800.000 (adicä, o treime!) si mi-au zis: "Descurcä-te!" Când am discutat cu Pivniceru, a zis: "Mäi bäieti, de ce nu vreti voi sä lucrati studenteste, pe genunchi?" Am lucrat studenteste si, cu pretul unor sacrificii inimaginabile din partea întregii echipe, cu actori plätiti jignitor de prost, cu nervi, oboseala, tensiuni, stress, si cu riscul iminent si continuu de a rata filmul (ceea ce s-ar fi si întâmplat, dacä nu aveam de partea mea o dozä uriasä de noroc!), am reusit sä-l facem. M-am rugat atunci la Dumnezeu sä mä crute pe viitor, si sä mä ajute sä fac filme cu buget normal. (Culmea, cinci ani mai târziu, la "Neînvinsä-i dragostea", povestea s-a repetat - de data asta, din cauza inflatiei.)

Numai cine n-a trecut niciodatä prin dementa unui platou de filmare, si stä tolänit pe margini, clevetind räutäcios, i-ar putea reprosa lui Porumboiu cä, dacä prima oarä s-a descurcat cu o sumä minimä, a doua oarä a lucrat si el în conditii financiare legitime.
Ca sä nu mai spunem cä, valoric, "Färä lumini de pozitie" si "Neînvinsä-i dragostea" ne le ajung nici pânä la genunchi excelentelor "A fost sau n-a fost" si "Politist, adj."!

Asta nu e räspunsul total la întrebare - n-am fäcut decât sä mai evidentiez o perspectivä importantä, de care profanii nu prea sunt constienti.
Un räspuns (foarte partial) la întrebare mai cuprinde urmätoarele elemente:
"A fost sau n-a fost" = 89 min.
"Politist, adj." = 115 min.
In "A.F.S.N.A.F.", jumätate din film este secventa din studio.

Porumboiu merita cu prisosintä acea subventie C.N.C. Si a folosit-o admirabil.
Hai sä däm cu pietre-n el, cä si-a fäcut cu un buget normal filmul, si nu s-a dedat la acte de eroism economic gratuit. Mai mare rusinea...

Eu stiu de exemplu un film unde un actor secundar a costat mai mult decit tot restul filmului. E vorba de un low budget si actorul e Tom Sizemore. Oricum minimalismul e cel mai bun lucru care se face la noi in domeniu si cred ca daca ar exista mai multi bani, ce s-ar face in plus ar fi numai prostii.

cred ca e limpede pentru toata lumea ca argumentele lui Pit sunt de tot hazul.
imi spune ca secventa din AFSNAF e jumatate din film.

vrea el sa explice, dar nu poate!, ca o camera fixa care filmeaza 10 de minute un ins care sta dupa un stalp, apoi 15 minute un ins care merge pe strada, apoi 5 minute un ins intr-o anticamera, apoi 25 de minute trei insi in jurul unui birou "costa" de trei ori mai mult decat o camera fixa care filmeaza 40 de minute un pupitru la care se afla trei insi!

Exista vreun dubiu ca n-ar costa mai mult?

Gata, cedez.

Porumboiu e un escroc si un bampir care suge sângele poporului, via C.N.C.
(Si toti minimalistii la fel.)
"Politist, adj." nu merita nici un leu de la buget.
Filmele minimaliste ar trebui sä existe doar pe youtube.
In locul lor, C.N.C.-ul ar trebui sä finanteze Festivalul National "Cântarea României Post-Tranzitie".

Multumit?

pai sa-mi explice un specialist de ce ar costa de trei ori mai mult sa aduci in fata Prefecturii o camera care a filmat 10 minute pe strada cutare din Vaslui?
si dupa aia sa o amplasezi in fata casei lui X.
si apoi in fata scolii.
nu sunt filmari de noapte, nu sunt travelinguri, nu se folosesc unghiuri deosebite de filmare.
de ce sunt costuri de 2-3 ori mai mari fata de AFSNAF, cand si acolo erau aceleasi conditii de filmare?

Nu sunt un specialist si din pacate nu-mi aduc aminte atat de bine pe cat as vrea detaliile filmelor, dar din ce tin minte:

In AFSNF in afara de cei 3 actori principali si vanzatorul chinez mai nici un actor nu are replici mai mult de cateva secunde. In P,A sunt iar 3 actori care au multe replici, dar sunt mai multi care au un rol mai important decat cei din celalalt film (sotia, mai multi colegi, elevii).

Sunt destul de sigur ca si actorii din rolurile principale din P,A ar fi primit mai mult.

Nu mai tin minte bine locurile din AFSNF, dar din cate tin minte nu erau strazi prea mari sau prea populate, iar daca au fost filmarea s-a facut intr-o foarte mica masura acolo. In P,A sunt mai multe scene langa o scoala, o zona cu mult mai multi oameni.

Mai adaug un loc de filmare, practic exact langa centrul orasului intr-un restaurant, cand Bucur vorbeste cu unul din elevi.

Acum poate gresesc eu, dar as zice ca e mult mai ieftin sa filmezi ceva in interior decat in exterior. Scena aia de 40 de minute ar trebui sa coste mult mai putin decat cele filmate in exterior in P,A si practic o portiune mare din film e filmata in exterior, total diferit de AFSNF.

P,A e cu 30 minute mai lung decat AFSNF.

Echipamentul s-ar putea sa fi costat mai mult, iar post-productia sigur a fost mai costisitoare.

SI acum la tot ce am zis mai sus trebuie sa ai in vedere ca AFSNF a fost primul film adevarat facut in Vaslui, practic mai degraba orasul ar fi trebuit sa-i de-a bani lui Porumboiu pentru promovare (nu ca ar fi fost prezentat intr-o lumina prea buna, dar i s-a auzit numele in mai toata lumea, in conditiile in care sunt destul de multe persoane care abia au auzit de Vaslui la noi in tara si chiar de au auzit habar n-au unde e pe harta). Pentru ca a fost primul cred ca lucrurile au fost mult mai ieftine, lumea sigur a fost fericita ca pur si simplu se va face un film si ar fi participat la un pret mult mai redus. Dupa succesul avut de primul film lucrurile sigur s-au schimbat. Orice ar fi avut un anume pret pentru filmul din 2006 ar fi crescut consistent pentru cel din 2009.

Asta e doar parerea mea de amator, s-ar putea sa ma insel foarte tare... Las oamenii mai priceputi sa ma corecteze.

PS: Adaug si melodia Mirabelei Dauer :)) In prima nu a fost decat o fanfara, care 100% costa foarte putin...

Pentru ca oamenii care le-au facut au luat mai mult. Regizorii si actorii sunt platiti in functie de cota, deci trei nu este egal cu trei.

keepy,
de ce nu te angajezi la CURTEA DE CONTURI?

Bai, adevarul e ca scorurile sunt cam mari si nu prea se justifica. ;)

si cine ar trebui sa verifice chestia asta?
CINE TREBUIE SA VERIFICE DACA BANII AU FOST UTILIZATI CORECT? UNDE SUNT ANGAJATI EXPERTII CARE VERIFICA CUM AU FOST CHELTUITE CREDITELE BUGETARE?
mai, voi aveti idee ce inseamna finantare de la stat?

Pai problema nu e reprezentata de sumele mari, e normal sa dai bani multi cand e vorba de film, ci faptul ca s-ar putea face filme si mai bune cu acei bani. ;)

tocmai aici e problema, mai.
cine este in masura sa aprecieze just daca ceea ce s-a cheltuit a fost pe masura rezultatului?
costurile materiale si cele salariale sunt calculate corect? preturile de achizitie sunt umflate sau nu? ce firme castiga licitatiile?

Eu. :D

atunci, intocmeste un raport si da-l publicitatii....

De ce? Mi se rupe-n paispe de CNC. :P

da? atunci poate ti se rupe de banii contribuabililor.

Aia romani? Da. :))

mai, eu nu mai zic nimic de costurile astea.
dar sunt convins ca cine o fi contabil sef la CNC stie perfect toate mersurile.
si-si pune mainile in cap cand vede conturile de venituri si cheltuieli!

si inca ceva, ca sa nu creada vreo careva ca am ceva cu porumboiu, puiu sau mai stiu eu cine.
daca oamenii si-au tras partea lor, e problema lor.
se stie ca orice afacere cu statul e foarte profitabila.
dar macar sa nu se mai bata cu pumnul in piept ca sunt reformistii sistemului.
si sa nu mai injure cnc-ul care, slava Domnului, a dat, dar n-a luat!

Hai, mă Chipi - chiar atât de tâNpiţi ne crezi? :))

nu, serios, n-am nimic cu talentul acestor oameni.
doar cu ipocrizia lor.

keepy,
conturile de venituri si cheltuieli ale oricarei institutii publice nu arata decat faptul ca s-au executat niste plati de casa in limita banilor primiti.
nimic mai mult si fara legatura cu eficienta cheltuirii lor.
si n-a zis nimeni ca Porumboiu,Mungiu, sau Puiu au avut partea lor, nici macar nu s-a insinuat acest lucru.
se vede frate, ca esti naiv. tu ai impresia ca asta e in scripte?
n-ai ascultat dedicatia mea? facuta special pentru tine...

Hai fii serios!
Cel putin jumate din atacurile tale sunt tentative schitate de crochiuri ale unor încercäri îndârjite de a le nega talentul însusi: cä filmele lor ar fi slabe, plicticoase, färä continut, cä "omoarä arta" (asta-i de ieri!), cä dialogurile sunt banale (în sens räu), cä Ileana Cernat joacä "lamentabil" (O-ho-ho...! Färä hî si la-nceput!) - ietâcî, ietâcî.
Ai uitat, se vede, cä acum vreo doi ani, când ne exasperasesi pe toti cu antiminimalismuil täu visceral, si ti-au cerut unii socotealä, ai recunoscut cinstit, aici într-un topic - ceva cam pe ideea: "Da, îi invidiez fiindcä ei da si eu nu. Sper ca, dupä ce debutez si eu, sä-mi treacä."
De debutat ai debutat (ba chiar, cu succes binemeritat).
De cuvânt nu te-ai tinut.

eu vreau sa zic ca, in situatia in care se platesc in cinci ani, sa spunem, cincizeci de milioane de euro pentru filmele romanesti si in casierie se intorc 2-3 milioane, incepi sa-ti pui intrebarea, la nivel de management al acestui fond cinematografic, daca nu trebuie schimbat ceva in strategie.

nu, lucrurile care ma deranjeaza sunt:

- supraevaluarile criticii romanesti.
pentru un om ca mine, care a prins epoca unui desantat cult al personalitatii, citirea unor pagini intregi de osanale imi trezeste o repulsie fireasca.
- nu cred in simultaneitatea viziunilor regizorale ale celor din "noul val".
dupa parerea mea, cinci - sase regizori nu pot crea pe acelasi tipar doar din pura pornire creativa.
sunt convins ca cel putin 2 sau 3 din reprezentantii minimalismului au copiat reteta de la cei care au avut succes cu ea (cea a lui puiu, de exemplu).
astfel, a devenit o productie de serie.
toate filmele romanesti, de 4-5 ani incoace, seamana intre ele.
nu cred ca e o tendinta in masura sa incurajeze arta cinematografica romaneasca.
deci, da, minimalismul omoara arta, omoara libertatea de a fi creativ, din simplul motiv ca toata lumea merge pe un sablon, in ideea ca "daca folosesc metoda lui puiu sau muntean, sigur voi avea succes".
e un spirit de turma foarte vizibil.
si de asta am fost indarjit cu Felicia...
pentru ca a fost primul pas spre comercial facut de un scenarist al minimalismului, iar rezultatul a fost nul!

- si nu-mi plac minimalistii pentru ca nu isi pun nici un moment intrebarea despre ce urmeaza dupa ei.
nu isi pun deloc problema ca stilul lor a ucis audienta in cinematografe.
ca mohorala si tristetea si sordidul si lehamitea lor au omorat si bruma de entuziasm a publicul vizavi de film!

asta-i valabil pentru investitorul privat.
cu banii publici, lucrurile stau cu totul altfel.
ai o limita de creditare anuala, stabilita prin buget, si-n acea limita se face finantarea, mai putin sau mai mult, asta-n cazul unei rectificari de sume intervenite in cursul executiei.
simplu: daca la inceputul anului ai prevazut in buget sa spunem 10 milioane de euro pentru productia de filme si s-au aprobat, atat se cheltuie, nici un sfant mai mult sau mai putin.
dar,niciodata nu se pune problema RECUPERARII lor. statul roman nu e Donald Trump si ordonatorul de credite nu e om de afaceri, e doar un functionar public.

In ordine.
(Nu dau cu citate, ca-i complicat, dau cu bold):

pentru un om ca mine, care a prins epoca unui desantat cult al personalitatii, citirea unor pagini intregi de osanale imi trezeste o repulsie fireasca.
Guess what? Am prins-o si eu, ba chiar mai abitir ca tine!
Acel desäntat cult al personalitätii era adresat unui tiran dement si criminal.
Aceste cronici pozitive, chiar si cu exagerärile cunoscute, se referä la niste filme excelente.
Deci, pas.

dupa parerea mea, cinci - sase regizori nu pot crea pe acelasi tipar doar din pura pornire creativa.
Si totusi, au putut. Cum explici? (Altfel decât contrazicând simplist la modul: "Ba n-au putut!")

sunt convins ca cel putin 2 sau 3 din reprezentantii minimalismului au copiat reteta de la cei care au avut succes cu ea (cea a lui puiu, de exemplu).
In loc de a fi "convins", mai bine demonstreazä. Cu nume, cu titluri, cu date concrete sau, în lipsa lor, cu analize deductiv-rationale convingätoare.

astfel, a devenit o productie de serie.
"Productie de serie" înseamnä zeci de filme pe an. (Chiar si respectând proportiile).
In zece ani, s-au produs sub douäzeci de filme minimaliste (deci, în medie, douä pe an).
Se respinge.

toate filmele romanesti, de 4-5 ani incoace, seamana intre ele
Fals.
Seamänä între ele filmele câtorva cineasti care fac parte din acelasi "val" (pe care eu îl numesc generatie). Si sunt bune.
Pe lângä ele, se mai produc multe alte filme românesti de o cu totul altä conceptie - care, ce sä vezi, sunt în majoritate complet penibile!
Plus un mic dar nu neglijabil numär de filme onorabile, care nu seamänä nici cu cele minimaliste, nici cu cele dinozauriene - Päunscu, Gruznicsky (am scris bine?), Florin Serban, Anca Damian, Mitulescu, Cobileanski, Ruxi Zenide, Rädulescu & de Raaf, etc.
Deci, chestia cu "toate" a picat.
(Ti-am mai spus: nu te mai repezi sä arunci cuvinte pe keyboard, gândeste înainte de a tasta, reciteste mesajul înainte de a clica pe "Post Reply", autocenzureazä-ti tâmpeniile, si nu te vei mai face de râs chiar în halul ästa.)

nu cred ca e o tendinta in masura sa incurajeze arta cinematografica romaneasca
Päi sä ne hotärâm.
Mai întâi, zici cä are prea multi prozeliti si epigoni, cä "toate filmele" sunt la fel, cä "toti îi copiazä", etc.
Pe urmä, vira 180 de grade, si "nu încurajeazä".
Hotärä-te.

deci, da, minimalismul omoara arta, omoara libertatea de a fi creativ, din simplul motiv ca toata lumea merge pe un sablon, in ideea ca "daca folosesc metoda lui puiu sau muntean, sigur voi avea succes".
Am arätat deja mai sus cä NU.
NIMENI nu face ceea ce spui tu aici. Doar în imaginatia ta.
In realitate, confratii lui Puiu si Muntean nu "merg pe metoda lor", ci pur si simplu simt si gândesc la fel, fiindcä fac parte din aceeasi generatie, formatä în conditii similare.
Altii, exemplificati partial de mine mai sus, preiau unele elemente ale aceste viziuni, si-si cautä formule noi. Incä nu le-au gäsit - dar produsele actuale ale acestor cäutäri sunt de nivel mediu, bunicel, bun, foarte bun sau chiar excelent; nimic submediocru sau slab.
Deci, minimalismul STIMULEAZA arta, n-o omoarä.
...Dar, stiu: îti place tie sintagma asta, si te tii de ia ca scaiu'. Te înteleg. Si mie îmi plac unele concepte absurde (de pildä, verbul "a se zbârcoli", pe care l-am inventat într-a XI-a si de-atunci îl tot folosesc; si altele).

e un spirit de turma foarte vizibil
In your mind (see above how and why).

si de asta am fost indarjit cu Felicia...
Minti. Ai fost îndârjit fiindcä era filmul unui minimaliast (nomina odiosa!)

pentru ca a fost primul pas spre comercial facut de un scenarist al minimalismului, iar rezultatul a fost nul!
Nu stii ce vorbesti.
a) Nimic "comercial" aici (chiar tu acuzai, recent, lipsa valentelor comerciale ale acestui film - din curiozitate: ai memoria atât de scurtä, sau crezi cä doar noi o avem?) Nu e comercial nici ca intentie, nici ca rezultat. E un film eminamente de continut - dificil chiar.
b) Rezultatul a fost splendid. Singurele lucruri nule vis-a-vis de acest film sunt discernämântul täu cinematografic, si bunul-simt (te-am învätat recent cä nu poti emite verdicte, ci doar opinii vagi, anticipative, subiective si pline de rezerve si limite, despre ceea ce nu cunosti; degeaba: declari "nul" un film pe care nu l-ai väzut - sub pretextul de o arogantä rizibilä al parcurgerii câtorva secvente pe youtube).

Nu-ti pretind sä mä crezi. Chiar nu mai are nici o importantä. Siktirit, sastisit, deceptionat si färä nici o sperantä, îti spun totusi, ca sä fiu cu constiinta împäcatä:
Continuu sä tin la tine, sä te consider prieten, sä mä bucur pentru succesele tale de pânä acum.
Dar nu mai cred o iotä în puterea ta de discernämânt, în obiectivitatea ta, în competenta ta de cinefil.
Intr-un deplin exercitiu de futilitate si penibil, îndrugi numai enormitäti ridicole, te compromiti, te zbati ca pestele pe uscat încercând sä scuipi primul curent valoros din filmul românesc, sä ne întinezi bucuria esteticä si mândria nationalä.
Vrei sä-ti multumesc pentru cä mä ränesti? Pentru cä ne ränesti? Pentru cä spurci ceea ce admiräm si iubim (sau, în acceptia ta, "pupäm în cur")?
Nu-ti multumesc, dar nici nu te pot opri.
Neputincios, te las sä continui.
La fel de neputincios cum esti si tu fatä de filmul românesc contemporan.
El merge mai departe.
Iar tu te minti singur. Noroc cä nu conteazä.
Cuvintele tale nu au efect asupra minimalismului nici cât o piscäturä de tântar.
Dar au un efect enorm asupra imaginii, renumelui, prestigiului TAU. Il fac de tot cäcatul.
Iar asta pe mine mä doare.
Sincer.

asa.
as vrea sa-i intreb pe oamenii care mai intra pe aici daca au in minte vreo secventa memorabila dintr-un film al noului val.
dar una asa, care sa-i emotioneze la culme prin jocul actorilor, sau sa contina niste replici foarte destepte, sau poate un cadru extraordinar, o coloana sonora care-ti faca pielea gaina, sa te caci de emotie amintindu-ti-o.

Da, cam ce le zic eu pitipoancelor care au servit candva acest forum: tu ce-ai in cap, cacat?

Câteva exemple mitraliate rapid, cum mi-au venit în minte:

"Marfa si banii"
- trecerea pe lângä masina urmäritorilor masacrati în câmp;
"Moartea domnului Läzärescu"
- coborârea scärii, cu rugämintea de a avea grijä de pisicile lui (îmi dä fiori);
- secventa cu medicii de la Filaret (am analizat-o la bani märunti, la curs; fascinantä si halucinantä);
"432"
- fätul mort în prosop; sfâsietor (am si numit-o: "Uciderea pruncilor", viziune modernä);
- masa din familie;
- momentul final (cu privirea Otiliei)
"Hârtia va fi albasträ"
- în final: venirea masinii (nu stiu cum a fäcut, dar în clipa aia simti adierea mortii);
"Boogie"
- poarta vilei lui Ceausescu;
"Cea mai fericitä fatä din lume"
- discutia dintre Delia si Frätilä, la ghizdul coborârii în parcarea subteranä;
"Aurora"
- crimele, evident (nu pentru cä sunt crime; pentru conceptia si realizarea cinematograficä);
- dialogul dinaintea celei de-a doua perechi de crime;
- vizita vecinilor de sus apropo de inundatie;
- secventa de la politie.
"Politist, adj."
- "Nu te päräsesc iubire" (evident!)
- asteptarea inträrii la Aghelache;
- biroul lui Anghelache;
- cadrul final (cu diagrama de pe tablä);
"A fost sau n-a fost"
- toatä secventa din studio (evident!!!)

(Scuze, mi-au venit mai multe decât doar "câteva", cum mä asteptasem...)

Inceputul d la hartia va fi albastra nu e rau, cand stau coclitii aia si-i surprinde rafala. ca dupa aia, cand a inceput sa se izmeneasca nasosu' ala de la vodafone nu am mai putut sa ma uit la film, e partea a doua. trrebuia sa-l inhate pe pinochio, sa-i vare degetele-n nari, sa-l tarasca asa prin parcare si sa-i arda cateva picioare peste bot. ar fi iesit spectatorii de la film strigand "ole". eh, nu stiu astia ce-i place la public.

ce parodie s-ar putea face dupa minimalisme, ma trec fiorii. care ati vazut derby si colivia, imaginati-va scena in care se cearta aia doi in derby, ba ca steaua, ba ca dinamo, ba ca p!%d@ lu' fica-ta de fapt, si tata socru ii arde o palma, ala micu' cade sub masa, dar se ridica fulgerator si-l arde cu colivia-n cap.

minimalismul este film facut rudimentar. miscare simplista de camera (aparent simplista, cum ar replica niste personaje parca scoase din piesele lu' Caragiale, d p aici) dialoguri ultra banale (aparent ultra banale), subiectul filmului de obicei cate o patzanie adunata de prin ziar (aparent patzanie, aparent ziar). nu prea ai ce sa gresesti. in momentul in care incerci ceva mai complex, sansele sa nu iasa bine cresc. baietii nostri insa sunt modesti, se intind cat le e plapuma. atata pot atata fac.
bravo lor. sa iti stii locul e o chestie de bun simtz. cu asta cred ca am rez si intrebarea daca va exista la noi film dupa minimalism. niet.

asa e.
eu inca astept de la acesti regizori (ca am inteles ca de la altii nu putem avea pretentii), niste filme cu adevarat destepte, care sa te captiveze...nu stiu, de pilda, ceva in genul lui "Seven". stiu ca e un film relativ vechi, nu prea le stiu pe astea noi, dar sunt filme care nu necesita un buget imens, ci doar un efort de imaginatie si de....cum sa zic....sa aiba acel schepsis care sa te faca sa exclami: "Uau, ce chestie!".

dupa parerea mea, scenele "memorabile" amintite de Pit sunt foarte palide: "poarta de la vila lui ceausescu"....."asteptarea din anticamera lui Anghelache"??? ......hmmm....eu ma refeream la secvente care sa te miste in vreun fel, sa-ti creeze o emotie estetica....

excelenta idee!!

Ghinionu' vostru cä n-are cin' s-o facä.

Nu, zau?:)
Deja am inceput:)

Precsiely my point. ;)

eu, uite ca o sa fie facuta, asa, de-a dracu':P ca doar n-om fi nici noi veniti de pe garla.

Pentru ca o parodie sä iasä, o conditie esentialä este întelegerea subiectului parodiat si respectul fatä de el, atitudinea de umor amiabil si inteligent - vezi Mel Brooks, despre a cärui "High Anxiety" Hitchcock a spus cä i-a înteles spiritul ca nimeni altul, sau Woody Allen, cu celebrele sale "transferuri de temperamente", sau Nae Caranfil cu "Frumos e în septembrie la Venetia" (n-am stiintä dacä Resnais i l-a väzut sau nu). Altfel, dacä pornim de la premisa "hai sä ne râdem de äia cä ce prosti e", nu facem parodie ci mascaradä de nivel Garcea. Nu aduce nici un fel de atingere subiectului, ci doar propriilor realizatori, prin felul în care-i compromite.

nu neaparat in stilul lui Mel Brooks, foarte agreat de mine, dealtfel.
ci, mai degraba, parodie de genul celor din "Naked Gun", cu Leslie Nielsen:)
adica un umor sanatos, fara menajamente.
pentru ca daca incepem, prin parodiere, sa ridicam un alt cult al personalitatii, n-am facut nimic.
parodia asta trebuie sa fie dura, uneori chiar grosiera, pe masura rudimentarismului minimalistilor.

Cate asemenea momente exista in toata istoria cinematografiei mondiale?
Pentru 10 ani de cinematografie intr-o tara care nu e mama tuturor monumentelor artistice, o capodopera ( "432" ) si alte cateva filme "doar" excelente eu zic ca nu-i rau deloc.
O replica geniala nu tre' sa fie neaparat desteapta in sine, ci poate fi desteapta prin relevanta. Balbaiala unui cretin de obicei nu spune nimic, dar poti sa ascunzi ceva in spatele ei care sa-i dea o greutate enorma.
Cat despre momentele de o intensitate emotionala astronomica, eu nu cred ca am trait mai mult 4 sau 5 in toata viata mea de cinefil. Cred ca ar intra aici un "Blue Velvet" , un "Antichrist" , un "A Clockwork Orange" ... si intra categoric in compania asta selecta si "432" cu scena din hotel, cand se oracaie Vlad Ivanov. Faza asta ma poate electrocuta numai din memorie.
Oricum, alte secvente tari, dar totusi din alt registru, cu bataie indirecta, care trec intai printr-un filtru rational intai, sunt : "Nu te parasesc iubire" , "Dictionarul" , " partida de tenis" , melodia de la final (!) - din "Politist, adj. " ; cina si episodul din baie... tot din "432" ; din " ... Lazarescu" cam tot personajul e un tour de force emotional, dar in special primul control din spital... etc.

Nu mä refeream neapärat la stilul lui Mel Brooks; l-am dat ca exemplu de întelegere a subiectului parodiat (conditie sine qua non); tocmai de-aia m-am referit si la Woody Allen, si la Nae Caranfil - ca sä nu mä cantonez doar la viziunea brooksianä.
Cât despre comedioarele lui Leslie Nielsen, sunt taaaaare släbute. Abia dacä m-au fäcut sä zâmbesc, primele. Conceptul äla prinde în raport cu filmele de gen (actiune, thriller, romantic, SF, horror, etc.), fiindcä alea sunt pline de clisee clar definite, care pot fi parodiate comod si ieftin.
Altminteri, parodia este cel mai bun antidot contra cultului personalitätii - prin însäsi esenta ei. Dacä el existä, îl reteazä elegant; dacä nu existä (ca în cazul de fatä), poate avea un eventual rol profilactic.
De asemenea, parodia durä si grosierä, pe mäsura rudimentarismului acelor filme de consum si gen, ori chiar cu veleitäti "de artä", cäzute în penibil (multe horroruri si sf-uri recente, romance-uri zaharisite, thriller-uri lesinate, family movies dulcege, etc. - sau, la noi, nicolaestii, saizestii, cärmäzanii, barnele), e un pariu pierdut. Adicä, faci misto de ceva deja compromis, de ceva ce e un misto involuntar în sine. Ar iesi niste scârbosenii redundant-vulgare si färä pic de haz, a la Judd Apatow si Aaron Seltzer.
Altminteri, o parodie elevatä si rafinatä, pe mäsura elegantei si a subtilitätii minimalistilor, ar fi binevenitä! Desigur, nu din partea celor de pe gârlä (mi-e lesne sä-mi imaginez bancurile hähäite si triviale, gen crâsmä de cartier, din niste asemenea mistocäreli - deja s-a si gräbit unu' sä se ilustreze pe-aici, l-am trimis la azil cu cataplasmele si clismele lui cu tot, sä gângäveascä acolo-n voie), ci dintr-a unor cineasti comici care înteleg subiectul parodiat, nu se uitä la el hlizindu-se ca proasta-n bâlci.

Aseara la "Cinemas" s-a dicutat despre "Noul Cinema Romanesc"si despre perceptia generala a "filmului fara miza",concluzie finala dezamagitoare a spectatorului "de rand","ocazional",dar nu numai.Adica de la "Marfa si Banii" al lui C.Puiu incoace.
In linii mari...

Invitatii lui F.Barbu au fost A.L.Serban si R.Radulescu,scenaristul-regizor.Timp de aproape o ora s-a incercat sa se inteleaga de ce e perceput astfel,dar si preferintele cinefilului roman contemporan; stari de fapt ce s-au dovedit a fi strans legate una de cealalta.A.L.S. a spus ca orice totalizare vizuala (cinematografica),a ceea ce inseamna "miscare" implica "actiune",asa ca "miza"este un rezultat al actiunii.Altfel spus ,aceste perceperi ,teoretic,sint gresite.R.Radulescu spunea ca cinefilul roman e un "fan al genurilor cinematografice" si ca asta poate fi cauza reticentei lui in fata "Noului Film Romanesc" - care nu se incadreaza in recognoscibile genuri.

Concluzia,la care nu s-a ajuns,sau care a fost prea sugerata este : "Noul Cinema Romanesc" e "neinteresant";"facil";"doar un succes de stima pentru cineast",s.a (aici am citat din reactii ce mi-au ajuns mie la ureche),doar prin raportarea lui inadecvata,nejustificata,la cinema-ul comercial american.


Voi ce credeti?



"My darling... i am not a drunker,i am a drunk!"
Ray Milland - The Lost Weekend ,de Billy Wilder

nu, asta e o vrajeala, un pretext.
e penibil ca se incearca aceasta diversiune, ceva de genul: spectatorul e indobitocit de cinemaul american si de aia nu-i place de noul val romanesc.
noul cinema romanesc a fost supraevaluat si este inca, defectele sale sunt trecute sub tacere, are o sustinere media hipertrofiata bazata pe un patriotism ipocrit, conform caruia nu trebuie "sa ne denigram valorile".
e un cerc vicios: criticii romani isi fac nume ridicand un soclu imens noilor cineasti, iar acestia din urma devin adevarati monstri sacri datorita cronicilor fastuoase ale primilor.
fiecare isi creeaza celebritatea pe spinarea celuilalt.
toata lumea are de castigat.
mai putin "spectatorul neavizat".