Mi se pare penibil ca cei ce vorbesc de "atacuri" vs "critica" sa nu poata face diferenta intre cele doua cand vine vorba de reactiile lor trufase... Si aici varsta nu conteaza. Conteaza aceleasi mediu ciocolatiu in care unii si-au dezvoltat simturile... Se pare ca ironia, adevarata aroganta si nu nepasarea, umflarea asta in pene si ridiculizarea altora pe motiv ca "pestele meu e mai mare" este pe primul loc la romani indiferent de nivelul de cultura.... Apreciez unele persoane care tin la bunul simt si au stiut sa faca diferenta intre un gest de omenie (critica ajutatoare, sfat etc.) si un gest de staniol... De aceea avem si putini critici. Pacat e ca si aia pe care-i avem vor s-arate cat de mult dau ei pe-afara de inteligenta si sunt atat de mandri si constienti de treaba asta incat sa-ti arunce o privire este deja un pacat primordial... Vrea unu' sa-si faca o cafea si... "hai sa scuipam in cana lui"... (:|

Nu te mai grabi sa judeci oamenii.
Unii nu "se dau" inteligenti, chiar sunt.

Reciteste ce am scris si s-ar putea sa-ti dai seama ca nu acuz inteligenta unora (asta ar fi un cretinism uluitor) ci modul in care prefera sa "pozeze", aroganta cu care dau replici si superioritatea de care dau dovada... Inteligenta superioara majoritatii nu-ti da nici un drept sa tratezi oamenii cu o superioritate ignoranta... Apreciez inteligenta dar si bunul simt si lucrul facut cu tact si bunatate... Prefer sa fiu un "invatacel" decat un savant ignorant si arogant... Cunosc persoane cu multe carti citite si tocmai ele stiu ca trebuie sa fie un exemplu nu un dop varat pe gatul sticlei...

Mai Rifa, incearca mai intai sa te exprimi cu cuvintele tale, cum se spune, nu folosi termeni a caror proprietate nu o stapanesti. Asta 1. Si be) - tu de fapt cu cine te certi?

cu cei ca tine care cred ca nu ma ma exprim cu cuvintele mele... este exact acelasi raspuns arogant si din partea ta... 1 si be reprezinta esenta superioritatii de care vorbeam. (nu mai e la moda sa folosim termeni simpli precum in primul rand si in al doilea rand? trebuie sa aruncam in zeflemea mistocareli?)... In primul rand " :) " in postul anterior am vorbit corect gramatical, in al doilea rand " :) " consider ca un om cu o inteligenta superioara ar trebui sa fie genul de om care sa "predea" intr-o oarecare masura "arta" nu sa o ceara... Iar daca la capitolul predat doar atat putem atunci viitorul nu suna deloc bine... Cat despre problema folosirii unor termeni a caror proprietate "nu o stapanesc"... ma amuza. Ma mira totusi cum altii pot intelege foarte bine ceea ce spun, pot intelege chiar si acei "termeni plasati aiurea intr-o fraza" iar aceste "minti luminate" intampina probleme si se simt intr-un fel sau altul "insultate"... Lucru hilar si specific romanesc... Aceste lucruri oare se numesc... "romanisme"?

PS: cred ca ar trebui sa vorbim mai mult de Inception si nu sa ne lungim 2 pagini in mistocareli pe baza "cronicii" lui rifa... Eu m-as simti penibil la varsta unora de-aici sa taxez cu asa entuziasm cronica unui "pusti"...

bine spui, asa e!

insa eu m-am tot intrebat daca nu e o treaba la fel de periculoasa (o expun mai jos) doar ca una situata la polul opus fata de bataia de joc pusa la cale de hollywood in filme precum 2012 ori Transformers 2.

si anume:
sa iei un concept din (neuro)psihologie (visul lucid, unul dintre cele mai fascinante capitole din (neuro)psihologie) si sa contruiesti o poveste pe marginea lui, o poveste care nu mizeaza pe nimic altceva decit pe spectacol vizual - si aici e problema - un spectacol in care nu ca nu se petrece nimic (intimplari propriu-zise sint), doar ca tot ceea ce vedem nu se ridica la nivelul pretentiilor pe care forma de organizare a filmului (principiul visului lucid) o impune.

altfel spus: tot ce vedem pe ecran ca intimplari nu edifica personaje sau probleme care sa mimeze macar profunzimea formei filmului (cele patru niveluri ale visului), care sa puna in valoare forma filmului prin noile deschideri montate pe parcurs la nivel de continut, de materie slefuita conform cu legile visului lucid. asisti la un film in care vezi maiestrie regizorala, maiestria operatorului, maiestria lui Zimmer, pe un material banal, care poate fi intuit si care, in final, nu imbogateste cu nimic ceea ce noi stim deja pela jumatatea filmului: ca in lupta asta dintre vis si realitate la un moment dat nu mai poti sta sa te gindesti unde e mai bine sau care realitate e mai reala si e preferabila - aia din vis sau aia din care patrunzi in vis. e ca un balon care in loc sa se umfle pe parcurs, se desumfla.

adica nu e o forma de snobism? - uite ce logica inteligenta imprim filmului, o sa va prindeti urechile in ea... si cam asta e tot!
mulholland drive functioneaza tot dupa principiul visului (ii drept, nu al aluia lucid), insa deyvolta un discurs primar - despre viata unei fete care vrea sa fie actrita si esueaza - si un metadiscurs - despre hollywood, un hollywood asa cum il vedem dincolo de toate intimplarile de pe ecran. conceptul folosit de lynch - visul - trimite la idei care au legatura cu realitatea curenta, cu o intreaga ideologie sociala - a visului american, a succesului....

nolan nu trimite la nimic altceva decit la propriile ite narative. e tot o forma de consumism cinematografic, una care are pretentii intelectuale!

Gionloc, inteleg ce vrei sa spui si sunt de acord - bogatia mijloacelor tehnice de expresie nu e sustinuta de un continut asemenea, ceea ce ii induce spectatorului cu pretentii o oarecare frustrare. Dar trebuie sa recunosti ca, in peisajul hollywoodian actual, filmul lui Nolan cam reprezinta o gura de oxigen. ;)

Rifa, nimeni nu vrea sa se certe cu tine, ci sa te mai tempereze intrucatva. Esti mult prea ofensiv fara nici un motiv intemeiat, iar de multe ori exprimarea ta devine bolovanoasa. Mai multa atentie si cumpatare si se poate discuta punctul tau de vedere, n-o da in tragic!

continuind ideea lui Judex transmisa lui rifa,

sa stii ca si jelania ta cu privire la romanisme face parte tot din categoria romanismelor! :)
altfel, sa stai linistit, cu cit vei primi mai putine apostrofari cu atit iti va fi mai bine in timp! acum esti doar la inceput si inca stai bine :))

cind am intrat pe cinemagia, in urma cu vreo 6 ani, eram student prin anu 2 - 3, sa vezi ce suturi imi luam. si nu creca spuneam (chiar) prostii :-?... faceam un pic pe desteptu si ma luau alde Ambra Blu, marx si altii la mistouri de mi se facea jena sa mai intru pe forum. bine, probabil ca ei ar zice si acum ca spun numai timpenii :)), dar asta e deja alta poveste.

daca erau p-aci marx si altii din fosta generatie si ar mai fi postat la modu serios, erai deja ras :P

Mersi pentru rezumat, acum nu va trebui sa mai citesc Kant si Maiorescu. :))

Acum revenind la subiect, ai simtit nevoie sa asociezi niste nume pentru a iti intari argumentul chiar daca fie si din "rezumatul" tau nu poate fi aplicat lumii cinematografe decat grav distorsionand sensul frazei. Este ceva mult prea complicat sa fie luata "motamo" si apoi folosita abuziv pentru nu stiu ce motiv.

Nu te voi acuza de limbaj academic ci doar te felicit ca ai retinut niste texte care te mai scot din incurcatura cand ramai fara argumente, copiind superficial niste concepte mult prea complicate ca sa fie simplificate in halul asta si folosite in fiecare zi. Asa ca teoria lui Pitbul nu are nici o legatura cu Kant si Maiorescu ci este doar o repetare iritanta si stupida in razboiul sau cu morile de vant.

"Problema limbajului" nu-i vocabularul bogat ci raportul dintre cantitatea de informatie relevanta si vocabularul care se vrea sofisticat. Mai intai trebuie sa aiba sens ce spui si apoi vocabularul se poate imbogati, problema e cand vocabularul e dezvoltat dar pentru nimic.

:)
nu, am asociat numele respective pentru a avea reperele inainte. orice proces cultural are o anumita derulare in urma careia ramin repere!
orice teorie odata enuntata trece printr-un proces de slefuire sau de amendare in clipa in care incepe sa fie interpretata de alti ginditori... si poate ajunge chiar si in cinema. teoria formelor fara fond e valida in cinema si nu e nicio distorsionare a niciunui sens. in arta contemporana vorbim tot de concepte (curatoriale) si de felul in care curatorul exprima acele concepte prin lucrarile pe care le aduce in expozitie (lucrari care apartin unor artisti). daca nu e evidentiat conceptul in mod consistent prin lucrari, prin aranjarea lor, etc., proiectul curatorial nu are valoare. vorbim tot de forma fara fond... si in cinema lucrurile merg la fel, doar ca trebuie discutate in raport cu limbajul cinematografic.

cit priveste felicitarile si tot ce spui dupa ele,
hm...
iti recomand o limonada rece :)

Titulescu, Redy? =))
Ai incurcat unviersitatile. :D

LE
Vad c-ai corectat intre timp. :P

Ok, dar am inteles de prima oara ca tu crezi ca poti lua conceptul si sa il "slefuiesti" pentru cinema, ceea ce mie mi se pare inept deci nu trebuia sa imi mai spui a treia oara, te rog.

Nu, tu ai dezvoltat o conceptie ce tine de mai multe domenii, o discutie filozofica si dat-o jos cu toporul ca apoi sa spui ca Pitbul nu a gresit cand a folosit-o. Este o afirmatie care insa nu transpira din textul scris chiar de tine. Te-as ruga ca reperul de acum inainte sa fie subiectul discutat. Daca tot te-ai apucat sa faci teoria "formelor fara fond" macar daca ai fi folosit tot spatiul acela asociat "reperelor" pentru a explica care este "versiunea slefuita" in cinema fara "extrapolari" aberante.

Filmul Cats&Dogs este tot orgia formelor fara fond ? Transformers 1 si 2 tot orgia formelor fara fond ? Aoleo cate orgii sunt. Cum am zis si mai sus, te rog sa nu fii superficial in aprecierea unor lucruri ce nu au legatura cu filozofia. Filmul poate fi criticat si fara folosirea ridicola a acestui "concept de forma fara fond", pentru cine vrea sa o faca. Desenele animate nu sunt o forma fara fond, ci doar facute pentru copii. Kant si Maiorescu nu au nici o treaba in ciorba asta.

Conceptul formelor fara fond nu poate fi aplicat in arta, dar mai stii, poate il mai slefuiesti tu pana nu ramane forma deloc. O carte poate fi o forma fara fond ? Dar o pictura ? Ia spune-mi ce a zis Kant si Maiorescu despre asta, ai citit toate capitolele, nu ? :D

Hai ca iti fac eu o "extrapolare" acum. Cand au vrut sa faca filmul asta s-au gandit, cum sa facem cati mai multi bani ? A venit unul si a spus, ce ar fi ca sa facem o "smenarie" vis in vis si la sfarsit sa ne punem o intrebare care sa para complicata din punct de vedere "existential". Adaugam o cinematografie impecabila si mana regizorala a unui individ talentat. Da, exista o asemanare cu Avatar, ambele prezinta ceva vechi intr-un mod total nou, fie ca e 3D si ridicarea stachetei in materie de CG fie ca este vorba de o reprezentare a unor teme deja folosite. E atat de simplu si nimic mai mult, asta cand nu vrei sa pari un filozof care analizeaza filmele "pe fond" si sa iti ridici singuri statui de mare critic.


Da :)) Nu aveam chef de inca un rezumat din cine stie ce carte asa ca am corectat repede. :D

PS: Ii multumesc doameni Blaga pentru ca mi-a spus ca filmul nu e genial. Poate data viitoare ne face si un rezumat despre ce a spus Armond White despre filmul pe care il "critica".

in mesajul tau de mai sus nu construiesti nimic, iar ceea ce simti ca dobori e o gargara! fiindca nu adunci niciun argument, doar spui ca nu merge si nu merge si ca am taiat cu toporu ceva din filosofie, etc.

explica-mi, de ce teoria formei fara fond nu poate fi aplicata in arta?

altfel, e eadevarat, filmul poate fi criticat si fara teoria asta. asta nu inseamna ca punerea filmului in relatie cu teoria asta face demersul critic nevalid!
sau, daca tu vei demonstra ca teoria nu functioneaza in arta, il va face. doar ca mi-e teama ca nu ai cum :)

Nu construiesc nimic pentru ca aici nu suntem nici pe santier si iti aduc aminte ca nici tu nu esti. Am expus cred destul de clar problema din "extrapolarea" ta.

In legatura cu "arta" esti liber sa raspunzi la intrebarile mele si in gasirea raspunsului vei gasi raspunsul de unul singur, sau poti sa recitesti Kant sa vezi daca scrie acolo care-i smecheria. :D

cam asta spui tu.

daca citesti raspunsul pe care i l-am dat lui Judex o sa vezi ca reiese cum vad io forma fara fond in cazul asta.
si in raspunsul pe care il citezi tu mai sus am aratat schematic cum functioneaza teoria asta in arta contemporana.

numai ca, na, dupa faze cum e cea cu santierul...
e ok, poti sa te alinti in continuare, io m-am lamurit!

Gionloc, chill my friend. Era mai bine cand faceai rezumate din Kant decat acum cand incerci sa iti folosesti propriile cuvinte. In ceea ce priveste "constructia" nu as putea decat sa iti dezvalui un secret, acesta e un subiect despre un film insa cuvantul "constructie" nu e folosit abuziv numai de tine ci si de alti interlocutori cu care am avut placerea sa discut . De fiecare data cand s-au inpotmolit au adus in discutie "constructia" pentru ca nu-i asa, asa sugerezi ca tu esti si celalat nu e. O falsa impresie pentru un public superficial caruia i te adresezi, din obisnuita probabil, pe baza experientelor personale din afara forumului.

In ceea ce priveste analiza filmului, l-am vazut si eu in sfarsit azi, este un filme foarte bun ce merita vizionat de orice cinefil. Personal nu i-am gasit o slabiciune "pe fond" ci cel mult inadvertente ce nu conteaza in "imaginea generala". Un film excelet din anumite puncte de vedere cum ar fi ideea de baza a scenariului, cinematografia si regia si bun din alte puncte de vedere cum ar fi jocul actorilor.

In contextul filmului, nu pot decat sa gasesc hilare ambele "critici" autohtone a doi oameni respectati in domeniul lor(cred?), necititi de marea majoritate astfel nefiind sub presiunea publicului sau a echilibrului ci doar sub presiunea propriei judecati singulare care rareori poate fi considerata justa sau cu o nota de obiectivitate, fiind astfel supusa erorilor de natura umana in extremele lor in anumite momente. Nu-i treaba mea sa gasesc motive pentru care acest lucru se intampla dar pare ca cei doi critici scriu unul pentru celalalt sau au aceleasi idei ( ar putea face o compunere impreuna pentru si ar fi acelasi lucru), putine dar argumentate cu un limbaj care atrage, punctand si cautand sa gaseasca ceva negativ chiar si acolo unde nu exista.

Desi notele nu exprima foarte mult daca ar trebui sa notez "experienta" din cinema din partea mea filmul ia 10/10.

In ceea ce priveste orgia "formei" asupra "fondului" nu pot decat rad, nu are nici o legatura cu filmul, fie si "slefuita". =))

Ah, inca o chestie in legatura cu partea sonora a filmului: http://www.youtube.com/watch?v=UVkQ0C4qDvM

Eu nu am inteles niciodata de ce trebuie comparat Inception cu Matrix sau Blade Runner. Toate cele 3 filme sunt capodopere pentru vremea lor din punctul meu de vedere. Ca Inception ar fi mai slab ca cele 2 filme mentionate asta este alta mancare de peste. Din punctul meu de vedere Inception este o capodopera a ultimului deceniu in materie de filme SF si atata tot. Din cate stiu, cand aparuse Blade Runner, o gramada de critici au sustinut intens ca filmul era un esec cinematografic pentru vremea respectiva si iata ca 28 de ani mai tarziu este vazut ca fiind un clasic al genului. Momentan cred ca Inception isi merita pe deplin marea majoritate a laudelor. Timpul insa va fi un factor decisiv in stabilirea "clasicului" in Inception. Ma surprinde inca un lucru. Multi se arata dezamagiti intr-o oarecare masura de trairile avute in sala de cinema si as avea doua intrebari. Oare la ce se asteptau de la un film pentru care s-au cheltuit aproximativ 250-300 de milioane de dolari ? Nu merita apreciat oare curajul cu care Nolan s-a aruncat sa consume acesti bani pe un film ce are la baza o idee, consider eu, mult prea indrazneata pentru publicul curent obisnuit cu Transformers ? Si nu numai curajul dar si rezultatul in sine... Moon este probabil, la fel, unul din cele mai bune SF-uri din ultimii 10 ani. Si e de apreciat ceea ce a realizat cu un buget aproape inexistent si fara a avea parte de o campanie publicitara dezvoltata. Problema e ca Moon nu s-a adresat niciodata maselor si ne e foarte usor sa vedem arta acolo. Inception realizeaza acelasi lucru ca si Moon, diferenta fiind nivelul asigurat de cele 250-300 de milioane de dolari investiti... Aceeasi arta dar la un alt nivel...

Interviu: Christopher Nolan vorbeste despre Inception
 

Cole Haddon: Acesta este primul tau film major bazat pe o idee originala. Ce ti-a dat increderea sa faci acest pas?

Christopher Nolan: Adaptarea de benzi desenate, remake-ul unui film…un sequel, acestea sunt toate lucruri pe care le-am mai facut inainte. Ce e interesant la un concept original este ca, in mod particular dupa 10 ani – cat mi-a luat trecerea de la primul set de idei la finalizarea scenariului – odata ajuns acolo, ai trait cu acele idei atat de mult incat nu e cu mult mai diferit fata de a lucra cu povestea altcuiva, de exemplu. Cu Memento, cand am adaptat povestea scurta scrisa de fratele meu, acelasi lucru s-a intamplat. In momentul cand finalizezi proiectul incepi sa simti ca e destul de irelevant cu ce ai inceput.


Avand in vedere cat de complex este conceptul folosit pentru Inception, ma gandesc ca acest film putea fi facut doar dupa succesul comercial pe care l-ai avut cu The Dark Knight. Ti-a permis aceasta libertate sa depasesti limitele a ceea ce puteai face, sau a pus mai multa presiune determinandu-te sa adoptio o structura si o forma mai conventionala, mai usor de digerat pentru public?

Am fost intrebat dupa ce am facut The Dark Knight daca am simtit o oarecare presiune canalizata spre urmatorul film, insa nu a fost cazul. Am simtit responsabilitate. Nu se intampla des sa ai un succes comercial imens si apoi sa faci ceva ce voiai sa faci, si sa entuziasmezi din nou lumea, asa ca este o mare oportunitate si responsabilitatea pe care am simtit-o a fost sa facem cel mai bun film posibil – cel mai interesant film posibil, deoarece, evident, cu succesul lui The Dark Knight ne-am aflat intr-o pozitie in care studioul era pregatit sa puna mare incredere in noi si sa creada ca vom face intradevar ceva special. Aceste oportunitati sunt foarte rare, asa ca am simtit responsabilitatea de a ma stradui cat de mult sa fac ceva memorabil.

Ai reusit foarte bine sa tii Inceptionul intr-o aura de mister. Toti stiam ca lucrezi la el si ca va fi lansat, insa pe langa asta, nu mai stiam prea multe. Cum mentii un echilibru intre mister si nevoia de a oferi audientei suficient incat sa-si doreasca sa cumpere un bilet?


E in mod cert dificil sa creezi un echilibru intre campania de promovare a filmului si mentinerea lui intr-o forma cat de proaspata pentru public. Cele mai frumoase experiente la cinema le-am avut cand am mers la film, luminile se sting, nu stii absolut nimic despre filmul care tocmai incepe, nu stii fiecare turnura de situatie, fiecare miscare a personajelor, nimic din ce urmeaza sa se intample. Vreau sa fiu surprins si amuzat de un film, asa ca asta am incercat sa fac acum si pentru public. Intr-adevar, trebuie sa vindem filmul. Stiti, invitam publicul sa vina sa-l vada bazat pe o parte din imagistica, pe cateva idei din scenasiu si premisa, insa nu vrem sa dam tot din casa. Cred ca prea mult este dezvaluit in promovarea filmelor de azi.

Sunt perfect deacord. Acum, pentru a intra in subiectul care ne intereseaza cel mai mult din Inception – lumea viselor. Ai fost fascinat de vise de-a lungul vietii si crezi ca viziunea pe care o aveai asupra lor s-a schimbat odata cu munca la acest film?

Am fost fascinat de vise inca de mic copil si cred ca relatia dintre filme si vise e ceva ce m-a interesat dintodeauna. Imi place ideea de a incerca sa infatisezi visele intr-un film si am lucrat la scenariu ceva vreme: aproape 10 ani pentru a ajunge la forma pe care ati vazut-o in film. Cred ca, pentru mine, interesul primar acordat viselor si realizarii acestui film s-a nascut din faptul ca mintea – in timpul somnului – poate crea o intreaga lume pe care o experimentezi fara sa-ti dai seama ca faci asta defapt. Cred ca asta spune multe despre potentialul mintii umane, mai ales despre potentialul creativ. Este un lucru care mi se pare fascinant.

Ai mentionat ca iti place sa zugravesti visele in film. Ai vrut sa explorezi conceptul cinema-ului ca un tip de vis?

Cred ca, atunci cand iau in considerare ideea de a fi in stare sa creez o lume nemarginita pe care sa o folosesc ca pe un teren de joaca pentru actiune si aventura, gravitez mai mult inspre lumi cinematice, fie ca e vorba despre filme din seria Bond sau lucruri asemanetoare. Astfel, fara a fi prea constiincios fata de asta, sau fara prea multa intentie de a fi in timp ce scriam scenariul, i-am permis mintii mele sa calatoreasca oriunde ar vrea sa calatoreasca.

Cum ai cercetat visele si stiinta din spatele lor? Lumea pe care ai construit-o e de-a dreptul fascinanta.

Nu fac prea multa munca de cercetare cand scriu. Am abordat Inception in acelasi fel in care am abordat si in Memento memoria si pierderea memoriei, astfel ca tind doar sa examinez propriul meu proces – de a visa in acest caz – in cazul lui Memento era memoria – si incerc sa analizez cum functioneaza si ce ar putea fi schimbat si manipulat. Cum un set de reguli ar putea rezulta din propriul meu proces. Daca cercetarea intra in contradictie cu ceea ce vrei sa faci, tinzi oricum sa continui si sa realizezi ce ai inceput. Asa ca, la un anume punct am realizat ca, daca incerc sa atrag un public, a fi cat mai subiectiv posibil si a incerca sa scriu ceva total neprefacut este alegerea corecta. Serios, e inspirat din propriul meu proces de visare, din experienta proprie.

In incheiere mai am inca doua intrebari: Exista vise personale pe care le-ati impartasit cu noi? Cum te-a schimbat aceasta profesie, de cand ai inceput sa lucrezi la Hollywood acum 12 ani?

In ceea ce priveste visele, am punctat inspre perioadele din viata mea cand am experimentat vise lucide – caracteristice si filmului Inception – ideea de a realiza ca esti intr-un vis si astfel, incercarea de a-l schimba sau a-l manipula in vreun fel. Este o experienta frapanta pentru oamenii care au ocazia sa o traiasca. Este in mod clar prezenta in mare parte in film. Cat despre abordarea regizorala – ceea ce spun intodeauna si ar putea fi greu pentru unii sa inteleaga este ca pentru mine procesul de realizare al unui film a fost mereu acelasi. Asa ca, atunci cand am lucrat la Following, film pe care l-am filmat cu prieteni, o zi pe saptamana timp de un an, am lucrat in aceeasi maniera. Cred ca ceea ce fac eu pe platourile de filmare este sa privesc ca un spectator la “care este imaginea pe care o capturam, cum ar putea asta sa ridice povestea si cum va fi urmatoarea scena?” Acest porces nu s-a schimbat pentru mine, si e in mod ciudat similar, indiferent cat de mare ajunge sa fie filmul.

sursa: cinemarx.ro

sau aici: http://www.film.com/features/story/i...ption/39220341

Armond White compara Charlie St. Cloud (Zac Efron) cu Inception........................... #-o #-o

"Charlie St. Cloud is Inception for girls."

http://www.nypress.com/article-21471...umbskulls.html

Ebert l-a definit un "troll" dar nu numai un "troll" ci un "intelligent troll"... Avea dreptate... 8-}

"Că s-ar putea ca realitatea să fie doar un vis? "

Nu cred, nu. Melodia respectiva a fost auzita si la sfarsitul filmului cand rulau creditele, deci cred ca nu are atat de mult de a face cu "visul" in sine ci cu ceea ce considera Nolan ca vis, o sala de cinema spre exemplu unde pe parcursul unui film esti implicat, mai mult sau mai putin in "vis".

Filmul doar explica niste concepte deja stiuite si nu vrea sa le redescopere. Nu te invata nimic ci doar expune. Filmul nu are un ton grav moralizator, astfel asteptarile ca sa inveti ceva nou dintr-un film este o interpretare putin prea indepartata de realitate.

Am terminat intr-un final toata recenzia pentru ca dupa prima parte in care divagai tare de la film am simtit ca citesc degeaba si poate imi mai iau si un spoiler in fata. De cand a fost sugerata ideea de vis in vis si eu m-am gandit ca finalul va fi in acest fel dar cam atat, nu am stiut care au fost motivatiile personajelor asa ca nu as putea spune ca a fost previzibil. Poate previzibil in sensul ca Batman il va bate pe Joker la sfarsitul lui TDK, nu cred ca se astepta nimeni sa fie altfel dar e interesant cum se desfasoara actiunea in primul rand. Un astfel de argument , "cum ca stiati cum se termina", ar inseamna ca Heath Ledger s-a maimutarit degeaba ca stiai ca o ia pe coaja deci nu ar fi avut nici un efect cat de bine juca sau nu, sau a avut o importanta ? Eu cred ca a avut, in aprecierea filmului.

Printre rautatile voite sau nu, recenzia este una pozitiva insa mult grabita. Nu inteleg de ce este nevoie sa propagi acele rautati in fiecare recenzie a unui film "cu succes" sau care se bucura de "o recunoastere" aproape "universala" dar respectivele judecati rar au de a face cu filmul in sine.

Ca sa parafrazez ce ii spune Cobb lui Ariadne: " Niciodata sa nu construiesti din locuri reale/amintiri, intotdeauna incearca sa te gandesti la lucuri noi " pentru ca atunci cand te duci in sala de cinema si vezi "legile" gravitatiei incalcate desi "schela" filmului nu permite asa ceva, atunci mintea se intoarce impotriva ta si vede ca ceva nu e in regula. Daca insa setezi niste reguli noi la inceputul filmului, mergi cu ele pana la final pentru ca ele sunt deja acceptate de privitor.