|
Originally Posted by Pitbull:
in acest caz, domnule Pitbull, trebuie aplicata sentinta care spune ca marile placeri trebuie amanate pana cand mor ele insele. astfel incat noi sa putem trai cat mai mult! desi cantitatea nu aduce intotdeauna calitate, nici macar in viata, ci mai repede dilueaza, macar asa vom sti, precum Solon povestea odata, cand, unde si ce a insemnat fericirea, ce ar fi trebuit sa facem incat sa o fi avut (posedat :P) deplin. |
Originally Posted by gionloc:
|
frumos si ma inclin in fata ordinii ce pare a domni la dvs - a regasi chestii scrise long-agoo :D mai asteptam ce urmeaza
|
Pitburg, nu imi place. Daca nu e despre shopping, degeaba.
|
8) :happy: :lol:
|
Am sa ma incumet si eu sa pun o poezie scrisa de mine...de fapt, doua :D
The Saddest Music in The World Sãrutã-ne, Alungã aceste, rãtãcitoare, mult prea Umbre, Ne du departe de valea crucificaþilor Lãcrimãm Lãcrimez Lângã mine aud o inimã de sticlã Cum se sparge Trezeºte-ne Corãbii Pe când lunar se-avântã-n depãrtãri Fãrã ultima ºoaptã ªi mâinile cãzute trist în poalã, ªarpele mã învaþã sã repet dupã el: „ – Aceasta este ora Lupului” Cuvinte pe când În scaune cu rotile sângereazã Sublimul amurg al agoniei noastre... Ascultã! Prin vis ºi albe prafuri Moartea se aude cãlare Sau cioburile Geamului spart A adormit acum, Nu Nu e dreptul tãu sã îl trezeºti Din capãtul lui de lume Unde cu grijã ºi-a închis inima Spune-le ca nu mai existã Nici albii amanþi de la capãtul pãdurii Peste luna prãbuºitã Deºertul naºte nefericite legende În limba ceasurilor demult dispãrute Priveºte... Prin perdele Fantoma ta se vede Miºcându-se trist Senzual Ca lenta sinucidere A unei balerine Nimic nu se salveazã, Zici În pustie statuile Predicã geneza naºterii, Sexualitatea divinã Sau avortul îmbrãcat în mireasã La capãtul seringii se aflã scrisorile de dragoste Epopeea unui prometeu de porþelan Ce a gãsit focul între coapsele Unei femei de lut Pe care pânã ºi dumnezeu a uitat sã o nascã Aminteºte-þi cã noaptea poartã semnul tãcerii ªi visele sunt negre gânduri Ascunse întrun colþ obscur al camerei Felinarele sunt monºtri Atunci când lumina lor te priveºte numai pe tine Demult un înger mi-a ºoptit: „ – Crucea sau pustiul” Între ele se poate sparge un glob de cristal O lume îºi poate schimba cursul Fãrã ca nimanui sã îi pese Iar noi, Suntem mereu delãsãtori În mersul sfidãtor printre amintiri O viaþã ce s-a ni s-a ridicat împotrivã-ne Fiindcã nu am învãþat nimic din ea, O enigmã ce poartã un craniu în capãt, Ca o ultimã capcanã a senzualitãþii Picturile zac mute Nicicând neputând sã alunge Cancerul ce se târãºte în salã Frigul infernal ªi pereþii deun albastru de gheaþã, Fiecare salon se preschimbã-ntrun azil În care nebunii reinventeazã normalitatea Sensul iubirii ºi al urii Înalþã temple Morþii Supreme Cãci numai ei ne mai putem închinã Când am devenit cu adevãrat singuri Acum eu plec Te las cu umbrele tale De improvizatã fericire Cu decepþiile de foileton ªi zeii tãi dezgoliþi ªi aruncaþi în pat Nu mai e nimic ce sã ne acopere Sticla s-a spart A rãmas Oglinda însãºi Paºii albi ai morþii Raful ºi visele zadarnice Suntem doi paralizaþi în acelaºi scaun Condamnaþi Sã nu ne putem apropia unul de celãlalt ªi nici sã nu ne putem despãrþi E aceeaºi poveste de la începutul omenirii Aceeaºi inimã în care ºerpi îºi clocesc ouãle Aceeaºi orã... a Lupului. Das Schlangenei Sã nu uiþi, Ceasul din perete îþi ascultã paºii, Ameninþã fiecare vis, Fiecare literã aplecatã spre iluzoriu – Felinarele tac – Nu mai plouã peste coasta lui Adam - In catedralã, oul de ºarpe þine predici ªi din pantecul femeii ªopârlele iºi poatã cuvântul strivit de rugãciune – Acesta nu mai eºti tu Sau un altul... Nu uita, ceasul din perete e viu, Ca un revolver ascultã bãtãile inimii, Ochii încremeniþi ºi mâinile albe, Într-un pat de carne vie Te-ai învelit cu propriul sânge ªi nu mai plouã peste coasta lui Adam - Felinarele tac Pe strada mâncatã de cancerul preschimbat în adâncul apelor, oul de ºarpe planteazã Pomul Cunoaºterii ªi ochii femeii se cufundã Într-un prelung leºin ªopârlele urlã la Dumnezeu Îi aruncã în geam cu secole de foamete ªi Isuºi scoºi la licitaþie Acesta nu mai eºti tu Sau un altul... Sa nu uiþi, Ceasul din perete are un glas, Un tremur al cãrnii În care toate îºi regãsesc liniºtea Te întorci spre proprii-þi ochi Te prinzi de mânã ºi te scoþi din oglindã Felinarele tac ªi moartea s-a tãiat în coasta lui Adam Picurã rar peste fantoma ta de pe banca rece Oul de ºarpe îl naºte pe Om ªi îl culcã în pântecul Evei ªopârlele naufragiazã peste divina iluzie Acesta nu mai eºti tu ªi nici un altul |
Kaspere, bine c-ai readus topicul la poezie pe bune - de mult asteptam s-o facä cineva! Päi atunci, sä mai pun si eu una:
As vrea Sä fii din nou fäpturä omeneascä, Sä-ti väd în ochii lumina de demult, Ferice iar sä fiu când te ascult, As vrea din nou iubirea sä träiascä. As vrea sä fie sufletul o poartä, Al meu spre tine si al täu în fatä-mi. Vezi-mi tristetea, bucuria-nvatä-mi, In patru mâini tinând aceeasi soartä. As vrea ca fiara urii sä-si ia zborul Sä mi te lase blândä si curatä, Mireasa mea din rai de altä datä, Cu care-am stiut ce dulce-amar e dorul. Dar, vai, cat doar spre un liman himeric. Iubita mea rämas-a o nälucä Si-astept ca altä doamnä sä-mi aducä Un ultim dar: supremul întuneric. 29 septembrie, 1998 h. 23:45-23:58, Bucuresti I wish A human being you to be once more, Your eyes to have the light of long ago, Happy to be when hearing you, sweet so, I wish our love alive as was before. The soul I wish to be a sort of gate, Mine over you and yours in front of me, To learn my sadness, and my joy to see, Four hands together holding the same fate. The beast of hate to fly away I wish, To leave you pure and gentle as the snow, My bride from heaven who made me to know How bitter-sweet the longing is a dish. But, oh, the shore I watch is bare and stark. My most beloved is now only a wraith, And from another lady here I wait A final gift - supreme, eternal dark. Translated, September 2000, Bucharest |
Domnu' Pitbull sa stii ca imi placu poezia ta(am citit numai varianta in romana). Mi-au placut fluenta, modul direct si sinceritatea acesteia.
|
Drept gräiesti, cred cä e una dintre rarele mele poezii, mai degrabä decât versificatii, în termenii sinceritätii de care vorbeai - cäci a iesit cam de la sine, ca singurä cale de descärcare a unor stäri ce atinseserä masa criticä.
Se impune sä rostesc si eu câte ceva despre versurile lu' matale, si-ti multumesc cä m-ai scutit de o dilemä ingratä. Indiscutabil, acolo existä substantä poeticä, fior liric autentic si mijloace stilistice consistente. Poate cä, la o analizä foarte aplecatä pe text, s-ar identifica unele mici imperfectiuni (au existat imagini care mi-au dat o senzatie de soväire), dar nu mä încumet, dintr-un motiv ce-ti face cinste: orice criticä asupra versurilor tale nu poate porni decât de pe pozitia unui exeget, iar eu, oricât de familiarizat cu poezia, nu sunt totusi decât un amator. |
Si daca tot s-a pus si poezie cu rima, am sa pun si eu si ceva cu rima, also.
Corabia neîntoarsã Priveºte! Prelinse-n zori, cum curg tãcute ape ªi scaldã þãrmuri bãtrâne de-aºeptare, Corabia pierdutã în trista depãrtare, Ne-ntoarse vise þese... Strivite printre pleoape Ne-ntoarse vise...trecutul sa-l(e) îngroape Corabia-i pierdutã în trista depãrtare, Ne-ntoase ºi albastrele catarge... Sub miturile-i o lume se-naltã ºi se sparge Un soare când se-ntinde pe hoitul altui soare Unde te-ai dus, când ruga tremurândã A noastrã, sub lumini închise-n reci ecouri Te conjura, întoarce-te din celeste tablouri Prin care ºi-acum lebãda oarbã cântã? Erai de hianct...lunarã nãlucire Printr-o olgindã-n care cuvinte ancestrale – Corabie pierdutã – ecourilor tale Le înãlþau palate, în lunga pribegire Dar sticla-ncet se sparge ºi valsul se destramã Sub ochii-atinºi, profetic, de lipsa de speranþã Poemul pribegirii acum e doar o stanþã Un stigãt sugrumat regatului din ramã ... Priveºte! Prelinse-n zori, cum curg tãcute ape ªi scaldã þãrmuri bãtrâne de-aºeptare, Corabia pierdutã în trista depãrtare, Ne-ntoarse vise þese... Strivite printre pleoape Ne-ntoarse vise...pe veci ca sã ne-ngroape |
am gasit si eu o poezie veeeeke-veke, cred k de prin liceu (we're talking anii 70 here!), i-o dedic lui pitbull - care pastreaza poezii kiar mai veki se pare...
k vorba ceea: nu e om sa nu fi scris o poezie :) n-are titlu, n-are nimic si zice asha: o tipã miºto cu un cîine de rasã trece pe lîngã noi în timp ce stãm la coadã la benzinã chiar în dreptul unui copac femeia ridicã un picior ºi-i spune animalului "e ultima oarã cã-þi mai arãt cum se face pipi!" |
@Kasper
Versul alb ti se leagä mult mai bine (slavä Domnului, cäci e si mai modern, si mai de substantä, si mai dificil!) In formula clasicä, ritmul mai schioapätä, iar rima e mai säräcutä. Din fericire, imaginile poetice si fiorul liric sunt la fel de consistente. @A.L.S. Nu stiam bancul, iar punerea lui în versuri are ceva cärtärescian (nici nu-i de mirare)! Versul meu favorit e al doilea (äla cu benzina!). Päi dacä tot veni vorba de poezii de pe vremea lui Pazvante, uite si cea mai veche atestare documentarä (ar mai fi ele si altele, da' nu se meritä), inspiratä din serile când tata stätea ciuci lângä radio, ascultând Europa Liberä: Pace Räu al tärilor, o, du-te! Hai, iesi din Cehoslovacia, Din Vietnam, tu iesi degrabä Din întreaga noasträ lume! Pace, hai, alungä räul, Si ia-i locul repejor, Sä se-nfunde-odatä häul, Sä porneascä un tractor. Tunurile-n foc sä piarä, Hora sä se-ncingä, hei, Räul sä disparä-odatä, Alungat de porumbei! 1968 Bucuresti Publicatä în revista "Mlädite" a Sc. Gen. 174, cu urmätoarele modificäri: Versul 1.2: "Sä nu-ti mai aud de nume" - adicä, mä-ntelegi, Cehoslovacia...? ;) Versul 2.2: "Vino repede în zbor" |
[quote="Pitbull"@A.L.S.
Nu stiam bancul, iar punerea lui în versuri are ceva cärtärescian (nici nu-i de mirare)! Versul meu favorit e al doilea (äla cu benzina!). quote] pai 'bancu' e tot de la mine, l-am inventat adicatelea, k sa dea bine la fabula absurdisto-suprarealista! n-am 'preluat' nimic - decit 'imaginea' cu coada de la benzina (eh, ce vremuri...) :happy: |
A, deci si matale inventezi bancuri?
Mä rog, poeme, nepoeme, dacä tot suntem la cenaclu, uite si unul inventat de mine cândva (din seria celebrelor bancuri sadice): Vaaai, Bulä, abia ieri ti-am adus surioara de la maternitate, si azi ai si vrut sä vezi ce-are înäuntru? :(( |
:love: 8) :lol:
GE-NIAL!!! n-am fost atit de entuziasmat de la shoppoemele lu nightwane! |
Nightyyyyyyy! :w00t:
Cum e corect, dragä? Shoppoeme, sau shoppopoeme? :? (Sä-l vezi cä zice shoppopoeme - pe cât punem pariu?) ;) |
Poeme Shop-enhaueriene :P
|
Aaaa... asa mai vii de-acasä...! :happy:
Da, da... Asa DA! :hmm: Asa... da. :sleep: |
Da!
DA! DAAA!!! MAI TARE!!! MAI ADANC!!! IOI!!!! |
ceva scris acu vreo 5 ani
Poem naiv Odata credeam ca as putea sa..., Dar acel ceva ce-mi spunea ca... Si-mi amintea ca am destin tragic Datorita acelui fapt Si-am scris ceva,undeva... din care citez:"..." Si ma prabusesc mort pe perna moale Si ma gândesc cum ar fi sa... Si amintesc: "Cândva, Undeva Cineva Spunea ceva...” Închei acum acest testament Singurul capabil sa ma justifice Si incet ma-ndrept catre acel loc U... N... D... E... V... A... |
| All times are GMT +2. The time now is 23:19. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.