Man on the Moon - 7.50/10

.dupa ce vezi man on the moon si apoi life and death of peter sellars realizezi la ce nivel de ceapa degerata e primul film.
http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...?t=5186&hist=0
.aici am explicat in 7 cuvinte de ce ia 9,5.

Man on the Moon o fi ceapa degerata dar tot merita un amarat de 7.50...

constantin 1/5

penibil, penal si jegos in acelas timp; inimitabil si inegalabil la capitolul de abisalitati brodate pe tema "lumea nostra e un joc intre diavol si dumnezeu, dar vai diavolul triseaza si doamne-doamne nu intervine"
siktir
mr reeves joaca la fel de mult ca pisica pe care o tine in brate pentru a intra in iad, ca sa verifice dac sora geamana a femeii s-a sinucis...
bla, bla, bleah :sick:

desi il amanam de ceva vreme, impins de parerile diferite de aici, am vazut si eu azi, the conversation.
acuma, constat ca ma aflu cam la mijloc. extrem de prost nu mi s-a parut, dar nici masterpiece.
misto scenele de urmarire, de fapt toata scena din parc ca si reintoarcerile la ea, cu replicile participantilor la conversatie in succesiuni diferite, ca si diferenta de interpretare a aceleasi replici, diferenta care transforma o scena aparent banala in ceva mai complex (ca in blowup, la asta referindu-se notorious).
insa tot suspansul si toata tensiunea care reiese din asta, e scazuta cand povestea se opreste mai mult asupra personajului lui hackman (paranoia, viata personala distrusa, concurenta), momente care m-au plictisit groaznic, simtind the fast forward urge.
8.75/10

btw, a vazut careva blow out facut de depalma?e un preferat a lui QT si se pare ca trateaza cam acelasi lucru.

4/10 pentru Constantin.
timp pierdut, timp de neregasit...

Iata cateva filme pe care le-am vazut in ultima luna si pe care le recomand cu toata inima:

"House of 1000 Corpses" 7/10 Un horror regizat de Rob Zombie, o combinatie foarte reusita de "Texas Chainsaw Masacre" si "House on Haunted Hill". Un film destul de violent cu spitale si familli de nebuni dar relaxant pentru fanii genului (printre care ma numar si eu). E filmat new-age iar pe alocuri aduce a videoclip. Coloana sonora este foarte reusita avand o tendinta clara spre hardcore (majoritatea melodiilor sunt semnate de trupa lui Rob Zombie). Poveste e destul de simpla: un grup de adolescenti se intorc acasa in noaptea de Halloween, opresc pentru benzina intr-un loc unde se afla si un muzeu al groazei si vizitandu-l afla despre legenda lui "Dr. Satan" un psihopat care facea experimente pe nebunii din azilul unde lucra. Curiosi sa afle mai multe despre "vedeta locala" cei patru iau o autostopista care nu prea pare in toate mintile. Sunt nevoiti sa merga acasa la aceasta, dupa ce au o pana de cauciuc, si trebuie sa-i cunoasca familia (o adunatura de ciudati) si sa participe la cina de Holloween. In momentul in care se cred scapati cei patru sunt atacati iar restul filmului consta intr-un cocktail de teroare, nebunie si mult,mult sange. Oricum filmul este o experienta interesanta din punct de vedre vizual, cu toate ca e destul de previzibil si se termina in coada de peste (chiar cu mesajul "the end ?"). Si la mai mare din parte lui Rob Zombie!

"White Nights" 8/10 Un thriller regizat de Taylor Hackford in 1985, inainte de prabusirea comunismului in Europa, un film cult despre libertatea exprimata prin arta (dans in cazul de fata). Nikolai (Mikhail Baryshnikov) este un balerin crescut la Leningrad (Sankt Petersburg astazi) care desi ducea o viata luxoasa in URSS ramane in Occident dupa un turneu si se stabileste in SUA obtinand cetatenie americana. Motivul pentru care a ales sa fuga este faptul ca in Rusia nu putea sa danseze tot ceea ce voia, multe opere fiind interzise de regim. In timp ce zbura spre Asia, are loc o explozie la bordul avionului si pilotii sunt nevoiti sa aterizeze fortat pe un aeroport militar din Siberia. Intelegand consecintele acestui eveniment neasteptat, Nikolai incearca sa-si distruga pasaportul si este ranit destul de rau in timpul aterizarii fortate. Cu toate acestea este identificat iar KGB-ul este chemat. Cum toata lumea l-a vazut lovindu-se grav, rusii sustin ca starea lui este critica si ca trebuie tinut sub observatie. Intre timp, balerinul este dus in casa unui american de culoare care a ales sa se stabileasca in Uniunea Sovietica si chiar si-a gasit o nevasta rusoaica (interpretata de Isabella Rossellini in debutul ei pe marele ecran). Raymond (Gregory Hines) este un veteran al razboiului din Vietnam, bun dansator de step, dar care datorita prejudecatilor rasiale si-a parasit tara natala. KGB-ul ii propune lui Nikolai sa-si reia viata dinainte si sa mai danseze o data in teatrul unde s-a lansat, pentru a arata opiniei publice ca "fiul tatacitor" s-a intors planuind ca apoi sa-l inchida . Singurul gand al balerinului este sa evadeze si sa contacteze ambasada SUA. Americanul este cel care trebuie sa-l ajute sa-si reintre in forma si astfel toti sunt adusi la Leningrad. Desi au multe divergente cei doi au un limbaj comun: dansul. Raymond ajunge la concluzia ca URSS nu va fi un mediu bun pentru copilul cu care sotia lui este insarcinata si se hotaraste sa fuga impreuna cu Nikolai. Un film deosebit despre speranta, libertate si prietenie, care se termina optimist in ritmul "Say you, say me" al lui Lionel Ritchie. Titlul de "Nopti Albe" vine de la faptul ca aflat aproape de cercul arctic, Sankt Petresburgul este luminat intreaga zi in timpul anotimpului rece. (ceva similar aparea si in "Insomnia" lui Cristopher Nolan numai ca actiunea se petrecea in Alaska). Gregory Hines a decedat la 9 august 2003 de cancer la ficat iar interpretarea din acest film este considerata cel mai bun rol al lui.

"Clockers" 7/10 A spike Lee joint. Un thriller care are ca personaj central pe Strike (Mekhi Phifer) un traficant de droguri care nu consuma niciodata ceea ce vinde, are probleme cu stomacul si o pasiune pentru trenuri. Strike este un "clocker" un pion nesemnificativ in traficul de droguri care vrea sa urce in ierarhie. Pentru aceasta este rugat intr-o zi de Rodney (Delroy Lindo) seful si mentorul sau sa elimine un alt traficant care le facea concurenta. Strike nu are curajul sa rezolve singur treaba si ii cere ajutorul fratelui sau Victor (Isaiah Washington) un tip cinstit cu famile si doua slujbe dar demoralizat si deprimat. Concurenta este eliminata dar Victor este arestat si pretinde ca totul a fost legitima aparare. Detectivii care se ocupa de caz (Harvey Keitel si John Turturro) incep sa-l hartuiasaca pe Strike pentru ca il vor pe Rodney sub acuzatie. Traficantul este prins la mijloc intre ceilalti "clockers" si politie si trebuie sa ia niste decizii repede. Acest film trebuia regizat initial de Martin Scorsese dar acesta i-a oferit proiectul lui Lee pentru a putea regiza "Casino". Astfel filmul poarta amprenta lui Spike Lee, cel mai prolific regizor afro-american al anilor '90. Este o poveste despre viata in ghetou, despre tentatia banilor, despre libertatea de alegere si puterea de a lua o decizie. Lumea lui Strike se prabuseste pentru ca a facut o alegere gresita si trebuie sa platesaca pentru asta. Harvey Keitel si Delroy Lindo fac niste roluri foarte bune dar ,din pacate, personajul lui John Turturo este neglijat total, avand doar cateva replici. Filmul incepe cu imagini ale cadavrelor unor "clockers" impuscati in plina strada.

"The Machinist" 8 /10 un thriller regizat de Brad Anderson, o combinatie inteligenta intre "Memento", "Fight Club" si "Lost Highway". Este genul de film in care privitorul nu stie exact care e realitatea si ce e numai in mintea personajului central, care personaje sunt reale si care sunt doar proiectii interioare ale personajului aflat intr-o profunda criza morala si emotionala. Trevor Reznik (Christian Bale) nu a mai dormit de un an si slabeste pe zi ce trece. Trevor lucreaza intr-o fabrica iar dupa munca trece pe la aeroport pentru a face putina conversatie cu o chelnerita, Marie. Singura alinare a lui Trevor este in prezenta unei prostituate Stevie (Jennifer Jason Leigh) care tine la el si ar renunta la munca ei pentru a-i fi alaturi. Lururile o iau razna cand in viata lui apare Ivan, un individ ciudat care conduce o masina rosie si e mereu prezent in momente inoportune. La munca are loc un accident in care Trevor este direct implicat si mai mult in fiecare dimineata gaseste pe frigider un post-it cu un joc de "spanzuratoarea". Lunga perioada de insomnie incepe sa-l cuprinda iar paranoia se instaleaza incetul cu incetul si Trevor incepe sa simta ca-si pierde mintile. Filmul este foarte bine regizat, cu accentul pus pe anumite detalii care clarifica lucrurile in final. Spre deosebire de "Lost Highway" sau "Mulholland Dr" care ofera mai multe finaluri posibile in functie de viziunea proprie a privitorului, "The Machinist" da o exlicatie clara asupra evenimentelor destul de ciudate care se petrec de-a lungul filmului. Christian Bale face un rol excelent si merita laude numai pentru efortul de a slabi aproape 50 de kg. Oricum un film cu o atmosfera deosebita, atipic pentru thrillerele de la Hollywood care desi a fost acuzat ca "fura" de la alte filme ofera o experienta cinematografica inedita.

"Oldboy" 9/10 Unul dintre cele mai interesante filme pe care le-am vazut in ultima vreme. Un film realizat In Koreea de Chan-wook Park si premiat la Cannes de juriul prezidat de Tarantino. Un film atipic despre razbunare. Mi s-a spus ca nu pot intelege acest film daca nu sunt initiat in cinematografia asiatica si desi nu am vazut foarte multe filme din est am inecrcat "Oldboy". Este genul de film care ori te acapareaza total si devine unul din filmele tale preferate ori te scarbeste si ajungi sa-l urasti. In esenta este o drama cutremuratoare mascata intr-un thriller cu accente comice pe alocuri. Personajul central este un barbat pe nume Dae-su , cam betiv, insurat si cu o fetita de 3 ani. Dupa o noapte ploioasa petrecutea intr-o sectie de politie pentru perturbarea linistii publice, se trezeste intr-o camera necunoscuta intr-un fel de inchisoare privata unde este tinut fara nici un motiv clar timp de 15 ani. Pentru a nu innebuni ii sunt administrate din cand in cand droguri calmante. Singurul lui contact cu lumea exterioara este televizorul de unde afla ca sotia lui a fost ucisa iar el acuzat de crima. Barbatul incearca sa se gandesca la tot ce a facut rau in viata si cine ar putea sa-l fi inchis. Ajunge la concluzia ca nu a fost un om bun si chiar face o lista cu toti oamenii fata de care a gresit. Incepe sa se antreneze lovind cu pumnii in pereti, in el crescand setea de razbunare. Dupa exact 15 ani este eliberat si se trezeste pe un acoperis in compania unui tip cu un pudel in brate care incerca sa se sinucida. Socul de a redescoperi civilizatia dupa atata timp este destul de mare iar confuzia din mintea lui creste cand primeste un mobil si un portofel de la un cersetor. Ajunge la concluzia ca singuratataea si intrebarile fara raspuns l-au transformat intr-un monstru care are un singur scop: RAZBUNAREA. Merge intr-un restaurant unde cere ceva viu de mancare. Bucatareasa, o tanara destul de frumoasa pe nume Mido, ii ofera o caracatita vie pe care o mananca intr-un efort disperat de a redeveni om. Incepe o relatie destul de ciudata cu Mido, o fata de doua ori mai tanara ca el si putin cam dezechilibrata. Dae-su descopera locul unde a fost incarcerat si il torureaza pe directorul inchisorii private. Scena e destul de socanta deoarece ii scoate direcorului 15 dinti din gura cu un ciocan pe muzica lui Vivaldi. Apoi urmeaza o lupta cu oamenii directorului. Desi e un film asiatic, scenele de lupta par grotesti, aproape hilare , ceva de genul "Drunken Master". Nici sa nu va asteptati la miscari de genul "Crouching Tiger, Hidden Dragon". Spre surprinderea lui ajunge sa-l intalneasca pe cel care l-a inchis atata timp, un oarecare Lee. Acesta ii spune ca are exact 5 zile sa afle motivul pentru care a fost incarcerat, altfel o va ucide pe Mido. Tot ceea ce Dae-su stie e ca o data in trecut "a vorbit prea mult". Acesta prima parte a filmului este destul de ciudata, paraca nu e nici comica nici serioasa, scenele de lupta dezamagesc pe fanii filmelor de actiune, dar manat de curiozitate (de ce a fost acel om modest si lipsit de importanta inchis timp de 15 ani?) privesti in continuare. A doua parte a filmului aduce insa lumina iar climaxul (mai mult anticlimax) este extraordinar. Daca in "Kill Bill" Tarantino sublinia ca "Revenge is a dish best served cold", Chan-wook Park merge pe ideea ca "Revenge is good for your health". Dae-su este coplesit cand constientizeaza motivul pentru care a avut de suferit: o iubire interzisa, o vorba nevinovata aruncata in vant, un prieten gelos, un baiat a carui viata se opreste odata cu un eveniment. Confruntarea finala nu e nici de departe una gen Neo VS. Smith ca in Revolutions. E o lupta la nivel psihologic si toate cartile sunt puse pe masa. Dezumanizarea lui Dae-su e completa in momentul in care realitatea ireversibila il loveste in fata. Razbunarea e infaptuita, dar a cui razbunare? Un film diferit de orice productie de la Hollywood, destul de slab promovat in Occident. Americanii deja filmeaza un remake care sa-l serveasca cu surle si trambite publicului larg (urmeaza reteta de succes a lui "The Ring" sau "The Grudge"). Ar mai fi de spus ca filmul are la baza o serie de benzi desenate si ca a starnit controverse in legatura cu unele scene destul de violente. Nu e ceva foarte interpretabil si simbolic ca "Lost Highway" si nici profund filosofic precum "Stalker" dar este fara dar si poate un film greu de digerat, deosebit de interesant atat ca abordare vizuala cat si ca idee si mesaj!

american psycho 3/5
imi mentin parerea ca madam harron trebuia sa se apuce de tesut sau crosetat, nu de ecranizat bret easton ellis
pentru simplul fapt ca, da le are cu decoruri, si filmari, si da, crs bale joaca un om de plastic, dar re-aranjarea unor episoade dauneaza mult..
nu mi-a placut, nu l-am detestat, da .... tre sa recunosc cum ca ar putea parea chiar un film bun cui nu a citit cartea
ca ecranizare e "lame"
rock`n`roll

Closer - 8/10 - Totusi oarecum bun, what the heck, o are pe Natalie Portman... stripping!

@nume

longshot ti-a respuns oarecum, intr-o potstare precedenta. la nivelul subiectului, prin intoarcerea obsesiva spre detaliu, prin felul de filmare, prin rasturnarea conceptului general de actiune (mai mult o amanare continua), se apropie de 'blowup'-ul lui antonioni. anyway, recunosc ca problema este foarte discutabila - dar sa tinem cont si de urmatoarea coincidenta, anume ca dra sofia coppola ii cita pe antonioni si fellini cu 'lost in translation'.

Eu il vad masterpiece, tocmai pentru aceste secvente. Merita calificativul numai pentru asta. Asemanari cu Blowup n-am remarcat. Subtilitatile lui Coppola sunt mult mai pe gustul meu decat cele ale lui Antonioni.
Blowup ramane la mine un film antipatic.

La Special Thanks???

comme une image - 6/10 - o adunatura de perosnaje enervante, cicalitoare si dominate de niste obsesii meschine. pasati-l fara remuscari !

american hitory x - 6/10 - well, well. aici vroiam sa discut mult. intr-adevar, rasismul ramane, in ciuda tuturor aparentelor, o tema deranjant de actuala & mereu starnitoare de angoase. intra-devar, filmul lui tony kaye prefera o abordare extrem de transanta, dura si oripilanta a problemei. intr-adevar, muzica este senzationala (anne dudley), norton stralucitor (cel mai stralucitor dintre toate rolurile de pana acum !).

dar ce ne facem totusi (numiti-ma chitibusar, pudic, cum vreti) cu subtilitatea ?? pt ca tony kaye ajunge sa trateze totul cu atata franchete, incat nici nu-l intereseaza (si are grija ca nici pe noi sa nu ne intereseze) verosimilitatea actiunii. cu atat mai putin rafinamentul expunerii. personajele sunt fascinante mai mult prin fragilitatea mentalitatii lor, prin orbirea cu care aclama ura (ura pt ce: pt negri, pt evrei, pt crestini, pt planeta, pt iisus ???), dar si prin usurinta saltului fatal in cealalta baricada (in urma unei incarcerari de cateva luni, derek devine un inamic convins al rasismului, dar nu tot el il sustinea, trup si suflet, cu umerii incordati, cu catva timp in urma ??). povestea mizeaza mai putin pe credibilitate, si mai mult pe angoasele starnite de existenta unei asemenea organizatii teroriste underground. iar 'subtilitatea' (eh, asta mai conteaza ??) mizanscenei ne face sa urmarim un cliseu final cumplit: personajul lui edward 'john connor' (sorry, ed, dar tot cameron ne-a facut celebri !) furlong, impuscat in toaleta, de un negru rasist (!), cu lucrarea care urma sa rastoarne perspectiva omenirii in pragul razboiului cu sine si alte blabla-uri in mana.

come on ! intr-adevar, filmul este filmat foarte roughly, cu inserturi alb-negru pt flashback-uri, socheza cu un viol homosexual 'prins' fara nici un menajament pe film si cu multe aspecte. dar deja trebuie sa ne gandim unde tragem linia intre forta de convingere si indiscretie. :hmm:

in interviuri, my padawan.

Care e legatura cu citatele din film ?

eu ziceam doar ca insasi coppola recunostea influentele neorealismului italian.

E bine ca macar cu memoria stai bine.Cu logica insa...

American History X poate sa fie multe, dar neverosimil nu cred ca e unul dintre adjectivele pe care poate sa le ia. Ti se pare neverosimil ca dupa ce 'fratii' lui i-au fisurat & penetrat credintele la propriu si la figurat sa renunte la bullshit-urile alea? O faza de care ma puteam lipsi cu usurinta a fost cea de la sfarsit, in care ala mai mic trage concluzii in stil Road to Perdition, insa intr-o maniera mai putin scarboasa decat in Road to Perdition.

hai, renunta, muraturo ! daca mai ai de gand sa intri pe cinemagia, debiteaza ceva daca nu inteligent, macar folositor.