Ar fi interesant de aflat citi credinciosi cred pentru ca se tem si citi cred pentru ca, credinta le ofera alinare.:-? Factorul inhibator e deosebit de pronuntat, mai ales in societatea noastra...

Eu, unul, nu mä tem (nici nu cred în gogorita cu "frica de Dumnezeu" sau de "focurile Gheenei"), iar alinarea pe care mi-o aduce credinta e minorä, nedeterminantä. Cred pur si simplu fiindcä asa e firesc. Tu de ce respiri, fiindcä ti-e fricä de sufocare, sau pentru alinarea pe care ti-o aduce aerul inhalat?

Prin rationamentul asta s-ar putea spune ca eu cred in Dumnezeu, ori eu, momentan, exclud existenta sa. Dar problema aici e alta: definitia, ce este Dumnezeu? Pentru ca fiecare poate intelege altfel existenta lui. Cati oameni sunt, atatia Dumnezei sunt.

Teama de care ziceam e valabila in special pentru clasa de jos, mai ales ca nivel de inteligenta si/sau cultura. In cazul persoanelor inteligente e greu sa fie vorba de teama.

eu cred ca abia cei care-si clameaza eliberarea de apasarile constiintei si moralei le doresc cel mai mult.

@Liviu:
Nope, n-o excluzi. ;) E nevoie doar sä te cunosti mai bine pe tine însuti. Nosce te ipsum, vorba neamtului!
Revin la citatul meu favorit din Sri Aurobindo: "Un ateu este Dumnezeu care se joacä de-a v-ati ascunselea cu sine însusi."
Câti Dumnezei existä? Dar e evident! Unul si o infinitate în acelasi timp! Doar e absolut si autosuficient, nu are nevoie sä se reducä la regulile aritmeticii si legile geometriei euclidiene.

'firescul' vrea sa induca ideea (perversa) k cine nu crede 'asa cum respira' e 'a freak of nature'!

grass grows, birds fly, babies cry & blablabla...

religiozitatea poate lua forme paradoxale - de ex. cioran (care era un 'biet' agnostic - dar unul framintat) mi se pare mai aproape de ideea de homo religiosus tocmai pt k avea indoieli insomniace, tocmai pt k s-a razboit toata viata cu 'ipoteza dzeu' (k si ionesco, pina la un punct...) decit 'functionarii' plati & placizi care cred in dzeu 'asa cum respira'.

Nu respir pentru alinare, respir pentru ca nu am de ales. In cazul asta nu exista liber arbitru.

Eu cred in Dumnezeu, sunt crestin ortodox si am un IQ ceva mai sus de Beethoven. WTF?:-?

Dar e evident! Sunt monstruos de limitati, cap în capcanele propriilor lor autoamägiri... desigur, merge mânä în mânä cu aroganta, semidoctismul si alte forme ale suficientei. Sigur cä lipsa credintei e o anomalie - dar nu neapärat patologicä sau definitivä. La majoritatea oamenilor care trec oprin ea, e doar o etapä de verificare a sinelui (cum ei însisi o descoperä, ulterior). Numärul celor realmente infirmi, irecuperabili, este, din fericire, destul de mic. (Si, oricum, chiar si lor li se oferä sansa unei viitoare reabilitäri - în altä viatä; mare päcat cä învätäturile lui Iisus despre metempsihozä au fost trecute sub obroc de unii, ca "necanonice").

@Windom:
My point exactly.

O exclud pentru ca nu simt existenta lui (sau nu am invatat sa o simt, dupa cum ai spune tu :P foarte posibil de altfel). Daca e sa definesc Dumnezeu doar prin acele principii morale in care eu cred si pe care le posed mai mult sau mai putin, atunci da, cred in Dumnezeu, dar le spun principii morale, nu Dumnezeu. Dar nu e cazul, fara a-l simti nu pot spune ca exista un Dumnezeu pentru mine (momentan). Cine stie, poate ajung si acolo :P Mai e drum lung pana mor, sper :))


Ma refer la perceptia lui Dumnezeu de catre fiecare. Poate Dumnezeu o fi singur si o infinitate in acelasi timp, dar perceptia lui difera de la o persoana la alta. Raspunsul tau e mai mult unul evaziv, prin ce se defineste Dumnezeu? E de sine statator sau se defineste prin intermediul oamenilor? Prima optiune nu poate fi dovedita, pentru ca daca tu mi-l definesti pe Dumnezeu in felul tau, altcineva mi-l defineste in alt fel. Poate el e de sine statator, dar perceptia omului asupra lui Dumnezeu e cea care hotaraste cum se rasfrange in viata fiecaruia.

exemplu tipic de autoamagire, de aroganta ('credinta iz ză best'! :)) ), de convingere neghioaba ('sigur ca' blabla) & de 'statistici' inkipuite ('numarul celor realmente infirmi' blabla)...

k de semidoctism nici n-are rost sa mai vbim. =))

or fi agnosticii (sau ateii, pentru că mulţi nu fac diferenţa între o noţiune şi cealaltă) cum or fi, dar decât credincios care încalcă însăşi credinţa în care crede, mai bine agnostic. sau ateu,

@Liviu:
Imi place cum gândesti - pe bune! Asa cum tu însuti sugerezi cä ar fi posibil, te afli pe acel parcurs pe care l-am mentionat. In orice caz, sä nu te astepti sä-ti dau vreun räspuns clear-cut la întrebärile pe care le-ai formulat spre final - fie ar pärea schematic, fie (mai normal) ar duce la prelungirea discutiei mult peste limitele care ne stau la dispozitie aici, pe un forum. Oricum, eu nu am veleitäti de predicator - si nici nu prea cred în formula asta... Mai degrabä plasez niste jaloane, pe care mi le-au arätat si mie altii, si stiu cä aceia care au resurse, le vor urma; ceilalti, vor râde ca proasta-n bâlci si vor continua sä debiteze ineptii (färä sä stie ce imens serviciu ne fac, expunând astfel necredinta în toatä maimutäreala ei tälâmbä). Vorba aia: cine are urechi de auzit, sä audä - iar cine nu, degeaba aude.

Dar mie nu-mi raspunde nimeni la intrebare?:-?

corect - vezi kiar 'crestinul' de mai sus, care, departe de 'a intoarce si celalalt obraz', lipeste o palmutza (k mai mult de-atit n-are what it takes...) in barbia celui care l-a infatisat fix asa cum este! :))

No, serios, cu mine ce-ai? :-O

Limitarea in gandire aici e pusa in discutie de fiecare parte, fiind astfel un argument cam irelevant, nu ca nu fi dreptatea de partea cuiva, dar dat fiind faptul ca fiecare isi sustine punctul de vedere, opus de altfel, nu poate fi pusa in discutie ca vreun fel de argument. Fiecare vede lucrurile din punte diferite de vedere. Pentru ateu credinciosul e limitat in gandire, pentru credincios ateul e limitat in gandire si tot asa.

Tot @Liviu:

A, si încä ceva: se spune cä nu trebuie sä primesti färä rezerve nici de la Dumnezeu, nici de la opusul Lui. As fi foarte dezamägit dacä te-ai repezi sä-mi dai dreptate (mä rog, sigur cä n-ai s-o faci, esti un sceptic si un om cu discernämânt); ar fi o atitudine la fel de neghioabä ca aceea de respinge net tot ce spun. Ceea ce astept de la tine (si de la orice om care meritä atentie), este un räspuns de tipul: "Am sä mä gândesc..."

@judex: kiar nu te prinzi k ma refeream la postarea nr. 410?!

cit dspr 'citatul':
'eu cred ca abia cei care-si clameaza eliberarea de apasarile constiintei si moralei le doresc cel mai mult.' - in psihiatrie, asta se keama proiectie...

Deci evident ca m-am prins. Dar mi se pare haios topicul. :D

nu e asa; credinciosul stie k are dreptate - si-i trateaza atit pe atei, cit si pe agnostici k pe niste handicapati; agnosticul (nu pot sa vbesc in numele ateilor!) stie doar k se indoieste - ceea ce, din pdv filozofic, este o atitudine inteleapta...
daca agnosticul ii 'reproseaza' ceva credinciosului, este simplul fapt k nu admite nicio alta ipoteza.

@Paul_aramis:
Bine punctat. Am si spus, într-un mesaj anterior, cä multi apostati se ascund sub mantia "credintei".
Oricum, n-am fost, nu sunt si nici nu voi fi vreodatä un sfânt - am si eu päcatele mele umane, mi le asum, caut sä le ispäsesc. Când servesc unui troglodit ceea ce meritä, nu am pretentia sä mi se ierte din oficiu - chiar dacä el însusi a cerut-o, si încä mai vrea, si poate fi sigur cä va fi servit, exact cu mäsura sporitä pe care o cere în continuare... Dar päcatul tot al meu e, iar ispäsirea lui tot pe mine mä priveste.

Se scrie de 3 ani deja asa, asa-i? :))

gloria draga,
nu crezi k termenul de 'troglodit' (care, este evident, vrea sa se refere la mine) este un argument suficient pt k respectivul care l-a emis sa 'pofteasca' la o bannare?...

oare nu e suficient k respectivul se lauda (!) cu o fapta reprobabila, mai tbuie sa mai si ameninte - in continuare - intr-un mod care intra clar sub incidenta penalului?

astept raspuns!
in caz contrar, ma voi adresa 'mai sus'...

@Judex: Da, sunt vreo trei, de-acuma - dacä nu chiar patru.
Oricum, eu nu m-as repezi sä mä recunosc în generalitätile enuntate de altii. Nici n-as vedea acolo alte lucruri, asa-zis evidente, decât cele care sunt scrise. (Dar, mä rog, ästa-s eu...)

Leo si Pitbull, nu stiu la cine se referea Leo cand vorbea despre "crestinul de mai sus" si nici Pitbull cand spunea de "troglodit". Dar stiu ca daca voi doi aveti o problema, e mai bine s-o rezolvati prin mesaje private. Voi sterge schimbul de replici care nu se refera strict la "Credeti in Dumnezeu", care denatureaza discutia, care contine mesaje subliminale etc. Iar pe cei care posteaza in continuare mesaje care mentin conflictele, nu-i voi mai avertiza. Va mai amintiti ce am spus mai devreme? Nu mai am timp pentru avertismente. Trec direct la banari.

Dar nu va puteti impaca?
Ma bag eu Judex de pace. :P

a, nu, nu mă refeream la faptul că credincioşi mint, înjură, beau, fură, se prostituează, omoară, etc. şamd. să fim serioşi astea sunt propovăduite de vechiul testament, chiar dacă sunt puse deoparte/condamnate de noul testament. eu mă refer la încălcare esenţei credinţei creştine în sine.

exact ce scriam la 'reprosuri pt moderatori'!

'nu vezi' la cine se refera pitbull? atunci suferi de o slaba concentrare sau de lipsa conexiunilor logice! din context rezulta clar k este vorba dspr cel pe care l-a agresat & pe care-l ameninta in continuare!!
iar eu, da, ma refeream in mod expres la 'crestinul' pitbull - care una zice, alta face!

cit dspr 'mesaje private' - LOL.
kiar crezi k mai am ceva de discutat cu un individ de asemenea teapa?!
faptul k el continua sa-mi trimita astfel de mesaje (= ramase fara raspuns) nu arata decit cit de jalnic este...

ps nu te obosi, am iesit eu!

Deci eu vreau ca Leo sa mai posteze aici. E cineva impotriva?
Cu riscul de a fi pupincursit - un asemenea OM este esential pentru acest forum.

Părerea mea. :D
 

Total împotrivă, atât a pupicuriştilor care-au sufocat acest forum, cât şi a acestui "om". :|

Stabilitate, Echilibru, Competenţă, Toleranţă, Bun-simţ, Umor, Înţelegere, DRAGOSTE ŞI PASIUNE PENTRU FILM, de toate acestea are nevoie acest forum, gândesc eu (şi probabil că mi-s singura).

Tu nu stii ce-i aia film. =))

On-topic, please.
Sä mute cineva cele patru mesaje de mai sus, vä rog - în Condicä: #426-8 la "Reprosuri pentru moderatori", iar #429 la "Offtopic Asylum".
Eu nu mä mai pronunt. Case closed.

FIXED!

On: Da, cred in Dumnezeu,pentru ca am nevoie sa cred in cineva,in ceva. It makes me feel better. In plus,pun pe seama lui faptul ca am primit viata si ca inca sunt in viata.

O fi, dar explicatia ei e foarte atacabila de "tabara" ateista. Pana la urma asta e unul din argumentele lor (noastre?) de baza: necesitatea de a crede in ceva, precum necesitatea de a-ti explica aparent inexplicabilul, precum nevoia de a crede in ceva dupa moarte (a se asocia cu frica de moarte, adica cu frica disparitiei sub orice forma). Aceste necesitati, si nu numai, au dus, ar spune un ateist, la aparitia conceptului de Dumnezeu (sau a conceptului de zeu in general dupa cum s-a putut observa la vechii romani, greci, egipteni si mai toate populatiile acelei perioade). Ori daca ar fi asa, cu ce e diferit un credincios fata de un copil ce-si imagineaza un partener de joaca doar pentru ca are nevoie de asa ceva? Sau chiar de un bolnav mintal care isi imagineaza de asemenea lucruri/persoane de care ar avea nevoie? Ori nu asta defineste un credincios, nici macar nu-l caracterizeaza.

Un credincios in adevaratul sens nu crede in Dumnezeu pentru ca e necesar sa creada in cineva sau in ceva si pentru ca lucrul asta il face sa se simta bine. El crede pentru ca stie ca Dumnezeu exista, nu pentru ca ii e necesar ca el sa existe.

Cred ca singurul care mi-a raspuns este Liviu.

Cred ca Pit se referea la partea cu ALS. Nu am spus ca sunt un credincios in adevaratul sens al cuvantului,m-am certat de prea multe ori cu Dumnezeu ca sa afirm asta si probabil candva imi voi primi pedeapsa si ma tem de acea zi. Probabil asta ma defineste ca fiind membru al taberei credinciosilor,faptul ca imi este frica de el. Cred in el pentru ca vreau sa cred ca exista si simt ca exista ceva mai presus de noi care ne vegheaza, insa credinciosii absoluti pun pe seama lui toate lucrurile bune care li se intampla in viata, in timp ce eu cred ca omul este responsabil in mai mare parte pentru norocul lui decat Dumnezeu,norocul sau ghinionul si-l face in principiu cu mana lui. Sarbatoresc sfintii,mai tin post din cand in cand,mai frecventez Biserica. Cred si in viata dupa moarte,sigur,intr-o alta forma, dar sufletul nu ti-l pierzi niciodata.De moarte nu mi-e frica, mi-e frica doar de ce se intampla dupa ea, de locul unde voi ajunge si de ce se va inampla cu persoanele care m-au iubit si care au ramas pe pamant.

Imi amintesc cand eram mica si ii spuneam mamei ca nu pot crede in ceva ce nu pot vedea si ea imi spunea ca fara el nu as fi venit pe lume,ca lui ii datorez totul si sa nu ii pun existenta la indoiala. Am primit o educatie crestina si am invatat sa cred in el fara a pune prea multe intrebari, dar diverse evenimente m-au facut sa cred de asemenea ca Dumnezeu din cand in cand doarme si nu ne asculta tot timpul. De aceea spun ca am nevoie sa cred in el,daca nu as face-o,as fi convinsa ca lumea e pierduta si ca nu mai avem nicio scapare.

Asta pentru ca ai pretentii prea ridicate de la niste fiinte imperfecte. Modelul crestin e un IDEAL, adica ceva ce nu poate fi atins niciodata decat in inchipuire. Asta inseamna ca e inutil si trebuie abandonat? Nicidecum. Nu stii ce frumos ne explica Tolstoi in "Sonata Kreutzer" ? Cand vrem sa trasam o linie dreapta cu mana libera ne ghidam dupa un model perfect (din imaginatia noastra) sau aproape perfect (practic; o dreapta trasata cu mijloace tehnice) desi stim ca oricat ne-am stradui nu ne vom apropia de el decat, cel mult, asimptotic. Totusi, e incontestabil ca asta e cea mai buna metoda de a ne indeplini scopul.
Voi, ateii/agnosticii mergeti,cum ar veni, pe principiul "daca nu-mi propun nimic, n-am cum sa dau gres" . Voi nu incalcati nimic pentru ca nu aveti ce sa incalcati.

(Ma extrag incetisor din subiect, dupa asta. )


@ALS - "trendul la moda", printre "emancipati".
Fiecare cu trendul modei sale, ca sa zic asa.

(In Romanica sint 200 de ani de cind tot frecam la antagonisme chinuindu-ne, zadarnic, sa ne nastem. Si nu se prea intrevad semne de oboseala ale vreunei tabere. O sa ne toot invirtim in cercul asta strimt - nici unii, nici altii, nu vor nici sa moara, nici sa se predea. Aceleasi false probleme se reclicleaza la nesfirsit, cu fiecare generatie care inhaleaza aerul statut al locului... unde nu s-a intimplat nimic.)

Cum o fi aratind lumea pina sa apara -ismul cu acidulatia-i strerilizanta? S-ar spune ca multe lucruri au fost bune pina sa le strice... mama lui!


Cu plezirul.

Eu nu prea ma pot bucura plenar, hedonistic, aici & acum, daca simt ca am ramas singur, doar cu imanentismul simturilor mele. Am nevoie de un sens (chiar daca nu neaparat religios) care sa le faca sa respire intr-o dimensiune mai vasta decit mine insumi (daca se poate inchipui asa ceva, evident! :D ) Da' poate sint io defect. Vreau sa ma bucur hit et nunc, ca orice hedonist, dar ca s o fac tre' sa ies din simturile mele in ceva mai inalt decit ele (care sa le pastreze, dar sa le dea o anumita calitate, ca sa zic asa ).


'non-evidenta' dumnezeirii" - in cazul meu, nu era a dumnezeirii (mi-am pierdut credinta de ceva ani - probabil ca aveam deja alti prea multi de nihilism la activ cind am intilnit-o), ci a non-evidentelor care nu au nici o problama sa existe (inclusiv in stiinta noastra cea mai avansata - si eventual atee ori agnostica), desi sint non-evidente. Deci nu era un <<'argument' pt credinta>>, era doar un argument (impotriva suprematiei simturilor, in general). Altfel, si eu sint de parere ca credinta tine (si) de temperament (de aceea disputele "cu argumente" sint daca nu inutile, in orice caz interminabile... Si la sfirsit, fiecare preopinent pleaca tot cu ce a venit de acasa - discutiile despre cum se formeaza gusturile si credintele cuiva sint aporetice din start, si e foarte greu sa te misti prin complicatia lor...)
Ma irita insa sa-i vad pe intoxicatii cu epidemia de idei (ateiste) primite (de-a gata), oameni-turma facind apologia individului dinlauntru unor covingeri despre care ignora ca sint mai mult ale vremurilor (sau cel putin ale mediilor) in care traiesc decit ale lor insile. Azi urasc religia si detesta crestinismul. Alaltaieri, daca ar fi trait (sa spunem, la anul o mie), sigur ar fi fost crestini. Din aia care oamoara cu pietre.






Sa fii sigur de asta! Eu n-am vrut decit sa spun ca enormitatile lui erau... enorme (si nu trebuie luate in alb). In rest, omu' era genial, fireste. :)

In Romania la moda e credinta in flacara violet, in vrajitoare si in Basescu.
Ateismul si agnosticismul sunt stigmatizate public.

mai bine aşa decât să declari una şi să faci alta. şi apoi să te scuzi cu "dumnezeu e bun şi iartă", zicând că îţi pare rău, regreţi ce ai făcut şi gata eşti curat ca lacrima., că te-ai pocăit şi dumnezeu ţi-a iertat.
o întrebare pentru tine, federico: când ai fost ultima oară la biserică?

"Dumnezeu e mort! Şi mort ramane! Şi noi l-am ucis! Cum sa ne consolam noi, ucigasii ucigasilor? Tot ce-a avut lumea mai sfant şi mai puternic pana acum isi varsa sangele sub pumnalele noastre, – cine oare ne va sterge de acest sange? Cu ce apa ne-am putea spala? Ce sarbatori ale ispasirii, ce jocuri sacre va trebui sa inventam? Oare maretia acestei fapte nu-i prea mare pentru noi? Nu trebuie sa devenim noi insine zei, doar pentru a parea vrednici de ea? N-a existat nicicand o fapta mai mare, si oricine se va naste in veci dupa noi isi va avea locul, datorita acestei fapte, intr-o istorie superioara oricarei istorii de pana acum!"
Si apoi nebunul din fabula lui Nietzsche spune despre biserici ca acum nu sunt decat cavourile si mormintelele lui D-zeu.

Cu toate ca e atacat pentru "erezie", Nietzsche abordeaza tocmai tema asta a credintei in D-zeu din constiinta umana, a pierderii ei si a consecintelor asupra moralitatii umane ale acestui fapt.. "Dumnezeu e mort" nu trebuie interpretat literal, cum am vazut ca s-a facut pe topicul "Agora", e vorba de conceptul uman de dumnezeu.
Ideea lui Nietzsche e ca datorita extinderii cunoasterii umane, dumnezeul timpului nostru (religia), nu mai reprezinta o sursa de cunoastere, e depasita, daca vrei. Pentru ca D-zeu a fost folosit in trecut mai mult pentru a explica lumea din jurul nostru. E diferit de zilele noastre, cand D-zeu e un concept ce tine de spiritualitate. Ei, si tocmai asta se intreaba omul asta. Ce se va intampla cu omul nou, ce se va intampla cu spiritualitatea sa, cu simtul sau al moralitatii, ce se va intampla cu conceptele de bine si de rau? Cum va evolua omul?
El nu era doar sigur ca aceasta evolutie se va intampla, ci era convins ca deja incepuse din timpul sau, iar pericolul pe care Nietzsche il vedea pentru om era nihilismul. Si pe buna dreptate, as adauga eu. E normal ca daca il vezi pe dumnezeu ca pe un concept uman, urmatorul pas ar fi sa vezi conceptele de bine si rau ca fiind tipice tot omului si limitelor sale.
Daca admiti posibilitatea inexistentei lui D-zeu, admiti posibilitatea mortii ca un sfarsit al constiintei tale. Si datorita comoditatii vietii vesnice propovaduite de religie, trecerea la un asemenea nou concept va crea disperare si nihilism. De aceea, a militat pentru cautarea unui set de valori mai profunde si mai ancorate in noua lume, decat valorile crestinatatii.
Ce nu a anticipat, cred eu, Nietzsche e ca omul va gasi un alt D-zeu, dupa ce il va fi omorat pe cel vechi. Iar vorbim metaforic, asa ca nu va infierbantati. Adica se poate ca noul om il va aseza pe D-zeu intr-un spectru ce tine doar de spiritualitate, si va separa de acesta tot ce tine de realitatea fizica. Astfel va recunoaste credinta ca nefiind o sursa de cunoastere, dar va evita si pericolul nihilismului, pentru ca se va evita conceptul de moarte permanenta. Un exemplu ar fi acei oameni care sunt religiosi, dar accepta teoria evolutiei, sau teoria big bangului, si chiar mai mult, imbina aceste noi informatii despre lumea fizica cu credintele lor personale.

In fine, eu cred ca a avut dreptate ca a spus ca d-zeu e mort, referindu-se la acel d-zeu arhaic.
Eu tin minte de la orele de religie, cand faceam cu preoti, si cum eram efectiv spalat pe creier, ca ortodoxismul e cel mai tare, singura credinta adevarata, etc., ca ateii sunt satanisti, ca papa e satanist, ca ABBA scris nu stiu cum insemna nu stiu ce, tot satanist, si ca, in genere, cei care ataca crestinismul, cum e Nietzsche, e fie satanist, fie nazist, care e tot satanist, fie comunist, si da, tot satanist. Important e ca toti erau satanisti, si mi-am trait copilaria cu frica de satanisti, de codurile de bare, si de ABBA.
Am mai crescut, am mai citit, am ascultat ABBA, si pot spune acum ca nu noi l-am ucis pe D-zeu, cum zice Nietzsche, ci D-zeu s-a sinucis. [iar vorbim metaforic... nu, nu cred ca entitatea divina s-a sinucis, ci doar conceptuld e d-zeu asa cum a fost transmis in 2000 de ani de crestinism, a reusit sa se autodistruga]

"Dumnezeu e mort!" (Nietzsche)
"Nietzsche e mort." (Dumnezeu)

Stiu cä-i clasicä, da' nu stricä sä ne-o amintim din când în când... ;)

Da, e clasica si e buna. Am ras si eu cand l-am auzit.
Dar, diferenta e ca pe D-zeu nu l-a auzit nimeni spunand asta despre Nietzsche. :)

Unii poate l-au auzit.:D

Nu neapärat pe asta.
Pe altele, sigur.
Nu neapärat cu urechile (externe, mijlocii, interne - sau metaforice).
Mai existä si alte organe auditive.
Mai... impalpabile. ;)

Propun de-un sacrificiu : sa ardem cateva boabe de fasole, orez, cartofi ce aveti strans peste iarna. Si sa ne imbunam gandurile.

In mesajul lui Marius e ceva legat de nihilism... zic asa fiindca n-am citit .. l-am saltat doar asa cu un ochi..

O forma de nihilism de tip determinist era si pe vremea lui Buddha . Un cult impotriva cui, Buddha s-a impotrivit.

Acuma ca vine vorba de Dumnezeul crestin, tare mi-a placut Steinhardt

De ce generalizezi? Faptul ca exista acest aspect si implicit ignoranta, proasta-intelegere, nesimtire sau mai-stiu-eu-ce, nu defineste crestinismul. Nu asa gandim noi, sau cel putin cei care il inteleg cu adevarat.

Nu cred in biserica vazuta ca mediator al relatiei cu Dumnezeu, deci nu merg. E buna biserica dar are functii destul de diferite fata de cele pe care i le atribuie unii (sau uneori chiar autoatribuie).