asta e asa o sofistica, de te doare capu! pai, daca mai joaca SI zaruri - dupa k ce k nu e-n stare (sau nu vrea) sa aiba grija de oameni ('dupa kipu & asemanarea lui', right?) -, ce pula mea sa mai 'crezi' in el?? it makes no sense - no sense at all. e k si cum ti-ai pune all yr trust - & faith - intr-un cazino!
kestia care ma induioseaza e k, oricum ai da-o, cei care cred vor crede no matter what, gasindu-si - de fiecare data - justificari pt credinta lor.
iar justificarile pot lua, uneori, forme cit se poate de 'rezonabile'; adik, irationalul este 'rationalizat' (metoda pascal), la limita extrema ajungind sa sustii si k matematica e kestie dumnezeiasca... cum ar veni: ori pe partea de inimioara, ori pe aia cerebeloasa, musai sa-l cauti pe doamne-doamne, k el e-n toate, nu?

eu cred (!) k all this is make-believe & wishful thinking. k toate kestiile astea nu exprima decit supremul orgoliu omenesc, convins k, 1. dzeu exista, noi fiind dovada existentei sale, si 2, e cu okii pe noi...

daca hazardul exista, oare existenta noastra nu poate fi rezultatul (tot) al unui hazard? doar k ne credem prea cu motz, asa k nu putem accepta faptul k sintem un rateu al naturii - asa k il inventam pe doamne-doamne. care, cica, 'joaca zaruri'?!
well, thnx, but no thnx!

Pentru secolul XX s-a vehiculat ideea de "Deus Absconditus" sau divinitatea care si-a intors fata de la noi, pentru ca omul in rautatea lui (2 razboaie mondiale) si-a intors primul fata de la Dumnezeu, sau mai bine zis din proprie initiativa a renuntat la Harul Divin (cred ca asta se presupune a fi metoda de comunicare cu Dumnezeu). Cat despre partea cu mortile aparent crude & inutile ma gandesc doar la Cartea lui Iov: "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, fie numele Domnului binecuvantat". Explicatie mult prea cinica, chiar si pentru sec XXI. La intrebarea dvs. eu unul cred ca majoritatea oamenilor simpli chiar simt nevoia unui Dumnezeu, chiar si numai sub forma de autosugestie. Apoi, ar mai fi problema ca daca acceptam existenta lui Dumnezeu, trebuie neaparat sa acceptam si existenta contrariului. Adica (aici exagerez putin), intorcandu-ne la primul episod din "Dekalog", daca moartea copilului nu a fost o eroare stiintifica de ce nu ar fi opera Diavolului in incercarea de a-si discredita adversarul.

Eu cred ca, daca nu l-ati intuit inca pe Dumnezeu, ati imbatranit degeaba.

bullshit.

eu sper sa mor fara sa-l fi 'intuit'!
sau - k sa zic asa -, kiar dak el exista, nu ma intereseaza sa-l cunosc 8)

E fantastic ca umanitatea nu s a saturat sa vorbeasca despre D-zeu,de parca ar fi compusa numai din tipi gen Don Quijote.E absolut evident ca,chiar daca exista,nu avem cum sti.Daca crezi bine,daca nu,nu!Let it go already!

well, mie nu-mi plac nici fanaticii religioºi (ºi care vorbesc numai prin citate din Bible, de parcã n-ar exista ºansa ca prin atîtea traduceri sã se fi pierdut sensul originar) dar nici cei care se bat cu pumnii în piept cã sunt atei (ºi mai ºi pretind cã au argumente). e ceva intim dacã crezi (ºi în ce) sau nu ºi trebuie pãstrat pentru tine. ºi orice pãrere ai avea ar trebui pãstratã o oarecare dozã de incertitudine.
pînã una alta, vorba unui matematician (nu mai þin minte cine): "Dacã crezi în Dumnezeu ºi el nu existã, n-ai pierdut nimic. Dacã nu crezi ºi, totuºi, existã, ai pierdut totul."

it's a matter of pov.
cum spuneam mai sus, la mine 'pariul lui pascal' is upside down: dak crezi si nu exista, e o surpriza f neplacuta - ai pierdut timpul crezind :lol: ; dak nu crezi si totusi el exista, surpriza nu poate fi decit f placuta: uite k, totusi, cineva 'acolo sus te iubeste ;)

eu nu ma declar ateu, ci agnostic.
pur si simplu, i don't give a damn - one way or the other; cita vreme n-am nici un avantaj, here & now, sa cred in kestia asta, nu ma intereseaza. dak - in the hereatfer - exista avantaje, nu ma mai intereseaza! it's as simple as that.'

pe mine ce ma deranjeaza este misioneratul asta isteric al 'dreptcredinciosilor', care sint setati sa aiba grija de sufletu tau cu orice pret: vrei-nu vrei, musai sa te aduca inapoi la turma! lasa-ma, nene, dak nu vreau sa cred, it's my own fucking business, ce ma tot tragi de nasturi sa intru-n biserica? dspr asta e vorba. eu pot trai bine-mersi fara sa-mi pese de altii; credinciosii de ce nu pot?!

well then u'd better pray
that satan is gay!

;)

dacã nu existã, atunci nu mai existã viaþã dupã moarte ºi nu mai îþi dai seama de surprizã. oricum nu mi se pare o mare povarã ºi umilinþã a crede în ceva mai mult decît ceea ce ne excitã simþurile primare. maybe there is a 6th sense, anyway.

i don't wanna hear about a 6th sense! ma multumesc cu celelalte 5, ok?

si mi se rupe si de 'satan'... pur si simplu nu ma pasioneaza sa intru in ac. paradigma!

ºi pe mine mã enerveazã. dar e o mare diferenþã între ideea de a avea o viaþã spiritualã (fãrã vreo religie fixã) în care sã fii în comuniune cu universul ºi aceea de a fi într-o "sectã" (sau turmã, cum zici tu) care e ºi religia creºtinã ºi islamismul, la urma urmei. Lao Tzi cred cã e mai universal valabil decît toate acestea.

a, asta da: lao tze rulz! 8)
nimeni n-a zis sa nu ai o viata spirituala - i am all for it! -, dar fara fanatisme si fara dorinta de a-i converti/pedepsi pe altii...
ce mi se pare de pur balamuc este sa persecuti pe unii-altii in numele unei ipoteze, unei - pina la proba contrarie - fictiuni!! pe ce se sprijina credintele? pe existenta sufletului. si ce e sufletul? yr guess is as good as mine...
deci - practic -, crestinismul a comunizat pe baza a doua ipoteze thin as air. isn't it a bit too much to ask me to buy that? ;)

"Existenþa noastrã în civilizaþie include aproape a priori ameninþarea cã nu ne vom putea desãvârºi în aceastã viaþã care ne-a fost datã. Fiecare viaþã socializatã trãieºte cu intuiþia cã nu va reuºi sã ajungã la un sfârºit cu energiile, cu timpul, cu voinþa ºi cu dorinþele sale. Viaþa creeazã deci un rest- un uriaº ºi arzãtor "încã- nu", care are nevoie de tot mai mult timp ºi viitor decât îi este dat sã aibã fiecare dintre noi.
Visurile îl poartã pe om peste sine, iar el moare împotrivindu-se neputinþei sale.De aceea, istoria civilizaþiilor înalte vibreazã de nenumãrate ºi nemãsurate strigãte de "nu încã" - un "NU" adresat morþii, rostit de un milion de glasuri, nereprezentând suflul vieþii aflate în clocot, ci o violentã înãbuºirea a unei vãpãi, care în altã situaþie nu ar fi ars niciodatã cu o asemenea putere, aceea a unei libertãþi vitale.
De atunci, viaþa devitalizatã, îndiguitã în societãþi militarizate sau structuratã pe clase, îºi cloceºte la nesfârºit compensaþiile, proiectându-le fie într-o viaþã ulterioarã aºa cum crede conºtiinþa hindusã, fie într-o existenþã cereascã aºa cum considerã creºtinismul sau islamul sã vizualizeze, pentru consumul credincioºilor sãi, visurile alienate de viaþã.
În esenþã, religia nu e un opiu al poporului, ci amintirea faptului cã în noi existã mai multã viaþã decît va putea ea sã trãiascã.
Funcþia religiei reprezintã un travaliu asupra corpurilor devitalizate, cãrora nu le poate fi cu totul extirpatã intuiþia cã în ele existã surse mult mai profunde ale vieþii, ale puterii, ale plãcerii, ale enigmei ºi ale beþiei decât ne lasã cotidianul sã credem.
Acest lucru acordã religiilor rolul lor dublu în cadrul societãþilor:
ele pot servi sporirii legitimãrii, precum ºi oprimãrii, dar pot ajuta ºi la îndepãrtarea spaimei, deschizând indivizilor calea cãtre o mai mare creativitate ºi putere de rezistenþã.
De aceea, dupã caz, religia poate fi atât un instrument al stãpânirii cât ºi nucleul rezistenþei împotriva stãpânirii,atât mediu al represiunii, cât ºi al emancipãrii: instrument al devitalizãrii sau teorie a revitalizãrii." (P. Sloterdijk- Critica Raþiunii Cinice)
Personal, problema existenþei or a inexistenþei lui Dumnezeu, pusã în termeni rigizi, de facto, mi se pare o tâmpenie. Nu ºi problematizarea ei.
Ce-mi place la agnosticism e cã îl percep ca pe o "teorie" cu bun simþ.
Deismul dogmatic or ateismul acerb, vorba lui Nietzsche, "imi put".
Pot gãsii lucruri frumoase în fiecare din ele, dar mie, unul, imi plac spaþiile largi ºi n-am fantezii în cãmarã (chiar dacã spaþiul ãla e burduºit cu "merinde") coz am o religiozitate outdoor -)))
Nu neg ºi nu coº cã, la un moment dat, când mã voi simþii cu adevãrat devitalizat apropo de ideile lui Sloterdijk, voi opta "pentru Dumnezeu."
ªi-l voi numi, maybe, "Dumnezeul Pragmatic" aºa cum James ºi Pierce îºi numeau "adevãrul"

foarte interesant Sloterdijk asta... he just made my to-read list....
Imi plac afirmatiile astea! :happy:

misto coane.

multumim pentru conspect ;)

In postul lui silver_boy necuratul se ascunde in detalii, caci nu-mi explic cum poate un arhivist de inalte ginduri sa comita greselile alea de ortografie penibile. In rest, imi place cum v-ati strins voi aici, la un pahar de vin si-o pita, asteptindu-l pe Mesia. Si cum pozitivist combate ALSul. Si cum habotnic isi scot credinta la vedere Airlight si Pitbull, in timp ce silver boy face conspecte din marii ginditori ai omenirii. Ar trebui sa urmeze cugetari de maxima importanta marca Eliade, alea cu secolul religios sau neam si eterna predica a convertirii lui Blaise Pascal, plus galeria agnosticilor ocultisti de traditie Strindberg, sa fie vanity fair-ul complet.

... words, words, words...

ce ne face sa ne 'atasam' de o teorie sau alta: felul cum e exprimata? consonanta ei cu structura noastra profunda? si una, si alta? mai mult una, sau cealalta?...
cred k acestea sint lucruri mai pasionante (de discutat) decit 'ipoteza dzeu'; pina la urma, it all boils down to this> i buy this, 'cause i like the sound of it, & i don't buy that, 'cause it s.ucks.
my taste, my choice. ;)

nu-mi place teologul-diplomat Teodor Bakonsky...
chiar ma irita...
uite ce gasesc intr-o carte de Dorin Tudoran ("Absurdistan. O tragedie cu iesire la mare" - Polirom 2006, pag.201): ..."Sa spunem ca nu prea conteaza prea mult daca primul scriitor roman disident nu a fost regretatul A. E. Bakonsky, cum crede dl Breban, ci Radu Cosasu, care invoca "adevarul integral". Socheaza, insa, faptul ca, atunci cand prietenul dlui Breban, domnul Plesita, fost ministru adjunct al Securitatii, afirma ca "A. E. Bakonsky lucra organizat cu noi, dar sa nu scrii treaba asta", istoricul disidentei romanesti , Nicolae Breban, tace ca mormantul".

un detaliu din istoria complicata and incarcata parinti-copii a Romaniei... pioase.

Foamea !

hodoronc-tronc!
noi discutam kestii subtile, iar tu vii cu fisha de cadre... nu mai vorbeam (de mult) dspr teodor baconsky (si kiar daca am fi vorbit: ce leg. are parerea fiului lui a.e.b. cu ce a fost, sau n-a fost, a.e.b. in epoca?!? iar venim cu d-astea? :(( ), nici dspr 'dekalog', nici macar dspr dzeu - eram pe alte coclauri, si kiar ma gindeam c-o sa apari; dar nu cu asa ceva...

pt silver_boy

i guess i'm missing the point :?

AB: wey eu ma mandresc cu credinta mea, wey :) ma bucur de ea, mi-e draga, nu e o teorie amorfa, ci asta traiesc. Sunt habotnic in sensul in care mi-e clar ca nicio rationalizare de prost gust n-are cum sa schimbe Ordinea lucrurilor.

Si de-aia ma bucur.

'fericiti cei saraci cu duhul', eh?

pt. als,
was a joke, cu referire subtilã la team-ul de astã varã - facem pomanã de 1 an "casei creaturilor"
(exista acolo un personaj care vroia sã ºtie ce stã în spatele ideilor...ºi i se rãspundea cu "foamea dom-le, foamea..." )
si pe mine ma fascineaza intrebarea asta...ce ne face sa aderam la o teorie mai degraba decat la alta...probabil ca un compositum intre educatie, culturã, inteligenþã,sensibilitatile, experientele nemijlocite...i dont know ...
oricum merge si "foamea". E cel mai universal raspuns .
Si, ma gandeam, din moment ce Istoria s-a creat cu ea...de ce n-ar fi ºi întemeietoare de "ontologii"

ps. expresia "cei sãraci cu duhul" nu înseamnã nici pe departe "cei proºti or something...(asta în cazul în care ai gândit-o aºa) ci, "cei necunoscãtori ai relelor"

duhul cu d mic, in cazul asta.

ma iertati, stiti ca sunt sensibil la majuscule :)

silver: m-a busit rasul cand am citit prima oara aia cu foamea :lol:

[quote="Alex Leo Serban
... nu mai vorbeam (de mult) dspr teodor baconsky (si kiar daca am fi vorbit: ce leg. are parerea fiului lui a.e.b. cu ce a fost, sau n-a fost, a.e.b. in epoca?!? iar venim cu d-astea? :(( ), nici dspr 'dekalog', nici macar dspr dzeu - eram pe alte coclauri, si kiar ma gindeam c-o sa apari; dar nu cu asa ceva...
[/quote]

nu te supara, e doar un detaliu care conteaza (daca conteaza?) pentru putini... am spus doar ca tipul (T.B.) ma irita/enerveaza (desi ii recunosc calitatile...) si taman imi cazuse (e drept, cam tarziu...) cu comentariul sau competent-intelegator-superior, explicandu-i nefericitului dilematic cum sa simta si sa nu se sperie daca simte, ca e pe calea cea buna :) ...
desi sunt agnostic, mi se pare indecent sa discuti despre credinta in public... treaba asta (credinta) nu se masoara si nici nu se afiseaza. de aceea, ma enerveaza (din nou!) "paznicii" credintei... simt asa un sentiment de mila... dar mai bine nu spun, ca se supara unii mai credinciosi din tarcul asta (unii, pe care ii simpatizez)...
dekalogul nu mi-a placut (deci, nu m-a marcat :) ), asa ca nu discut o "broderie" in parte parazitara, uneori intoarsa pe dos...

bagati alt articol.

1. aha, acu am inteles (kestia cu 'foamea'), era o inside joke; n-aveam de unde sa stiu...
2. da, stiu care-i treaba cu 'saracii cu duhul'- da nu strica niciodata s-o dai ambigua pt cei care nu stiu si cred k e legata de prostie, nu? ;)
3. nu vad de ce credinta n-ar putea fi discutata in public, de bine ce sexul este...? kestia asta cu, 'e ceva intim', blabla - gimme a break! orice poate fi discutat in public. ce sint de acord, e k discutia se infunda - cita vreme e ceva ce nu poate fi argumentat rational.

pt. herbert
Ideea asta a credinþei intime despre care "nu se cade" sã vorbeºti în public face parte din spiritul obtuz ºi ecumenic al Bisericii pt. care orice discuþie dincolo de porþile ei dogmatice e o impietate.

Acu nici exhibarea ei nu mi se pare o soluþie...dar mã mirã o chestie:
Faptul cã dumneata n-ai înþeles cã, pentru un scriitor, totul devine "de vânzare" ºi implicit public: credinþa lui intimã, sexul, angoasele, dinþii, pãrul..cãci (citire de la Mill) cât ar mai valora un autor fãrã individualitatea lui distinctã cu care dezbracã ºi îmbracã curva asta de lume...

citatul de mai sus e din dilema veche - poate n-ar fi stricat sa fie precizat!...

Imi cer scuze, dar mi s-a parut ca am scris si sursa. Intr-adevar e un articol din numarul trecut al Dilemei.

@ ALS Loved your Cannes review din numarul nou.

mi-e lene sa vad ce-am scris eu despre credinta, retineri narative si interpretative (sper sa nu fie mai grav decat rezumi "dumneata" aici, domnule silver_boy :) ), dar aveti perfecta dreptate... un artist poate rascoli orice pe lumea aceasta. doar ca rascolite, unele teme degaja asa miasme... la toxicitatea asta ma refeream eu, care de la un moment incolo e destul de neplacuta... restul, evident, e parfum si inspiratie...

thank you :)

Revoluþia lor
Magda Mihãilescu (Gândul 6 iunie)



În decembrie 1989, abia ieºeau din adolescenþã. Tinereþea le-ar fi dat dreptul sã nu târascã dupã ei imaginea rãnilor îndurate de pãrinþii lor, sã intre într-o altã epocã lepãdaþi, asemenea multora, de obsesia istoriei. Cu toate acestea, ºi Cãtãlin Mitulescu, ºi Corneliu Porumboiu au ales, pentru debutul în lungmetraj, subiecte al cãror fundal este revoluþia. Ante ºi post decembrie 1989. Talentul le-ar fi susþinut oricare altã opþiune. Anvergura succeselor anterioare – unul: Palme d’Or pentru scurtmetraj, altul Premiul Cinéfondation, la Cannes – le-ar fi justificat libertatea de a-ºi arunca ochii oriunde în jur, chiar ºi dincolo de zare. Cu toate acestea, þinta lor a fost una ºi aceeaºi: întrebãrile nedesluºite în adolescenþã, rãspunsurile de atâtea ori distorsionate oferite mai târziu de alþii. Nu poate fi o întâmplare cã doi dintre cei mai înzestraþi cineaºti ai generaþiei lor s-au întâlnit, acum, pe acelaºi teren tematic. Opþiunea lor poate ºi ar trebui, de fapt, sã descumpãneascã pe cei tentaþi sã judece din goana trenului o generaþie pragmaticã, perceputã ca una care a întors cu voioºie spatele istoriei, de pe urma cãreia nu ar mai putea avea beneficii. Dupã cum ar trebui sã proiecteze într-o altã luminã noul val al cineaºtilor care, iatã, se pare cã sunt departe de a se împãca, în indiferenþã, cu hegeliana „viclenie a istoriei”. Pelicule despre revoluþie s-au mai fãcut. În primii de dupã ’89 zburau teroriºtii pe ecrane, în cãmeºoaiele lor negre, precum liliecii. Soluþia cea mai facilã era, atunci, sã produci oportuniste „filme de acþiune inspirate din actualitate”, în vechea, nezdruncinata noastrã tradiþie. Cum mi-am petrecut sfârºitul lumii al lui Mitulescu, A fost sau n-a fost (12:08, East of Bucharest) al lui Porumboiu sunt purtate nu numai de un impuls de respingere a minciunii, a bâjbâielilor, a gesticulaþiei de arenã ce însoþesc evocarea evenimentelor de acum 16 ani, ci ºi de reacþia desprinderii de un cinematograf mediocru în pretenþia lui de a face ordine în istorie, de a fi deþinãtorul adevãrului unic. Sunt filmele unei generaþii care, înainte de orice, vrea sã înþeleagã ce s-a întâmplat dar ºi ale unei alte priviri, eliberate de ticurile uniformizãrii. Tocmai de aceea nu seamãnã unul cu altul. Cãtãlin Mitulescu este un artist îngândurat, melancolic, Porumboiu – un hâtru al cãrui umor devastator lasã destul loc amãrãciunii. Unul se situeazã la un capãt al segmentului istoric: presimþirea furtunii. Altul – la polul opus, al unor nedumeriri ºi ambiþii caraghioase ce se tot prelungesc de mai bine de un deceniu. În finalul din Cum mi-am petrecut sfârºitul lumii, vaporul inundat de luminã, la care au visat copiii, se tot îndepãrteazã de þãrmul nostru, ca o himerã. A fost sau n-a fost se încheie cu imaginea unor amãrâte de felinare ce se aprind exact ca ºi acum 16 ani, pâlpâirea lor rãzbãtând cu greu în întunericul uliþelor, la fel ca atunci. Abia acum, pornind de la cele douã filme, atât de diferite, se poate vorbi, cu adevãrat, despre începutul scrierii unui capitol cinematografic în care cei de mâine vor putea gãsi repere ale raporturilor dintre artã ºi istoria trãitã de noi toþi. Fãrã fanfaronadã ºi, nu mai puþin, fãrã gãunoºenia mimãrilor estetizante. O mare ºcoalã de film, cea polonezã, se impunea, dupã rãzboi, preluând din istorie tema destinului tragic al unui popor. Noi am ratat aceastã probã. Sunt semne cã noua generaþie nu vrea sã piardã ºansa înaintãrii compacte. Sã le luãm în seamã la timp, nu doar în zilele de sãrbãtoare.

Homuniºtii – între orificiu ºi oficiu

Cristian Tudor POPESCU
Gandul - 7 iunie

Homuniºtii – între orificiu ºi oficiu
Homosexualitatea a fost odatã o problemã de sex ºi orificii. Niºte „fetiþe” ºi niºte „bãieþi” luptau pentru dreptul de a putea sã se lesbieneascã ºi sã se gãyþeze liber. Ziceau cã-s hãituiþi ºi bãgaþi în puºcãrii pentru simplul fapt cã „iubeau pe cine voiau”. Aceºtia sunt „ilegaliºtii” Partidului Homunist Român, cu nimic deosebiþi de ilegaliºtii Partidului Comunist Român, printre care, de altfel, era frecventã împãrtãºirea tovãrãºeascã de idei ºi sentimente pe cale oralã sau / ºi analã.

Astãzi, nimeni nu-i mai deranjeazã pe homosexuali, care pot sã ºi-o punã cum doresc, în mod democratic. Dar, aidoma activiºtilor comuniºti, homuniºtii trebuie sã întreþinã libidoul sacru al revoluþiei continue, trebuie sã inventeze noi þeluri ºi duºmani, sã învârtã moriºca agitaþiei ºi propagandei. E prea puþin faptul cã pot sã se iubeascã în dormitor cum vor, acum þin sã bage în ochii oamenilor normali agitaþia lor sexualã de bâlci. Gesticulaþia heterosexualã „normalã” la vedere este interzisã prin lege. Foarte bine. Dar de ce ar fi permisã cea homosexualã? Cãsãtoria este o instituþie – bunã, proastã – creatã pe baza diferenþierii sexuale. De ce propagandiºtilor homosexuali nu le mai ajunge orificiul, vor ºi oficiul stãrii civile? Mai mult, dupã cãsãtorie, urmeazã, logic, sinistra pretenþie a însurãþeilor homo de a adopta copii. Dupã cum vedeþi, în loc sã-ºi construiascã relaþii specifice unei minoritãþi sexuale, homuniºtii se înfig în viaþa oamenilor normali, cãreia îi sug tradiþiile ºi cutumele pânã le golesc de sens.

O primã explicaþie pentru toate acestea sunt pur ºi simplu banii. Milioane de euro vin din Occident pentru asociaþiile gay&lesbian care militeazã pentru ce mai inventeazã. Prin urmare, homuniºtii, ºi dacã li s-ar aproba exhibiþiile publice, cãsãtoria, adopþia etc., tot ar mai gãsi ceva de revendicat – de pildã recunoaºterea relaþiilor homosexuale dintre Iisus ºi apostolii sãi. De la o anumitã sumã în sus, a fi homosexual devine o meserie. Lucrativã.

Dincolo de bani, homosexualitatea înseamnã ºi o mentalitate sectantã. Ca orice minoritate agresivã, homuniºtii vor transformarea drepturilor individuale, pe care incontestabil le au, în drepturi colective. Acum, se poate vedea cu ochiul liber cum aceºtia se promoveazã unii pe alþii în funcþii politice, administrative, artistice – priviþi televiziunile, partidele politice, bãncile... Obþinând drepturi colective, discriminaþi pozitiv, aceºtia vor putea sã-i încalece pe faþã pe heterosexuali, pe unde îi prind... Existã însã ºi un alt pericol. Mitingismul homosexual, vânturarea obsesivã a „cauzei” în ochii publicului, oferã un excelent prilej de afirmare a aºa-zisei „noua dreaptã”. Singurul segment de politicã româneascã interbelicã nerefãcut ºi neconsumat dupã 1989 este legionarismul. Þãrãnismul, liberalismul, naþional-comunismul etc. au imagini deja uzate. Dupã portretele lui Maniu, Coposu, ale Brãtienilor ºi al lui Nicolae Ceauºescu, mã întrebam când se va ieºi cu portretul lui Zelea Codreanu. S-a întâmplat ºi asta, graþie activismului homunist. Politicieni ca Gigi Becali sau C.V. Tudor au dificultãþi insurmontabile în a-ºi construi un discurs bazat pe deficitul comercial, TVA, cotã unicã sau temele integrãrii europene, în schimb ca sã tune ºi sã fulgere împotriva homolãilor „stricãtori de neam” le vine mãnuºã, iar priza la public e garantatã. Apãrãtorii amorului carpatin, care au zbierat lozinci antigay la Piaþa Unirii, aduceau foarte bine cu niºte ultraºi ai stadioanelor, vãdit incomodaþi cã nu pot sã strige „Muie!”, întrucât ar fi fost ca o declaraþie de dragoste. Cred cã dl. Becali ar fi dispus sã finanþeze nu numai un referendum pe tema cãsãtoriilor homo, ci ºi, discret, niºte festivaluri gay. Pânã atunci, o delegaþie reprezentativã a partidului lui Dan Voiculescu, partid de guvernãmânt al României, i-a întâmpinat pe „dreptacii” sexului corect cu „Bravo, bãieþi!”...

Parcã aud ariergarda homunistã care va citi acest text cum îmi aruncã în faþã argumentul suprem al alinierii la Europa. Nu comentez, citez: dupã cum informeazã agenþia Reuters, pedofilii din Olanda ºi-au lansat oficial Partidul Caritate, Libertate ºi Diversitate (NVD) care are în centrul agendei sale legalizarea relaþiilor sexuale cu copii de la 12 ani în sus, dezincriminarea deþinerii de materiale pornografice cu minori ºi posibilitatea ca orice copil sã aparã în filme porno de la 16 ani. Acesta este numai începutul, intenþia NVD fiind ca „pânã la urmã sã se renunþe la limita de vârstã cu totul”, precizeazã Reuters.
----------------------------------------------------------------------------

Inca unul din multele argumente pt care CTP-ul mi se pare un prost...
-ca sa incep cu incheierea lui: ce au pedofilii cu homosexualii?? :?
-ce i se pare lui atat de greu de inteles de vor homosexualii s fie legale -casatoriile? (one of my guesses would be motive psihice)
-toata duma cu "homunistii" e tampitzica rau....
-becali nu cred k ar finanta festivaluri gay pt k asta e nebun, nu e om politic s umble dupa interese si s fie ipocrit..... i really don't like becali, dar consider k e nebun, astfel oarecum sincer in ideile lui cretine....

si as mai avea cateva obiectii la articolul asta.... dar sa vad daca genereaza discutii au ba (sa nu vorbesc singur!)

Dear Supastar, CTP-ul nu e "un prost" and u know that (in fact, we know that) :)
Am citit ºi io articolul...E scris cu "rãutate". O rãutate gratuitã, inutilã, care-l dezonoreazã pe autor. Am un amic care-mi aminteºte necontenit despre "toxicitatea" CTP-ului. Cred cã e, indeed, cel puþin de la o vreme, prea "toxic" ... asta ca sã nu mai amintesc de autosuficienþa lui ostentativã care mi-l face, cu adevãrat, antipatic.
Dar se pare cã autosuficienþa e un soi de pret-a-porter în vogã printre "vestimentaþiile" formatorilor de opinie...cicã
Cât priveºte toatã bãlãcãreala asta cu meetingul homosexualilor...absolut penibil. Prilej de isterie ºi populism patriotard, demagogie ºi becalism cu toptanu'...ca sã nu mai amintesc de clericii noºtri "pavlovieni" .
Nici nu ºtiu ce e mai "indecent": homosexualitatea care iese în stradã sau comunismul care o "aºtepta" deja acolo?

oricum de-acuma vor aparea noi motive de cafteala in afara celor din/de pe langa stadion :D

cat despre homosexuali, ar fi bine sa fie atenti la ce e in jurul lor - asta pt binele lor...una e sa te manifestezi intr-o tara ca Olanda, alta e sa o faci in Romania

Cred ca ar fi mai bine sa citesti 2-3 carti scrise de el, apoi sa afirmi lucrul asta...

ctp e in im-postura,asta e problema lui;de fiecare data cand cineva il localizeaza lka stanga politica incepe sa rada manzeste,accepta in tacere(si cu placere)plasarea lui acolo,desi e evident ca omul nu se diferentiaza cu nimic de restul "telectualilor" romani(de dreapta,in imensa majoritate,acum si intotdeauna).

:?
Discutabil. O mare parte a "intelighentsiei" romane e finantata/are legaturi "tainice" cu diverse ONG-uri iesterne care ... numai de dreapta nu sunt. Asta desi, intr-adevar, in plan intern da ( sau dadea ) mai bine sa-l sustii pe E. Constantinescu decit pe I. Iliescu, pe T. Basescu decit pe A. Nastase s.a.m.d. :lol:

bine...bine...bine....
nu sariti pe mine
na, nu e chiar prost... dar de prost gust si lipsit de bun simt tot ramane...
intr-adevar nu i-am citit cartile, dar discutam in mare despre articolul din ziar.... pe care tot un articol prost gandit il consider... vezi postul d mai sus pt cateva argumente...
plus ca pe ctp comportamentul lui de a fi comentator/critic/analist de orice oricand oriunde il descalifica din start...
need i remind anyone de tampeniile lui cu intreruperea filmelor d p procinema? asta chiar mi se pare jalnic... nu mi se par atat de cretine interventiile lui (desi majoritatea sunt) pe cat mi se pare de idioata toata faza cu intreruptul filmului (a se vedea in acest sens: emisiunea cand au difuzat psycho si au intrerupt dupa scena cu dushul s-mi spuna cristian tudor popescu ca "tocmai ati urmarit celebra scena...") sau cum naiba sa intrerupi un film care se baza pe atmosfera gen "Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring" k s-mi recite el poezii??? :x

Dom'le, pentru cä C.T.P.-u' mi-e bun prieten, de vreo dooj de ani încoace, îmi arog dreptul de a afirma: e genul de om foarte inteligent si onest care, din päcate, uneori o ia razna la modul de-a dreptul penibil, ba mai poate si sä se curväsäreascä habar n-având cä o face. Are o dozä de superficialitate si opacitate pe care nu i-o spargi nici cu pickhammeru', iar când i se pune pata, parcä nici n-ar mai fi el, si începe cu aberatii ca astea de mai sus. Partea bunä e cä, totusi, e permeabil la argumente. Când îl väd cu penibilitäti de-astea, zâmbesc îngäduitor si-mi amintesc ce zicea fi-miu acu' vreo cinci ani, privindu-l cum iar se dädea "Pythia" (cine stie, cunoaste! ;) ) la un talk-show:
- Mai stii cum la displayu' äla vechiu apäruserä pe ecran linii de la rândurile din WordPerfect, dupä ce scrisesesi în el atâtia ani? La fel o sä se imprime si pe televizor, în curând, conturul cheliei lu' Popescu!

Mie mi-au placut cartile lui, lasand la o parte anumiti termeni de care abuzeaza( nu poate scapa de formatia sa de inginer). Are idei interesante despre filme sau literatura, niste observatii subtile. Comenteaza intr-adevar multe(politica, filme, muzica, fotbal, literatura, tenis etc.), ca un adevarat roman se pricepe la toate....dar si Llosa face la fel + multi altii.

Si chiar are bun-gust.

nici n-am zis k n-are.... am zis k ESTE de prost-gust! :w00t:

ce s-i faci? omu' e complex! asta e! voi gasiti ce sa va placa si sa apreciati, eu gasesc parti care nu-mi plac (desi nu-i caut nod in papura) :huh:

(off-topic) l-au bombardescu pe al-Zarqawi

CTP-ul e un populist... trage cu ochiul spre tribuna, sa vada reactiile. le asteapta. sufera cand trece neobservat prin multime...
are si crize - intervale de prostie plata si cruzime ambalata proletar... dar, mai ales, sufera ca nu e acceptat pe deplin in lumea buna (si face atatea eforturi!)... si atunci o uraste. se declara antielitist.
lupta sa cu orificiile (e obsedat de subiectul asta, a mai publicat cateva) nu e doar penibila si gretoasa, dar si usor fascistoida...

nastase si iliescu sunt de stanga??asta e un fel de gluma,or wha?trista trebe sa fie tara in care tipi d-astia,autoritaristi,traditionalisti si natzionalisti pana-n verdele camasilor trec drept oameni de stanga...insi care se afiseaza(ca in cartile lui carpentier)cu capul bisericii la stanga si cu seful statului major la dreapta ? iar la intelectuali...poti sa spui un singur nume de intelectual roman de stanga(in afara de dobrogeanu-gherea si panait istrati)?

La Nãstase nu aº fi sigur, dar la Iliescu da. :)


Nici una din trãsãturile identificate nu e în mod absolut ireconciliabilã cu "a fi de stânga" - cel puþin nu la modul politic. Dacã e sã o iei aºa ... la modul filosofic, unde bãnuiesc cã ai în vedere o abordare de genul "de stânga = progresist" etc, punctul tãu de vedere are o oarecare validitate. Însã teamã mi-e cã ... meandrele concretului :P , adecã abordarea politicã purã, are de regulã prioritate. :?


Cred cã protocolul de stat impune în bunã mãsurã la defilãri astfel de "afiºãri".


N. Bãlcescu ºi paºoptiºtii - în special Rosetti ?
L. Pãtrãºcanu ? ;)

În fine - discuþia deviazã pe lângã subiect. :oops:

Coshava, îmi luasi voroavele din guritä.

Idei în Dialog nr. 6, "Juste une Image" by als. Just pure delight. Probabil (apropos de reclama de la Carlsberg) cel mai bun articol ( de fapt eseu) din ce-am citit, by de alex. leo ºerban.
absolut incitantã ideea lui Godard prin care cinema-ul se converteºte din estetic în etic (comentariile pe marginea fragmentarismului imaginii, iarãºi, minunate, cinematograful prozã versus cinematograful poetic, etc. )
Fain-fain.
totuºi e de neconceput (vorba lu hagi: pãrerea mea) o hermeneuticã a esteticului fãrã tãtucu Kant care a scos înaintea lu Godard esteticul din "sentimentalitatea lui" (gr. aisthesis - sentiment)
La tãtucu Kant, estetica este filosofia senzaþiei ºi a formelor a priori, care sunt spaþiul ºi timpul.
Oricum este primul care a pus în valoare caracterul specific al valorii estetice. Judecata privind esteticul (frumosul) este dezinteresatã, universalã ºi necesarã, pe româneºte, nu are nimic subiectiv ºi arbitrar cu toate cã e lipsitã de concept., adicã nu poate fi dedusã din norme ale raþiunii sau reguli.
Sorry pt. aberaþii. deci, în concluzie, un art. foarte fain. În acelaºi nr. Traian Ungureanu - Terapia Ravel, Antonio Pentaº - elogiul diletantismului (m-am simþit direct vizat lol..and much more

draga silver_boy, mersi pt aprecieri, dar cred k te-ai grabit: eseul continua... cel putin pe ink 2 episoade! :lol: