Cu un buget de 6 mil $, Blue Velvet-ul a avut incasari de 700 000 $ in primul week-end (deci lumea nu prea s-a inghesuit sa-l vada).
In acelasi an,1986, Aliens, cu un buget de 18 mil $, a avut incasari de 10 mil $ numai in primul week-end.
Deci? Cat de comerciale sunt filmele lui Lynch?

voi credeti ca singurul criteriu dupa care se evalueaza succesul sunt incasarile?
sau acesta este mai degraba cel mai relevant?
un film comercial are o aparitie meteorica. de obicei, are incasari ametitoare in primele saptamani de la lansare, dupa cateva luni este rasuflat, publicul este atat de suprasaturat de reclama facuta respectivului, incat deja producatorii se gandesc la alt concept cu care sa dea lovitura pe piata,cel putin la acelasi nivel.
filmul de arta n-o sa aiba niciodata traseul asta. nu beneficiaza de reclama agresiva, nici macar nu cred ca intra in vreun top al incasarilor, in schimb primeste aprecierea publicului elevat si a criticii.
deci,se pot imbina cele doua? in cinema-ul romanesc actual e greu.

Cand vorbim de artistic vs. comercial, unul dintre cele mai importante criterii prin care pozitionam un film intr-o categorie sau alta il reprezinta incasarile.
Incercam doar sa-i demonstrez Anaemonei ca filmele lui Lynch nu sunt comerciale, spre deosebire de cele ale lui Cameron, de exemplu.
Era vorba de succesul la public, succesul de casa, nu de valoarea artistica a filmului.

Atentie, comercial nu este sinonim cu necalitativ, pentru ca atat Transformers, cat si Inception sau Matrix sunt filme comerciale, dar de cu totul alt calibru.

ai dreptate in ceea ce spui.
dar, uite, din cauza goanei dupa incasari, aproape ca filmele care au aparut pe piata in ultimele luni nici nu mai seamana a "filme artistice". aproape toate sunt facaturi de imagini 3d senzationale. adevaratele filme se fac cu ACTORI.
intre un Matrix, Transformers, Inception sau cine stie ce alte bazaconii, aleg sa ma uit la Medalia de onoare. Rebengiuc e de nu stiu cate ori mai bun si niciodata efectele vizuale de milioane de dolari din filmele americane n-or sa reuseasca transmita spectatorului ceea ce transmite un actor de talia lui.

+1

Lynch nu e comercial, are cel mult un cult-following in genul Ed Wood-ului lui Tim Burton sau chiar al lui Edward D. Wood Jr. himself. Succesul in mare parte e evaluat dupa incasari. Ca succesul nu e mereu sinonimul calitatii, asta e deja o alta poveste. Asa cum spunea si omudindulap, la randul sau, comercial nu inseamna neaparat necalitativ.

Pentru mine:

Succes = $$$ box office

Capodopera = winner in the battle against time. Se poate ca un film sa nu fie considerat capodopera la momentul lansarii, ci abia mai tarziu, dar "capodopera" inseamna automat un film nemuritor, fiindca din moment ce un film este calificat asa din prima, din a doua :P, oricat de mult timp ar trece, nimeni si nimic nu-i va putea schimba acest statut. Ce este o capodopera azi, va fi si peste 50 de ani, asa cum si ce poate nu este considerat acum o capodopera, va fi peste 50 de ani. Bottom line: o capodopera va fi mereu o capodopera.

Film de Arta = un film care reflecta viziunea artistica a celui care il face, fara sa se compromita de dragul $$$ sau pe scurt, "Eu va dau ce vreau eu. Daca va place, bine, daca nu, nu. Macar am incercat!" Am mai spus asta mai demult, nu cred ca vreun regizor isi propune vreodata sa faca un film de arta care sa aiba incasari de toata jena. Fiecare din noi aspira la succes, ca nu se intampla, asta e. Normal ca ei si-ar dori un public-tinta format din cat mai multe persoane; filmele sunt facute pentru toti, nu doar pentru o anumita categorie de persoane. Ca nu toti se conecteaza cu filmul....ata ete. Filmul artistic nu raspunde cerintelor de pe "piata", ci incearca sa convinga piata sa raspunda la ceea ce el ii ofera.

Film Comercial = Un film cu un buget mare, care se adreseaza unui public-tinta numeros, insa care nu doar i se adreseaza, ci si face tot posibilul sa il atraga printr-o campanie de marketing costisitoare. Asta e una din diferentele dintre un film de arta si un film comercial - ambele se adreseaza tuturor, dar in timp ce in cazul filmului de arta nu se asteapta mare lucru din partea publicului, in cazul filmului comercial, nu doar ca se asteapta, ci se si "forteaza". La filmul comercial, entertainment-ul e cuvantul-cheie.

Actoria e o meserie, la urma-urmei si asa cum un average-joe cateodata nu face tot ceea ce ii place la locul de munca, asa si un actor poate sa aleaga roluri din necesitate, ca sa aiba cu ce isi ocupa timpul. In actorie nu ai norocul de a alege mereu rolurile care ti se potrivesc ca o manusa si uneori alegi orice, doar ca sa ai de lucru. Faptul ca un actor valoros apare intr-un blockbuster nu-i diminueaza din calitati, mai ales daca el continua sa fie at the top of his game. Johnny Depp de exemplu - NU toate filmele cu el sunt bune, insa el este bun in toate si asta e o mica-mare diferenta ;). E un ACTOR cu majuscule, ba chiar mai mult, un artist in toata extensia cuvantului. Ultimele lui filme au avut incasari de sute de milioane - so what? Succesul de care se bucura acum e rezultatul a peste 20 de ani de munca si il merita pe depplin. Nu e un sell-out. Sell-out-ul e cel care alege roluri fiind motivat doar de BANI, insa la Johnny energia lui debordanta te convinge de faptul ca intr-adevar ii place ceea ce face.

filmul comercial se ajuta si de "accesorii".in angrenajul unei asemenea afaceri intra multe branduri care-si fac reclama prin intermediul ei. de fapt, la un moment dat nici nu mai are importanta prea mare ce se intampla pe ecran. conteaza masinile pe care le conduc actorii, hainele lor, ochelarii de soare, stilul tunsorilor si eventual marca lentilelor de contact...
asistam la o degenerare masiva a termenului clasic de "film".

Filmul comercial se forteaza din greu. La Filmul de Arta, exista dorinta de a avea succes, dar asteptarile sunt in mare parte reduse.


Asa cum din pacate, mai nou se confunda si "artistul" cu "actorul", cand de fapt cei doi termeni sunt cu totul diferiti.

Îmi plac filmele lui Lynch. Nu ştiu dacă el a intenţionat să facă filme comerciale, dar a reuşit să facă filme vandabile. Totul a început în momentul în care cinefilii şi snobii, atraşi de momeala că face filme necomerciale, s-au constituit într-o pătură destul de groasă pentru a-i asigura popularitatea.
Îmi amintesc cât de ameţit de şoc, intrigat, ba chiar, enervat am ieşit de la Wild at Heart în 90... :D "Ce naiba a fost asta? Ăsta-şi bate joc de mine sau e idiot? Ce drac vrea Lynch ăsta cu toate clişeele alea? Ăia de la Cannes s-au prostit de tot?" Abia la al treilea episod din Twin Peaks m-am prins ce face pehlivanul :))
Dar tare mă tem că în zona asta săpăm degeaba pentru a afla ceva despre succesul la public al filmelor româneşti...

ceea ce mi se pare ingrijorator e ca filmul de arta e pe cale de disparitie. cei care trebuie sa-si recupereze banii investiti in ecrane trimidensionale il sufoca. stiu cum si bineinteles ca asta e necesar pentru protectia afacerii lor.

Din fericire, eu gust, in aproximativ aceeasi masura, un Nolan sau Tarantino, un Lynch sau Burton, un Malle sau Truffault. Daca, prin absurd, filmul de arta va deveni/devine o specie rara, pot oricand sa ma intorc la cele de odinioara, caci am atatea filme de vazut, incepand cu anii 50-60.
Sunt acoperit.
Dar am deviat de la subiect. Filmul romanesc. Incotro?!

Attachment 607
Attachment 608
propun sa-i intrebam pe ei.poate de acolo de sus, din ceruri, au o viziune mai buna asupra cinematografiei romanesti.
asemenea actori n-ar trebui uitati niciodata. cu ei se faceau filme romanesti indragite de public.
si cu succes. comercial sau necomercial. succesul era din DRAGOSTE. care nu mai exista.
s-a pierdut undeva, pe drum...

Nu stiu incotro...dar trebuie:

- mai multi bani bagati in campania de marketing
- ca filmele sa fie mai "generos" finantate
- trailere mai "atragatoare". Americanii fac un trailer bici din orice cacat de film
- sa abordeze din cand in cand subiecte mai accesibile


...printre altele

In primul rand insa, mentalitatea noastra e problema. Cand auzim de film romanesc, automat ne gandim la unul plictisitor si lent si multi fug de ele ca Satana de tamaie.

ooooooooooooh, booty.
asta e si of-ul meu! de-asta am tot zis si la inceput. CUM SA FACEM SA NU MAI EXISTE DEZINTERES DIN START?

Lynch a rupt gura tirgului cu Eraserhead (Capodopera de Arta, na c-am zis-o>:) ). Apoi a fost luat in vizor de Mel Brooks, care i-a oferit The Elephant Man. Ambele filme nu prea au prins la public. Dar omul a cistigat increderea producatorilor. Care producatori au incercat the turning, convertirea de care vorbeam.:D I-au zis, frecindu-si miinile - hai nene, lasa tu chestiile astea artistice la o parte, ca-ti dam noi pe mina un blockbuster. Si astfel ajungem la Dune. Major flop. Lynch renunta la biznis, isi da jos hamurile si lasa caruta hollywoodiana in drum. Vine Blue Velvet, gratie lui de Laurentiis (R.I.P), care continua sa aiba incredere in el. Filmul il lanseaza pe Lynch pe orbita, e un film cu succes la public, datorita mai ales lui Hopper - nu exista inca un trademark Lynch care sa atraga norodul. Acesta apare odata cu Twin Peaks, care inregistreaza un imens succes la public, datorita faptului ca reuseste sa imbrace stilul lynchian deja format intr-un ambalaj de soap-opera extrem de accesibil.
Odata cu Twin Peaks, Lynch da o dubla lovitura: isi consolideaza publicul sau pe de o parte si reuseste sa atraga si restul lumii, astfel incit si ala care n-a auzit de Eraserhead o fie curios sa vada, dupa TP, ce-i mai trece omului asta cu freza cool prin cap. Asadar, da, Lynch are succes la public tocmai datorita faptului ca provoaca respectivul public cu fiecare nou film. De altfel, e si considerat a fi cel mai comercial auteur american.

Scuze de off, back on...

Avem nevoie de asemenea oameni curajosi, care sa sprijine un proiect nebunesc, chiar daca o fac singuri. Nimeni nu are incredere in filmul romanesc, deci nimeni nu se aventureaza sa arunce cu bani in publicitate.



Thing is, e un oarecare dezinteres general. Intr-adevar, ceva mai accentuat pe meleagurile noastre, dar filmele romanesti sunt primite aproximativ la fel si de publicul de afara. Si daca filmul in cauza ar fi american si nu romanesc, tot nu s-ar inghesui lumea sa il vada. Singura sansa probabil e sa schimbam ambalajul...

cand am incercat sa facem asta,timid si cu bun simt, au fost aruncate sudalmi asupra crtiticillor, acuzati ca au laudat exagerat autorii.

yup. cel putin de cand face Greenaway filme.
dar n-are neaprat legatura cu filmele comerciale...

filmul pentru trei spectatori in sala ar trebui sa dispara intr-adevar. Dar nici macar asta n-o sa se intample!

Sa fim seriosi, atata vreme cat vor fi cineasti cu bani, vor exista si cineasti fara bani. Si cum cineastii fara bani nu vor putea executa lucrari comparabile cu cele ale regizorilor cu bani, se vor refugia in arta.
Deci daca dispar filmele de arta inseamna ca in prealabil au disparut filmele comerciale, caz in care zic eu ca avem probleme mult mai grave.

Ha?:-O Da' ce ti-a facut de vrei sa dispara? De cind e conditionata calitatea unui film de numarul spectatorilor in sala? Ce are de-a face filmul cu sala? Poate eu sint un regizor pizdos caruia ii place sa-si lanseze filmele direct pe home video, sa aiba parte de ele doar cei alesi nu toti fraierii mincatori de popcorn. Inainte de a se inchide cinematograful nostru, de multe ori eram singurul care mergea la film, la fel se intimpla si in Mures, la defunctul "Tineretului". Cu toate acestea, nu erau filme "pe cale de disparitie", dar nu asta e problema. Vorbeai de Greenaway. Pai daca omul isi lanseaza un film in circuitul cinematografelor de la noi, face mai mult de 3 oameni in sala? Nu cred, romanu' e predispus la intindere neuronala... Asadar, ar trebui sa dispara? Wtf, sa dispara si Bergman, Fellini, Tarkowski, Cassavetes, ca si pe astia i-a durut in cur de incasari...

Ha?:-O Singurul motiv pentru care avem filme de arta e deoarece exista regizori rupti in cur? Eu nu vad deloc arta ca pe un refugiu. E un dar, acela de a face arta, cu care te nasti sau nu. In schimb vad comercialul drept un refugiu pentru un artist ratat.

A Beautiful Mind - atat comercial cat si arta.
Se pare ca in acest caz comercialul nu este un refugiu pentru un artist ratat.
Un artist veritabil (Russell Crowe,.....) poate produce atat "arta" cat si "comercial".

Ne ascundem in spatele filmului de arta din incapacitatea de a mai produce "comercial".
Ne plangem ca avem salile de cinema aprope goale dar nu vrem sa schimbam nimic, nu vrem nici macar sa combinam arta cu comercialul.

A filma ceafa unui individ 3 minute, a filma pe altul pe veceu 5 minute, ...... nu inseamna arta.
Un film de arta este acela care te fece sa "simti un nod in gat", este acela care iti transmite o emotie .......

Vreau sa stiu cate filme "de arta romaneasca" s-ar mai face daca CNC-ul nu ar mai da bani. Am impresia ca toti se inghesuie doar pentru ciolanul dat de CNC si nu o fac de dragul artei.