deja am pus un mic diagnostic - in ultima vreme ti-a mers bine si ti-au iesit macar o parte din planuri, nu?
:D

erai mai posomorata inainte si ceva mai agresiva (desi foarte subtil si echilibrat agresiva, adica incomparabil cu ce fac eu, sau Dragomara sau chiar Corinka, una din cele mai civilizate forumiste)

hai ca revin cu comments-uri

pozeaza in self-confident ca sa se convinga pe el si pe ceilalti ca este foarte foarte bun :)

Nu cred ca e vorba doar de psihologie aici. Nu pot sa cred ca lumea nu-si face un portret robot al persoanelor cu care interactioneaza mai des. In vremurile mele de glorie, eu asa faceam, si n-am nici o treaba cu psihologia. Ohooohhooo si ce rateuri am mai dat.... Dar am si nimerit niste persoane super marfa!

Apropo de fani - cä tot veni vorba mai sus:
I'm a Ricutzafan.
E calmä, echilibratä, rationalä, de un bun-simt funciar. Cum spuneam în "Oda la Cinemagia", acum patru ani si-un sfert:

Oricum, Cinemagia-i loc serios,
Pe-aicea nu te joci de-a huta-huta!
Când ostenit de drum, mai stai si jos,
Te-o gäzdui, cu mult bun-simt, Ricutza.

Am cunoscut-o, am lucrat cu ea, si zic:
E o profesionistä mäiasträ, fidel/creatoare.
E genul de persoanä PUTERNICA, CU DISCRETIE.
Dacä era free, o ceream.
Un balsam la casa omului.

Ricky, how's Tara?

si eu sunt fan ricutza mai ales dupa ce am avut o ciondaneala hardcore :D cu ea in dezavantaj si eu in avantaj , caci eu stiam multe chestii despre ea de la un tip care a insemnat mult pt Ricu :P iar ea nimic despre mine

Faceam referire la faptul ca a frustra e la diateza activa, nu reflexiva. :)

Ricutza.

Este critica si ii place sa patrunda in profunzimile lucrurilor. E genul care se documenteaza destul de mult despre un subiect insa nu rezista la aprofundari academice - la un moment dat se satura.

In copilarie cred ca a fost destul de introverta si copiii nu prea se jucau cu ea :) In scoala primara cred ca erau cateva persoane, 2 sau 3, care isi bateau joc de ea. A avut o relatie buna cu bunicii, cred ca parintii mai degraba au absentat din copilaria ei (????)
E un om care a suferit mult in adolescenta si postadolescenta, pana ce s-a maturizat si si-a ales alte prioritati (profesia).

Totusi, desi aici pe forum se comporta foarte civilizat, are o doza de agresivitate moderata pe care de multe ori o comunica celor din jur (in viata reala): a rpt brusc relatii, fie de natura profesionala, fie de prietenie.

In prezent, nu cred ca are o relatie stralucita cu parintii ei - nu vorbesc des si ii viziteaza destul de rar (adica inafara de sarbatori, de cateva ori in plus).

Deci Ricutza, te cunosc minim, nu detin nici un fel de date biografice despre tine, habar nu am cat am nimerit. :)

p.s. si lately i-au reusit multe. asta sunt sigura.

Ce dragut ati scris despre mine (bine astept si partea a doua de la Illo ca altfel n-as mai recunoaste-o).

Stand printre straini lunile astea cred ca m-am dezobisnuit sa mai iau lucrurile asa in serios. Altfel cred ca as avea depresii constante la cat de directi si nediplomati sunt olandezii. Probabil ca de aici vine impresia de degajare si de "mers bine".
Plus ca am fost inconjurata de oameni super extaziati de filme in general, chestie care m-a binedispus. Imi dau acum seama ca in UNATC lumea e asa de stresata de ideea de a fi artist si profund si interesant, ca uitam ca noi de fapt iubim filmele. Cel putin eu asa m-am simtit in ultimii doi ani de scoala (ceea ce ar putea justifica comportamentul meu din toamana-iarna trecuta).

Pitbull, Tara a ramas la parintii mei (dar o vizitez regulat...aproximativ o data la doua luni). E bine, sanatoasa si voioasa, vesnic in conflict cu doi maidanezi aciuiati pe langa casa parintilor mei. O am cu mine pe Laia (o Westy) de care nu stiu daca ti-am zis. O am de la o prietena (care nu mai putea sa aibe grija de ea) de prin noiembrie 2007. E foarte haioasa dar face si o gramada de prostii.

am scris.

deci iti vizitezi parintii o data la 2 luni - hm, asta e des sau rar?
:-/

Nu mi-ai zis de Westy. Poze, please.
Sunt fericit cä Tara (Miss Täriceanu, cum îi ziceam eu) e ok.
Ale mele s-au dus în doggies-heaven: Arella în 5 iunie 2008 (chist hidatic cancerizat), Diva în 19 mai 2009 (cirozä).
Nu pot träi färä. Luna asta, voi alege între douä îngerite: o Rotweiller si o Bullterier.

Hai Ricu, ce faci, am scris despre tine, unde esti?

Incerc sa raspund punctual si cat se poate de obiectiv. Te-as contrazice imediat legat de chestia cu aprofundatul. Dar imi rasuna in cap vocea lui tata care imi spune ca eu mereu incerc sa aranjez regulile dupa cum imi place mie. Deci probabil ca peundeva exista un adevar. Nu aprofundez uneori mai in amanunt, nu din plictiseala, ci pentru ca pur si simplu la un momentdat teoriile mele nu mai coincid cu teoriile celorlati. Am citit multe texte anul asta si faceam comentarii pe margine. Si uneori imi dadeam seama ca ma enerva atat de tare o idee a cate unui autor, ca nu mai puteam sa citesc si sa judec obiectiv restul chestiilor scrise de el. Il bagam direct in oala "nu suntem pe aceeasi lungime de unda".

Am fost introvertita in copilarie pentru ca am fost singura la parinti. Chiar n-am suferit ca nu se jucau copii cu mine pentru ca aveam veri si prieteni de varsta mea. Dar recunosc ca imi placea sa stau si singura (n-am suferit niciodata ca nu am frati) sau cu "oamenii mari".

Legat de scoala, am fost mereu iubita de toata lumea, fara a fi vreodata centrul atentiei. Pana in clasa a 12-a am fost in aceeasi clasa tot timpul cu vara mea. Ea ne facea grupul de prieteni, fiind mai sociabila si extrovertita. Si se implica foarte tare in ele, si de multe ori se certa cu multa lume (fiind mai pasionala). Eu eram mereu la locul meu, drept care tot timpul ma intelegeam bine cu toata lumea. Partea funny e ca la un momentdat, fara sa vreau am provocat si eu mici drame, dar nu mi-a reprosat nimeni nimic niciodata, ca toate castroanele se spargeau in capul verisoarei mele. Deci am avut mereu o situatie relativ privilegiata pentru ca faceam parte de fiecare data din grupul "cool" al clasei, dar fara a avea probleme cu restul. Bine, chestia asta a avut si o groaza de dezavantaje pentru ca nu am avut prietene atat de apropiate (de genul cum vezi prin filme) cum a avut verisoara mea. dar asta e, peste tot exista avantaje si dezavantaje.

Intr-adevar bunicii m-au crescut pana pe la 6 ani. Si parintii au fost relativ ocupati, ceea ce mi-a convenit foarte mult. De exemplu n-am inteles niciodata de ce trebuie sa faci lectii cu copilul inclusiv pana in liceu. Parintii mei nu mi-au controlat temele decat in primul trimestru din clasa 1. Bine, am si fost un copil deosebit de cuminte, deci n-aveau ce griji sa-si faca.
M-am inteles si ne intelegem in continuare super bine si tinem foarte mult unii la altii (desi nu suntem genul de familie in care sa sporavaim tot ce ne trece prin minte). Da, eu am fost mereu genul de om mai independent, mi-am dorit sa stau singura, acum am plecat din tara, dar asta nu inseamna ca nu ne intelegem foarte bine. Am avut o singura neintelegere majora, in clasa a 12-a cand m-am hotarat sa dau la UNATC. Nu prea le-a suras ideea si tata m-a obigat sa fac si o facultate serioasa (pe care n-am temrinat-o insa).

Legat de rupt relatiile brusc, nu e adevarat. Am avut oaresce momente catastrofale de care mi-am dorit sa ma indepartez cat mai repede, dar niciodata de oameni (mai ales de cei care mi-au fost apropiati). Stiu ca disparitiile mele de pe cinemagia pot parea bruste (fiind de multe ori cauzate de diverse dezamagiri) dar n-am rupt contacte cu oameni care au vrut sa tina legatura cu mine.

Ca de obicei insa, dau mai multe informatii personale decat este cazul (chestie care inevitabil mai devreme sau mai tarziu se intoarce impotriva mea), dar na, cinemagia o sa fie mereu febletea mea. ;)

deci am nimrit asa:
introverta, crescuta de bunici si parinti absenti :)
(astea chiar nu aveam de unde sa le stiu)

pro Judex: iti trebuie niste guts sa te declari asa pe la intersectii, mai ales in cazul in care e si adevarat. pana la urma, in ciuda acestui reality show dezlantuit, e frumos sa auzi/citetsi 'bai fato, te-am iubit' chiar si daca nu e adevarat.

altminteri, Judex pare dintr-o bucata si pare sa puna pasiune in ce face/place/etc. si daca Delia chiar nu exista, J. e chiar un visator...si intr-un cuvant, e baiat bun, domle, e de-al nostru, din popor. sa nu ne ofensam.

Imi pare rau de Diva. Stiam de Arella.
Te inteleg ca nu poti fara. Nici eu n-as putea. Vreau sa spun ca noi ne facusem un acvariu de apa sarata (cu Nemo si Dory si stelute de mare si multe animalute super funny). Si cand ne-am intors din ultima vacanta din Romania, am gasit absolut totul decedat (anemona se blocase intr-una din pompe si omorase toate celelalte animale pentru ca se pare ca sunt otravitoare cand mor). Si in saptamana cat a trebuit sa asteptam pana sa ne putem lua pesti din nou, am crezut ca innebunesc. Eram asa de deprimata! Ma tot uitam la acvariul ala gol.... Si vorbim acum de pesti (nu catei, pisici sau alte pet-uri mai decente), deci oricum interactiunea cu ei era minima.
Unde sa-ti trimit pozele?

Europe,

nu stii despre ce vorbesti....aparentzele insala, nu te lua dupa ce se vede. in acest caz, aparentzele insala ingrozitor.


dar tie ti-a convenit probabil ca m-a facut pe mine in toate felurile ceea ce e cu totul altceva
(stim noi ce)

ba deloc, din ce am citit eu a vorbit numai ff frumos de tine. ca te iubeste, ca esti cea mai frumoasa... ca de ce n-ai mers cu el... :) ma rog, nu cunosc.

da, de acord, cu diferenta ca ma jigneste de cate ori isi aduce aminte ca nu-l vreau. mai sus, mi-a spus ca nu il plac pt ca sunt cocalaritza, manelista, tzaranca etc.....adica cine il respinge pe el, e un zero....logica de fier, ce sa mai....

nu mi se pare ca afirmatia trebuie luata literal :) who the f cares anyway. :D

Nu mai ai adresele mele (alea pe care vorbeam, în Yahoo si MSN)? OK, ti le retrimit pe privat.
Altfel, înteleg perfect. Am auzit de cineva care si-a dat doctoratul cu PSIHOLOGIA PESTILOR. Ce conteazä cä nu sunt "inteligenti"? Dac-as avea acvariu, si mi-ar muri, as suferi atroce.