pt bogie

din cite stiu, cel care compara romanul cu birfa este auden (w.h.)... posibil totusi ca si el s-o fi luat de undeva. :)

pt pitbull

nu putem fi - amin2! - 'pe dos'; oi fi tu, eu sint pe invers :lol:

Patapievici are chiar In "Cerul vazut prin lentila " un intreg capitol dedicat barfei vazuta ca terapie nationala.Viata(mioritica) nu e numai "complexa si cu multe aspecte"ci are si un efect coroziv prin surplusul de timp pe care nu sti cum sa-l acoperi fara a cadea in introspectii profunde si insolubile care te duc sigur catre nevroza.(de...germanii risca nevroza, de-aia au cultura) Plus de asta, uneori, daca nu sunt valorificate altfel, tacerile in doi pot deveni stanjenitoare.Una peste alta ...nu stiu daca vesnicia s-a nascut la sat, dar de barfa sunt aproape sigur.
Copilaria, adolescenta, tineretea si senectutea si-o traieste insa la oras.

ce kestie! (asta cu vesnicia & continuarea...)
mi-a(m) adus aminte de o vorba de-a mea (!) care - fara legatura cu 'vesnicia' - suna cam asa: rufele murdare se spala in familie - dar se atirna, totusi, afara! ;)

:lol:

Peter Slotedijk in Critica Ratiunii Cinice (cu care o sa va terorizez a while- pentru ca nu trebe' sa lipseasca din biblioteca)

din capitolul CINISMUL IN LUME
care are subcapitole de genul:
Limba scoasa
Sanii
Cururile
Pirtzul
C.acat, deseuri
Organe genitale


din cap Curu :

" Curul pare a fi condamnat la existenta in intuneric.El este un clochard printre partile corpului, autenticul idiot al familiei...Ca si in pilduitorul film " Ce este aici Dragoste "curul le-ar spune sferelor mai inalte :considerati ca relatia noastra este una de rahat"
Curul este plebeu , democrat funciar si cosmopolitul partilor corpului omenesc...
El se simte acasa in toate WC-urile acestei lumi.Internationala cururilor reprezinta singura organizatie mondiala care nu tine cont de statute,ideologii si cotizatii..
...Cand celebrei Arletty i s-a reprosat ca a intretinut relatii sexuale cu ocupantii germani raspunsul ei pare sa fi fost:"Mon Coeur est francais, mais mon cul est international"
Batut, ciupit,lovit cu piciorul,curul si-a creat o imagine a lumii care porneste de jos, una plebee,populara, realista.Mileniile de neglijenta nu au trecut peste el fara sa-l atinga.Acestea l-au transformat intr-un materialist,unul de orientare dialectica, ce are ca punct de plecare ideea ca lucrurile sunt oricum pline de rahat dar nu si fara speranta..."

Si tot el apropos de barfe, polemici, flecareala :

"Ceea ce ma deranjeaza la altii sunt eu "

zici ca e Woody Allen pe fatza lol

Pe mine nu ma proteajeaza nimeni, e vorba de niste opinii. Cu alte cuvinte ce n-ar dushmanii mei sa ma cert cu fratii mei. ;)

Bravo.
Da ce esti mah tu, barometru gustului, lucrezi la metrologie, ai o rigla si compas pentru asta ? Du-te bah d-aici ... fugi.
Si eu care credeam ca se atarna in baie.

Eleganta si stil:

Magda Mihailescu-Gandul 18 iulie 2005



Noroc cã Lars von Trier nu este unul de-ai noºtri. Doamne-fereºte sã se înscrie la un concurs CNC. Conform zicerilor din noua Lege a Cinematografiei, nu ar beneficia de bonusul prevãzut a fi acordat cineaºtilor cu ceea ce se cheamã „succes de public”. Dacã viaþa l-ar arunca într-o astfel de concurenþã, ar ieºi umilit de recordul, sã zicem, al unei pelicule precum Garcea ºi oltenii. Sau al Orient-Expressului. Nici Lucian Pintilie nu ar avea o altã soartã. Conform statisticilor de anul trecut, Dogville, film care a dãrâmat prejudecãþi despre „specificul cinematografic”, se gãseºte pe locul 94 în preferinþele publicului nostru, dupã el, la douã boabe distanþã, fiind Niki Ardelean, colonel în rezervã. Sergiu Nicolaescu se aflã cu 80 de puncte deasupra lor. Este acest clasament un indice al valorii în sine? Sau, interpretând din alt unghi, sã dispreþuiascã marii cineaºti audienþa? Sã nu le pese dacã intrã lumea în salã sau nu? Nici una, nici alta. Numai cã, introducând în ecuaþia succesului, ca revelator al valorii, factorul „public” vãzut ca o apã ºi un pãmânt, se distorsioneazã, de la bun început, ºansele unui proiect. Nu se pot transla criteriile televiziunilor comerciale, cu obsesia paranoicã a ratingului (asigurat de subprodusele Ciao, Darwin, Vacanþa mare etc.) în universul unei arte, fie ea ºi cea mai popularã. ªi nici unitãþile de mãsurã ale industriei americane, care de un secol îºi flateazã spectatorii cu lozinca „Public is never wrong”, („publicul nu greºeºte niciodatã”), în numele cãreia se pot justifica producþii minore, se poate mistifica scara valorilor. Nimeni nu este infailibil, nici spectatorii, nici critica. Publicul nu mai este demult o apã ºi un pãmânt. A trecut epoca de început, a înduioºãtoarelor candori, când lumea nãvãlea în sãli „într-o beþie spiritualã generalizatã”, despre care scria un teoretician al anilor ’20. Existã un public al cinematografului comercial, popular, altul al filmelor care îndeamnã la reflexivitate, un altul al îndrãznelii inovatoare ºi, tocmai datoritã acestor stratificãri, cinematograful - care nu este o moºtenire secularã, precum biblioteca sau muzeul - a putut fi plasat, cu timpul, în normalitate, integrat în circuitul curent al culturii sau al divertismentului. Regatul celui numit „Mãria Sa, publicul” a fost divizat. A continua sã-l transformãm în fetiº (sau sperietoare) înseamnã sã ne prefacem cã nu vedem realitatea: existã un public ºi pentru Sergiu Nicolaescu, ºi pentru Lucian Pintilie ºi aºa trebuie. Anormalitatea începe din momentul în care nu se înlesneºte ºi drumul celor din a doua categorie cãtre întâlnirea cu spectatorii lor. Nu proiectele care intrã în concurs având în scutece zestrea trecutului box-office (obþinut, de unii, în condiþii de programare ºi publicitate privilegiate) ar trebui sã le aibã în vedere, în primul rând, distribuitorii de bonificaþii susþinuþi de noua Lege, ci instituþiile, societãþile, sãlile care încurajeazã pãtrunderea unui cinematograf diferit de cel comercial. Se pot observa, deja, semnificative aºezãri ale categoriilor de spectatori. Datoritã continuitãþii eforturilor unor distribuitori ca Independenþa Film sau mai nou- apãrutului Transilvania, ale cãror prioritãþi sunt filmul european de calitate, cinematograful tinerilor lansaþi la TIFF, datoritã consecvenþei în programarea acestora, o salã cum este Studio a devenit un loc privilegiat al tinerilor cinefili. Ei ocolesc titlurile glorioase. S-ar putea sã uimeascã pe mulþi, dar Rãzboiul lumilor a avut, aici, mai puþini spectatori, într-o sãptãmânã (1.649) decât Marea dinlãuntru (1.768) A tot ridica osanale performerilor la încasãri înseamnã a lovi cu copitele unui cal troian al demagogiei populiste într-un organism viu, cum este publicul.

e o bombã de hârtie articolul tau.

întâi cã lucreazã cu unitãþi de masurã diferite (nu iei ca referinþã de succes de film ciao darwin ºi vacanþa mare), si p-ormã cã nu m-aºtept ca în viitorul apropiat sã devenim un neam de cronenbergi ºi von trieri, de unde trista majoritate a realizatorilor de pân-acum abia au reuºit sã-ngaime coerent un scenariu, ca sã avem ce specie apãra, vezi Doamne pe cale de dispariþie cu astfel de lege. Dimpotrivã, aºtept cu interes sã vãd urmele de viaþã ale acestei specii la noi - ºi nu vorbesc de exemplarele solitare, ramase în viaþã prin propriul orgoliu ci de grosul turmei, cel obiºnuit sã pascã blând de la fondurile cnc.

consider cã e foarte binevenitã specificaþia din noua lege, de altfel genul ãsta de bonus e prevãzut ºi-n alte þãri, cã poate cu ocazia asta vedem ºi noi în cinematografe pe altcineva decât femeia de la intrare ºi proiecþionistul de serviciu.

la urma urmelor filmele sunt întâi pentru public, abia pe urmã pentru extazurile critice ale cunoscatorilor.

il citesc intotdeauna cu placere pe Radu Paraschivescu, cronicarul TV de la "Evenimentul zilei", care le zice inspirat, cu umor, scurt. un autor care merita urmarit, pentru ca se "razbuna" pe televiziune - inamicul cinematografiei, aka dusmanul nostru comun...

Cu opincile-n Mertan

Radu Paraschivescu
cronicar TV
Joi, 21 Iulie 2005

Exista la Etno TV calupuri zilnice de muzica populara noua. Ce inseamna asta? In primul rand, renuntarea la o intreaga tipologie a genului. Nelipsitul bade si omniprezenta mandra au fost retrasi din repertoriu si inlocuiti de personaje conforme inceputului de mileniu. In al doilea rand, avem de-a face cu o recalibrare a discursului folcloric. Muzica populara de azi nu se mai hraneste din desuetele izvoare ale deceniilor trecute, ci din palpitul semet al clipei. Cei care au semnat certificatul de nastere al acestui hibrid si-au dorit o impacare de rasunet: aceea dintre capra traditiei si varza ratingului cert. Previzibil, rezultatul nu seamana catusi de putin cu muzica populara, ci mai degraba cu o strutocamila confuza, careia nu-i ies pasii.
Un bun exemplu in materie este DJ Sebi, ale carui productii recente - „Leul greu” si Padurarii” - ating perfectiunea in ridicol. Cantaretul se prezinta la intalnirea cu publicul echipat in costum national, dar pilotand un jeep Opel Frontera, pe care il parcheaza undeva in inima padurii si din care descinde seniorial. Imediat dupa aceea vine si melodia - una cu profil silvic, care debuteaza printr-o somatie fara echivoc: „Doamne, fii cu padurarii/ Fiindca ei aduc dolarii”. Mobilizarea divinitatii pentru cauza forestiera pare chezasia succesului. Prin aportul lui Dumnezeu, entuziasmul tapinarilor nu va cunoaste margini, iar productia de cherestea va creste, fara indoiala, permitand raportari mandre la nivel de ocol. Concluzia cantecului se furiseaza iute ca un strengar care fura mere de la vecin, dar suna vag nedumeritor: „Cu Mertanu’ si dolaru’/Am innebunit Ardealu’”.
De ce nedumeritor? Fiindca printul padurilor a aparut pe ecran intr-un Opel, pentru ca la final sa laude Mercedesul. Nu cumva avem aici un conflict de interese sau macar un dealer mascat, cu o agenda dubla? DJ Sebi nu ne spune, lasandu-ne prada ambiguitatii. El face in schimb elogiul dolarului ca unic criteriu de evaluare a randamentului de prin codri, cu precadere din cei transilvani. Un singur lucru mira in tot acest efort de actualizare a domeniului: faptul ca in cantecele lor DJ Sebi si ceilalti nu au facut trecerea de la dolar la moneda europeana unica. Daca motivul este, asa cum banuiesc, putinatatea rimelor folosibile pentru euro, le recomand una extrem de potrivita: neuro.

O singurä observatie am de fäcut fatä de comentariile lui Paraschivescu.
Tipul rämâne prea generos, continuând sä imagineze vreo posibilä relatie, cât de firavä, între muzica popularä româneascä si productiile astea. Sistemul lui de argumentatie s-ar aplica perfect la zona Dolänescu - Irina Loghin, unde ani de zile a functionat, efectiv, fenomenul de "folclor pervertit". In schimb, cele de care se ia el aici nu mai au nimic în comun cu "izvoarele" - nu sunt decât niste biete kitsch-uri de cea mai joasä spetä, surori de-ale manelelor, împänate pe ici, pe colo, prin pärtile neesentiale, cu maimutäreli ale muzicii populare autentice si oarece elemente de recuzitä. Atât.

Exact. Cum dracu' se face ca lumea admira numai cretini ?

Slavä Domnului, Paraschivescu nu admirä pe nimeni - dar nivelul impus de tonul lui (exemple: "recalibrare a discursului folcloric", "muzica populara de azi") e prea înalt fatä de tälpismul valoric (în sensul altitudinii, nu cel al "bazitudinii") al acestor avortoni handicapati pe care-i fatä unii si cu care "Etno TV"-ul îi desfatä pe altii.

mai nume cu... renume, ai reusit contraperformanta sa-l faci cretin si pe Radu Paraschivescu. greu se mai invata masura...
pentru Pitbull. e drept ce spui, dar nu poti sa faci o analiza exhaustiva a fenomenului intr-u flash de 2 500 semne. Paraschivescu scrie zilnic cronica tv, asa ca totul e developat in serial.

Sigur cä da. Nu mä refeream la structura sau profunzimea articolului, care oricum sunt echilibrate si bine racordate la atitudine, ci strict la terminologia folositä pe alocuri, care-i îndulceste partial propria aciditate.

Ce are folclorul cu etno tv? Etno tv este pentru cosasi. Lumea se mai delecteaza cu o muzica proasta. De unde pana unde "articolul zilei". Etno tv nu exista, etno tv nu are audienta decat in satele indepartate, etno tv e un fel de otv satesc, fun to watch cand esti beat si vrei sa te razi.

tre' sa recunosc ca asta mi-a placut
cat priveste finalul - am un dubiu:
"vrei sa te razi" - adica sa te barbieresti?
sau sa razi (de la "a rade", ceea ce ar fi cerut formula: "vrei sa razi".

Dragul meu m-ia,

Afla despre mine ca sunt bine. Iti scriu aceste randuri dorind sa te informez ca era o greseala intentionata pe care am comis-o de zeci de ori pe acest forum, asa ca n-am mai considerat necesar s-o bag in italice. Era vorba de ras nu de barbierit. Acum cat de snuffer as fi, betia si lama nu prea se pupa....

oleaca m-am ras, dar nu-i adevarat. se pupa mortal...
hai ca sunt bine dispus. am avut un dialog cu Houellebecq si-ti transmite salutari... vanzari bune si atentie la politia economica.

Scuip in san si merg pe burta.

Vezi sä nu le-ncurci. Scuipatu' pe burtä, hai, mai treacä-meargä, da mersu' pe tâte e snuff räu! ;)

din cand in cand mai citesc si cronici romanesti
evident in b24fun (mai corect b69anal la calitatea si infatuarea si vamaiotismul pe care il promoveaza) sau 7 seri (in care chiar nu ai ce citi)
in 7 seri alin ludu dumbrava mi se parea chiar foarte lizibil
unde mai pui ca ma lasat pulbere cu cronica dsp alexander
deci aveam asteptari mari....
si dau peste o cronica de lins bilutele lu nolan si ale jegului de butman...
sunt siktirit
daku in kolo numai reviewuri straine
asa ca sa nu ma mai enevez