Regele on-topicelor! :-)))
 

Ca să fii rege - Marcel Iureş

http://www.trilulilu.ro/anabellaamaroy/aa5842dfc1dc53

“Ca să fii rege peste animale Nu-i cine ştie cît.
Trebuie doar să fii mai puternic decît ele. Şi-atît.

Ca să fii rege peste păsări este puţin mai greu. Dar frumos.
Trebuie să zbori mereu mai înalt decît ele şi niciodată mai jos.

Ca să fii rege peste flori trebuie să suporţi la hotare mărăcinii şi spinii şi,
mai ales, trebuie să înmiresmezi către lume mai mult decît crinii.

Ca să fii rege peste înstelare trebuie să te aşezi printre luceferi – călător spre Orion şi,
reprivindu-te de jos, să fii mai luminos decît oricare. Şi fără trudă.

Ca să fii rege peste ape şi vînt trebuie să înveţi osanale ca îngerii şi să le aduci
pe pămîntalinare pentru lacrima corbilor din Valea Plîngerii.

Ca să fii rege peste oameni este mai greu decît toate. Altceva.
Trebuie să trăieşti şi să mori pentru ei, învăţîndu-i ce înseamnă a iubi, a ierta…
Dar, cel mai minunat, este să poţi fi rege peste tine însuţi, atunci cînd alegi binele,
fie din bucuria altuia, fie din plînsul tău.

Şi să încheiem înţelept şi frumos. Şi, mai ales, cum se cuvine.
Încoronarea ta o face Hristos cînd mergi pe drumul dinspre rău spre bine.
În clipa aceea, Veşnicia te cumpăneşte.
Dacă vrei să fii rege, alege binele!
Hei! Grăbeşte! ”

claudiu-daniel
 

Cu siguranta exista,dar nu acela care nil baga in cap religia,pentru mine religia nu exista dar Dumnezeu exista fiecare are nevoie sa creada in ceva,biblia e scrisa de oameni, cum pot avea incredere in ea de atitea mii de ani rescrisa si bagat in ea cea ce vrea unul si altul.Pentru mine religia este facuta de o minte luminata pentru a acapara tot mai multa lume,in rest nimic sau prea putin in legatura cu Dumnezeu,dar El exista chiear daca noi nul vedem.

Windom, invitatia ta mä onoreazä... :)
Numai cä sunt frânt (azi am avut curs de scenaristicä, vizionare comentatä "Dr. Strangelove", apoi curs de regie), asa cä decocamdatä voi fi schematic si expeditiv:
Biblia, asa cum am mai spus în acest topic, e un cumul de texte variate: profetice, esoterice, istorice, administrative, juridice, moralizatoare, poetice, etc. Cele profetice si esoterice au fost scrise sub inspiratie divinä; celelalte, probabil, sunt profane. Ca sä faci o delimitare clarä, trebuie sä fii expert. Eu nu sunt, asa cä încerc s-o interpretez si s-o aplic cât de rezonabil mä duce mintea. In linii mari, combat ambele excese: sacralizarea ei absolutä, de tip bigot, ca si profanarea ("profanizarea"...?) la fel de excesivä, de inspiratie ateistä si "materialist-dialecticä" (ei îsi zic si "rationalisti", dar se amägesc, asa-zisa lor "ratiune" e doar supersititie cu staif).

In rest, as încerca sä mai completez comentariul cu unele räspunsuri punctuale date mesajului #344, dar nu pot: e prea incoerent si abulic.

Multumesc pentru raspunsul tau, prompt si foarte bine ticluit (ca intotdeauna, de altfel):)

Acum voi schimba complet macazul, pentru ca e o ocazie prea buna ca sa nu profit de ea...
Spuneai de acea vizionare comentata la "Dr. Strangelove"... Am si eu de mult in cap un proiect asemanator. Noi in oraselul asta uitat de lume nu mai avem cinematograf, iar eu m-am gindit ca macar atit am putea face - iubitorii de film, asa putini citi or fi, sa ne adunam macar odata pe saptamina si sa facem o vizionare (eu detin un videoproiector si as putea face rost si de sala).
Am mai discutat si cu vreo 2 prieteni, si ei impatimiti de film, si am ajuns la concluzia ca ar fi pina la urma un lucru benefic chiar si pentru oras... Problema este insa gasirea unui cadru legal pentru a realiza acest lucru. Banuiesc ca e nevoie de anumite aprobari si probabil ca lucrurile sint destul de complicate...
S-ar putea realiza acest lucru fara sa se incalce legea drepturilor de autor? Nu sintem noi mari experti in cinema dar sa mai discutam din cind in cind pe marginea unui film, n-ar strica...

Evident, un jurist specializat în domeniu îti poate da räspunsurile cele mai pertinente. Deocamdatä, din câte stiu (destul de vag), nu încalci nici o lege dacä proiectezi filmele gratuit, strict din pasiune. Dacä iei vreun ban, lucrurile se mai schimbä... Pe vremuri, era un anumit plafon (ca cifrä de încasäri / numär de spectatori), sub care actiunea putea fi consideratä de interes cultural si, ca atare, legalä (în baza asta dädea Cinemateca filme piratate); acum, nu mai stiu exact cum e.
In orice caz, sigur vei gäsi o solutie. (Apropo, care-i orasul cu pricina?)

Reghen-Sat a.k.a Reghin e oraselul cu pricina (ducem o viata aici ca intr-un film de Kaurismaki)
Mai mergeam la filme in Mures, pe vremea cind erau 2 cinematografe, dar acum unul s-a inchis si a mai ramas Arta, dar acolo doar blockbustere dau si alea nu merita banii de drum...
Auzisem cum ca anumite filme clasice, cele intrate in patrimoniul cultural mondial ori ceva de genul asta, pot fi prezentate fara a se incalca legea...
Din ce apare pe toate dvd-urile, acolo la Warning, eu deduc ca e ilegala orice prezentare publica, fie ea gratuita sau nu...

(Cu ocazia alegerilor pentru primar, tot ni s-a promis si de catre unul si de catre altul redeschiderea cinematografului, dar cu promisiunile am ramas...)

on topic pls

Treci ma la horror!:))

Treci mä la porno!

(Scz de offtopic lam primit si io... sau asta era cu mass? :-?)

Gata, revenim la Cele Sfinte, scuze pentru abaterea de la subiect...

Ma bad:">

@Windom ... a mai fost discutia asta pe undeva pe aici pe forum.Daca ai timp sa cauti sigur o vei gasi.Concluzia de pe acolo era ca poti face anumite vizionari de filme cu lume,cu conditia sa fie iesite din circuitul cinematografelor samd.Dar nu sunt sigur de chestia asta.

Chestia ca nici eu nu-s prea sigur, oricum o sa ma mai interesez....

Multumesc pentru raspuns.:)

E bine sa credem in EL.:)

Yep, e cel mai bun opiu pentru mase, religia e cea mai eficienta masura de control inventata vreodata. Cei de Sus stiu de ce...;)

Mai bine zis: "E firesc sä credem în EL."
Aferim!
Drägut joc de cuvinte, dar nimic mai mult. Dacä nu puneai carul înaintea boilor, ar fi putut sä parcä chiar credibil.
Dar - ca sä nu gresesc: la care capitole din "Istoria religiilor" a lui Eliade mä refer?

Odata ce ai ajuns sa-ti pui anumite intrebari si sa gindesti anumite lucruri la rece nu prea mai exista cale de intoarcere. De multe ori ii invidiez pe cei care cred, pentru ca au acel suport formidabil care ii ajuta sa treaca peste greutati. Oricum, odata ce ai pierdut credinta (de fapt nu stiu daca am avut-o vreodata) nimic nu ti-o mai poate aduce inapoi.
E pur si simplu un lucru prea fantastic iar eu sint poate prea pragmatic sa accept asa ceva.
Am admirat intotdeauna curentele de idei care au la baza religia la un Bergman sau Tarkovski insa am ramas la stadiul ala - admiratie in fata unei opere de arta. De crezut nu pot sa cred...
E viata mea mai goala fara credinta? Poate, dar accept acest lucru si poate e mai bine decit sa traiesc din iluzii...

Nu, in nici un caz credinta nu este o iluzie, depinde cum privesti lucrurile.
Eu unul ma simt mai impacat cu mine insumi ca cred in Dumnezeu ( nu ma duc la biserica prea des, de cateva ori pe an) nu asta conteaza. Poti sa crezi in Dumnezeu si de acasa , si de oriunde ai fi!
I mean, de cate ori nu ai fos intr-un necaz sau ceva, ma rog si ai zis ( ca sunt convins ca ai zis) Doamne`ajuta :) !

Cu siguranta nu se referea la faptul ca insasi credinta e iluzia, ci obiectul ei, divinitatea. Si aici da, lucrurile le privesti astfel: iluzie sau realitate.

Si daca ajuta, ajuta, daca nu........a fost tot voia Domnului! Poate la unii functioneaza, la mine, din pacate nu.:(

Iti inteleg punctul de vedere, dar sa sti ca este si vorba aia: Dumnezeu iti da, da' nu iti baga in traista!
O fi vreo samanta de adevar si in asta. Dar destinul ti-l faci cu mana ta. Viata ti-o construiesti singur, pas cu pas, alegerile iti apartin, trebuie doar sa le faci pe cele bune :).

Pardon my French - da'... hodoronque-tronque-flöshkkk!
Am avut o perioadä în care nu credeam. Acum îmi amintesc cu un zâmbet auto-ironic si-mi zic: "ce copil naiv puteam sä fiu...!"
Si am cunoscut atâtea cazuri (în jurul meu, în lume, în istoria culturii, peste tot), de toate felurile, în care credinta fie nu exista initial, si era descoperitä mai târziu, fie pärea sä se piardä pe parcurs, numai pentru a fi apoi regäsitä, si mai profundä decât înainte. O avem în gene, în alea 90% (sau câte-ori fi) din creier necunoscute, färä ea n-am putea träi, nu ne-am putea orienta, am fi handicapati fizic... Atâta doar cä natura ei complexä si subtilä o face mai greu de perceput în mod direct (spre deosebire de celelalte sase simturi clasice). Pretinsa "pierdere" a credintei nu poate avea decât douä forme: de infirmitate patologicä, sau iluzorie/efemerä.
Practic, ceea ce numim "ateism" nu e decât un exercitiu intelectual de autoverificare (sau, cum genial spunea Sri Aurobindo: "Un ateu e Dumnezeu care se joacä de-a v-ati ascunselea cu Sine Insusi." ;) )

Deci, e taman pe dos:
Oricum, odata ce ti se pare cä ai pierdut credinta, când o vei regäsi, va fi incomparabil mai puternicä.

Stä în firea lucrurilor - dar e nevoie de timp, de experientä de viatä, de o culturä solidä, de inteligentä, capacitate de analizä, putere de sintezä (si încä atâtea altele), pentru a întelege.
(Desigur, cu exceptia "celor säraci cu duhul", care o acceptä automat, din släbiciune; e la fel de valabilä si pentru ei, fiindcä mai mult nu pot.)

Mi se pare extrem de paradoxal. Cu cit ai o cultura mai solida, cu cit esti mai inteligent, cu cit vezi lucrurile mai rational, cu atit te indepartezi mai mult de credinta, nu? Ceea ce numim noi "credinta" nu cumva e ceva mult mai pragmatic decit ceea ce ne place noua sa ne imaginam? Adica, daca cineva sa zicem ca s-a vindecat miraculos "prin credinta", nu a folosit cam aceeasi metoda ca cel care ia Tic Tac crezind ca e leacul de care are nevoie si chiar se vindeca? Psihicul uman are intr-adevar puteri nebanuite... Dar explicabile pe cale rationala pina la urma...

Eu nu cred ca e asa.Cu cit ai o cultura mai solida, cu cit esti mai inteligent, cu cit vezi lucrurile mai rational, sti mai mult despre credinta,religie,ce inseamna ea cu adevarat!
Asta nu inseamna ca nu vei mai crede in BINE si ca trebuie sa nu te mai feresi de RAU.

Cremaxx a dat räspunsul corect.
EVIDENT cä experienta de viatä, cultura, inteligenta, duc obligatoriu spre credintä! (Ocolul lor pe tarlaua ateismului e temporar si propriu doar unor etape intermediare - între nivelul inferior al dogmatismului si cel elevat al initierii).
Si - da, e la fel de evident cä tot ceea ce înscriem noi în zona numitä "misticä, ocultä, paranormalä, magicä, metapsihicä, metafizicä", etc., este în fond absolut rational. Dar NU mai tine de nivelurile imediate si accesibile ale ratiunii cu care suntem familiarizati - ci de cu totul si cu totul alte sfere.
Sä nu uitäm una dintre afimatiile clasice ale lui Einstein - care, la câtva timp dupä elaborarea tuturor teoriilor lui revolutionare (cum stim, realizate în tinerete), a spus cä, în acele momente, efectiv "îl vedea pe Dumnezeu" - iar cei care cunosc contextul si persoana stiu cä nu era o glumitä sau un simplu artificiu retoric.

Reiau aici firul...
Pit, spuneai ca religia are o vechime de mii de ani. Adevarat. Insa doar in urma cu citeva sute de ani a inceput "sa-si arate coltii" si a uitat de pacifism. Iar acest lucru se datoreaza, in foarte mare masura, aparitiei crestinismului, care a politizat si "militarizat" acest fenomen... Intr-o exprimare mai plastica, a transformat un Saint Bernard intr-un Pitbull.:D

Desi ar pärea cä-mi subminez propria argumentatie, sunt nevoit sä te corectez: crime si mäceluri pretextate religios s-au comis dintotdeauna, nu doar în ultimele secole. Ba chiar, o perioadä de vârf a fost Evul Mediu. Cam de pe la sfârsitul Renasterii si începutul epocii moderne, majoritatea confesiunilor, în proportii variabile, au început sä-si tempereze derapajele criminale - era si cazul: se ivise concurenta, asa cä, în locul competitiei, au preferat sä predea stafeta.
Dar asta nu schimbä datele problemei: densitatea homicidä în raport cu timpul.

Continuäm discutia începutä în topicul "Agora", de la Acum pe ecrane.
http://www.cinemagia.ro/forum/showth...61#post1490761

And Bremen also has a point! ;)

Cind am zis "ultimele sute de ani" am inclus si Evul Mediu acolo. "Genocidul ateismului" a inceput doar la sfirsitul sec. XVIII. Nu cred ca este atit de graitoare raportarea la criteriul "timp". Religia a fost mult mai perseverenta, a practicat un "genocid mai moderat" pe parcursul unei indelungate perioade de timp. Daca punem in balanta crimele celor "moderati" cu cele realizate in stil blitzkrieg, rezultatul o sa fie evocator. Doar pentru ca cele mai recente (atribuite ateismului) sint mult mai "spectaculoase" sa zic asa decit primele, nu inseamna ca au o pondere mai mare. E la fel ca in cazul Holocaustului. Nimeni nu-si mai aminteste de Holocaustul spaniolilor si portughezilor din America de Sud, toti au ramas fixati pe tragedia evreilor (readusa mereu la viata de catre un Spielberg sau altul).

Nu, ceea ce e stupid e faptul ca am ramas sclavii unor doctrine aplicabile Evului Mediu Intunecat... Apropo, de ce-i zice Intunecat?:-?

Tocmai de-aia e gräitoare: pe parcursul unei perioade mäcar pe jumätate cât aia, regimurile ateiste aveau toate sansele sä ne extermine de-a binelea. Do the maths.

Intr-adevar, daca facem supozitii, putem sa privim si astfel lucrurile. Sa nu uitam insa ca americanii erau oameni cu mare frica de Dumnezeu (din adinci convingeri ori de parada, asta e alta poveste), iar toate actiunile pe care le-au intreprins pe drumul spre anihilarea totala a rasei umane, le-au intreprins din anumite convingeri dominate de sentimentul religios (GOD, country & family). Nu zic ca rusii n-au avut "contributia" lor in crearea situatiei explozive. Spun doar ca una dintre partile aflate in conflict a actionat intr-un fel tot "in numele Domnului", asa ca elementul religios scoate capul si in conflictele cu caracter, in aparenta, strict "ateist".

Bremene, si pe mine mä pasioneazä istoria (taicä-meu, Dumnezeu sä-l ierte, era de meserie), dar discursul täu îmi dä clasä cu mult - si ca bazä teoreticä, si ca formulare logicä. Esti profesionist?

God is dead. Long live God.

In continuarea discutiei de la Agora...

Ma refeream la "nirvana" într-un înteles foarte larg al cuvîntului, metaforic, sa zic asa, nu definiţie strictă. Oricum, notiunea de "nirvana" pare ceva mult mai concret decit notiunea de Dumnezeu pina la urma. Unii "au atins-o"...

@ Man, tata,
Nu o sa pricep in vecii vecilor cum ar putea cadea de acord un om de stiinta si un teolog. Ultimii sint prea ermetici (sa nu zic batuti in cap) pentru a accepta orice "sugestii"... Stiu una si buna si o tin pe a lor...

fiule, eshti pe calea cea buna:) nu, nu sunt totzi teologii asha. da un goolge, scrie oameni de shtiintza creshtini si o sa ai surprize placute. parca si ...<<autistul>> einstein era creshtin. din pacate, n-am mai pus de mult mana pe o carte, si nici timpul nu ma lasa sa continui discutzia. dar, parearea mea personala e ca indoiala si negarea e pt adolescentzi. oamenii maturi ar trebui sa...sufere mai mult:)
c'mon, nirvana, e alta mancare de peshte.
so, i'm out.

Intr-un comentariu din partea a doua a vietii, Einstein a afirmat cä, atunci când reflecta la diversele implicatii ale teoriilor lui, "îl vedea pe Dumnezeu".
Si nu era doar o cochetärie de P.R. Cine a parcurs mäcar ca un profan receptiv studiile lui Einstein (personal, am avut sansa s-o fac când i-am tradus biografia, acum câtiva ani, pentru LIDER), stie prea bine despre ce e vorba.
Principala problemä a asa-zisilor atei si "agnostici" (o pälärie mai snoabä a aceleiasi Märii) e ignoranta: au preluat färä discernämânt atât panseurile marxiste, cât si excesele bigote medievale, si se bucurä cä le-a servit cineva moca teoria apei calde. Ceea ce spune Omulcucamera deasupra, despre situatia actualä, e cât se poate de adevärat.

In ceea ce-l priveste pe omul de stiinta si pe Dumnezeu, am sa-l citez pe Nicolae Paulescu, care spune : "Omul de stiinta nu trebuie sa se intrebe daca exista Dumnezeu. Omul de stiinta trebuie sa stie ca exista Dumnezeu."

...Dar omul de stiintä stie cä existä Dumnezeu! Dacä n-ar sti, n-ar mai fi de stiintä - ar fi de tehnicä (sau, mä rog... de tehnologie...) ;)

Ne tot invirtim in jurul cozii...(:|

Off topic: Man a fost bannat de-an-pulea (cum se desparte corect expresia asta?:-? ) Nu comenteaza nimeni?

de-ampulea, cred :-? .

de-a'n pulea.

Da, si eu cred cä bannarea lui Man e nedreaptä.
1) Foarte posibil, nu stia despre avertismentul Gloriei.
2) Ar fi meritat doar o atentionare (nici mäcar avertisment).
Propun sä punem problema la "Reprosuri aduse moderatorilor", ca sä nu deviem off-topic aici.

e f comic cum oamenii incearca orice ipoteza pt a 'dovedi' existenta lui dzeu - in ideea, induiosator de naiva, k asta ar fi 'raspunsul la toate'... :))
sigur, orice om cu o minima ratiune isi pune probl existentei acestuia (= asta e agnosticismul, nu balivernele insirate de semidocti); dar ac lucru - de fapt - nu 'dovedeste' nimic, pt k - o data postulata aceasta ipoteza - intervin (multe) altele: cum este acest 'dzeu'?
poate fi un 'deus absconditus', un 'deus incertus', un 'deus otiosus', ba kiar un 'mauvais demiurge' (vba lui cioran) :D
numai mintile slabe ajung la convingerea k, o data cu 'dovada' existentei lui dzeu, vor fi primite cu ghirlande hawaiene de flori la poarta raiului... =))

Hai bai Leo, da-o-n primejdii!!!

1) Nu "termenul"; fenomenul.
2) Nu e nou deloc, e vechi de când lumea.
3) Găselniţă = omidă.
...Altfel, însă, da: bigotismul e una dintre cele mai perfide strategii ale diavolului în misiunea sa de a strica lucrarea lui Dumnezeu. De-a lungul secolelor, multor clerici le-a luat minţile, îndepărtându-i de la Dumnezeu, pe calea obscurantismului, a dogmatismului, a dezumanizării. Nici nu e de mirare că mulţi neştiutori de bună-credinţă au reacţionat în faţa acestui val de satanism-în-sutană refugiindu-se în ispita bigotismului complementar: cel aşa-zis ateist.
Un exemplu: printre elevii mei e şi unul foarte habotnic, mereu cu cărţulii de propagandă la el ("O mie de sfaturi duhovniceşti", etc.). Recent, am răsfoit-o pe respectiva. Ce aberaţii, ce perversiuni, ce coruperi malefice propovăduia, insinuate printre remarcele rezonabile, sub masca aşa-zis "creştină"! Aceşti falşi profeţi sunt incomparabil mai dăunători decât bieţii "atei".
De exemplu, se ştie că atunci când diavolul nu reuşeşte să străpungă credinţa cuiva, ultima şi cea mai parşivä tactică a lui e aceea de a-i gâdila tocmai orgoliul propriei credinţe, sugerându-i cä pe el îl iubeşte Dumnezeu cel mai mult, că el e singurul deţinător al adevărului, etc... Şi, în momentul ăla, nefericitul riscă să se piardă pe veci, victimă a păcatului trufiei. Cum bine ştim, tocmai asta e boala care macină în prezent Biserica Ortodoxă.

Eu intreb: daca il dislocam pe Dumnezeu din constiinta noastra, ce punem in loc? Care este alternativa oferita?

Principiile morale care pot fi de sine statatoare si nu trebuie definite neaparat prin relatia cu Dumnezeu.

Eu pot fi bun si fara sa cred in Dumnezeu. Pot fi onest, modest sau orice alta caracteristica considerata ca apartinand binelui. Prin conceptul de "Dumnezeu" societatea e una mai buna, nici din pozitia mea nu pot nega asta. Este in primul rand util pentru oamenii care gandesc mai putin, in mare parte din societatea considerata mai de jos, pentru ca intervine frica de divinitate(o parte a lor cel putin), o frica ce ii tine sub control, macar intr-o mica parte.

... iar atunci cind nu esti o persoana morala (= cazul meu) - & nici constiinta nu prea stii pe unde ti-ai atirnat-o in cui -, faptul k nu te temi de nicio 'divinitate' (pt k o pui sub semnul intrebarii) este o maaare eliberare :D

Asa e, nu trebuie - si stii de ce? Fiindcä e imposibil sä fie definite altfel decât prin relatia cu Dumnezeu. Nu pot fi de sine stätätoare. E ca si cum ai zice: "fotbalul poate fi de sine stätätor, nu trebuie sä fie definit neapärat prin relatia cu mingea."
Desigur, nu mä refer la definirile formale, ci la cele de fond, mai subtile dar incomparabil mai adevärate - pentru a cäror percepere e nevoie sä ne mai coacem nitel (culturä, experientä de viatä, exercitiu de gândire, etc...)