O poezie care am invatat-o in copilarie si care mi-a ramas in suflet pe viata, e poezia lui Virgil Carianopol

PURITATE

Hermina-i doar un strop de viata,
un giuvaer ce da scantei.
Traieste-n nordul numai gheata
si-i prinsa pentru argintul ei

Ca s-o vaneze, vanatorii
gasesc un golf de gheata in jur
si-i dau cu chinoros peretii.
stiind cat tine ea la PUR!

Haitasi, cu glasul ca de fiare
in aerul vibrand sonor,
o-mping apoi, stralucitoare,
pana ce intra-n golful lor.

Cu muschi puternici, temerara
cu gheare tari, in teci adanci
hermina ar putea sa sara,
sa fuga, dincolo de stanci.

Decat sa-si murdareasca insa
cu negru, albul ei de har
s-aseaza pe zapada, stransa,
si-asteapta moartea ca pe un dar.

E datul ei, ii scrie in soarta
sa dea cuvant la vesnicii
Mai bine sa luceasca moarta
Decat murdara printre vii!


Toata viata mea m-am straduit sa imi asum conditia existentiala a herminei! Nu stiu daca am reusit...

Chiar dupa ce voi muri


Chiar dupa ce voi muri, dragul meu,
Si voi fi-ngropata adanc in pamant, dragul meu,
Deasupra mormantului meu va arde vesnic o flacara, dragul meu,
Ziua, flacara va fi alba, dragul meu,
Noaptea, flacara va fi neagra, dragul meu,
Si tu n-o vei vedea niciodata, dragul meu.
Flacara alba va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacara neagra va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacara alba si flacara neagra,dragul meu,
Nu se vor stinge niciodata, dragul meu,
Niciodata, niciodata, dragul meu.

(Zaharia Stancu)

Ei doar au stele cu situatie
Si prigoniri de soarte.
Noi nu avem timp, nici locatie,
Si nu cunoastem moarte!

("Luceafärul", editie updatatä)

De-ale lui Pãstorel:

Intr-un secol agitat,
Nu e lucru de mirare
Cä mâncäm cu toti rahat!
Numai eu mä foarte mir
Când aud pe Sadoveanu
Cä räcneste ca golanu'
Cä-i serbet de trandafir!

Sadoveanu, filo-rus,
Stä cu curul spre apus.
Ca sä vadä tot apusul
Cum aratä-n fatä rusul!

Domnul Graur se fäleste
Cä ne-nvatä româneste.
Asta însä, când i-o creste
Bucätica ce-i lipseste!

Caligula Imperator
A facut din cal - senator,
Petru Groza - mai sinistru
A facut din bou - ministru.


La venirea rusilor

Pe drumeagul din catun
Venea ieri un rus si-un tun;
Tunul rus
Si rusul tun!

* * *

Armistitiul ne-a impus
Sa dam boii pentru rus!
Ca sa completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!


Statuii ostasului sovietic

Soldat rus, soldat rus,
Te-au ridicat atat de sus,
Ca sa te vada popoarele...
Sau fiindca-ti put picioarele?


Votati soarele

Cand te vad asa pe garduri
Si cu raze imprejur,
Mai ca-mi vine sa te-asemui
Cu o gaura de cur!


Radioului (unde era invitat sa intre prin str. Temisana, adica prin spate)

De un an si jumatate
Ma bagati numai prin spate,
Pe cand eu, intreaga viata
V-am bagat numai... prin fata!


Diviziei Tudor Vladimirescu, decimata la Debretin

Din falnic vanator de munte
Mi te-a facut Ana pandur !
Intai ti-a-nfipt o stea in frunte
Si-apoi un Debretin in cur !


Comunistii isi maresc randurile cu o parte din legionari

Capitane, nu fi trist!
Tine minte trei cuvinte:
Garda merge inainte...
Prin partidul comunist!


Dupa alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri: Votati soarele!

Nu credeam s-ajung vreodata
C-am sa pot sa fiu in stare
Ca facand pipi pe garduri,
Sa o fac direct in... soare!

* * *

Din Banat pana la Iasi
Se resimte lipsa sarii,
Fiindca cei mai multi ocnasi
Au ajuns la carma tarii.


Catren omagial catre Caragiale:

Cu greu tmi vine sa astern,
Un adevar ce nu-l suport,
Ca tocmai tu sa fii cel mort
Si Catavencu cel etern...


La Pelisor, palat transformat de regimul comunist in casa de creatie:

Voi, creatori ai artei pure,
Ce stati acuma la padure,
Sa fiti atenti cand va plimbati
Sa nu calcati in ... ce creati !


Guvernul Groza:

In guvernul Groza, cel de concentrare,
S-au primit trei membri, pentru completare,
Insa ca sa fie cabinet etern,
Imi bag si eu membrul... in acest guvern!


ZECE MEMBRI DE PARTID

Zece membri de partid
Visau viata noua
Unul a vorbit in vis,
Si-au ramas doar noua.

Noua membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a rascopt din ei,
Si-au ramas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte ...
Unul a trecut la Tito!
Si-au ramas doar sapte!

Sapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Si-au ramas doar sase!

Sase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat gresit
Si-au ramas doar cinci!

Cinci membri de partid
Cand au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Si-au ramas doar patru!

Patru membri de partid
Si cam toti evrei,
Unul a plecat in Eretz
Si-au ramas doar trei!

Trei membri de partid
Vorbeau de razboi!
Unul a vorbit cam mult,
Si-au ramas doar doi!

Doi membri de partid
Mandri ca paunul.
Unul a innebunit,
Si-a ramas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lamurit.
A plecat cu Onete-ul
Si n-a mai venit!

ZERO membri de partid,
Lupta pentru pace.
Ca partidul nostru drag
Stie el ce face!


Steaua

Cate stele sunt pe cer
Toate pan' la ziua pier.
Numai pe uzina noastra
Sade una, ca o proasta...


RECLAMA

Imi spunea un betivan,
Rezemat contra perete:
Fetele din Popa Nan
E frumoase, dar nu-i fete!


La restaurantul Uniunii Scriitorilor

Beau baietii, harnici,
De cu seara-n zori,
Unii sunt paharnici,
Altii... turnatori !


GEOMETRIE BAHICÃ

de Pastorel Teodoreanu

Hranit mai mult cu lapte si iaurt,
Un grec vazu cu mintea-i inteleapta
Ca intre doua puncte, cel mai scurt
Din drumuri, cu putinta, e o dreapta.

Dar axiomul devenit banal
Si insusit de vremile-aceste
A fost atunci precum va fi si este
Valabil doar pe-un plan orizontal.

Si daca vrei sa tragi invatatura,
Un plan orizontal, cand te gandesti,
Constati ca nu exista in natura
Ci exclusiv in mintile grecesti.

Iar cand in loc de lapte, bei "Madera ",
Aceasta socoteala te conturba
Caci tu nu uiti ca ai baut pe-o sfera
Pe care dreapta lui devine curba.

Si-n cap cu dreapta grecului defunct
Pana ce vreun nalt areopag
O va fi pus definitiv la punct
Pornesti spre domiciliu in zigzag.


Prin anii '30 Viorica Porumbacu, a scris niste versuri de adanca simtire
si vibratie de genul:

" O, Europa, te simt in mine
Te simt vibrând adanc.."

A doua zi Pastorel :

"Mult stimata Veronica,
Eu credeam c-o ai mai mica !
Dar marturisirea-ti clara
Din 'Gazeta literara'
Dovedeste elocvent
Ca in ...chestia matale...
De-adancimi fenomenale
Intra-ntregul continent!"


Dupa prima vizita a lui Petru Groza in URSS, Pastorel a scris:

Din Galati la Port Arthur
Petru Groza, in carlinga,
N-a vazut atata cur
Cat ar fi putut sa linga.

* * *

Aici doarme Pastorel,
Baiat bun si suflet fin,
Daca treceti pe la el,
Nu-l treziti, ca cere vin!

Si alta scrisa cand era internat cu probleme de ficat (sau de plamani, nu
mai stiu), in Dealul Filaretului, la un sanatoriu situat pe Soseaua Viilor
(in Bucuresti). Cica asta a fost ultima lui epigrama, a murit dupa cateva
zile:

Culmea ironiilor
Si rasul copiilor
Sa pun punct betiilor
Pe Soseaua Viilor!


* * *

Mircea Ionescu-Quintus:

Sa-nchinam paharul
Pentru Pastorel:
N-a fost nici Cotnarul
Mai spumos ca el.

Altele de-ale lui
Pastorel Teodoreanu


Sadoveanu era dator cu niste bani lui Pastorel. Se stie ca Sadoveanu era zgarcit. Au trecut luni fara nicio miscare din partea lui. Pastorel compune :

De-ar fi sa mori (cam ar fi cazul)
Sa nu-mi lasi bani, sa-mi lasi obrazul
Sa-mi fac din el bocanci.



Un schimb de epigrame intre Mihail Codreanu si Pastorel

Cand a pornit lugubrul zvon
Cum c-ai murit la Carlton
Mi-am zis atunci: - cu adevarat
O fi el mort, insa mort beat.

La care Pastorel, ii raspunde:

La Carlton eu ca din vis
Lugubrei morti scapat-am trenul
Insa aflai ca m-a ucis
La Iasi, Codreanu cu catrenul !


Cine-i ametit prea tare
Pe sub mese sa se culce
Si in zgomot de pahare,
Doarma dulce !

Sa nu fie vorba lunga
Doara stim ce scurta-i viata
Sa bem pana sa ne-ajunga,
Dimineata.


* * *

Epigrama nu e scula
Care-ti poate sterge crima,
Dupa ce ca scrii cu sula
Vrei sa regulezi cu rima?


AMERICANILOR

Daca si de asta data
Se retrag din Orient,
Ma fac porumbelul pacii
Si ma cac pe occident!




In tara asta prefacuta
Cacatii scriu in loc sa puta.
Iar scriitori-adevarati
Sunt dati afara de cacati...

aici zace Pastorel,
vesnic si nemangaiat
ca e prima data mort
fara ca sa fie beat...




Lui Mihail Sadoveanu

Venea o moara pe Siret
Leganandu-se pe-o coasta,
Si-n ea un autor siret
Macina faina proasta !


Cica la un moment dat a trimis o cerere primului ministru Iorga. Asta dupa ce Pastorel ii reprosase ca a coborat din Olimpul stiintei in mocirla curvasariei, pardon am vrut sa scriu, politica.... Evident ca tonul folosit a fost extrem de virulent si caustic..
Asa ca Iorga, care era si un tip extrem de orgolios, a jurat sa profite de pozitia publica avuta si pana cand calamburistul nu isi va cere scuze... Cum la un moment dat fara semnatura savantului nu se putea misca nimic, prietenii comuni au aranjat ca imediat dupa rostirea cuvintelor "Domnule Iorga, imi pare rau, recunosc public ca am gresit fata de dvoastra" sa ii fie inmanata cererea aprobata, stampilata si parafata...
Perfect. Toti asteptau umilirea.
In ziua si la ora fixata Pastorel suna la usa savantului si ii zice servitorului ceva de genul: " Sunt domnul Theodoreanu si sunt asteptat de domnul IORGU"
Servitorul :"Pardon, stapanul casei este domnul IORGA"
"Ma contrazici sau imi dai drumul?" Asa ca servitorul i-a deschis si l-a condus in sufragerie, unde toti cei prezenti asteptau penitenta..
"Domnule Iorga, imi pare rau, recunosc public ca am gresit fata de dvoastra, cand v-am spus IORGU, nu Iorga. Acum, ca mi-am cerut scuze, astept sa va tineti si dumneavoastra de cuvant si sa imi dati documentul promis"....
Evident ca aproape toata lumea a pufnit in ras. Singura exceptie a fost... nu va spun cine.
Dar cum situatia devenea penibila, i-a inmanat documentul semnat, parafat, etc....
Indiferent de opinile diferite, amandoi erau oameni destepti, care recunosteau atat umorul cat si capacitatea celuilalt. Si influenta opiniei publice...

Lucreziei Karnabat, autoarea cartii "sexul de peste drum"

Sexul doamnei Karnabat,
De vreo luna mi se pare,
A sporit mult la vanzare,
Caci se vinde separat,
Fara doamna Karnabat

Lui Iuliu Maniu

Intr-un moment de grea povara
Pentru sarmana tara-a mea,
Eu unul stalp de cafenea,
Inchin pentru un stalp de tara!

For Jane


225 days under grass
and you know more than I.
they have long taken your blood,
you are a dry stick in a basket.
is this how it works?
in this room
the hours of love
still make shadows.

when you left
you took almost
everything.
I kneel in the nights
before tigers
that will not let me be.

what you were
will not happen again.
the tigers have found me
and I do not care.

Charles Bukowski

si preferata mea, de la Brautigan

We stopped at perfect days
and got out of the car.
The wind glanced at her hair.
It was as simple as that.
I turned to say something

AICI e locul pentru poezii ale altora.
"Ars poetica" e topicul pentru POEZII ORIGINALE ALE FORUMISTILOR.

L.E.
Am postat acest mesaj în cadrul instructiunilor pentru Illo, care initial postase poeziile de mai sus la "Ars poetica" (topicul dedicat versurilor noastre originale). Judex le-a mutat la locul potrivit, inaugurându-si moderatoria printr-o aplicare a noii si mult doritei functii "merge" ("contopeste").

Mircea Micu a fost un mare parodist (i-a cam parodiat pe Nichita, Paunescu, Labis, Sorescu, George Tomozei) si aproape orice almanah literar din anii 80 cuprindea cateva paordii ale lui

anyway mi-a placut foarte mult poezia de mai sus

poezia care ma face sa plang :) Brautigan, again

It’s raining in love

I don't know what it is,
but I distrust myself
when I start to like a girl
a lot.

It makes me nervous.
I don't say the right things
or perhaps I start
to examine,
evaluate,
compute
what I am saying.

If I say, "Do you think it's going to rain?"
and she says, "I don't know,"
I start thinking : Does she really like me?

In other words
I get a little creepy.

A friend of mine once said,
"It's twenty times better to be friends
with someone
than it is to be in love with them."

I think he's right and besides,
it's raining somewhere, programming flowers
and keeping snails happy.
That's all taken care of.

BUT

if a girl likes me a lot
and starts getting real nervous
and suddenly begins asking me funny questions
and looks sad if I give the wrong answers
and she says things like,
"Do you think it's going to rain?"
and I say, "It beats me,"
and she says, "Oh,"
and looks a little sad
at the clear blue California sky,
I think : Thank God, it's you, baby, this time
instead of me.

Poezia care ma face pe mine sa plang

William Blake - The Chimney-Sweeper (varianta din Songs of Innocence)

When my mother died I was very young,
And my father sold me while yet my tongue
Could scarcely cry ‘ 'weep! 'weep! 'weep! 'weep!’
So your chimneys I sweep, and in soot I sleep.

There’s little Tom Dacre, who cried when his head,
That curl'd like a lamb’s back, was shav'd: so I said
‘Hush, Tom! never mind it, for when your head’s bare
You know that the soot cannot spoil your white hair.’

And so he was quiet, and that very night,
As Tom was a-sleeping, he had such a sight!—
That thousands of sweepers, Dick, Joe, Ned, and Jack,
Were all of them lock'd up in coffins of black.

And by came an Angel who had a bright key,
And he open'd the coffins & set them all free;
Then down a green plain leaping, laughing, they run
And wash in a river, and shine in the Sun.

Then naked & white, all their bags left behind,
They rise upon clouds, and sport in the wind;
And the Angel told Tom, if he’d be a good boy,
He’d have God for his father, & never want joy.

And so Tom awoke; and we rose in the dark,
And got with our bags & our brushes to work.
Tho' the morning was cold, Tom was happy & warm;
So if all do their duty, they need not fear harm.

William Wordsworth, Ode to the Daffodils:

I wander'd lonely as a cloud
That floats on high o'er vales and hills,
When all at once I saw a crowd,
A host, of golden daffodils;
Beside the lake, beneath the trees,
Fluttering and dancing in the breeze.

Continuous as the stars that shine
And twinkle on the Milky Way,
They stretch'd in never-ending line
Along the margin of a bay:
Ten thousand saw I at a glance,
Tossing their heads in sprightly dance.

The waves beside them danced; but they
Out-did the sparkling waves in glee:
A poet could not but be gay,
In such a jocund company:
I gazed—and gazed—but little thought
What wealth the show to me had brought:

For oft, when on my couch I lie
In vacant or in pensive mood,
They flash upon that inward eye
Which is the bliss of solitude;
And then my heart with pleasure fills,
And dances with the daffodils.

:x

prea multa descriere de natura, Corinka, imi aminteste de Sadoveanu si de ..... ala cu pe drumuri de munte :P

Pai Wordsworth cu asta s-a ocupat mai mult si asta era moda pe vremea aia (un pic inainte de 1800). Romantismul a avut si el rolul lui, a venit ca o gura de aer dupa constiparile neoclasice.

ce poate fi mai oribil decat sa citesti poezii care descriu....peisaje?
:-&

Sa citesti poezii pompoase despre om, om/dumnezeu si te mai miri ce. :P

Beside the lake, beneath the trees,




=))

Oh common, lasa-l pe Wordsworth in pace, era un romantic mai cumintel, dar a deschis niste drumuri acolo. :)

on the grass...

care era poezia aia de la limba romana care ni se da dadea ca exemplu de descriere "hiper-activa", cu numar record de verbe? ceva cu noapte, luna, umbre, strigoi, chestii :D

uite marea, uite valu'......

=))