povesti nemuritoare? :P...deci ai recunoscut ca exista nemurire, right? :d

A crede inseamna oarecum posibilitatea mare de a te insela, asa ca daca as zice ca da, cred, m-as insela. Obiectivitatea mea in raport cu acest subiect e bazata pe subiectivitatea constiintei, pe o repulsie creata fata de "ei" care ziceau: "n-am nevoie sa stiu mai mult, nu vezi ca totul se duce rapa de cand lumea stie atatea ?"(o discutie intre doua femei neoprotestante cred , eu in trecere). Iisus a fost primul care a oferit si a prezentat manualul bunei purtari. Un manual bine construit pe analogiile unor parabole. Copiii au nevoie de astfel de povesti dar ferite de fanatisme si crezuri.

si totusi e un adevar in spusele "lor"

Depinde cum privesti lucrurile .. Tu ce adevar vezi ?

ca lumea se duce de rapa si datorita progresului (cunoasterii). pt ca omul nu vrea sa sa-si constientizeze limitele.

@bre

Corect!

Sf. Apostol Pavel spune intr-una din epistolele sale ca "stiinta lumii asteia e nebunie in ochii lui Dumnezeu".

Si au mai fost si alti sfinti care sustineau ca sfasitul lumii va veni cand stiinta va ajunge mai mare decat credinta!

:)
acu sa asteptam cumintele replica lui hellsted

Oare nu ar fi mai bine sã se dea un split? Sã se poatã vorbi în voie de Biblie.

ei, na!
religia fara stiinta e orbire, stiinta fara religie e haos.
cred ca einstein a spus cuvintele astea.
eu personal cred intr-un Dumnezeu al inteligentei, un Dumnezeu care are nevoie de oameni deschisi la minte, nu oi stupide.

Un preot mi-a explicat ca daca incerci sa il intelegi pe Dumnezeu rational, ajungi la teosofie, adica la o teologie lipsita de Sfintele Taine, si poti sa cazi, fra sa-ti dai seama, in gnosticism, in erezii, adica in paganism!
Pe Dumnezeu trebuie sa incerci sa-l simti cu inima si atunci nu mai ai nevoie sa il intelegi rational!

@ proletar

are nevoie de toti oamenii. si cred ca pana la urma e echitabil. altfel...daca lumea ar fi facuta doar din filosofi...cine ti-ar mai lua gunoiul?

apropo de cunoastere, si eu am fost revoltata la un moment dat cand un preot a tinut o predica in care desconsidera intr-o oarecare masura importanta culturii - a cartilor. inca inclin sa-l contrazic. totusi, pe zi ce trece, in incercarea mea de a cunoaste cat mai mult, am cateodata senzatia ca atunci cand voi ajunge (daca voi ajunge) la un nivel destul de "avansat" o sa-mi dau seama ca e cumva zadarnic. "desertaciunea, desertaciunilor...toate sunt desertaciune si vanare de vant" asta e citatul meu preferat.

stiinta nu e un lucru gresit, gresit e (o repet) cand incetezi sa-ti constientizezi limitele.

dar de unde stie preotul ala cum trebuie sa-l intelegi pe Dumnezeu?

Pai, a facut facultatea de Teologie pentru asta!

a, gata, daca are patalama la mana, il cred pe cuvant! :)

Eu inca nu pot intelege cum pot unii sa scrie carti sau sa-si dea cu parerea in diverse imprejurari despre o entitate imposibil de cuantificat cum este Dumnezeu.
Nu ma refer la tine, Mafalda, si nici la mine. Noi purtam pur si simplu o discutie.
Dar cand intru intr-o librarie si vad rafturile care gem de carti groase despre Dumnezeu mi se trezeste un sentiment de desertaciune.
Insasi Teologia mi se pare o disciplina inutila.
Cum sa-l studiezi pe Dumnezeu? Ce sa afli despre El? Cu ce instrumente lucreaza aceasta stiinta? Cum sa masori, sa apreciezi, sa definesti ceva aflat deasupra oricarui nivel al cunoasterii umane?

Nu e suficient sa ai diploma ca sa fii preot, dar cand a fost hirotonit a primit niste harisme!

@bre

eu ma gandeam la inteligentza care sa-ti permita sa fii liber.

Eu stiu de la vara-mea, care a facut teologie, cat e de grea facultatea asta, poate una dintre cele mai grele dupa medicina!
Studentii de la teologie fac niste cursuri numite "Omiletica",
"Patristica" , "Hermeneutica" care incerca sa descifreze scrierile profetilor, ale sfintilor. E pasionant, dar daca intri in asa ceva nu mai iesi de acolo toata viata.

Sunt foarte circumspect în privinta asta... Multe dintre acuzele de "erezii" si "pägânism" (inclusiv, în mod cunoscut, cele la adresa gnozei, a teosofiei, etc.), sunt simple partizanate de politicä religioasä. Consider mult mai apropiat de Dumnezeu un saman din Rwanda care chiar crede în menirea lui de a-si îndruma spiritual tribul, sau un yogin în transä, decât un Becali care-si înfige un cruciloi de aur super-kitsch în fata palatului de pe Aviatorilor si discrimineazä homosexualii, sau o babä care bate sapte mii de mätänii la icoane, iar dacä i se pare cä n-ai fäcut un gest ritual la milimetru, zbiarä la tine în bisericä.

Si, de asemenea, resping orice formulä care predicä apropierea de Dumnezeu pe cäi limitative: NU ratiune, NU culturä, NU stiintä, NU cerceta, etc., etc... TOATE duc spre Dumnezeu - cu conditia sä fie ponderate, echilibrate, în acord cu propria naturä, putere si menire. Unui om cäruia Domnul i-a dat o minte puternicä, sclipitoare, penetrantä, nu-i poti spune: "NU îl aborda pe Dumnezeu prin ratiune, ci numai prin sfintele taine", dupä cum pentru un "särac cu duhul" lucrurile stau mai degrabä invers.

La mine in oras toti baietii de la teologie sunt niste betivi si niste curvari.Harul este cu ei cu toti.