O sa raspun si eu la intrebarea asta. E simplu. Pentru ca Biserica se bazeaza pe sfintenia oamenilor, a preotilor, lucru care, in mod evident, nu exista decat in rarissime cazuri. Cand Biserica va renunta la dogma stupida care interzice oamenilor sa fie ...oameni, si isi va baza regulile exclusiv pe toleranta, iubire, bunatate, ajutor reciproc, etc, atunci voi merge si eu acolo. Pana atunci incerc sa fiu un om cat mai bun si nu vad de ce as avea nevoie de Biserica pentru asta.

Urasc traditiile de Sarbatori. Urasc Sarbatorile.

Ce legatura are pastrama de oaie cu Iisus? A fost cozonacul la rastignire?
Toata lumea zice "Pai, asa se face. Trebuie sa facem, sa pregatim." De parca Jesus ar fi fost vreun bucatar. Sau poate a detinut un restaurant, numit "La gratarul lui Iisus", avand angajata trupa de lautari a lui Sf. Petru si Maria Magdalena ca animatoare.

Alta tampenie. "Nu se spala de sarbatori!" Poftim? In primul rand, din punctul de vedere al traditiei, nu prea mai spala nimeni rufe, adica nu in sensul clasic. Civilizatia si tehnologia au evoluat de atunci, nu mult dar destul pentru ca spalarea rufelor sa se faca prin o apasare de buton.
In al doilea rand, care ar fi problema cu spalatul? Si daca speli, crezi ca o sa iti faca ceva Dumnezeu? Nu ii face nimic unui pedofil, ar fi un Dumnezeu absurd daca ai presupune ca pe tine, care ai spalat o camasa, te pedepseste si ca iubitorul copiilor de 7 ani, scapa nepedepsit.
Mi se pare penibil sa reduci divinitatea la o cutie de detergent. Sa consideri ca Dumnezeu nu are alta treaba decat sa-ti supravegheze masina de spalat. Spune multe despre lucrul sau fiinta in care crezi.

"Duminica, in aceasta duminica e Pastele, invie Iisus." Esti tu sigur? Au gresit data de nastere a lui Iisus cu vreo 5-4 ani. Se observa ca nu prea se pricep la matematica.

Daca Dumnezeu a creat lumea, atunci cine L-a creat pe Dumnezeu?

Nu iti place Biserica, dar crezi in Dumnezeul Ei, in Dumnezeul facut de Ea?

@ danonino, vezi ca incurci credinta (religia) cu Biserica. Sunt 2 lucruri compatibile, dar totusi atat de diferite.

Ca un fapt divers, Blaise Pascal, vestitul matematician si fizic francez, inventatorul calculatorului mecanic, spunea :“Sǎ zicem: poate Dumnezeu existǎ,poate nu existǎ… Sǎ cântǎrim câştigul sau paguba pe care le-am avea dacǎ spunem cǎ Dumnezeu existǎ. Sunt douǎ posibilitǎţi:dacǎ câştigi, câştigi totul, dacǎ pierzi, nu pierzi nimic. Deci nu mai şovǎi: pariazǎ cǎ El existǎ.”
PS: Pascal a fost un catolic convins, citata de mai sus a fost ( si este ) adresta celor ce contesta existenta lui Dumnezeu.

Deci eu sunt Dumnezeu! Adica fiecare dintre noi e Dumnezeu :P Sunt de acord cu asta, doar ca prefer sa spun ca fiinta superioara din mine si cu tot ce reprezinta ea sunt chiar eu, nu ceva numit Dumnezeu.

Un copy-paste interesant care explica oarecum anumite lucruri despre religia crestina.

În religia creştină, tradiţia spune că omul este însoţit pe timpul întregii vieţi de o entitate luminoasă şi de o entitate tenebroasă: entitatea luminoasă, îngerul, stă în drea...pta sa şi se străduie să-l lumineze cu sfaturile sale pentru a se ţine pe calea cea bună. Entitatea tenebroasă, demonul, stă la stânga sa şi caută, din contră, să-l antreneze pe căi necinstite făcându-i tot felul de propuneri amăgitoare: "Ei da, aceasta e dragostea, acesta e succesul, aceasta e fericirea..." Şi omul, naiv, se lasă sedus, până în momentul în care îşi dă seama că s-a rătăcit.

Acum, dacă mă veţi întreba: "Dar e adevărat? Suntem însoţiţi tot timpul de un înger şi un demon?" vă voi răspunde că lucrurile nu stau tocmai aşa. Îngerul şi demonul sunt imagini. Pentru a lumina pe oamenii simpli care nu ar fi înţeles, cu siguranţă, dacă li s-ar fi vorbit despre natura superioară şi natura inferioară, Iniţiaţii trecutului s-au servit de aceste personificări. În realitate, nu există în exteriorul nostru o fiinţă care ne trage la dreapta şi o alta care ne trage la stânga. Totul se petrece în interiorul nostru, în noi înşine există această dublă mişcare spre lumea superioară şi spre lumea inferioară

fiinţa umană posedă două naturi: o natură inferioară, animală, şi o natură superioară, divină. ( *egoul si spiritul* *eul inferior si eul Superior/* *persoana si sufletul* )

Natura inferioara = personalitatea, ego-ul, instinctele primitive-animalice-agresive sexuale ( forte negative ale psihicului uman ).

Natura superioara = fortele pozitive ale psihicului uman: calitatile si virtutiile - altruismul, bunatatea ,generozitatea, empatia, compasiunea, iubirea neconditionata.

Omul care poseda aceste doua naturi, trebuie sa o stapaneasca pe cea inferioara si sa o manifeste pe cea superioara. Atunci cind reuseste sa faca acest lucru, omul devine cu adevarat liber ( SE TREZESTE )

frica pe care trebuie sa o avem fata de Dumnezeu-Divinitate se reduce la intelegera ca exista o lege spirituala -- dupa fapta si rasplata. Cea mai mare parte a oamenilor consideră viaţa o luptă, ori viaţa nu este o luptă, ci un joc. Este un joc în care nu poţi cîştiga, dacă nu cunoşti Legea Spirituală. Vechiul şi Noul Testament dau o minunată clarificare regulilor acestui joc. Iisus Hristos a numit acest joc A DĂRUI şi A PRIMI.

"Tot ceea ce un om seamănă, va culege", ceea ce înseamnă că ceea ce un om dă prin cuvînt sau prin acţiune îi va fi REDAT; ceea ce dă, va reprimi. Dacă seamănă ură, va primi ură; dacă iubeşte, va fi şi el iubit; dacă critică, va fi criticat; dacă minte, va fi minţit; dacă trişează, va fi jefuit. "

Numai intelegerea (acceparea) acestei legi universale reprezinta un mare pas in evolutia spirituala.

Contrar a ceea ce unii au crezut mult timp şi încă o mai cred, Dumnezeu nu este acel bătrân cu barbă, aşezat pe nori, ocupat să observe oamenii pentru a scrie greşelile lor şi a-i pedepsi. Pe Dumnezeu nu putem nici să-L descriem nici să-L explicăm, nici măcar să-L concepem, dar cel ce îl caută în mod sincer, cel care munceşte să se apropie de El prin practicarea virtuţilor, simte puţin câte puţin prezenţa Sa manifestându-se în el ca pace, ca lumină, ca dragoste, ca forţă şi nimic rău nu-l mai poate atinge. Da, aceasta trebuie înţeles de la bun început, că nu îl veţi întâlni pe Dumnezeu în exteriorul vostru, nu puteţi decât să-L găsiţi în voi ca o prezenţă care dă viaţă şi iluminează toată fiinţa voastră interioară.

Nimic nu este mai important pentru om decât restabilirea legăturilor cu Creatorul.

Stai putin ca doar Lucifer credea asta. Tu nu ai cum sa fii Dumnezeu deoarece nu poti face chiar orice. Nu te-ai creat singur si nu poti crea de unul singur un alt om sau un univers.