mos craciun ??

Daca era Mos Craciun era bine :) dar nu era nici el .
A fost foarte ciudata intamplarea .. mama a crezut ca eu am pus apa . Si imi specificase sa nu ma ating de sticla , caci era apa sfintita.
Si eu am ramas :-O . Nu credeam ca o sa fie plina.

Destinul exista.Absolut nimic din ce a creat Dumnezeu nu e intimplator!Da,cred in Dumnezeu!Dumnezeu e unul singur,iar Allah este acelasi Dumnezeu pentru toti!Asa se spune in limba araba la Dumnezeu,Allah!Inca ceva,Coranul a fost trimis pentru toti oamenii nu doar pentru musulmani!

Acum am inteles de ce iti spui parerile,jicnind.Pentru ca iti place asemenea limbaj,vorbitul urit!Nu e bine de loc.

:-O

arata-mi te roc unde te-am jicnit. vreau sa vad. otherwise, o sa fac plangere pt calomnie la administratie.

Ba mai jicnit nitel(asa consider eu), dar trecusem cu vederea,pentru ca era si este o jicnire foarte mica.De aceea nu vroiam sa o aduc in discutie.Asta s-a intimpla la topicul "Filme de epoca".Altii n-au decit sa treaca cu vederea,dar data viitoare daca iti mai spui parerile jicnindu-ma , o sa te reclam.Totusi sint si eu om,si chear daca sint credinciasa si am un suflet bun,nu pot sa trec cu vederea la nesfirsit asemenea postari.Poate ca consideri ca nu am dreptate!N-ai decit sa crezi ce vrei,dar asa stau lucrurile.

Draga Betti,

Iti scriu aceste randuri pt a te ruga sa faci diferenta dintre jignire si ironie. Daca te jigneam te faceam vaca proasta analfabeta retardata. Eu insa ti-am zis doar ca nu ne plac recomandarile de la Acasa TV si chiar asa e. Uite, mai cauta tu pe forumul asta si daca gasesti pe inca cineva ca se uita la Acasa TV, va lasam pe amandoi sa plecati :))

Really, nu te-am jignit, dar da, te-am luat la misto, lucru pe care il poti face si tu.

Si acum, iti promit ca nu ma mai iau de tine.

Eu nu pot sa fac asa ceva (sa vorbesc urit)si nici sa jicnesc pe cineva!Niciodata!Unii pot ,dar eu nu!

Gata , acum poti sa incetezi sa faci misto de toata lumea , ok ?
Daca n-ai ce face citeste o carte , uitate la un film si nimeni nu te-a jiCnit oke ?
Sper ca ai inteles.
Apropo , jignit se scrie cu G nu cu C !

uita-te
 

apropo, in contextul de mai sus, uitate se scrie uita-te. scuza-ma ca te jiGnesc din nou.

on topic: da, cred in dumnezeu. imi amintesc ca el ne-a spus sa fim buni dar destepti. adica vigilenti. pentru ca diavolul pandeste la tot pasul. si cum el e in detalii ... incerc sa ma pastrez intransigent, dar cu duhul blandetii. ceea ce va doresc si voua. :)

Multumesc de atentionare , draga . Din cate stiu eu , aici nu e topicul de limba romana , daca ai sa imi reprosezi ceva , spune-mi acolo . Multumesc.

On : Eu am zis o intamplare , ceea ce ma face sa cred ca exista Dumnezeu .

Da . Si nu , nu as vrea sa aduc un argument asupra afirmatiei pe care am facut-o .

Iote că ba. şi sunt gata oricând să argumentez. de fapt chiar sunt într-o astfel de discuţie pe un alt forum. deocamdată discutăm pe marginea bibliei, scor 2-0 pentru noi (adică pentru atei, comunişti, maimuţofili şi alte asemenea; cam astea sunt caracterizările pe care le-am primit din partea "credincioşilor"). asta pentru că singura explicaţie logică primită până acum la două din contrazicerile din biblie (şi suntem de abia la geneză) e "eroare de traducere".

Adica Biblia e pe bune? Eu de ce aveam impresia ca e doar o carte de pilde pentru educarea omului?

nu. dar pentru aputea avea o discuţie, am pornit de la premisa că dumnezeu există iar bibila este, nu-i aşa, cuvântul său. acest mod de abordare este ceea ce diferenţiază un agnostic de un credincios. în timp ce agnosticul spune "nu ştiu dacă există sau nu, nu am dovezi suficiente în privinţa asta" şi încearcă să analizeze dovezile (de fapt singura fiind biblia) pornind de la premisa că există, un credincios porneşte de la "adevărul" că dumnezeu există şi respinge orice alt argument sau teorie. de regulă se folosesc de o argumentaţie circulară: există dumnezeu? da, pentru că aşa spune biblia. de unde ştim că biblia e adevărată? pentru că ea cuvântul lui dumnezeu şi tot aşa, uneori cu variaţiuni (adică: cine a creat lumea şi toate alea? dumnezeu. de unde ştim asta? pentru că aşa se spune în biblie. deci dumnezeu există) .

Experiente asemanatoare am avut si eu. Inca un alt argument inatacabil si foarte important este faptul ca acei credinciosi stiu ca exista Dumnezeu pentru ca il simt. Sa nu se inteleaga gresit, nu dispretuiesc acele persoane, ba chiar pe unele le respect, dar ma irita putin modul asta de gandire. Mai ales cand sunt atacat ca gandesc "prea logic"... Eu ce as putea spune? "Tu nu gandesti deloc"? Bineinteles, in majoritatea cazurilor, pentru ca sunt si persoane care o fac, cum putem intalni si in paginele precedente ale topicului :P

Pai cica 'crede si nu cerceta'. =))

nebănuite (necunoscute) sunt căile domnului.
dumnezeu e mare şi puternic.
etc...

Liviu, esti unul din foarte putinii useri cu tact si bun simt. Te rog, nu le risipi acum prin ironii ieftine.

Ai dreptate la faza cu ironiile ieftine, dar eu chiar asa vad Biblia. Si stiu si cativa credinciosi care o vad la fel sau vad doar o anumita parte din ea ca o realitate. Pentru aceia respectul meu e mult mai mare decat pentru cei care urmeaza orbeste... o carte pana la urma. De asemnea respectul meu e crescut pentru cei care cred in Dumnezeu pentru ca simt ceva decat pentru cei care se chinuie sa creada doar pentru a fi in rand cu majoritatea societatii din care fac parte sau pentru ca "asa e bine". Ma intreb cati dintre "credinciosi" ar mai fi credinciosi daca s-ar rupe orice legatura fizica intre "dovezile" care atesta existenta lui Dumnezeu si lumea propriu-zisa? Cati oameni ar mai crede in Dumnezeu daca nu ar sti nimic de existenta sa? Si mie mi-a fost utila cand am fost copil, nu ca as fi citit-o de la un capat la altul, dar persoanele credincioase cu care am intrat in contact mi-au conturat intr-o anumita masura personalitatea pe care o am acum si tare ma bucur ca au facut-o. In concluzie e utila Biblia, acum depinde de fiecare cum o priveste. Sa crezi ca tot ce s-a intamplat in Biblie e real e oarecum egal cu a crede in orice alta carte fantasy. Doar pentru ca e implicat numele lui Dumnezeu o face reala? Nu ar trebui sa credem si ce e scris in Legendele Olimpului de exemplu?

@jactati - un copy & paste

Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri

Putine lucruri pot fi exprimate mai succint decat aceste doua sentimente contrare: dragostea si ura, a iubi si a uri. Chiar si DEX-ul este “sarac” cand este vorba de acest mic univers inchis intre doi poli opusi:

A IUBI - A ţine extrem de mult la cineva sau la ceva.
A URI - A avea sentimente de dusmanie fata de cineva.

Distanta de la iubire la ura pare enorma, de neparcurs, dar totusi este extreme de mica daca cunosti … scurtatura: A IERTA.

A IERTA - A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greşeala cuiva, a nu mai considera vinovat (vrajmas, dusman) pe cineva.

DE CE SA IERTI?

Dragostea adevarata presupune si a trece cu vederea vina, greseala celuilalt. Iertarea – zic unii - este un cadou pe care ti-l faci in primul rand tie insuti. Eu consider ca, fiind atat de legata de dragoste, iertarea este in primul rand ceva ce faci pentru celalalt, este dovada ca stii “sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Mt. 19:19).

Iertarea este ceva ce are legatura cu interiorul tau, iar exteriorul o ajuta sa se implineasca in cei din jur.

Lipsa capacitatii sau a disponibilitatii de a ierta, te tine blocat in interior si te priveaza de libertatea de a relationa detasat, natural, cu exteriorul.

Cu siguranta ca este foarte dificil sa treci direct la “fapte mari’’, dar poti exersa iertarea incepand cu lucruri mici.

CUM POTI IERTA CU ADEVARAT PE CINEVA?

Iata cativa pasi pe care poti sa-i parcurgi:

· Analizeaza-ti furia, supararea, nemultumirea. Este usor sa spui: ’’Urasc aceasta persoana!’’. De obicei cunosti sursa urii tale, insa uneori radacina ei nu iti este clara. Nu stii exact de ce te enerveaza acel cineva sau de ce te irita o situatie oarecare. Cunoasterea sursei furiei tale nu reprezinta si o cale de rezolvare a ei. Intreaba-te cum si ce poti face tu insuti ca situatia sa arate mai bine. Daca spre exemplu vrei sa schimbi o persoana, incepe prin a schimba ceva la tine, in loc de furie sa-i arati iubire, acceptare si sa iti indrepti atentia asupra lucrurilor pozitive – care construiesc si unesc - si nu asupra celor negative – care distrug si dezbina. Incearca si vei vedea ca merita.

· ’’Multumesc pentru aceasta noua experienta’’, iti poti spune tie si in egala masura si celeilalte persoane, aratandu-i ca ai avut posibilitatea de a trece impreuna cu ea prin astfel de provocari. Ai remarcat vreaodata cat de puternic esti dupa experiente dificile? Dupa astfel de provocari iti dai sema cat de puternic esti in interiorul tau, ce fel de persoana esti cu adevarat si cat de mult te-a intarit acea experienta. Incearca sa vezi lucrurile din perspectiva pozitiva, sa nu te victimizezi, ci sa te intaresti pentru a fi alaturi de celalalt in experienta comuna. Fii recunoscator ca nu esti singur, ca te poti sprijini si poti sprijini pe cineva.

· Elibereaza-te de resentimente. Cand esti blocat de suparare este ca si cum ai vedea realitatea prin ochelari cu dioptrii gresite si incerci sa-i faci si pe celalti sa priveasca prin acesti ochelari. Incerci sa povestesti in stanga si in dreapta prin ce experienta groaznica esti obligat sa treci, arunci in spatele celuilalt povara indispozitiei tale, asteptand aprobarea, compatimirea si confirmarea starii tale de victima. Incearca sa scoti ochelarii, sa deschizi ochii mari, sa vezi si sa accepti realitatea si culorile ei pozititve. Pastrandu-ti aceeasi viziune intunecata, nu faci altceva decat sa te otravesti cu resentimente si sa nu-ti dai voie sa te bucuri de ceea ce ai in jur. Poti incepe sa ierti, acceptand faptul ca, poate si ceva din tine l-a facut pe celalalt sa actioneze intr-un fel care te-a infuriat si mai ales, poti ierta pentru ca orice om este supus greselii.

· Schimba furia, nemultumirea, in compasiune, acceptare fata de celalalt. De multe ori tu sau celalalt provocati nemultumire pentru ca fiecaruia i se pare natural ceea ce face, insa pentru altul, aceste actiuni sunt considerate greseli, afronturi, jigniri etc. Daca gasesti in tine un spatiu cat de mic pentru intelegere, atunci vei putea vedea acea persoana ca fiind ea insasi o victima a acelor circumstante. In acest fel, vei fi in masura sa creeezi un cadru pentru pace si reconciliere, iar iertarea va lua locul furiei.

· Renunta la furie, nemultumire, suparare. Ce ai de pierdut daca ramai blocat in resentimente? Propria ta liniste. Poti aduce pacea si echilibrul in sufletul tau, renuntand la supararea care invadeaza interiorul, prin iertare. Nici macar nu este nevoie sa o spui verbal persoanei care consideri ca te-a ranit. Este suficient sa o faci inlauntrul tau, iar exteriorul va simti schimbarea in bine. Daca insa vei gasi puterea si detasarea sa spui ’’te iert’’ este si mai bine. Vei avea parte de un adevarat miracol: celalalt iti va spune si el ’’iarta-ma’’ si va primi iertarea ca pe un adevarat dar. In acest fel veti avea parte amandoi de un nou inceput sau mai bine spus de posibilitatea de a merge mai departe inpreuna, trecand peste obstacolul care v-a tinut blocati atata timp. A gresi este omeneste, a ierta este divin.

Pentru ca a ierta si a iubi vine de la Dumnezeu:

“Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,

nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,

nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar,

acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.

Dragostea nu va pieri niciodata”. (1 Cor. 13:4-8)

Drd. Mitică Manta, director executiv/de programe, SUP

(sursa: www.biserici.org)

---
scuze de c/p, dar chiar nu am timp, însă nu mă pot abţine să nu observ că devii din ce în ce mai insistent şi totodată enervant faţă de fătuca asta. când am să am ceva vreme am să-ţi explic ce-a vrut să spună Dumnezeu prin bun şi blând.
şi acum pot să-ţi pun şi eu o întrebare?! chiar nu ţi-a mai rămas nimic util care să nu-l fi învăţat pe băieţelul tău, de-ai trecut la educarea copiilor altora?! :-?
scuze de îndrăzneală.:|

zi-i, rogu-te, despre #dovezile# alea, că mai am juma de mago, şi-o piersică de mâncat... :">

Cele la care ma gandeam eu ar fi Biblia si cuvantul omului in general, exceptand experientele proprii. In cazul celor care au trait anumite lucruri inteleg, dar nu si in cazul celor care nu au nici macar o legatura in afara faptului ca asa au auzit sau asa au fost invatati.

draga dragomara, iti multumesc pentru sfat si citat. ai dreptate, o sa ma ocup de copiii mei. ce mi se pare nedrept e ca pretentiile la clasa a III - a sunt asa de mari si la liceu/facultate asa de mici, cel putin in privinta ortografiei. dar o sa-mi port nemultumirile cu mai multa seninatate. n-am ce sa-i iert mikalei. nu mi-a gresit mie ci mariei-sale :)) limba romana. care e mai buna si iertatoare decat mine. va las cu bine.

Ei, jactati, nu e cazul sa faci pe smecherul. ;)

Scuzati-ma daca intervin , dar nu-mi spune tu mie ca sti sa scrii la perfectie .
Si nu , nu sunt cerintele mici la facultate . Cel putin nu pentru mine . Nu ma intereseaza de ceilalti . Tot ce am facut , am facut pentru ca am vrut eu . Am invatat bine ca asa am vrut eu .
Tu nu esti vreun prieten sau parinte sa imi spui cum sa vorbesc , daca gresesc lasa-ma pe mine sa imi dau seama , sau cel putin spune-mi ca am gresit intr-un mod mai dragut.
Dar am uitat , nu exista asa ceva la tine . Eu nu cred ca am comentat de tine , pentru ca nu te cunosc , deci , nici tu nu trebuie sa vorbesti despre mine daca nu ma cunosti.
Nu vreau sa isc scandal , am spus doar punctul meu de vedere , vrei sa intelegi bine , iar nu vrei , bine . Nu mai stau sa explic sau sa repet explicatiile unora ca tine , pentru ca in fond , nici trebuia sa imi " bat gura de pomana " .

OMG, Mikala, taci si tu! =))

Am zis doar punctul meu de vedere . Am comis vreo crima zicand ceea ce cred ?

Ai dreptul sa spui ce crezi, dar con discrezia. ;)

I understand

Adevarul e, Mikala, ca faci mai multe greseli de scriere decat noi toti la un loc :-S imi pare rau s-o spun, am tot vrut sa te scoatem, sa te aparam, dar pe bune, fii (cu 2 i) si tu mai atenta la ce si cum scrii (cu doi i), trebuie sa stii (cu doi i) cum se scrie corect, adica daca nici asta nu stii (cu doi i), atunci inseamna ca nu mai putem cere absolut nimic de la tine.

Really, casca ochii (cu doi i) mari inainte sa postezi.

Pretindem ca suntem un forum de cultura si atunci da, e basic si vital sa stii (cu doi i0 sa scrii (cu doi i) corect.

Sper sa nu te superi pe mine.

Nu ma supar si asta e .
O sa imi vad de treaba mea . Multumesc pentru atentionare . :)

Daca am avea dovezi, nu am mai discuta despre credinta, ar deveni o certitudine. :)

Desi cred, nu iau ad literam tot ce scrie in Biblie.

Eu cred ca daca ar exista dovezi absolute ca Dumnezeu exista, lumea s-ar transforma intr-un haos.
Asa, e la alegerea fiecaruia sa creada sau nu.
Tocmai asta e si miza, daca pot spune astfel...

Pai Biblia nici n-a fost scrisa pentru a fi luata ad-literam. E o carte cu un limbaj simbolic, in multe locuri. Daca Liviu, paul_aramis sau oricine au crezut vreo clipa ca ex: "Biblia zice ca Dumnezeu a creat lumea in 7 zile = 7 x 24 h" atunci :) ca sa nu zic :)) "Ziua" aceea simbolizeaza o "perioada", o "era". Samd.

Sunt convins ca toata lumea s-ar bucura sa ia ad-literam Cantarea Cantarilor, de exemplu, dar ... it's not.

Sunt convins ca multi sunt cei care nu gandesc ca tine :) Si pana la urma daca e simbolica de ce te-a deranjat ironia mea, nu cam acelasi lucru l-am zis si eu? Biblia e o carte cu tot felul de invataturi, dar dintre care majoritatea probabil nici nu s-au intamplat in realitate sau au fost duse la rang de supranatural.

Pana la urma cred ca religia poate fi vazuta ca o filosofie, iar Biblia cartea care sta la baza ei, dar ceea ce ziceam eu pana acum nu are legatura cu cei care intrepreteaza precum Chambord, ci cu cei care iau ad literam tot fara un gram de gandire din partea lor.

Eu nu vorbeam despre dovezi absolute, ci despre experiente proprii vs ... nimic. Inteleg ca voi probabil ati facut referire la ce a zis paul_aramis, dar am vrut sa clarific.

Pai, tocmai: eu zic ca s-au intamplat toate dar unele chiar asa cum sunt descrise iar altele sunt descrise doar simbolic. Oricum, stai linistit, nu incerc sa te "conving", doar imi exprimam perspectiva. Fiecare e liber sa-si aleaga filosofia de viata si am invatat de mult sa-i respect pe cei care au o alta viziune decat a mea si nu imi dau in cap cu ea. ;)

... încă nu cred. dacă Dumnezeu ar fi existat aseară nu m-ar fi lăsat să cad de la mai bine de un metru înălţime, pe spate, în nişte boscheţi, n-ar fi permis atacul mărăcinilor, şi nici nu mi-ar fi rostogit creierul în cutia craniană, asemenea unui popic. dacă El ar fi existat ar fi înlăturat, cel puţin, norii de pe cer, măcar pentru secundele-n care mă întrebam dacă şi unde sunt.:(
... acum, unde ascultl iar pe Manu Chao nu mai sunt atât de sigură de aceste convingeri. Dumnezeu ar putea fi muzică.:P

Sunt total de acord cu tine aici :D

pentru o carte ce se vrea "cuvântul lui dumnezeu" e mult prea ambiguă şi plină de contradicţii. cum aş putea să am încredere în ceva ce se contrazice pe sine însuşi (atât biblia ca scriere cât şi dumnezeu aşa cum este descris de biblie) şi care îmi impune nişte ercepte morale, dar e plină de exemple "pozitive" care contravin tocmai acestor percepte??
şi nu, nu ne legăm de cât de lungă e o zi sau un an. ci de altele.

:)) dar cu ce prilej ai cazut in boscheti?

Daca exista Dumnezeu , inseamna ca nu-si face treaba bine.

Faptul ca exista : razboaie, foamete , inundatii, boli , crime ....

Biblia a fost scrisa de oameni, de aceea trebuie privita in mod relativ.

Dar oamenii au nevoie de credinta ,îi fac sa se simita mai fericiti , sa faca orice ,

fericiti sa moara in numele lui Dumnezeu.

Cred ca s-a suparat Rasturnica (read: her bycicle) pe ea, n-a mai suportat-o si .... a cedat nervos.

O, sancta simplicitas! ;)
Sau:
Dacä Dumnezeu NU ar fi existat...
- ai fi rämas paralizatä pe viatä, de la masina aia care a trecut la câtiva centimetri prin spatele täu, cu 100 la orä, când aveai cinspe ani;
- ai fi rämas complet retardatä, dacä ai fi contractat virusul äla cerebral cu care ai venit în contact la vârsta de sase luni;
- ai fi rämas traumatizatä definitiv, în urma violului comis de debredeii äia beti pe lângä care ai trecut într-o searä, când aveai unsprezece ani - dacä nu se uitau toti, chiar în clipa aia, în directia opusä;
...si zeci, sute, poate mii de alte asemenea pericole (de care nici mäcar nu ai habar).
Cred cä, puse în balantä cu o busiturä pe spate si o loviturä la cap, foarte dureroase într-adevär, dar care te-au läsat totusi nevätämatä si capabilä sä ne bucuri în continuare cu prezenta ta pe forum, e destul de clar încotro o înclinä... nu? ;):x

Voi chiar aveti naivitatea de a dori sä träiti într-o lume PERFECTA! :D
Nu vä dati seama cä într-o asemenea lume NICI N-ATI EXISTA?
Pentru cä n-ar mai exista NIMIC!
De entropie ati auzit?

Ca bine le zici... Aprecia cineva toate elementele pozitive la adevarata valoare fara putina suferinta ? Iisus a murit pentru noi... iar noi... facem din tantar... armasar chiar si cand nu este cazul :) !

nu are nici o importanta daca exista sau nu (pe lumea asta)

conteaza doar atat: crezi sau nu

si de aici toate (auto)conditionarile cunoscute

atat cei care cred cat si cei care nu cred isi justifica credinta / lipsa credintei in masura in care asta ii ajuta la ceva

oricum argumentele folosite isi au sursa in izvoare tot de om gasite si documentate

parerea mea...

no, o să fiu off-topic, dar oricum am să încerc să povestesc, foarte pe scurt.
unde detest vara pentru că nu pot respira, şi transpir instant, etc. vara asta aproape singurul sport pe care l-am făcut a fost băutul berii, singura care mă răcoreşte, şi mâncatul antidepresivelor clătite. drept urmare cei care mă "iubesc"au început din ce în ce mai des să-mi amintească de corpul pe care-l aveam cândva. nu m-aş fi stresat prea tare dacă încă aş mai fi încăput în haine, şi dacă mai bine de 85% din cunoscuţi nu ar ţine cure de slăbire eficiente. masochiştii naibii! :(
cum pe mine mai bine mă omori decât să-mi interzici să pap ceva, am decis că acum, unde s-a răcorit evident, să încep o serie de exerciţii intensive care să mă readucă la forma iniţială (vise, taică, vise :( ). cel mai repede, frumos, şi relativ uşor şi plăcut se slăbeşte urcând şi coborând scările. numai că e nevoie de nişte trepte mai înalte şi mai late, exact ceea ce am eu pe stadionul din cartier. deci m-am apucat de exerciţii, şi de alergat pe station. în ceea ce priveşte exerciţiile, ideea este să măreşti continuu/ constant numărul urcărilor /coborârilor. tristeţea e că trebuie să exersezi zilnic, şi că durează aproape o săptămână până scapi de cea mai teribilă febră musculară, în primele zile abia poţi coborî scările. etc.
cum sâmbătă ratasem ora de sport fiind plecată din oraş, mi-am propus ca duminică seară să exersez un timp mai îndelung, numai că tocmai când să plec a picat mămuca, pe care evident că n-o puteam da afară, drept urmare am ajuns pe stadion după 20. stadionul dispune de o nocturnă anemică care aduce un un pom de Crăciun, unele neoane stingându-se regulat pentru câteva secunde lăsând tribuna în lumina lunii, când astrul e prezent la post. până aici toate bune, poate că nu aş fi făcut un salt mortal dacă aş fi avut o vedere excelentă... da'cum io nu văd nici ziua, darmite noaptea... :(
no, m-am apucat de treabă. tribuna are 6-7 trepte. exerciţiul constă în urcarea primei trepte de câtre 50-60 de ori începând cu piciorul stâng, coborând tot cu el, şi tot aşa pentru dreptul, după care treci la 2 trepte, dar scazi 10 din numărul de urcări/ coborâri.
ei bine, era deja noapte, iar eu nu trecusem de treapta treia. în afară de un tip care alerga pe pistă, nimeni nu mai era pe stadion. locul unde exersez eu este mai izolat, fiind la un colţ de stadion, intrând uşor în pădurea de salcâmi. deci urcam şi coboram numărând şi încercând să văd unde calc, în timpul ăsta luminile se aprindeau şi se stingeau regulat. la un moment dat piciorul meu stâng tot coboară, eu văd prin lumina slabă cum scările şi copacul uscat (în faţa lor există şi un astfel de obiect de studiu, între o expiraţie şi o inspiraţie de-a mea) ei bine scările şi copacul se îndepărtează încet de mine, eu plutesc plăcut acum având în faţa ochişorilor cerul, sunt din ce în ce mai uimită, nu înţeleg ce se petrece. din reveria asta mă trezeşte o durere cumplită de cap. atinsesem solul, acum puteam simţi sub mine ramurile copăceilor. în afară de cap nu mă durea nimic. după ce-mi revin din stupoare îmi mişc încet corpul, mi-e teamă să nu-mi rupt ceva. mă ustură doar coapsa stângă, cea care a lovit prima pământul. dacă nu ar fi mirosit groaznic a urină şi gunoaie, şi nu m-ar fi zgăriat boscheţii chiar ar fi fost plăcut, aici jos. în perplexitatea mea mă asteptam ca tipul care alerga să mă fi văzut căzând şi să vină să mă caute. dacă afară ar fi fost zi cred că ar fi putut să mă vadă, dar cum nu era... etc.
într-un final m-am ridicat şi m-am chinuit să urc pe tribună. era mai înaltă decât credeam. pantalonii scurţi, tricoul şi părul-mi erau pline de ciulini micuţi. evident că, într-o dispoziţie deloc sportivă, mi-am continuat exerciţiile. când am ajuns acasă şi m-am cercerat îndeaproape am constat că-mi intrase ceva-n coapsa stângă, că sângeram, braţul stâng era şi el plin de zgârieturi. azi am descoperit că mă doare un pic spatele şi că am ceva mărăcini, în curs de infectare, în palma stângă, în rest cred că sunt bine.
azi am fost să fac reconstituirea, am identificat băţul în care m-am "înfipt", era rup de la jumătate, probabil că a fost cam rigid şi s-o fi rupt în timp ce cădeam. senzaţia mea a fost că boscheţii ăia mi-au atenuat cu mult căderea; până să lovesc pământul cu capul am simţit copăceii cum se îndoiau lin sub mine, ca şi cum totul s-ar fi derulat cu încetinitorul. o senzaţie unică.
no, să mai zic că asta nu e prima căzătură (pe spate - la propriu :(( ) de anul ăsta?! şi din păcate iar am supravieţuit! :P da'io insist, doar-doar o să-l cunosc personal pe Dumnezeu! :">

Nici eu n-as fi putut s-o zic mai bine!

io dacă aş fi în locul vostru aş muri de 2 ori pentru El, asta unde ştiu că EL a murit pentru cine nu trebuie. că nu merit/ meritaţi acest sacrificiu.
nu există pedeapsă mai mare, sadism superior, morţii pentru altcineva. Isus nu este astfel. îmi place să cred că nu pentru, nici în loc de.
simt adesea că-n evidenta mea necredinţă e mai mult Dumnezeu decât în toate aceste auto-afirmate şi mult trâmbiţate adeziuni. eu cred că e păcat să pretinzi a fi ceea ce ştii că nu poţi fi vreodată.
mie una mi-ar fi ruşine. etc.

^ Moartea Lui pe cruce a fost o sansa pentru noi , nu e vorba de merit sau de alt ceva .