There is something about the color gray.
Something about his eyes and that day
In that sunday I had my both feet of clay,
For I didn't want to be trapped in a bay,
My thoughts on a green plate I lay...
Someone said where there's will there's a way,
But I can't help myself to say,
That light will always bring more light,
And if he deserves my story and so - oye,
what can be more joyful than to play
with a stone and with a tone. I'll be the prey!
for I don't want all nights to pray,
for something that is nothing. I'll pay!
And only my hand knows that I may.
Oh! such weight, I scent a smell of spray
of spring of flowers and all in a tray,
but nothing's more beautiful than they.
The dancers are in love and they dance ballet,
I see the way they look and sway...
I wish I had more time to enjoy and stay.
My love for him it had led him astray,
everything I give, he always puts away,
every time I do this my life I betray,
with every hour I live, things decay.
If only time his train would delay,
I'd have the courage of my feelings to display.
Because everyday I started to write an essay
about the whistle of the clouds and of the fairway.
And my heart on wednesday I will never obey,
and I am fine when there's rain, I am ok.
the mountains and rivers I love to survey.
Now untenable I speak my way, today,
For we shall still be divided anyway,
So I'll wait for you when time breaks the day.


by Aeryn Sun

O viziune a omului comun
 

"Adica va veni un strain, un urias, il va inghiti pe Danut, si cu Danut in el ii va face pe ceilalti sa creada ca-i insusi Danut?...Ciudat!...Si Danut unde va fi?...Danut nu va mai fi nicaieri..."

Aievea nu şi nici cu-nchipuirea
Eu munţii nu-i mai simt cum îi simţeam
În vremea unor basme petrecute
Când se făcea că un copil eram,
Când mă-nsoţeam cu păsări şi cu ciute,
Când mă-nstelam cu flori, când nu eram.

Văd o-nserare plină de lumină
Plutind pe bucla unui brâu de brad,
În mijloc e poiana-n lună mată,
Şi-ntr-însa cineva a desenat
Copilul pur pe care altădată
Aşa precum pe mine l-a chemat.

Tabloul se apropie şi creşte,
Îl am în faţă ca un ochi deschis.
Copilul mişcă buzele şi-ngaimă:
"Eşti rău, străine - te-am văzut şi-n vis"...
Şi buzele îi tremură a spaimă -
"Eşti rău, străine, pleacă" - mi-a mai zis.

"Ce vrei, copile? Nu mă poţi cunoaşte!
De ce-mi priveşti în suflet ca-ntr-un sac?
Vezi bine, nu sunt jucării într-însul."
"De-aceea-ţi pare sarbăd şi posac."
Şi-năbuşit a trebuit să tac.

"Eşti rău, străine. Lămurit eu nu ştiu,
Dar te-am văzut şi-n vis şi se făcea
Cum cineva pe oameni îi loveşte -
Slugarnic tu rânjeai în dreapta sa.
El mi-a strigat: - Şi tu, la fel vei creşte!
Eu când voi creşte nu voi fi aşa."

Pe frunte îmi ţâşni sudoare rece -
"Ascultă, deşănţat judecător,
Găseşte-ţi altă victimă şi spune-i
Acest vis sadic şi amăgitor;
Ai merita să fii legat în funii,
Să nu mai tulburi traiul tuturor."

Dar deodată-n juru-mi mii de voci
S-au auzit strigând cu larmă multă:
"Ascultă, tu, străinule de jos.
"Ascultă-l pe copil! Ascultă-ascultă!"
Oh, surd strigau şi trist şi dureros -
"Ascultă-l pe copil! Ascultă-ascultă!"

De-atunci nicicând eu nu l-am mai văzut,
Dar parcă mă-nfioară-o presimţire
Şi-mi tot repet blestemul ce-a rostit
Cu voce tremurată şi subţire,
Prin codri mari îl caut răvăşit
Şi-n vise îl mai caut, în neştire.

Dar pentru mine azi străini îs codrii,
Sunt numai arbori, pietre, flori şi hău,
Iar visele-ncărcate de coşmaruri
Nu-mi mai aduc curatul chip al său...
Pe suflet tot arunc cernite zaruri -
"De ce mi-ai spus, copile, că sunt rău?"

iubirea dintre doi atleţi

El era campionul universului la mers pe jos.
Ea era o tânără speranţă la aruncarea sinelui către înalt;
s-au întâlnit la unul dintre antrenamentele ei
de traversare a străzii către necunoscut.
Ea s-a împiedicat şi a început să cadă;
au băut ceva, s-au privit în ochi,
ea continua să cadă.
Când a încetat să cadă, era deja în braţele lui.
Au început să se antreneze împreună.
El îşi sincroniza în fiecare zi paşii cu nebunia ei.
Ea se arunca puţin câte puţin
mai înalt, până i-a ajuns în suflet.
S-au antrenat o vreme împreună,
pe ea o dureau coapsele de la sărit
iar pe el – buzele de atâta vorbit.
Dar au continuat să se antreneze.
Cu râvnă, cu spor,
cu lacrimi, cu dor.
Într-o zi, ea a sărit atât de sus
încât nu a mai căzut înapoi.
El a continuat să meargă pe jos,
câştigând numeroase campionate de mers pe jos
spre niciunde. :)
(ivcelnaiv)

apropo de iv :)

Poate nu e cel mai nimerit loc pentru acest clip, dar mi se pare uimitor cum recita acest inger de copil "Luceafarul"... :X Ea sigur n-ar fi fost surprinsa de aceasta poezie daca ar fi dat bacul.
Anastasia Trofor

“I've lived to bury my desires
and see my dreams corrode with rust
now all that's left are fruitless fires
that burn my empty heart to dust.

Struck by the clouds of cruel fate
My crown of Summer bloom is sere
Alone and sad, I watch and wait
And wonder if the end is near.

As conquered by the last cold air
When Winter whistles in the wind
Alone upon a branch that's bare
A trembling leaf is left behind.”
― Alexander Pushkin

Retroversiune - Marin Sorescu


Sustineam examenul
La limba moarta,
Si trebuia sa ma traduc
Din om in maimuta.

Am luat-o de departe,
Traducand mai intai un text
Dintr-o padure.

Retroversiunea devenea insa
Tot mai dificila,
Cu cat ma apropiam de mine.
Cu putin efort
Am gasit totusi echivalente multumitoare
Pentru unghii si parul de pe picioare.

Pe la genunchi
Am inceput sa ma balbai.
In dreptul inimii mi-a tremurat mana
Si-am facut o pata de soare.

Am incercat eu sa o dreg
Cu parul de pe piept.
Dar m-am poticnit definitiv
La suflet. :)

îmi place tare mult asta

After a while you learn the subtle difference
between holding a hand and chaining a soul,
and you learn that love doesn’t mean leaning
and company doesn’t mean security.
And you begin to learn that kisses aren’t contracts
and presents aren’t promises,
and you begin to accept your defeats
with your head up and your eyes open
with the grace of a woman, not the grief of a child,
and you learn to build all your roads on today
because tomorrow’s ground is too uncertain for plans
and futures have a way of falling down in mid-flight.
After a while you learn
that even sunshine burns if you get too much.
So you plant your garden and decorate your own soul,
instead of waiting for someone to bring you flowers.
And you learn that you really can endure.
That you really are strong.
And you really do have worth.
And you learn. And learn.
With every good-bye you learn.

—Jorge Luis Borges

Pe naiba! :))

:) Foarte faina!

Inc-o bucatica de melancolie soresciana


Şi cu toate că-mi suport
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit,
Câteodată mă pomenesc urlând :

Circulaţi numai pe partea carosabilă
A sufletului meu,
Barbarilor!

Dulapul - Arthur Rimbaud


E un dulap cu trupul cioplit dintr-un stejar
Ce-a prins a bătrâneţii blajină-nfăţişare.
Cum stă deschis, îşi toarnă în umbră – ca-n pahar
Un vin străvechi, - miresme ciudat de-ameţitoare.

În maldărul de boarfe se află tot ce vrei:
Îngălbenite rufe, cu iz de levănţică,
Dantele vechi, şi cârpe de prunci sau de femei,
Basmale cu balauri, purtate de-o bunică.

Găseşti medalione, şuviţe lungi de păr, -
Cărunt sau blond, - portrete, uscate flori de măr,
Al căror iz se-mbină cu mirosul de poame.

Dulap străvechi, în tine ascunzi atâtea drame!
Şi-ai vrea să-ţi spui povestea, urechea să ne-o saturi,
Când îţi deschizi, c-un trosnet, enormele canaturi.



Silentium amoris, Oscar Wilde

Cum văpaiata soarelui cunună
Grăbește palida, învinsa lună
Spre negrul ei abis, mai înainte
De orice cântec de privighetori,
În fața ta, frumoaso, n-am cuvinte;
Tac dulci cântări și mi se-aștern palori.

Și când pe șesul gol, în seara pală,
Pe-aripe aprigi vântul dă năvală
Și frânge trestii mari când le sărută,
Fiind chiar flautele lui de cânt,
Furtuna pasiunilor m-a frânt:
Iubind prea mult, iubirea mea stă mută.

În ochi-mi vezi ca-n slovă tipărită
De ce eu tac, iar lira-i nestrunită.
Ne-om despărți... Plecând, te vei abate
Spre alte buze dulci, spre alte zări:
Eu voi chema nedate sărutări
Și cântece rămase necântate.

I was satisfied with haiku until I met you,
jar of octopus, cuckoo's cry, 5-7-5,
but now I want a Russian novel,
a 50-page description of you sleeping.

(Dean Young, Changing Genres)

sursa revista kamikaze, numarul de azi . 12 septembrie 2012 .

Mama
de Marean Vanghelie

Din gradina lui MIhai ,
De sub tufe de urzici
A iesit un ghem de scai
Ca sa cauta furnici.
Ce sa fie oare ghici?

Este pwla la arici!

iii, aveai thread-ul cu aberatii sa postezi asta. Pe bune. Si nu, sa nu-mi zici ca asta e tot poezie.

gizz
nu e aberatie, e din revista kamikaze, in scrisoarea lui marean vanghelie catre iubita lui uoana mizil. :D cine cumpara kamikaze cunoaste.

I-auzi...pana sa-mi zici tu habar n-aveam ca exista revista Kamikaze! Mersi mult!

Nu conteaza sursa, e o aberatie.

jansic, nu fi rea... stiu ca e o aberatie , dar m-a amuzat si nu am vrut sa o pun aiurea, e poezie!!! topicul se numeste poezia!

S-o numi el asa, dar asta nu e poezie. Nu e important doar sa rimeze, citeste si ce s-a postat mai sus si fa o comparatie.. Si nu sunt rea deloc.

cum zici tu jansic , nu vreau sa ma cert.

Ochiul închis
de Ana Blandiana

Nu îndrăznesc să-nchid o clipă ochii
de teamă
să nu zdrobesc între pleoape lumea,
să n-o aud sfărmându-se cu zgomot
ca o alună între dinţi.
Cât timp voi mai putea fura din somn?
Cât timp o voi mai ţine-n viaţă?
Privesc cu disperare
şi mi-e câineşte milă
de universul fără apărare
ce va pieri în ochiul meu închis.

pentru kim ki duk

There is this white wall, above which the sky creates itself---
Infinite, green, utterly untouchable.
Angels swim in it, and the stars, in indifference also.
They are my medium.
The sun dissolves on this wall, bleeding its lights.

A gray wall now, clawed and bloody.
Is there no way out of the mind?
Steps at my back spiral into a well.
There are no trees or birds in this world,
There is only sourness.

This red wall winces continually :
A red fist, opening and closing,
Two gray, papery bags---
This is what I am made of , this and a terror
Of being wheeled off under crosses and a rain of pietas.

On a black wall, unidentifiable birds
Swivel thier heads and cry.
There is no talk of immortality among these!
Cold blanks approach us :
They move in a hurry.

*apprehensions, de sylvia plath.

RĂMURICA


Pe la apropierea toamnei devenisem mort În sala cinematografului chiar sub ecran fusese pusă provizoriu lada menită să cuprindă somnul meu de veci


când am pornit în fine într-acolo târziu după amiază s-au scuturat pe mine flori de ploaie Pe după garduri mă pândeau vecinii În caracterul lor privit cu depărtare era şi vrajbă şi unire şi sămânţă neagră


singur mergeam de-a lungul uliţei peste asfaltul ud şi negru pe lângă şanţurile pline cu ierburi înecate Şi am zărit deodată vieţile care se întorceau


ce vânt frumos trecea prin părul lor pe lângă mine


la cinematograf mi-au spus că nu e gata „Mai trebuie o pernă mai trebuie adus capacul şi scoasă apa care a plouat în groapă”


atunci mai am timp de-o plimbare (mă gândeam) mai am timp si pentru o vizită la Rămurica să-i dăruiesc un nume (poate Draga-Lina) ca să nu mă uite


pornisem într-acolo De sus din pomi sau de pe la ferestrele înalte cei cu binocluri se uitau cum merg strigau în urma mea „N-o căuta degeaba că e la pădure s-a dus acolo cu băieţii ei cei răi şi bătăuşi”


alţii strigau de teama unor întâmplări aievea „Du-te şi foc să pui din crengi uscate şi din cauciucuri să te mai încălzeşti că e răcoare şi bate vântul de te zăpăceşte”


am mers domol până la marginea pădurii Pesemne am greşit ceva (gândeam cu mare încordare liniştită) pentru că se arată faţa lumii în structuri bolnave


şi tu Rămurico (am strigat spre pădure) să ai parte de tată că eu n-am avut şi de mamă că eu nu mai am şi de surori care au făcut un cor în ciment şi cântă şi de un frate născut la şapte luni şi pomenit cu jale abia acum când plouă pe cămăşuţa lui de iarba şi calcă peste el băieţii tăi cei răi şi bătăuşi


şi fiindcă mai aveam timp am tăcut şi m-am culcat acolo în roşeaţa crepusculului meu


(6 noiembrie 1989)

g.n. - gellu naum

D9
Mințind vântul, mă auzi.
Și zgomotul te potolește,
Viața scurta mai este,
Dar de ce taci? Spune-mi, ce vezi?
Este zăpada sau frunza aurie?
Este cumva muntele un obstacol
În a mă găsi? Am să mint din nou.
Mințind apa, mă vezi.
Și imaginea te îngrozește,
Viața lungă mai este,
Și spune-mi, ce te oprește?
Dorința de a mă găsi nu mai este.
De ce taci? Am să mint din nou.
Mințind focul, mă simți.
Și drumul te împotmolește
Să crezi că pot fi și că
Încătușat de acum vei fi.
Spune-mi ceva, grăiește!
Am să mint din nou...
Mințind pământul, mă crezi.
Și curând ai să-ncetezi
Să mai aduci distrugere
Asupra ta, asupra mea.
Spune-mi ceva! Ascultă-mi vocea!
Am să mint...înăuntru.

Aeryn Sun

Iubire
de L.Blaga

Iubesti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubesti - când suavă icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubesti - când simtiri se desteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubesti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îti este-n aceeasi măsură
si lavă pătrunsă de lună.

`Remembering
You fallen into my arms
Crying for the death of your heart
You were stone white
So delicate
Lost in the cold
You were always so lost in the dark
Remembering
You how you used to be
Slow drowned
You were angels
So much more than everything
Hold for the last time then slip away quietly
Open my eyes
But I never see anything`

Robert Smith

un anumit ludwig a vrut să-şi facă din asta moto

în zilele de altădată ale artei,
constructorii lucrau cu cea mai mare grijă
fiecare parte minusculă şi invizibilă,
căci zei sunt pretutindeni.

original de Longfellow

In the older days of art
Builders wrought with greatest care
Each minute and unseen part,
For the gods are everywhere.

Un personaj din "Ziua Independentei"(carte pe care o citesc ) se minuneaza de constructia unei case : -Dumnezeu e in detalii .Sau e vorba de Diavol ?

oricum o fi, sunt nişte ochi ce trebuie mituiţi acolo :)) . chestia asta mi-a amintit de o prezentare multimedia a catedralei notre dame, văzută acum nu ştiu cîţi ani, în care se bătea monedă pe faptul că nu ştiu ce cotloane nanoscopice au fost revelate în ultimii ani şi pînă şi alea nu erau făcute de mîntuială. zidirea aia nu numai la prima ocheadă e impresionantă, dar şi în cele mai mici detalii e gîndită şi executată, ca şi cum acelea ar fi amănunte de faţadă, de prim contact cu edificiul. au fost plănuite ca să mulţumească pe domnul, dar parcă au fost făcute mai degrabă într-un impuls julesvernian, că 'într-o zi vom ajunge suficient de dezvoltaţi, cît să ajungă şi aici ochiul, deci să nu ne facem de rahat, tovarăşi!'. să mai zică cineva că etica muncii şi starea credinţei nu sunt interdependente :)) . a lucra cu frică de dumnezeu probabil de aia a intrat în desuetudine, pentru că azi nu se mai crede că cel de sus îşi trimte în inspecţie imediată şi necruţătoare agenturili cereşti, să cotrobăie în toate ungherele pentru lucru de mîntuială. mie mi-a luat ceva timp să pricep că mi-au montat caloriferele total ampulea, dar deh, la mine nu se lucra la operă de artă, probabil d'aia şi-au permis :))

Nichita Stănescu
Îmbrăţişarea

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

True.

de fapt poezia apartine marthei medeiros, fireste fara dubioasele versuri din final.

Emil Botta - La Frumuseţea Ei

Dincolo erai de clarul stelelor
si luna, sfioasa, te urma.
O, cu mult mai frumoasa era
cristalina, lacrima ta!

Fereastra stie cum ardeai,
ca un lan, ca un val te leganai,
dogoritu-mi brat cum te frîngea,
ca o azima, asa te frîngea.

Prin parul tau tremurator
trece tematoare Primavara.
Înca departe-i Vara. Toamna grea
ca un aur pe frunte-ti va sta.

Si iarna cîndva de vei fi,
ma voi înfasura în frigul tau;
ci fii Primavara mereu,
stralucitoare, fii limpede zi!

Academia suedeza si postmodernofobii habotnici poa' sa suga lupa. Cu doua maini. :-*

Postmodernismul scares the shit out of me.


I somewhat envy this naturally beautiful man
He never knew or encountered the hatred and shame that I bare
The doubt
The cloak of disgust
And the all-devouring dread
And if I told him about it...he might only shake his head
With kindly amused, melodious laughter, he then would perhaps merely smile
At my -oh, so stupid -silliness …
and the beast that is raging inside.

Ce-ţi spune unul dintre morţii tăi
cei mai dragi, cel mai iubit dintre morţi,
când te lasă inima să-l visezi :

„Dragule, aici a început deja.
Nu mai poate dura mult
până începe şi la voi.

Cubuleţele de pământ sar zi şi noapte
ca dopurile de şampanie
de pe răposaţii pe care-i învelesc.

Cele acoperite de iarbă prea uscată
se aprind şi luminează ca trasoarele.
Al meu cel puţin aşa s-a aprins.

Noi, sinucigaşii, ne-am trezit fiecare
aşa cum ne-am făcut felul.
Unul cu un cuţit în inimă,

altul cu glonţul în creier,
altul cu venele deschise.
Însă se lucrează din greu la imagine.

Eu am primit acelaşi maiou flendurit
în care m-am spânzurat
şi te aştept tot cu ştreangul la gât,

dar rafiei i s-a poruncit să înflorească,
iar Dumnezeu pictează fluturi
pe fiecare petală din ştreangul de flori,

atent de parcă mi-ar fi
cel mai bun prieten
bărbierindu-mă pentru nuntă”.

R. Vancu

You didn't, vave. Please tell me you didn't really just do that and I'm hallucinating or smth.

Las-o-n plua lu' Michael Fassbender de treaba... :))

Marin Sorescu - Boala

Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...

Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.

Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.

Geo Dumitrescu- Romantism

Suntem oameni inteligenţi – ţi-e mai mare dragul !
prietene, versul e otravă şi pâinea e scumpă şi rea ;
altădată şedeam de vorbă şi scuipam
şi nu ne părea rău că timpul trecea.

Astăzi, în birou e prea frig şi oamenii sunt uscaţi şi galbeni –
fiecare e plin de milă şi toţi au un gând meschin.
Nopţile sunt sticloase ca ochii morţilor
şi ca să te mai îmbeţi trebuie să bei spirt, nu vin.

Altădată eram mai proşti şi ne vedeam de treburi ;
aveam bani, timp, nostalgia foamei – şi era bine,
ştiam doar că în Japonia se vând becuri ieftine
şi că zilele ne sunt teribil de puţine.

Suntem oameni inteligenţi – ţi-e mai mare dragul ! ...
Vom avea şi noi să povestim de un război
frumos, mare, epopeic, nemaivăzut,
la care, ehe ! am luat parte şi noi !...

Prietene, îţi spun, versul e otravă şi pâinea e scumpă,
O să te întreb totuşi peste cinci ani, fără pic de pedanterie
(când vom fi iar proşti şi vom avea vreme) :
... « Înainte sau după marea bătălie ?»

Mâine o să vie primăvara cu flori multe şi inutile –
dar fetele sunt dactilografe şi luna e pătată de venin,
nopţile sunt sticloase ca ochii morţilor
şi ca să te mai îmbeţi trebuie să bei spirt, nu vin ...

Ba da.:-*

Falling leaves
hide the path
so quietly

haiku

exceptional !
premiul Nobel pt pace si literatura...si tinand cont de cat de perfect ai masurat versurile cred ca ai folosit si un algoritm nou! o sa inventam si nobelul pt matematica si ti-l dam.

pi.es : de ce toti poetii amatori scriu ceva legat de moarte ? e cool?

Vezi ca nu e vorba de moarte. :))

nu ma refeream la el / ea..


@frate , poti mai bine decat o strofa cu 8-9 cuvinte.

Dedicatie speciala lui reivan:

Toamna noroasa
pe stadionul rece
e o umbra rea.

my friend - hai sa te lamuresc
-haiku e o forma mai speciala de poezie - asa e ea facuta sa aiba maxim trei versuri.
-nu sunt eu autorul deci nu imi poti da premiu nobel
-din contra mie nu mi exprima aia de loc oricat as citi-o, imi spune alte lucruri

stiu si eu ce-i haiku , si nu-mi place...e un fel de cenzura...scade calitatea grav.
Si da , ieri pe stadion a fost frig , dar aveam bajetii cu mine si saream si cantam de nebun la 0 grade , da' macar nu scriam poezii fara subiect de 5 cuvinte si nu dadeam replici geniale ...deh daca-mi exprim parerea tre' sa fiu pus la zid si executat.
" comunismu a murit dar spiritu' a ramas in tara
ne-ndreptam cu pasi rapizi spre-o parodie nationala "