![]() |
There is something about the color gray.
Something about his eyes and that day In that sunday I had my both feet of clay, For I didn't want to be trapped in a bay, My thoughts on a green plate I lay... Someone said where there's will there's a way, But I can't help myself to say, That light will always bring more light, And if he deserves my story and so - oye, what can be more joyful than to play with a stone and with a tone. I'll be the prey! for I don't want all nights to pray, for something that is nothing. I'll pay! And only my hand knows that I may. Oh! such weight, I scent a smell of spray of spring of flowers and all in a tray, but nothing's more beautiful than they. The dancers are in love and they dance ballet, I see the way they look and sway... I wish I had more time to enjoy and stay. My love for him it had led him astray, everything I give, he always puts away, every time I do this my life I betray, with every hour I live, things decay. If only time his train would delay, I'd have the courage of my feelings to display. Because everyday I started to write an essay about the whistle of the clouds and of the fairway. And my heart on wednesday I will never obey, and I am fine when there's rain, I am ok. the mountains and rivers I love to survey. Now untenable I speak my way, today, For we shall still be divided anyway, So I'll wait for you when time breaks the day. by Aeryn Sun |
O viziune a omului comun
"Adica va veni un strain, un urias, il va inghiti pe Danut, si cu Danut in el ii va face pe ceilalti sa creada ca-i insusi Danut?...Ciudat!...Si Danut unde va fi?...Danut nu va mai fi nicaieri..."
Aievea nu şi nici cu-nchipuirea Eu munţii nu-i mai simt cum îi simţeam În vremea unor basme petrecute Când se făcea că un copil eram, Când mă-nsoţeam cu păsări şi cu ciute, Când mă-nstelam cu flori, când nu eram. Văd o-nserare plină de lumină Plutind pe bucla unui brâu de brad, În mijloc e poiana-n lună mată, Şi-ntr-însa cineva a desenat Copilul pur pe care altădată Aşa precum pe mine l-a chemat. Tabloul se apropie şi creşte, Îl am în faţă ca un ochi deschis. Copilul mişcă buzele şi-ngaimă: "Eşti rău, străine - te-am văzut şi-n vis"... Şi buzele îi tremură a spaimă - "Eşti rău, străine, pleacă" - mi-a mai zis. "Ce vrei, copile? Nu mă poţi cunoaşte! De ce-mi priveşti în suflet ca-ntr-un sac? Vezi bine, nu sunt jucării într-însul." "De-aceea-ţi pare sarbăd şi posac." Şi-năbuşit a trebuit să tac. "Eşti rău, străine. Lămurit eu nu ştiu, Dar te-am văzut şi-n vis şi se făcea Cum cineva pe oameni îi loveşte - Slugarnic tu rânjeai în dreapta sa. El mi-a strigat: - Şi tu, la fel vei creşte! Eu când voi creşte nu voi fi aşa." Pe frunte îmi ţâşni sudoare rece - "Ascultă, deşănţat judecător, Găseşte-ţi altă victimă şi spune-i Acest vis sadic şi amăgitor; Ai merita să fii legat în funii, Să nu mai tulburi traiul tuturor." Dar deodată-n juru-mi mii de voci S-au auzit strigând cu larmă multă: "Ascultă, tu, străinule de jos. "Ascultă-l pe copil! Ascultă-ascultă!" Oh, surd strigau şi trist şi dureros - "Ascultă-l pe copil! Ascultă-ascultă!" De-atunci nicicând eu nu l-am mai văzut, Dar parcă mă-nfioară-o presimţire Şi-mi tot repet blestemul ce-a rostit Cu voce tremurată şi subţire, Prin codri mari îl caut răvăşit Şi-n vise îl mai caut, în neştire. Dar pentru mine azi străini îs codrii, Sunt numai arbori, pietre, flori şi hău, Iar visele-ncărcate de coşmaruri Nu-mi mai aduc curatul chip al său... Pe suflet tot arunc cernite zaruri - "De ce mi-ai spus, copile, că sunt rău?" |
iubirea dintre doi atleţi
El era campionul universului la mers pe jos. Ea era o tânără speranţă la aruncarea sinelui către înalt; s-au întâlnit la unul dintre antrenamentele ei de traversare a străzii către necunoscut. Ea s-a împiedicat şi a început să cadă; au băut ceva, s-au privit în ochi, ea continua să cadă. Când a încetat să cadă, era deja în braţele lui. Au început să se antreneze împreună. El îşi sincroniza în fiecare zi paşii cu nebunia ei. Ea se arunca puţin câte puţin mai înalt, până i-a ajuns în suflet. S-au antrenat o vreme împreună, pe ea o dureau coapsele de la sărit iar pe el – buzele de atâta vorbit. Dar au continuat să se antreneze. Cu râvnă, cu spor, cu lacrimi, cu dor. Într-o zi, ea a sărit atât de sus încât nu a mai căzut înapoi. El a continuat să meargă pe jos, câştigând numeroase campionate de mers pe jos spre niciunde. :) (ivcelnaiv) |
apropo de iv :)
|
Poate nu e cel mai nimerit loc pentru acest clip, dar mi se pare uimitor cum recita acest inger de copil "Luceafarul"... :X Ea sigur n-ar fi fost surprinsa de aceasta poezie daca ar fi dat bacul.
Anastasia Trofor |
“I've lived to bury my desires
and see my dreams corrode with rust now all that's left are fruitless fires that burn my empty heart to dust. Struck by the clouds of cruel fate My crown of Summer bloom is sere Alone and sad, I watch and wait And wonder if the end is near. As conquered by the last cold air When Winter whistles in the wind Alone upon a branch that's bare A trembling leaf is left behind.” ― Alexander Pushkin |
![]() ![]() |
Retroversiune - Marin Sorescu
Sustineam examenul La limba moarta, Si trebuia sa ma traduc Din om in maimuta. Am luat-o de departe, Traducand mai intai un text Dintr-o padure. Retroversiunea devenea insa Tot mai dificila, Cu cat ma apropiam de mine. Cu putin efort Am gasit totusi echivalente multumitoare Pentru unghii si parul de pe picioare. Pe la genunchi Am inceput sa ma balbai. In dreptul inimii mi-a tremurat mana Si-am facut o pata de soare. Am incercat eu sa o dreg Cu parul de pe piept. Dar m-am poticnit definitiv La suflet. :) |
îmi place tare mult asta
After a while you learn the subtle difference between holding a hand and chaining a soul, and you learn that love doesn’t mean leaning and company doesn’t mean security. And you begin to learn that kisses aren’t contracts and presents aren’t promises, and you begin to accept your defeats with your head up and your eyes open with the grace of a woman, not the grief of a child, and you learn to build all your roads on today because tomorrow’s ground is too uncertain for plans and futures have a way of falling down in mid-flight. After a while you learn that even sunshine burns if you get too much. So you plant your garden and decorate your own soul, instead of waiting for someone to bring you flowers. And you learn that you really can endure. That you really are strong. And you really do have worth. And you learn. And learn. With every good-bye you learn. —Jorge Luis Borges |
Quote:
:) Foarte faina! Inc-o bucatica de melancolie soresciana Şi cu toate că-mi suport Cu destul stoicism Soarta mea de granit, Câteodată mă pomenesc urlând : Circulaţi numai pe partea carosabilă A sufletului meu, Barbarilor! |
Dulapul - Arthur Rimbaud
E un dulap cu trupul cioplit dintr-un stejar Ce-a prins a bătrâneţii blajină-nfăţişare. Cum stă deschis, îşi toarnă în umbră – ca-n pahar Un vin străvechi, - miresme ciudat de-ameţitoare. În maldărul de boarfe se află tot ce vrei: Îngălbenite rufe, cu iz de levănţică, Dantele vechi, şi cârpe de prunci sau de femei, Basmale cu balauri, purtate de-o bunică. Găseşti medalione, şuviţe lungi de păr, - Cărunt sau blond, - portrete, uscate flori de măr, Al căror iz se-mbină cu mirosul de poame. Dulap străvechi, în tine ascunzi atâtea drame! Şi-ai vrea să-ţi spui povestea, urechea să ne-o saturi, Când îţi deschizi, c-un trosnet, enormele canaturi. Silentium amoris, Oscar Wilde Cum văpaiata soarelui cunună Grăbește palida, învinsa lună Spre negrul ei abis, mai înainte De orice cântec de privighetori, În fața ta, frumoaso, n-am cuvinte; Tac dulci cântări și mi se-aștern palori. Și când pe șesul gol, în seara pală, Pe-aripe aprigi vântul dă năvală Și frânge trestii mari când le sărută, Fiind chiar flautele lui de cânt, Furtuna pasiunilor m-a frânt: Iubind prea mult, iubirea mea stă mută. În ochi-mi vezi ca-n slovă tipărită De ce eu tac, iar lira-i nestrunită. Ne-om despărți... Plecând, te vei abate Spre alte buze dulci, spre alte zări: Eu voi chema nedate sărutări Și cântece rămase necântate. |
I was satisfied with haiku until I met you,
jar of octopus, cuckoo's cry, 5-7-5, but now I want a Russian novel, a 50-page description of you sleeping. (Dean Young, Changing Genres) |
![]() |
sursa revista kamikaze, numarul de azi . 12 septembrie 2012 .
Mama de Marean Vanghelie Din gradina lui MIhai , De sub tufe de urzici A iesit un ghem de scai Ca sa cauta furnici. Ce sa fie oare ghici? Este pwla la arici! |
iii, aveai thread-ul cu aberatii sa postezi asta. Pe bune. Si nu, sa nu-mi zici ca asta e tot poezie.
|
gizz
nu e aberatie, e din revista kamikaze, in scrisoarea lui marean vanghelie catre iubita lui uoana mizil. :D cine cumpara kamikaze cunoaste. |
I-auzi...pana sa-mi zici tu habar n-aveam ca exista revista Kamikaze! Mersi mult!
Nu conteaza sursa, e o aberatie. |
jansic, nu fi rea... stiu ca e o aberatie , dar m-a amuzat si nu am vrut sa o pun aiurea, e poezie!!! topicul se numeste poezia!
|
S-o numi el asa, dar asta nu e poezie. Nu e important doar sa rimeze, citeste si ce s-a postat mai sus si fa o comparatie.. Si nu sunt rea deloc.
|
cum zici tu jansic , nu vreau sa ma cert.
|
Ochiul închis
de Ana Blandiana Nu îndrăznesc să-nchid o clipă ochii de teamă să nu zdrobesc între pleoape lumea, să n-o aud sfărmându-se cu zgomot ca o alună între dinţi. Cât timp voi mai putea fura din somn? Cât timp o voi mai ţine-n viaţă? Privesc cu disperare şi mi-e câineşte milă de universul fără apărare ce va pieri în ochiul meu închis. |
pentru kim ki duk
There is this white wall, above which the sky creates itself--- Infinite, green, utterly untouchable. Angels swim in it, and the stars, in indifference also. They are my medium. The sun dissolves on this wall, bleeding its lights. A gray wall now, clawed and bloody. Is there no way out of the mind? Steps at my back spiral into a well. There are no trees or birds in this world, There is only sourness. This red wall winces continually : A red fist, opening and closing, Two gray, papery bags--- This is what I am made of , this and a terror Of being wheeled off under crosses and a rain of pietas. On a black wall, unidentifiable birds Swivel thier heads and cry. There is no talk of immortality among these! Cold blanks approach us : They move in a hurry. *apprehensions, de sylvia plath. |
RĂMURICA
Pe la apropierea toamnei devenisem mort În sala cinematografului chiar sub ecran fusese pusă provizoriu lada menită să cuprindă somnul meu de veci când am pornit în fine într-acolo târziu după amiază s-au scuturat pe mine flori de ploaie Pe după garduri mă pândeau vecinii În caracterul lor privit cu depărtare era şi vrajbă şi unire şi sămânţă neagră singur mergeam de-a lungul uliţei peste asfaltul ud şi negru pe lângă şanţurile pline cu ierburi înecate Şi am zărit deodată vieţile care se întorceau ce vânt frumos trecea prin părul lor pe lângă mine la cinematograf mi-au spus că nu e gata „Mai trebuie o pernă mai trebuie adus capacul şi scoasă apa care a plouat în groapă” atunci mai am timp de-o plimbare (mă gândeam) mai am timp si pentru o vizită la Rămurica să-i dăruiesc un nume (poate Draga-Lina) ca să nu mă uite pornisem într-acolo De sus din pomi sau de pe la ferestrele înalte cei cu binocluri se uitau cum merg strigau în urma mea „N-o căuta degeaba că e la pădure s-a dus acolo cu băieţii ei cei răi şi bătăuşi” alţii strigau de teama unor întâmplări aievea „Du-te şi foc să pui din crengi uscate şi din cauciucuri să te mai încălzeşti că e răcoare şi bate vântul de te zăpăceşte” am mers domol până la marginea pădurii Pesemne am greşit ceva (gândeam cu mare încordare liniştită) pentru că se arată faţa lumii în structuri bolnave şi tu Rămurico (am strigat spre pădure) să ai parte de tată că eu n-am avut şi de mamă că eu nu mai am şi de surori care au făcut un cor în ciment şi cântă şi de un frate născut la şapte luni şi pomenit cu jale abia acum când plouă pe cămăşuţa lui de iarba şi calcă peste el băieţii tăi cei răi şi bătăuşi şi fiindcă mai aveam timp am tăcut şi m-am culcat acolo în roşeaţa crepusculului meu (6 noiembrie 1989) g.n. - gellu naum |
D9
Mințind vântul, mă auzi. Și zgomotul te potolește, Viața scurta mai este, Dar de ce taci? Spune-mi, ce vezi? Este zăpada sau frunza aurie? Este cumva muntele un obstacol În a mă găsi? Am să mint din nou. Mințind apa, mă vezi. Și imaginea te îngrozește, Viața lungă mai este, Și spune-mi, ce te oprește? Dorința de a mă găsi nu mai este. De ce taci? Am să mint din nou. Mințind focul, mă simți. Și drumul te împotmolește Să crezi că pot fi și că Încătușat de acum vei fi. Spune-mi ceva, grăiește! Am să mint din nou... Mințind pământul, mă crezi. Și curând ai să-ncetezi Să mai aduci distrugere Asupra ta, asupra mea. Spune-mi ceva! Ascultă-mi vocea! Am să mint...înăuntru. Aeryn Sun |
Iubire
de L.Blaga Iubesti - când ulciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori si de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubesti - când suavă icoana ce-ti faci în durere prin veac o tii înrămată ca-n rana străvechiului verde copac. Iubesti - când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânti să culegi printre umbre bălaiul surâs al comorii. Iubesti - când simtiri se desteaptă că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-asteaptă nu moartea, ci altă poveste. Iubesti - când întreaga făptură, cu schimbul, odihnă, furtună îti este-n aceeasi măsură si lavă pătrunsă de lună. |
`Remembering
You fallen into my arms Crying for the death of your heart You were stone white So delicate Lost in the cold You were always so lost in the dark Remembering You how you used to be Slow drowned You were angels So much more than everything Hold for the last time then slip away quietly Open my eyes But I never see anything` Robert Smith |
un anumit ludwig a vrut să-şi facă din asta moto
în zilele de altădată ale artei, constructorii lucrau cu cea mai mare grijă fiecare parte minusculă şi invizibilă, căci zei sunt pretutindeni. original de Longfellow In the older days of art Builders wrought with greatest care Each minute and unseen part, For the gods are everywhere. |
Originally Posted by Malombra:
|
oricum o fi, sunt nişte ochi ce trebuie mituiţi acolo :)) . chestia asta mi-a amintit de o prezentare multimedia a catedralei notre dame, văzută acum nu ştiu cîţi ani, în care se bătea monedă pe faptul că nu ştiu ce cotloane nanoscopice au fost revelate în ultimii ani şi pînă şi alea nu erau făcute de mîntuială. zidirea aia nu numai la prima ocheadă e impresionantă, dar şi în cele mai mici detalii e gîndită şi executată, ca şi cum acelea ar fi amănunte de faţadă, de prim contact cu edificiul. au fost plănuite ca să mulţumească pe domnul, dar parcă au fost făcute mai degrabă într-un impuls julesvernian, că 'într-o zi vom ajunge suficient de dezvoltaţi, cît să ajungă şi aici ochiul, deci să nu ne facem de rahat, tovarăşi!'. să mai zică cineva că etica muncii şi starea credinţei nu sunt interdependente :)) . a lucra cu frică de dumnezeu probabil de aia a intrat în desuetudine, pentru că azi nu se mai crede că cel de sus îşi trimte în inspecţie imediată şi necruţătoare agenturili cereşti, să cotrobăie în toate ungherele pentru lucru de mîntuială. mie mi-a luat ceva timp să pricep că mi-au montat caloriferele total ampulea, dar deh, la mine nu se lucra la operă de artă, probabil d'aia şi-au permis :))
|
Nichita Stănescu
Îmbrăţişarea Când ne-am zărit, aerul dintre noi şi-a aruncat dintr-o dată imaginea copacilor, indiferenţi şi goi, pe care-o lasă să-l străbată. Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume, unul spre celălalt, şi-atât de iute, că timpul se turti-ntre piepturile noastre, şi ora, lovită, se sparse-n minute. Aş fi vrut să te păstrez în braţe aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut, cu morţile-i nerepetate. Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut. True. |
|
de fapt poezia apartine marthei medeiros, fireste fara dubioasele versuri din final.
|
|
|
|
Emil Botta - La Frumuseţea Ei
Dincolo erai de clarul stelelor si luna, sfioasa, te urma. O, cu mult mai frumoasa era cristalina, lacrima ta! Fereastra stie cum ardeai, ca un lan, ca un val te leganai, dogoritu-mi brat cum te frîngea, ca o azima, asa te frîngea. Prin parul tau tremurator trece tematoare Primavara. Înca departe-i Vara. Toamna grea ca un aur pe frunte-ti va sta. Si iarna cîndva de vei fi, ma voi înfasura în frigul tau; ci fii Primavara mereu, stralucitoare, fii limpede zi! |
Academia suedeza si postmodernofobii habotnici poa' sa suga lupa. Cu doua maini. :-*
![]() |
Postmodernismul scares the shit out of me.
I somewhat envy this naturally beautiful man He never knew or encountered the hatred and shame that I bare The doubt The cloak of disgust And the all-devouring dread And if I told him about it...he might only shake his head With kindly amused, melodious laughter, he then would perhaps merely smile At my -oh, so stupid -silliness … and the beast that is raging inside. |
Ce-ţi spune unul dintre morţii tăi
cei mai dragi, cel mai iubit dintre morţi, când te lasă inima să-l visezi : „Dragule, aici a început deja. Nu mai poate dura mult până începe şi la voi. Cubuleţele de pământ sar zi şi noapte ca dopurile de şampanie de pe răposaţii pe care-i învelesc. Cele acoperite de iarbă prea uscată se aprind şi luminează ca trasoarele. Al meu cel puţin aşa s-a aprins. Noi, sinucigaşii, ne-am trezit fiecare aşa cum ne-am făcut felul. Unul cu un cuţit în inimă, altul cu glonţul în creier, altul cu venele deschise. Însă se lucrează din greu la imagine. Eu am primit acelaşi maiou flendurit în care m-am spânzurat şi te aştept tot cu ştreangul la gât, dar rafiei i s-a poruncit să înflorească, iar Dumnezeu pictează fluturi pe fiecare petală din ştreangul de flori, atent de parcă mi-ar fi cel mai bun prieten bărbierindu-mă pentru nuntă”. R. Vancu |
Quote:
Quote:
![]() You didn't, vave. Please tell me you didn't really just do that and I'm hallucinating or smth. Las-o-n plua lu' Michael Fassbender de treaba... :)) |
Marin Sorescu - Boala
Doctore, simt ceva mortal Aici, in regiunea fiintei mele Ma dor toate organele, Ziua ma doare soarele Iar noaptea luna si stelele. Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer Pe care pana atunci nici nu-l observasem Si ma trezesc in fiecare dimineata Cu o senzatie de iarna. Degeaba am luat tot felul de medicamente Am urat si am iubit, am invatat sa citesc Si chiar am citit niste carti Am vorbit cu oamenii si m-am gandit, Am fost bun si-am fost frumos... Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani. Cred ca m-am imbolnavit de moarte Intr-o zi Cand m-am nascut. Geo Dumitrescu- Romantism Suntem oameni inteligenţi – ţi-e mai mare dragul ! prietene, versul e otravă şi pâinea e scumpă şi rea ; altădată şedeam de vorbă şi scuipam şi nu ne părea rău că timpul trecea. Astăzi, în birou e prea frig şi oamenii sunt uscaţi şi galbeni – fiecare e plin de milă şi toţi au un gând meschin. Nopţile sunt sticloase ca ochii morţilor şi ca să te mai îmbeţi trebuie să bei spirt, nu vin. Altădată eram mai proşti şi ne vedeam de treburi ; aveam bani, timp, nostalgia foamei – şi era bine, ştiam doar că în Japonia se vând becuri ieftine şi că zilele ne sunt teribil de puţine. Suntem oameni inteligenţi – ţi-e mai mare dragul ! ... Vom avea şi noi să povestim de un război frumos, mare, epopeic, nemaivăzut, la care, ehe ! am luat parte şi noi !... Prietene, îţi spun, versul e otravă şi pâinea e scumpă, O să te întreb totuşi peste cinci ani, fără pic de pedanterie (când vom fi iar proşti şi vom avea vreme) : ... « Înainte sau după marea bătălie ?» Mâine o să vie primăvara cu flori multe şi inutile – dar fetele sunt dactilografe şi luna e pătată de venin, nopţile sunt sticloase ca ochii morţilor şi ca să te mai îmbeţi trebuie să bei spirt, nu vin ... |
Originally Posted by Federico:
Ba da.:-* |
Falling leaves
hide the path so quietly haiku |
Originally Posted by bornfree:
exceptional ! premiul Nobel pt pace si literatura...si tinand cont de cat de perfect ai masurat versurile cred ca ai folosit si un algoritm nou! o sa inventam si nobelul pt matematica si ti-l dam. pi.es : de ce toti poetii amatori scriu ceva legat de moarte ? e cool? |
Vezi ca nu e vorba de moarte. :))
|
Originally Posted by Twinsen:
nu ma refeream la el / ea.. @frate , poti mai bine decat o strofa cu 8-9 cuvinte. |
|
Dedicatie speciala lui reivan:
Toamna noroasa pe stadionul rece e o umbra rea. |
Originally Posted by reivan:
my friend - hai sa te lamuresc -haiku e o forma mai speciala de poezie - asa e ea facuta sa aiba maxim trei versuri. -nu sunt eu autorul deci nu imi poti da premiu nobel -din contra mie nu mi exprima aia de loc oricat as citi-o, imi spune alte lucruri |
stiu si eu ce-i haiku , si nu-mi place...e un fel de cenzura...scade calitatea grav.
Si da , ieri pe stadion a fost frig , dar aveam bajetii cu mine si saream si cantam de nebun la 0 grade , da' macar nu scriam poezii fara subiect de 5 cuvinte si nu dadeam replici geniale ...deh daca-mi exprim parerea tre' sa fiu pus la zid si executat. " comunismu a murit dar spiritu' a ramas in tara ne-ndreptam cu pasi rapizi spre-o parodie nationala " |
All times are GMT +2. The time now is 12:59. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.