mai Reptore, ce s-a intamplat cu tine? "ceva probleme"?
articolul nu e scris de mine, e scris de Mircea Mihaies si am indicat foarte clar lucrul acesta...
nu stiu ce inseamna Nisporeni.
si nici "berbeleac" nu mi se potriveste...
dar nu te injur.

mai Reptore, ce s-a intamplat cu tine? "ceva probleme"?
articolul nu e scris de mine, e scris de Mircea Mihaies si am indicat foarte clar lucrul acesta...
nu stiu ce inseamna Nisporeni.
si nici "berbeleac" nu mi se potriveste...
dar nu te injur.[/quote]

Evident ca e scris de mihaies-dar din moment ce l-ai tras aici pe forum probabil ca ai facut-o ca sa ii subliniezi o oarecare valoare, nu? adica pareai relativ incantat de el: "ca intotdeauna, foarte expresiv" iar mie mi se pare(adica nu mi se pare nimic, sunt sigur ca e...) o posirca scrisa de un amator, candva dimineata, intre doua felii de paine cu gem.

.hai mä, cä mie mi-a pläcut.

.daca era o poezie patriotica, paote, sau un himn heroic sau mihai viteazu la rovine...unde e informatia obiectiva? ce e cu spectrele alea de-i vajaie lu' milosevic prin celula? "ca fiu de sinucigasi..."

.ma lasi, pitbulle? ;) daca vrei literatura fantastica mai bine citesti libertatea.

sau Avantaje. sau Ioana. sau (B)Olivia.

.nam auzit, nici gura nu-mi miroase. eu nu servesc nimic sub 'cosmopolitan' si 'tabu'-sunt deasupra 'plebei'

Punctul pe I si degetul pe rana
 

"Suntem un popor obosit si fraged

Cred ca au disparut cateva institutii esentiale si as aminti trei dintre ele.

Una este institutia respectului. Am senzatia ca nimeni nu mai respecta pe nimeni. Exista alte tipuri de relatie, exista teama, exista iritare, exista invidie, exista injurie, exista tot felul de moduri de a te raporta la celalalt, dar respectul, respectul pur si simplu pentru prestatia de-o viata a cuiva, pentru experienta cuiva, pentru prestigiul cuiva e o virtute care dispare. Ba mai mult, e culpabilizata.

Notiunea de "prestigiu" a ajuns sa fie o notiune neonorabila. A avea prestigiu inseamna a fi intr-o situatie suspecta. Chiar notiunea de "boier" a devenit o notiune suspecta, notiunea de "elita" a devenit o notiune suspecta, notiunea de "prietenie" a devenit o notiune suspecta.

Exista un concept al onoarei care nu mai e pe piata, incepand, sa zicem, cu onoarea profesionala [...] Exista o onoare profesionala, o mandrie a lucrului bine facut care a disparut.

A treia virtute pe care as vrea sa o reabilitez e politetea. Si asta dispare. A aparut un fel de nonsalanta a adresarii, un fel de falsa cordialitate care face ca toata comunitatea in care ne miscam sa fie una plata, omogena, fara relief. Cu acest tip de relativism nu vom putea corija raul din noi si nu vom iesi curand din dificultatile zilnice."

(din interviul d-lui Andrei Plesu in Ziua, 11 feb, preluat de Idei in dialog, martie 2006, pag. 12)

Un porc doarme in Senatul Romaniei
Adrian Paunescu, poetul de curte ceausist, care s-a autodeclarat porc (prin '90, cred ), sotul lui Carmen Paunescu ( cea care a ucis cu masina o familie (3 persoane) si e libera, prospera & grasuta), deci, acest individ a fost surprins dormind in Senatul Romaniei.
o imagine a nesimtirii multilateral dezvoltate:

http://www.evz.ro/article.php?artid=254003

"Astä ciumä-nveninatä, astä plebe, äst gunoi..."
(Si încä multe altele, tot de-acolo.)

Actori, filosofi, balerine, gospodine - Gandul 25 Martie

Magda Mihãilescu




Serge Daney, unul dintre ultimii critici francezi cu farmec, posesor al darului de a lansa formule fericite, îl socotea pe Jacques Rivette „creator de timp, un timp în care se poate trãi”. Numai cã, adãuga el, „mi-au trebuit treizeci de ani ca sã înþeleg asta”. Cam mult. De unde atâta berechet de vreme la dispoziþia spectatorului contemporan? Ca sã nu mai spunem cã un film al amintitului cineast îi cere, oricum, sacrificarea unei serioase hãlci din bugetul sãu de ore destinate intrãrii într-o salã. Rivette (78 de ani), fondator al revistei Les Cahiers du Cinéma ºi al Noului Val, nu se încurcã deloc cu durata. Creaþiile sale sunt vestite ºi pentru lungimea lor exasperantã – spaima producãtorilor. Out One: Noli me tangere, prezentat o singurã datã, acum mai bine de trei deceni, la Casa de culturã din Le Havre, þinea 12h 40’; Céline et Julie vont en bateau (Céline ºi Julie se plimbã cu barca, 1974, difuzat acum o sãptãmânã de TV Cultural), La belle noiseuse (Frumoasa gâlcevitoare), Jeanne la Pucelle (Ioana Fecioara) din anii ’90, nu coborau sub trei ore. Mai aproape de zilele noastre, în 2001, autorul a izbutit sã se descurce cu numai douã ceasuri ºi jumãtate, precum în acest Va savoir (Cine ºtie). Cei care au vãzut Céline et Julie... au fost mai pregãtiþi sã se lase, acum, rãsfãþaþi în baia curgerii timpului dar ºi prinºi într-un joc al spaþiilor: scena, culisele, biblioteca, bucãtãria, acoperiºuri, poduri de case, teritorii ce se întretaie în opera acestui îndrãgostit de o temã preluatã de la maestrul Jean Renoir: unde începe viaþa, unde sfârºeºte teatrul? „Dacã vrei sã mã vezi, vino sã mã vezi jucând”, îi spune protagonista, actriþã, fostului iubit. Toate drumurile eroilor duc spre teatru. Femeia a aºteptat aceastã reîntâlnire, prilejuitã, în sfârºit, de un turneu la Paris. Dacã ea îºi cautã amantul pierdut, iubitul actual, care este ºi regizorul spectacolului, vrea sã dea de urma unui manuscris al lui Goldoni. Pe urmele unei iubiri de altãdatã ºi ale unei piese rãtãcite, spaþiul se lãrgeºte, pentru a lãsa loc altor cupluri ce alcãtuiesc ºi se desfac dupã legile unui spectacol cãruia viaþa îi aduce, neîncetat, corecþii. Toatã lumea se înfrãþeºte cu toatã lumea, actori, filosofi, balerine, gospodine, toatã lumea este împinsã în scenã, ca în filmul Le Carrosse d’or (Caleaºca de aur), al lui Renoir, cãruia Rivette îi face o discretã plecãciune.

silver_boy a facut o pasiune pt magda mihailescu ;)
vrei sa ti-o prezint, puiule?

lol

i mean:

lol

Acu daca tot m-ai debutat in Dilema si m-a citit si Plesu, cred ca merge si viceversa. :lol:

Cristina Modreanu - Gândul (nostru cel de toate zilele) 30 Martie

...unbeliveble



Un milion de RON a stat nefolosit în bugetul Ministerului Culturii din 2004 ºi pânã azi. Banii proveneau din procentul anual pe care îl alocã Loteria Naþionalã, conform legii, pentru achiziþii de carte ºi abonamente pentru bibliotecile publice. ªtirea sunã a bãtaie de joc.

Discuþiile despre „lipsa banilor pentru culturã” par sã nu se mai termine la noi, a devenit deja un cliºeu naþional imaginea culturii stând cu mâna întinsã la capãt de pod. Dar adevãrul nu e tocmai acesta, imaginea sãrãciei ar trebui sã fie înlocuitã, în cazul culturii, cu aceea a incompetenþei funcþionãreºti, a lipsei de pregãtire ºi/sau de bunãvoinþã a celor care gestioneazã bugetul culturii.

Cum altfel s-ar putea explica „noutãþile” pe care le-a anunþat ieri ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, care a spus senin cã fonduri în valoare de un milion de RON, provenind de la Loteria Naþionalã care alocã, conform legii, anual, 0,4 la sutã din profitul sãu pentru sprijinirea culturii, nu au fost folosite pânã acum, deºi provin din 2003, respectiv 2004?

Ministrul a promis cã anul acesta MCC va aloca o sumã mai mare pentru programul naþional de achiziþii de carte ºi reviste, folosindu-se astfel o parte din banii rãmaºi necheltuiþi pânã acum, la care se vor adãuga 300.000 RON, alocaþi din bugetul propriu. Dar ministrul nu a explicat în nici un fel de ce au rãmas nefolosiþi cei 650.000 RON din 2003 ºi cei 371.000 RON din 2004, sumele virate de Loteria Naþionalã în bugetul MCC. Partea suspectã a problemei este aceea cã în 2004, cu prilejul achiziþiei de carte ºi reviste, a fost anunþatã suma totalã a investiþiei, un milion de RON, la momentul respectiv Ioan Onisei, secretar de stat în MCC, susþinând, conform Mediafax, cã în aceastã sumã sunt incluse ºi fondurile provenind de la Loteria Naþionalã.

Cât despre asigurarea datã de ministru, cum cã banii „se regãsesc” în bugetul MCC, asta chiar sunã ciudat. E ca ºi cum ni s-ar spune cã ar trebui sã fim mulþumiþi cã n-au dispãrut de acolo, fiindcã ºi atunci totul ar fi fost învãluit într-o tãcere deplinã, aºa cum se întâmplã acum cu motivele ce au determinat „punerea la pãstrare” a acestei sume.

Cel mai grav e însã cã nu s-a deschis ºi nici nu sunt veºti cã s-ar deschide vreo anchetã internã care sã identifice persoanele responsabile pentru aceastã incredibilã neglijenþã, într-o þarã în care lipsa de bani pentru culturã e declaratã permanent principala barierã în realizarea de proiecte valabile, de impact. Cum se vede, nu creativitatea ne lipseºte, nu talentul ºi nici ideile. Barierele sunt în altã parte.

sfanta manie proletara, ce "proiecte de impact" bai tovarasa, daca banii erau pt carti!? let me guess..dotarea fiecarei biblioteci comunale cu abonament la revista Playboy si colectia Sandra Brown opere complete :hmm:

dedicatie speciala lui 'nae si fratii sai' :P :

"O idee bizarã mi-a trecut prin cap, dupã ce-am vãzut Legãturi bolnãvicioase: dacã Cecilia ªtefãnescu nu ºi-ar fi scris cartea, dacã ºi-ar fi adus personajele direct pe ecran, iar dupã aceea le-ar fi plasat într-un roman (se obiºnuieºte, cu condiþia renunþãrii la unele orgolii), cred cã acesta din urmã ar fi fost superior. Deºi scriitoarea este ºi autoarea scenariului, deºi semneazã ºi dialogurile, împreunã cu Rãzvan Rãdulescu, filmul seamãnã, în primul rând, cu regizorul sãu, cu Tudor Giurgiu. Nu regãsim bezmeticeala scriiturii tinerei prozatoare, jocul þopãit de-a fragmentarismul, cazna - deghizatã în ghiduºie - de a violenta lexicul. Cecilia ªtefãnescu are, bãnuiesc, un anumit instinct cinematografic, din moment ce a avut încredere în cel care i-a citit cartea cu alþi ochi. Acelaºi sentiment fragil, ce nu a apucat sã capete consistenþã, dragostea trãitã de douã tinere, tãvãlitã prin sofisticãrii în carte, este filmatã, acum, cu o asemenea fluiditate, încât ceea ce vedem este aproape „un document” - cum ar fi spus Truffaut, cineastul apropiat sufletului lui Tudor Giurgiu - despre naºterea iubirii. O fatã (Maria Popistaºu) este mai pregãtitã, vom înþelege mai târziu cã are exerciþiul „legãturilor bolnãvicioase”; cealaltã se lasã atrasã într-un joc în care se descoperã, cu uimire, pe sine însãºi, înfrângându-ºi teama, limitele unei anumite educaþii, alungând un demon, abandonându-se altuia. Camera se apropie cu sfialã de chipul acestei extraordinare Ioana Barbu - la un prim rol important - ca ºi cum ar vrea sã nu o sperie, sã nu-i omoare tresãririle. Actriþa ascunde ºi dezvãluie, în acelaºi timp, bãnuieºte ºi se teme de propriile ei presimþiri, exprimate, cinematografic vorbind, doar prin detalii, mici avertismente. Potenþialul celor douã interprete, egal în registrul sever ºi în cel ludic, cãrarea pe care le-a tãiat-o regizorul – ar fi putut asigura, ele singure, izbucnirea dramei, fãrã istoria complementarã a incestului, mai mult un moft literar ºi nu o fatalitate, aºa cum o cunoaºtem din filme clasice, precum Vaghe stele dell’Orsa (Visconti), sau din Le souffle au coeur (Malle). Filmul poartã, din pãcate, aceastã scamã a romanului, aºa cum nu a putut evita opintirea într-o greu digerabilã dizertaþie a celor douã studente la Litere despre René al lui Chateaubriand, la barul comunal ºi pe uliþa satului, cu fraze ex cathedra despre fiziologia incestului ºi nu ºtiu ce mesaj „nobil” aflat „la bazã”. Un alt scenariu ar fi fost, poate, mai adecvat angajamentului estetic al autorului ºi al echipei sale (imagine:Alexandru Sterian), dar ceea ce Giurgiu a avut de demonstrat a fãcut-o cu prisosinþã. S-a nãscut un autor."

Magda Mihailescu, "S-a nascut un autor", in 'Gandul' - 01.04. a.c.

e kk

un alt film la fel..

bulumulu dear,
inteleg k ac. cronik - si altele, in ac. termeni: vezi, de ex., si cea a cristinei corciovescu in 'time out' - te vor contraria, enerva, frustra...
but think: faptul k nu intelegi cum de un film pe care l-ai decretat 'prost' e declarat 'bun' de critici nu face decit sa arate de ce u don't have what it takes pt a fi un critic...
iar tu, de altfel, nici nu vrei asa ceva, nu?
so why bother?
why suffer? ;)

...

http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=7886

(Mai räsfoiti si voi forumul înainte sä postati, cä nu doare. E "virtual"...)

yup, i saw after
se mai intampla

deloc, ma dezamagesc...


1.nu l-am decretat "prost". ma confunzi.
2.what does it take to be a critic? :huh: poate ma luminati.. kci, cine stie? life is like a box of chocolates... :happy: nu cred k crit.cinematogr. se defineste prin pupincurism de calitate inferioara - daca pe tine nu te deranjeaza...

k sa fii critic tre sa stii cam tot ce stiti si voi, 'meseriashii' (poate kiar un pic mai mult, theory-wise...), dar sa ai umilinta de a nu face film ci a te pune in serviciul filmului - filmelor, rather.
spre deosebire de voi, artistii, care va invidiati & va uriti la orice colt de cotitura, noi, criticii, sintem straini de asemenea sentimente - fata de autorii de film - pt simplul motiv k nu avem nimic de impartit cu ei (ceea ce nu inseamna k nu exista invidie intre noi, confratii d breasla!).
voi aveti (e normal) idiosincrazii, va plac numai anumite filme, un anumit gen sau un anumit stil (vezi puiu), in timp ce noi sintem generalisti si e bine sa stim mai mult dspr toate (stilurile, genurile etc).
e f posibil (si, din pacate, se-ntimpla frecvent!) sa fim enervati, scosi din minti de unele filme, dar reactia noastra, disproportionata poate, vine din frustrarea de a nu putea admira -sau, in cazul romanesc, din furia de a vedea citi bani s-au dus pe apa simbetei pt un kkt de film...
nu e nici o ipocrizie, am mai spus-o si o repet: cea mai mare bucurie a unui critic/cronicar este sa admire! dati-ne mai multe ocazii de a o face si vom fi cu totii fericiti.

PS in ce priveste 'pupincurismul', eu cred k el este 'de calitate inferioara' in orice conditii! standardul meu de calitate ma impiedica sa-l practic - in orice conditii! ;)

evident k nu! întotd. am pupat NUMAI kururi de klitate zuperioarä, care se kk albastru, de la vikonte în sus!

frumos graisesi...
cu alte cuvinte criticul are überblickul istoric si teoretic, deci o competenta anume pt a putea privi un film dintr-un punct de vedere "obiectiv" (sau ce se doreste cat mai obiectiv posibil?), a-l analiza calitativ si in relatii sau contexte pe care nu orice muritor de rand le constientizeaza automat. asta insa doar in teorie (din pacate). din doo motive:
1. orice critica e subiectiva, si eventual (!) indoctrinata sau doar influentata de annumite afinitati sau comenzi pupincuriste... sau ideosincrazii, as u wish
2. filmele nu sunt (toate...) facute anume pt critici (si nu se definesc calitativ qua opinia acestora). "critica" lui john doe (parerea laica) are aceiasi valoare pt filmmaker k una avizata intr-o critica

iar "umilintza" de care vb, nu mi se pare un motiv destul de puternic pt a-i conferi o oarecare autoritate (vai, sarmanul critic.. a renuntat la ideea de a face filme pt a se pune in slujba lor, pt a ne (poporul) indruma stiintific etc etc) - parerea mea e ca criticii scriu doar pt their fellow critic mates... pt prestigiu (sa arate cat de competenti, inteligenti whatsoever sunt), si pt o existenta pe care in alte conditii nu ar avea-o.
singurul si marele + al criticilor de film consta in potentialul care-l au de a forma un gust special si in cel mai bun caz, sa devina teoreticieni - potentialul de inovatie teoretica... mai mult nu.

imagineaza-ti o lume cinematografica fara existenta criticilor... ;) raspunsul meu ar trebui sa fie in acest context clar.

e 'idiosincrasii'
dacã cuvintele cu k le scrii intenþionat aºa, pe ãsta cred cã-l scrii greºit fiindcã nu ºtii.

ei, uite k stiu, unii scriu 'idiosincrasii' - asa cum tot aceiasi scriu 'filosofie' -, k e etimologic corect (din greaca, ma-ntelegi...), si cir, si mir: mie mi se pare o fitza! de ce sa scriu cu 's', daca pronunt 'z'?? limba romana e fonetica, unlike altele, asa k scriu cum s-aude - s-aude? :P

cit dspr 'k' - nu e comparabil: asta e sms-shorthand, has nothing to do with greek etymology...

pt dl bulumulu

nu zau, kiar crezi k 'parerea lui john doe' are ac. valoare pt un filmmaker k aceea a unui critic? e un nonsens - toata lumea stie k parerea unui cineast este mai cu greutate - pt un altul - decit parerea lui nea caisa; a unui cinefil - decit parerea lui nea caisa; si, pe cale de consecinta, a unui critic - decit parerea lui nea caisa. nu crezi? intreaba-ti tatal ;)

cit dspr 'subiectivitatea' criticului a.s.o. - this is an endless discussion... practic, tu excluzi - ipso facto - val. formativa a oricarui canon, pe ideea 'nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie'... if so, how come k exista aceleasi titluri de filme mari, recensamintate over & over, de la critici, istorici & cineasti diferiti, intr-un sec. de cinema? de ce 'pica' oamenii astia pe aceleasi filme?? din inertie? hm, don't think so...

ce ar fi cinema-ul fara critici?
un maidan.
cu dragoste, dar fara noima, caci fara limite, parcelari etc.
cineastii sint precum 'natura' care-a facut copacii, iarba & florile; noi sintem gradinarii...

i somehow knew u would come up with dat :P tipic. cred ca te insheli in ce priveste parerea lui nea caisa. logic parerea unui cineast este cu mult mai importanta decat any other as it implies respect, prestigiu, da un ego-pushup etc, o ramasita l'art pour l'art (vezi in acest context schönberg).
parerea unui cinefil, n-as zice neaparat - se inscrie in categoria fan-club and so on. iar in ce priveste parerea unui critic, il intereseaza mai mult dpdv al box-officeului ;) si al pr-ului . parerea lui nea caisa este parerea pura, 'nepatata' de cunostiinte a priori care sa influenteze efectul/receptia filmului. de aceea este cu mult mai importanta. dar parerea asta este (din pacate) foarte departe de urechile filmmakerului...


eu sunt impotriva oricarui canon - dar asta e parerea mea. canon inseamna opresie.
"titlurile mari" sunt efectele maimutarelii criticilor. nu zic ca nu sunt in mare parte worth a look, dar exista mai multe filme worth a look decat cate incap in categoria asta. e o incercare de mainstreamizare prin PR. pt ca 50years after sa fie sarbatorite filme proaspat descoperite - vezi analog in literatura joyce sau kafka, robert musil etc..
iar concret vizavi de intrebarea dvs.. pica din necunostiinta de cauza. si din doctrinizare.


:lol:
vedeti sa nu va stropiti prea tare intre voi
si metafora gradinii nu cred ca este in favoarea punctului dvs de vedere... ;)

maidan? n-as zice. o utopie democratica si liberala, da.

:D


true.



ma iertati, dar nu de un exces de noima dati dovada in interventiile dvs, cel putin nu aici, pe forum.

e mai curand un libertinaj al bunului plac, un fel indigest de auto-rasfat in public, nu o demonstratie de aparat critic functional in care sa poti avea incredere.

se cuvine totusi sa mentionez postul dvs. initial pe subiectul asta, unul din cele mai coerente pe care ni le-ati oferit spre citire in ultima jumatate de an probabil. cam rar, dar o sclipire de luciditate e oricand laudabila .

in cazul subiectului john doe, cred ca bulumulu are perfecta dreptate. Publicul e cel pentru care facem filme, deci e normal ca parerea lui sa ne fie suverana. Sper sa revin curand cu un argument mai serios pe tema asta.

mai mult decat atat nu dezbat pentru ca simt deja izul steril, de critica de film, al scrisului ca sa ne aflam in treaba.

k sa afirmati k aveti atita incredere in 'john doe', 'nea caisa' or any other name presupune - pe linga un populism indigest - o forma de suicid logic... caci, let's face it, ce filme (romanesti) a 'validat' minunatul nostru public necinefil, ala de vreti voi sa-i faceti filme?? istoricele lu serge? sau alea cu comisarii? sau comediile lu saizescu? sau alea ale lu m. dragan? astea sint 'marile' succese - de public - ale confratilor vostri mai mari... or, in afara de criticii pupincuristi (gen grid modorcea, tatal indiggoaselor, sau manuela cernat), nu stiu cine a scris de bine dspr acestia. criticii romani au fost cei care au vazut valoarea unor filme k 'reconstituirea', 'proba de microfon', 'nunta de piatra' samd..., pina la 'moartea dlui lazarescu'! publicul a marsat - sau nu; more often than not, nu... filmul romanesc bun (o raritate, din pacate...) se sprijina pe munca unor critici, nu pe (b)ox-office!

in rest, nici n-are rost sa comentez.
dl airlight a ramas blocat intr-o negare monotona (& ilogica) a tot ceea ce afirm, iar dl bulumulu marturiseste un stingism habarnist & haotic pe care mi-e lene sa-l mai combat...

du-ti filmu in jungla, la membrii tribului boro-boro (cu okiul, nu-i asha, 'pur', nepatat de a priorisme...) si vezi cum reactioneaza... :w00t:

domnule, ma simt nevoit sa va atrag atentia ca aberati. multumesc pentru atentie.

alo-alo, tocmai spusesem ca nu TOT ce scrieti se cuvine a fi judecat intr-un fel. ma cititi cum va convine, dle serban.

nu sunt chiar asa aberatii...sunt de acord cu a.l.s. in mai multe privinte...aia cu filmele romanesti fiind in prim plan.
incepand in ordine invers cronologic, afirmatia lui bulumulu cu dorinta unui public pur, nepatat de cunostinte a priori was just asking for it (faza cu tribu)
nici cu negarea canoanelor si disconsiderarea tuturor "titlurilor mari" din secolul (si ceva) cinematografic nu pot fi de acord. Nu e nicio conspiratie! pur si simplu cateva (mai multe sau mai putine) filme sunt chiar atat de bune!

e profund ilogic si steril sa nu doresti existenta unui bagaj preexistent de cunostiinte in domeniu,in cazul de fata, cinematografia. Daca vrei sa faci film, teatru sau literatura te pui si te uiti la filme, piese de teatru respectiv citesti carti. Altfel esti doar un cioban teribilist. Exista oameni care acumuleaza fondul asta de cunostiinte dintr-un domeniu, dar nu doresc sa creeze (acestea fiind arte) la randul lor. Astia devin critici. Au si ei rolul lor, de la simpla ghidare a omului spre arta, la chestii mai complexe (aici incluzand judecati cu diverse rezultate asupra unor produse de arta).

exagereaza si als la faza cu cinema-ul fiind maidan fara gradinarii de critici,dar nici utopie democratica&liberala n-ar ajunge. Probabil s-ar gasi un sistem de autocontrol, dar nu prea are rost sa ne batem capul cu problema asta, pentru ca, in permanenta, vor exista (din varii motive, dar cu siguranta) critici pentru oricare arta!

Tind sa cred si sper ca airlight&bulumulu intelegeau prin public segmentul acela infim de oameni amatori de film, (amatori, as in intelesul etimologic de iubitori), oameni care sa mearga cu sufletul deschis la orice manifestare artistica si sa judece cu un minim de orgoliu&prejudecati si sa aprecieze. Genului asta de public merita sa-i dedici creatia ta. Din pacate, grosul publicului, cel dictator de box-office, de top-uri de le vezi la televizor sau the premii people's choice, are (din varii motive) gusturi proaste. Invariabil, tu, ca creator, ajungi sa primesti feedback doar de la vox populi (segmentul naspa) si de la critici.
Ideea era ca cei mentionati la inceputul paragrafului precedent nu ajung, decat foarte rar si in cazuri exceptionale sa-si faca parerile cunoscute, daca nu public, macar artistului in cauza. Banuiesc ca nimeni nu simpatizeaza gloata gen Generatia PRO(sti da' multi!), asa ca raman critici amatori de film (sensul etimologic din nou! cuvantul asta merita mai mult prestigiu!). De criticii anexati gloatei, cei mega-orgoliosi si cei pupincuristi nu merita adusi in discutie!

Stäteam la îndoialä dacä sä intervin cu o încercare de a comenta de pe la mijloc, între cele douä extreme puse fatä-n fatä (fiecare atât cu dreptatea, cât si cu aberatiile ei), dar mä încerca acelasi sentiment de futilitate ca pe Airlight... Noroc cä hotu' ästa bänätean de Supastar are el, asa, un talent de a fura gândurile omului, si când am ajuns în jos de topic, am väzut cä-mi rezolvase problema. No, multam matale!

desigur, era de asteptat de la copii de gradinita.
nu am vb de nici o conspiratie. m-ai inteles gresit. "chiar atat de bune" :lol: .
sau un geniu a la naturelle. logic, artistu ar trebui sa aiba un kno-how. dar asta-i alta mancare de peste.


:shock: chestii mai complexe ar fi ce? ce descrii in paranteze este doar "calificarea (sau in cel mai bun caz discursuri estetice....) unor produse de arta" ( :sick: )


eu - personal - vorbeam pe plan teoretic despre spectatorul optim. spectatorul apt sa dea un feedback sincer si valabil. place vs nu place. fara limbaj de lemn cinematografic care nu zice nimic aka copy-pasteuri lipsite de continut care dau bine, par inteligente, gandite etc etc whateva
conclud cu parerea ca orice feedback e mai bun decat nici un feedback - asta e starea criticii ( sa nu vorbim de cea instrumentalizata - pe care vad ca nu o mentioneaza nimeni). critix, hit me![/i]

1. kestia cu tribu - supastar a ginit-o super - era raspunsul 'natural' la o bazaconie supranaiva precum 'spectator pur'... there ain't such a thing anymore! not in my postmodern backyard!! decit daca te duci la gradinita, printre infanti care n-au vazut in toata frageda lor viata nici o imagine filmata. cum s-ar zice, inteleg nostalgia dlui bulu pt un 'eden cinematografic', dar e o utopie retrospectiva...
2. da, poate k am exagerat cu metafora gradinaritului - mai ales k a provocat comentarii dezamagitoare de tip l'arroseur arrose (asta apropo de copiii de gradinita!)... am vrut sa sugerez deosebirea dintre 'creatie' (= natura) si 'comentariu' (= cultura), dar probabil k ar fi fost mai bine sa compar ac. criticului cu aceea a unui botanist.
3. kiar ieri, dupa ce am postat cele de mai sus, l-am vazut pe zanussi la jurnalul cultural spunind ceva de genul: 'numai minoritatile (= elitele) conteaza in cultura, masele nu fac decit sa urmeze...' da, stiu ce-o sa-mi serveasca dl bulu, zanussi e un reactionar, & so am i. dar, daca nu acceptam ideea de elita, ergo aceea de valoare, ergo aceea de 'bun' sau 'prost', nu vad cum te poti descurca in any circumstance! omul valorizeaza, this is what separates him from animals - or other humans ;) cind dl airlight ma pune la colt pt k nu-mi place critica anglo-saxona, ma 'valorizeaza' drept 'prost', right? sau cind i se pare k aberez, or whatever... si nici dl bulu nu este atit de 'pur', atit de 'naiv' cum ii place sa creada dspr sine; sint 'titlurile mari' niste 'maimutareli ale criticilor'? well, try titlurile mici: daca ce spun eu e 'prost', demonstreaza k '15', 'femeia visurilor', 'raport despre starea natiunii', 'tancul' samd sint filme - ergo, titluri - 'bune'! :P
4. nu pot sa nu ma gindesc k, din pacate (but i can't help it!), mai tot ce spun este bruiat de persoana mea - antipatica multora... sint convins k, daca nu as proiecta aceasta 'persona' aroganta & agresiva, nu mi s-ar cauta atita nod in papura in ceea ce afirm: de aceea am vrut sa fiu doar un nick pe ac. forum!... de aceea mi-am dorit sa ma 'reinventez' in presa, preluind un pseudonim... but now it's too late. :(
5. last, but not least: ac. alergie la critici, ac. 'rezistenta' la comentariu, la reflectie in fond... mi se pare k se datoreaza (mai ales la noi, pt k in alte tari - civilizate, unlike ours - nu e asa!) statutului de 'nouveau riche' a artei filmului: artele 'nobile', asezate (vezi pictura, literatura etc) nu au ac. complex - dimpotriva, they welcome reflectia asupra lor...
ma gindesc serios sa 'migrez' spre zone artistice mai primitoare, care kiar apreciaza efortul.
PS n-as fi eu daca n-as fi pedant, so... dle bulumulu, am o mare rugaminte la matale: daca nu stii franceza, citeaza din engleza, germana sau ce limba oi mai fi stiind matale! pt k 'a la naturelle' e o atrocitate lingvistica, nu exista asa ceva! try, next time, au naturel. multumesc pt intelegere

a propos de regizori, critici, premiile ucin, sterilitate & stuff - o dezbatere destul de interesanta, initiata de dl valerian sava, in ult. obs. cult:
'avem cinematografia pe care o meritam?'
au raspuns andrei cretulescu, andrei gorzo, mihai chirilov, tudor giurgiu & a.l.s.

continuarea aici:

http://www.observatorcultural.ro/

(cu precizarea k paragrafele mele aveau si cifrele corespunzind intrebarilor, care au 'zburat' la tehnoredactare...)

Inlocuind gradinarul cu botanistul, sunt de acord cu toata ideea...

si cu linku ala...eu nu gasesc raspunsurile la articol...numai introducerea... :huh:

tre sa dai click pe 'sumar' (stinga sus) si-ti listeaza toate textele...

"In circumstantele agravante in care nu dispunem de mecanismele de autoreglare ale cinematografiilor cu o clasa de producatori avuti si de inalta competenta, cum ar putea fi activat binomul formativ regizori de film-critici de specialitate [...]"

Bine spus, grea intrebare.

Teribil de greu, ca la orice inceput - uite, eu incerc de un an de zile sa am ce-alege din reactiile dvs si vad ca nu iese nimic. Se pare ca nici cu dl. Cretulescu n-am avut mai mult succes.
Ma consolez cu "binomul" format cu dl. Scott Hillier, un tip cu care chiar ai despre ce sa stai de vorba. Dumnealui fiind, bineinteles, un regizor.

Astept cu interes sa vad ce-au zis altii pe tema asta.

sigur k da, stati de vorba intre voi, regizorii... sa nu razbata nici o idee diferita... 100% de acord intre voi, la caldurica... sa va laudati reciproc...
de aia avem cinematograful pe care-l avem! :sick:

lol... pai tu ii numesti pe pulifricii astia, gen ambra, regizori ??

bine.

this is the beginning of a beautiful friendship :P

hahahaha u made my day :happy: mai am doar cateva de adaugat aka dreptul la replica
whats that? ce qui e la asta? :P

greu cu artistii, nu? ;)
in contextul asta si retrospectind nitel -
Chaos is a word we have invented for an order we cannot comprehend (h.miller) ;)

i cant follow you. you got issues. :?

in ce priveste statutul real, concret al relatiei criticii vs film mi-e lene sa continui acum - poate cu o alta ocazie

atrocizand literar intr-un spirit utopic subestimat
sincerely a la votre

...foarte fain


Mircea Cãrtãrescu
(Jurnalul Naþional 3 Aprilie)




Nu vremurile sunt sub om, ci bietul om sub vremuri", se plangea, acum trei sute de ani, cronicarul. Istoria e ca inelele copacului: unele-ntunecate (cele mai multe si mai intinse), altele, abia mijite din loc in loc, luminoase. Dac-ai avut nesansa sa te nasti intr-o epoca sinistra, traiesti si mori in obscuritate si nefericire. Bruma de talent, de entuziasm, de credinta, de eroism din tine se vor irosi sub pamantul secolelor. Ma-ntreb cati viitori artisti, oameni de stiinta, filozofi si politicieni, unii de geniu, au fost sfartecati de tineri in razboaiele absurde ale secolului trecut. Cati au pierit in lagarele de concentrare si cati – de zece ori mai multi, poate – in gaurile negre ale gulagului sovietic. Ma-ntreb si cat talent a crescut pipernicit, devitalizat, sufocat, lipsit de sanse de afirmare in timpul dictaturilor, care acopera mai mult de noua zecimi din istoria universala. Lunga perioada a comunismului romanesc a fost, pentru scriitori, un blestem si o piatra de incercare care unora le-a curmat destinul cu o cruzime rece, altora le-a alterat grav opera, altora, in fine, le-a asigurat o glorie falsa, sfarsita in rusine si remuscare. Toti au fost insa, intr-un fel, oameni sub vremuri, pe care sunt inclinat sa-i compatimesc mai mult decat sa-i critic.

Nu stiu ce-as fi facut in locul lui Calinescu, Camil Petrescu, Sadoveanu sau Arghezi in anii ’50. Chiar nu stiu. Azi ne e usor sa-i numim cinici si tradatori si sa-i acuzam ca s-au vandut comunistilor. Poate ca a fost chiar asa. Dar nu stim cata dezorientare, disperare (sau speranta, dimpotriva) si cata frica, mai ales, au simtit acesti oameni in vremurile de infrangere catastrofala in razboi si de rasturnare a unei lumi intregi. Decat sa-i condamnam, mai bine sa spunem slava Domnului ca nu am trait in acea perioada. Caci nu stim dac-am fi putut renunta la prestigiul nostru si la felul nostru de viata in fata unei sinistre lumi totalitare care, pe de-o parte, ne amagea cu o propaganda ubicua, iar pe de alta ne ameninta, cat se poate de concret, cu exterminarea persoanei, a operei noastre sau a ambelor deodata. Sunt autori care-au rezistat eroic, preferand inchisoarea sau tacerea. Altii nu. Fiecare e un caz aparte. Fapt este ca nici unul nu a mai stralucit ca scriitor, cum o facuse in perioada interbelica.

Nu stiu nici ce-as fi facut daca anii ’50 m-ar fi prins ca foarte tanar autor, venind dintr-o familie fara traditie democratica, cu mintea tabula rasa, gata sa fie impregnata de ideologia comunista omniprezenta. Credea Labis in comunism? Mi se pare dincolo de orice indoiala. Era sincer Nichita Stanescu cand scria "Eu caramida trupului mi-o pun/ La radacina erei comuniste"? Foarte probabil. Nu mai vorbesc de pletora nesfarsita a "cantaretilor vremurilor noi", de la Beniuc la Dan Desliu si de la Veronica Porumbacu la Eugen Frunza. E adevarat ca acestia din urma au fost instrumente de propaganda, ca au inselat si-au falsificat adevarata literatura, ca au fost printre ei jigodii si profitori cu gramada, dar, in cazul celor cu talent, s-ar putea spune ca au fost si ei inselati, pervertiti, deturnati de la calea lor de vremurile sinistre in care le-a fost dat sa traiasca si sa scrie. Cum ar fi evoluat, de pilda, talentul real al Ninei Cassian, al lui Eugen Jebeleanu sau al Mariei Banus in vremuri mai bune? Toata intelighentia Europei il proslavea benevol pe Stalin si Uniunea Sovietica in anii ’50, cum sa n-o faca o mana de taranusi sau de insi luati de la strung, care asta auzeau continuu la radio si in toate ziarele? Dintre ei s-au recrutat toti securistii, nomenclaturistii si culturnicii vremii, care s-au pus pe treaba cu entuziasm si-au comis ticalosii in numele unei ideologii primitive, in care credeau prosteste, in lipsa de orice alta cultura si orice alte modele. Nu absolv pe nimeni pentru erorile si faradelegile sale, dar ma cutremura gandul ca, dac-as fi venit pe lume in 1930 intr-o familie ca a parintilor mei, ar fi fost posibil sa fiu printre cei care au scris poeme si romane rusinoase douazeci de ani mai tarziu.

"Ce-as fi facut in locul lui?" Iata prima intrebare pe care mi-o pun, cand simt dispret pentru un autor compromis in vremuri tulburi si neiertatoare. Asta ma impiedica, nu sa-l vad pe el asa cum a fost, ci sa ma vad pe mine asa cum nu sunt. Am avut, in adolescenta, carti pe care el nu le-a avut, am crescut intr-o lume pentru care comunismul era deja subiect de batjocura, si nu de adulatie. Am putut scrie si publica lucrurile pe care intr-adevar le-am dorit. Asta mi-a modelat decisiv principiile morale. Nici o rasturnare istorica nu mi le-ar mai putea schimba. Pe de alta parte, ii sunt dator celui murdarit de istorie: am invatat de la el cum sa nu traiesc si cum sa nu scriu. Sa-l mai si dispretuiesc mi se pare trist si inutil.

da, Cartarescu e OK.
o lectura obligatorie luni seara. il citesc cu placere..., chiar daca publica pe ogorul lui Tuca si-al "profesorului" cu epoleti Voiculescu.
de citit si "divanul" cu Cartarescu din Dilema veche...

pitbull draga, explica-i tu baiatului bulãmulu cum e treaba cu 'l'arroseur arrose', k nu ma mai obosesc... (stii ce zicea truffaut dspr lubitsch, k e k un schweitzer in care pina si gaurile sint geniale? ei bine, protejatul tau este 100% genial! :lol:)

magada mihailescu naste "auteur-i"
si filmu lu giurgiu naste discutii
asta e bine
pentru toata lumea
mai ales pt doamna mihailescu si dl tudor giurgiu
totusi orice elan legat de legalurile lezbianice si incestuoase mi se pare suspect
pentru ca am vazut filmul :)
si mai ales pentru ca am auzit voice-over-urile :x