Primele impresii:

Supravietuitorul are doua ore, cu cel putin 70 de minute mai mult decat ar trebui.
Videoclipuri extended cu Loredana Groza si Lucian Viziru (culmea, Viziru este dublat, adica face playback si in film).
Jucat execrabil.
Replici ridicole (Observatie: "E de ajuns o singura femeie ca sa se duca pe apa sambetei orice strategie", Raspuns: "Toujours la femme!", iar "celebra" "Putin cam sus. Am imbatranit" se reduce de fapt la "Putin cam sus")
Interpretari scremute (cel mai fals este George Mihaita)
Exterioarele filmate neglijent (cum cel putin o jumatate de ora se petrece in teatrul Odeon, cu intrari si iesiri ale personajelor, a fost greu sa se evite ING-ul din colt, sucursala a unui trust inexistent in 1978, plus bulevardele, cu masini de epoca insirate frumos pe trotuar, dar super jipane si mercedes-uri trecand fara nicio problema prin cadru)
Petr Falc dublat de Sergiu Nicolaescu: combinatia dintre fizicul cehului (f. bine distribuit) si vocea lui Nicolaescu la 80 de ani e halucinanta, unde mai pui ca sincronizarea buzelor si-a cuvintelor e nula.
Limba engleza vorbita in Supravietuitorul o intrece pe cea din Tinerete fara tinerete

Toate astea, din päcate, :(
Sunt perfect adevärate... :oops:

:lol: excelent!! nu l-am vazut, dar m-a amuzat cum l-ai povestit. si imi imaginez totul.

dar trebuie sa recunosc ca Lazariuc e super-misto in celebra ei scena nuda :P

o intreabare de necunoscator: cat ar dureaza ca un film proaspat scos sa intre si pe piata dvd-urilor, mai precis sa-l cumparam cu cinemagia? stiu ca era o perioada, parca doi ani...

nu
de obicei cateva luni, vreo 4
california dreamin', de exemplu, s-a lansat simultan in cinema si pe dvd

si daca te referi strict la DVD-urile Cinemagia, uneori dureaza cativa ani, da :) ultimul nostru film, Lulu on the Bridge, a aparut in '98 ;)

Si super-anacronicä - pe vremea aia, nu se purta pubisul ras. Greu era de lipit un petecut, o blänitä, o catifelutä, ceva... (Uite, vezi? Lui Mungiu nu i-a scäpat!)

pe langa celelalte anacronisme, asta macar arata bine :D

tot ce as vrea, e sa nu se duca lumea.

Sergiu Nicolaescu: Nu cred cã mai fac un "Comisar Moldovan"

Sergiu Nicolaescu nu crede cã va mai face un nou film în care sã-l joace pe Comisarul Moldovan, însã ultima dorinþã legatã de cariera sa este sã aducã publicul la cinema, a declarat, joi, la proiecþia de la Cinema PRO a producþiei "Supravieþuitorul", ce intrã de vineri în cinematografele româneºti.
"Nu cred cã mai fac un "Comisar", m-am vãzut ºi acuma ºi cred cã e bine sã-l opresc. Pot sã fac alte subiecte cu Petr Falc ºi actori tineri", a spus regizorul Sergiu Nicolaescu, care a adãugat cã acesta este singurul film în care nu a fost nevoie de duble, "de asta i se spune dinozaurul".

Sergiu Nicolaescu a mai spus cã pentru acest film nu s-a inspirat decât din existenþa lui Zavaidoc, a Zarazei, a lui Cristian Vasile ºi din "vârsta sa".
Întrebat ce s-a întâmplat cu continuarea aventurilor Comisarului Moldovan, pe care o planifica în anii '80, regizorul a rãspuns cã acel scenariu al sãu a fost interzis. "Acela a fost un scenariu interzis, continuarea filmelor cu comisarul, ºi acuma a trebuit sã gãsim un alt scenariu, care sã se potriveascã vârstei", a explicat Sergiu Nicolaescu. Dupã cel de-al cincilea film care îl avea ca protagonist pe de-acum celebrul comisar, "Duelul" (lansat în 1981), Sergiu Nicolaescu a fost obligat de cenzura comunistã sã opreascã seria. Asta pânã în urmã cu câþiva ani, când i-a venit ideea unei continuãri, idee care s-a materializat la puþin timp dupã, în scenariul filmului "Supravieþuitorul", scris de regizor împreunã cu jurnalista Adina Mutar ºi produs de MediaPro Pictures.

"Realitatea este cã am dorinþa ca în acest timp, puþin care mi-a rãmas, sã aduc din nou spectatorii în sala de cinema. Aceasta e o salã de 700 de locuri, dacã spectatorii sunt la numãr cât suntem azi sau mai puþin, am dat greº", a mai spus Nicolaescu. Acesta a mai susþinut cã pentru acest lucru trebuie sã facã un efort ºi Ministerul Culturii ºi Cultelor, nu doar actorii ºi regizorii. "Trebuie un efort ca sã aducem din nou spectatori în cinema, nu numai de la actori ºi regizori, de la toatã lumea, de la toþi care suntem cineaºti ºi iubim cinema-ul. Domnul ministru care vinde sãlile ce ne rãspunde la treaba asta? Cã sãlile îl încomodeazã. Deci arta cinematograficã se duce de râpã. Ce sã facã generaþia tânãrã când nu mai sunt sãli?", a mai declarat Nicolaescu.

1972, "Cu mâinile curate": Miclovan
1973, "Ultimul cartus": Miclovan

1974, "Un comisar acuzä": Moldovan
1978, "Revansa": Moldovan
1981, "Duelul": Moldovan

Al treilea.

asteptam concluziile vizionarii de joi... :)

Facem.
Mâine dup-amiazi, cre' cä.

SUPRAVIETUITORUL tinteste prea sus (Evenimentul Zilei)

Regizorul intrã în miezul acþiunii la câteva secunde dupã generic ºi descoperim cum Moldovan, legat cu lanþuri, e „invitat“ la o ruletã ruseascã de ºeful închisorii (Ion Dichiseanu), dupã ce un prim-plan ni-l arãtase pe un alt deþinut zburându-ºi creierii. Dar Moldovan sfideazã sorþii de 11 ori ºi iatã-l liber, la câþiva ani dupã, coborând dintr-un tren. „1978. Undeva în Europa“, nu ni se spune unde, dar ºtim din comunicatele de presã cã e Praga. Oraº în care, de la taximetrist, la chelner ºi cântãreþe de cabaret, toatã lumea vorbeºte româneºte ºi, mai mult, s-a împuºcat sau a bãut un pahar, dupã caz, cu Moldovan, „în vremurile de altãdatã de la Bucureºti“.

O comedie involuntarã

De aici, policier-ul lui Nicolaescu devine involuntar o comedie. Prezentul se intercaleazã cu amintirile din tinereþe, iar „varianta tânãrã“ a comisarului, jucatã de cehul Petr Falc, are vocea lui Sergiu Nicolaescu la 78 de ani, dublatã prost.

Pe lângã inadvertenþele din poveste, regizorul îºi chinuieºte actorii cu patetisme ºi repune în circulaþie acelaºi arsenal de replici artificiale, rostite „cu pozã“, ca la ºcoalã. Ileana Lazariuc, în rolul Zaradei, are de luptat cu replici de genul „Gelozia e o ciupercã otrãvitã, care ucide sufletul în chinuri“, iar Vladimir Gãitan (Goldberg) cu „Vorbeºti de un milion de dolari ca de o gãleatã cu dude“. În plus, doar prima parte din replica „de carierã“ pe care o anunþau producãtorii, „Prea sus. Am îmbãtrânit!“, e rostitã ºi în film. Unul dintre personajele negative, Haral (George Mihãiþã) anticipeazã încã de la începutul filmului ce-l aºteaptã pe spectator: „Avem un dialog total idiot aici“.

Sergiu Nicolaescu: “Orice aº face, tot dinozaur rãmân”

Florentina Ciuverca
Joi, 10 Aprilie 2008

La cei 78 de ani ai sãi, pe care-i aniverseazã duminicã, Sergiu Nicolaescu ºi-a pãstrat o siguranþã de sine dezarmantã. Privind înapoi, îºi vede filmele impecabile, pe comisarul Moldovan, un erou onest ºi imparþial pe care l-a strecurat prin cenzura comunistã, iar pe el însuºi, un actor ºi un regizor fãrã cusur. Privind înainte, mai are un “Poker” de regizat, un film dupã un scenariu de Corneliu Vadim Tudor, “Candele de zãpadã”, ºi unul mult amânat, “Trenul morþii”.

În epoca ceauºistã, a pus în miºcare rotiþele în cinema-ul românesc, de la finanþãri, la prima ºcoalã de cascadori. Tot el a pus însã monopol pe bani ºi pe atenþia mai-marilor Partidului, câºtigându-ºi dupã ‘89 titlul de “dinozaur” – “nu pentru cã vor ei sã mã facã, ci pentru cã eu m-am fãcut”, povesteºte în interviul acordat EVZ. Al ºaselea film din seria Comisarului, “Supravieþuitorul”, intrã în cinematografe mâine, fãrã speranþa unor milioane de spectatori, “ca pe vremuri”.

“Filmele mele sunt impecabile”

EVZ: Aþi înviat, dupã 27 de ani, un personaj-simbol din comunism. Ce mai face Comisarul Moldovan, dupã atâþia ani?
Sergiu Nicolaescu: Au trecut niºte ani, e adevãrat. Dacã nu mã înºel, în ’81 am fãcut “Duelul”. Moldovan avea un final pe atunci, dar cenzura l-a refuzat pe acest ultim comisar.

Care trebuia sã fie finalul?
Eu muream. Îmi rãzbunam bãiatul. Dar filmul ãsta, „Recviem pentru comisar”, n-a fost acceptat, nu mai ºtiu de ce. Cel de acum, „Supravieþuitorul”, se petrece în 1978, la vârsta mea de acum, iar comisarul a avut un destin inspirat din viaþa unchiului meu, Gheorghe Cambrea, care a fost închis din 1950 pânã în 1965. Moldovan fuge din þarã în 1965, intrã în jocul ruleta ruseascã ºi are noroc pânã în 1978, când ajunge în Praga, unde se desfãºoarã toatã acþiunea. Subiectul e foarte bun, pentru cã am perioada 44 - 45, cu venirea ruºilor, pe urmã anii 50, 60, 70. Sunt niºte perioade fabuloase ºi le-am refãcut foarte bine. Mi-am pãstrat stilul. Mi-am revãzut de curând filmele mele la televizor ºi erau foarte bine refãcute epocile, se cunoaºte cã am trãit atunci. Impecabile sunt filmele, impecabile. Înainte de Moldovan l-am jucat pe Miclovan - scenaristul Titus Popovici mi-a propus seria asta de filme poliþiste - ºi dupã ce l-am vãzut, am avut o surprizã: eram la fel de bun actor ca ºi regizor. Fie vorba între noi, eu mi-am fãcut facultatea de regie în copilãrie. Aveam un cinema aproape de casã ºi mama ºtia unde mã gãseºte. Am în continuare o imaginaþie extraordinarã ºi dacã se mai leagã ºi cu lucruri pe care le-am trãit, atunci iese aproape perfect.

N-aveaþi ºcoala de regie, dar aveaþi filmele americane poliþiste la îndemânã...
Da, dar sã ºtii cã nu a observat nimeni cã m-am inspirat din ele! În „Duelul” e o scenã în care el intrã într-o pivniþã ºi le aratã copiilor lor ce a scris pe pereþi când era de vârsta lor. E luatã din „Îngeri cu feþe murdare”, cu James Cagney. Voiam ca cineva sã-mi spunã: „Uite, asta-i scena aia din filmul ãla”. ªi nu mi-a spus nimeni, am fost supãrat.

„M-am strecurat, recunosc”

Filmele dv. poliþiste au fãcut comunismul mai „digerabil”, spun cercetãtorii perioadei. Aþi creat un amestec de ideologie ºi divertisment, care i-a permis celei dintâi sã fie asimilatã mai uºor…
Vreau sã spun cã în filmele acelea nu am fãcut nimic neadevãrat. Am pãstrat adevãrul istoric total. Am arãtat tabloul regelui Antonescu, l-am jucat ºi pe Carol I. Într-adevãr, comuniºtii au intrat în poliþie în interbelic, o ºtiu de la unchiul meu, pe lângã faptul cã am trãit perioada respectivã. Singurul lucru pe care l-am spus într-un film, când vorbeam cu un reprezentant al comuniºtilor, a fost „Voi sunteþi mulþi, ºi pânã la urmã mulþimea are dreptate”. ªi aºa e, pentru cã în 1989, muncitorii au ieºit ºi l-au dat jos pe Ceauºescu.

Comisarul Moldovan era totuºi un mare simpatizant al comuniºtilor…
Nu, era mai mult imparþial. De exemplu, într-o scenã cu Amza Pellea (n.r. ilegalistul Pîrvu), îl întrebam: „ªi ce vreþi voi, comuniºtii?”. ªi el rãspundea: „O viaþã mai bunã”. La care eu zic: „Om trãi ºi om vedea”. ªi am trãit ºi am vãzut. Aceeaºi frazã am bãgat-o ºi într-un alt film de-al meu, în „Noi, cei din linia întâia”. Asta-i maximum ce-am spus eu. M-am strecurat, recunosc.

„Þãranul din Ceauºescu a simþit cã aºa era”

În cazul ãsta, vã mai fãcea probleme cenzura?
Mi-au fãcut pulbere unele filme, pulbere! Dar strãbãteam. ªi chiar cu ajutorul lor. ªefii lor mã sprijineau, pentru cã fãceam filme bune ºi îi plãceau ºi lui Ceauºescu. De exemplu, „Osânda” a fost dat pe piaþã împotriva cenzurii, pentru cã Ceauºescu i-a dat voie. Era despre þãrani, iar þãranul din el a simþit cã aºa era. Cã era adevãrat. În filmele mele s-a cântat prima datã „Deºteaptã-te române!”, era total capitalist, „Trupe române, treceþi Carpaþi”, colinde, s-au vãzut biserici pentru prima datã, în „Mihai”, în „Osânda” apar preoþi. Asta n-a mai fãcut nimeni pãnã la mine. Pe cine sã gãsesc astãzi sã facã observaþii de genul acesta? Toþi au ceva împotriva mea. Sã fie sãnãtoºi.

Dacã nu ar fi venit Revoluþia, lista dv. de filme ar fi fost mai lungã?
Capitalismul nu distruge o artã, dar la noi capitalismul a distrus. Din interesul ciubucului care ieºea la închirierea unor cinematografe, s-a distrus tot. Finanþarea filmelor a rãmas. De exemplu, filmul lui Caranfil costã mai mult de 3 milioane de dolari, iar eu am fãcut „Mihai Viteazul” doar cu 500.000 de dolari.

Care a fost cel mai scump film pe care l-aþi fãcut?
Deci „Mihai Viteazul” a costat vreo 14 milioane, iar „Buzduganul cu trei peceþi” vreo 19 milioane. Cred cã ãsta a fost. Am avut un succes extraordinar, peste 15 milioane de spectatori. Din banii câºtigaþi atunci din filme încã mai am rezerve, mai mult simbolice, e drept. Trebuie s-o spun ºi pe asta, pentru cã unii zic cã eu sunt profitorul cinematografiei ºi profitorii sunt alþii. Eu mi-am plãtit toate filmele.

„Auzi, un fleac, m-au ciuruit. E ridicol!”
Cum vã împãcaþi cu eticheta de „dinozaur” pe care v-au lipit-o tinerii cineaºti?
Au dreptate! Îi impiedicã cineva sã joace în filmele lor? Ei sunt regizori ºi scenariºti. Ce-am fãcut eu în plus? Actoria. S-o facã ºi ei. Nu le interzice nimeni nimic. Mai mult decât atât: am 132 de milioane de spectatori la toate filmele mele. Sunt un „dinozaur”! S-ar putea, dacã filmul ãsta merge bine, sã pot spune un lucru uluitor: cã cinci decenii am þinut recordul de spectatori. Atunci da, sunt un „dinozaur”. Orice aº face, rãmân un „dinozaur”.

De ce preferaþi aproape întotdeauna formula „3 în 1”: scenarist, regizor, protagonist?
E mai uºor. Vã daþi seama cât ar trebui sã-i explic cuiva care-l face pe comisar. Ar trebui sã-i transmit experienþa pe care o am. Aºa, eu intru imediat în filmare, nu repet deloc. Filmez maxim de douã ori, merg foarte repede. Fãceam câte douã filme ºi jumãtate pe an.

Aþi urmãrit filmele noului val? Cum vi se par?
Îmi plac Radu Muntean, Mitulescu, Mungiu, care a câºtigat la Cannes. Sus pãlãria! Le doresc succes ºi la fel de mult noroc pe cât am avut eu. Sigur cã numãrul de spectatori nu aratã totul, dar „dinozaur” tot râmân. Nu pentru cã vor ei sã mã facã, ci pentru cã eu m-am fãcut.

Replicile celebre, „Un fleac, m-au ciuruit” sau „Nu trageþi, dom’ Semaca…” erau în scenariu sau v-au venit pe loc, la filmãri?
De obicei, îmi veneau în momentul acþiunii. De exemplu, „Un fleac, m-au ciuruit” mi-a venit în momentul acela, nu cred cã era în scenariu. Pentru cã atunci când o citeºti zici, „Mãi, e ridicol. Auzi, un fleac, m-au ciuruit. E ridicol!”. Dar spus de mine în film, merge.

COMPROMISURI PENTRU CEAUªESCU

Trãdarea lui Titus Popovici

Ce trebuia sã faci ca sã obþii bani de film în comunism?
Pe vremea aia, se dãdeau bani. Ceauºescu ne-a aprobat 35 de filme pe an, pe la începutul anilor 70. M-am întâlnit cu Ceauºescu ºi am fost puþin obraznic, ca sã zic aºa. I-am spus niºte lucruri dure. De ce cinematografia se autofinanþeazã, de ce nu trece la buget, din astea.

ªi cum a reacþionat?
Mi-a dat ce-am cerut. I-am spus niºte lucruri extrem de curajoase. Eu nu am jenã sã spun adevãrul nimãnui, nici dictatorilor, nici marilor finanþatori, nimãnui.

Îl aveaþi însã în spate pe Titus Popovici, un fel de „eminenþã cenuºie” a cinematografiei, legãtura cu Partidul ºi Ceauºescu…
Fãrã doar ºi poate, Titus a fost cel mai important colaborator al meu. ªi am fost ºi cei mai buni prieteni. Dar am avut o dezamãgire. Ceea ce el nu putea sã facã, eu fãceam. În realitate, el nu-l iubea pe Ceauºescu, nu-l simpatiza, dar þinea discursuri la congrese, lãuda regimul. Eu n-o fãceam, eu tãceam. Iar el avea încredere ºi de multe ori mã lãsa destul de liber. Îmi amintesc cã „Mircea” trebuia sã aibã premiera pe 5 iunie 1989, iar cu câteva zile înainte de asta, eu eram în Germania. Primesc un telefon de la un secretar de partid, care spune: „Nu se mai þine premiera, trebuie sã mergi în audienþã la tovarãºul Ceauºescu. Vine Suzana Gâdea, Titus Popovici ºi dumneata”. La care eu am rãspuns: „Dacã nu se þine premiera, nu vin”. Toatã lumea a crezut cã Sergiu a fugit. Dar eu n-am fugit, m-am întors acasã. Am mai plecat o datã ºi am revenit pe 15 decembrie. Poate aþi auzit ºi de mine cã am fost pe la Revoluþie. Pânã la urmã, s-a dat drumul filmului pe piaþã în ziua Revoluþiei, pe 22 decembrie. Nu ºtiu cine a hotãrât asta, dar aºa a fost. ªi n-am fãcut nici o schimbare în film. Când am intrat pe 22 decembrie în birou la Ceauºescu, pe o masã erau dosare. Unul era al meu. În el, o scrisoare de 17 pagini scrisã de Titus Popovici lui Ceauºescu. O þin ca amintire. În ea arãta ce a scris el în scenarii ºi ce am fãcut eu. Deci mã bãga în rahat. A fost o mare trãdare.

“Îmi plac Radu Muntean, Mitulescu, Mungiu. Sus pãlãria! Le doresc succes ºi la fel de mult noroc pe cât am avut eu. Eu tot dinozaur râmân. Nu pentru cã vor ei sã mã facã, ci pentru cã eu m-am fãcut”, - Sergiu Nicolaescu, regizor

DE CE A RATAT HOLLYWOODUL

„În ultimul moment, m-au scos din avion”

Urma sã lucraþi la Hollywood, cu o mânã de actori celebri. De ce s-a încheiat povestea aceasta atât de brusc?
În 1962, am plecat prima datã din þarã, dupã ce americanii de la Columbia Pictures au cerut sã vin la Cannes sã mã cunoascã. Ei cumpãraserã un film de-al meu, „Memoria trandafirului”, cu 20.000 de dolari, ºi mi-au propus un contract. Trebuia sã fac un musical dupã „Visul unei nopþi de varã”. Între timp, au nãvãlit pe mine europenii, un neamþ mi-a propus filmul „Kampf um Romm” - „Lupta pentru Roma”. Apoi am iscãlit pentru „Dacii” cu francezii. Pe plan internaþional am regizat ºase filme. Dupã ce Ceauºescu aprobase colaborarea cu americanii la „Mihai Viteazul”, în ultimul moment, totul a fost oprit. Din vina cui? Îi aveam distribuiþi deja pe Charlton Heston, care a murit zilele astea, pe Elisabeth Taylor ºi Richard Burton, Orson Wells, Lawrence Harvey. ªi în ultimul moment, când plecam spre Paris, m-au scos din avion sã-mi spunã cã tot filmul se va face cu actori români. Titus Popovici mi-a spus atunci cã acest lucru s-a întâmplat în urma unei scrisori trimise de Mircea Albulescu. Bãnuiala mea e cã el a scris-o.

Mircea Albulescu a confirmat?
Mi-a spus cã n-a trimis în viaþa lui aºa ceva. Am confirmarea de la unii cu funcþii în Partid cã Titus ar fi scris-o.

Poate a fost vorba mai degrabã de orgoliul lui Ceauºescu, care voia filmul 100% românesc…
El ºtia cã americanii nu vor fi mulþumiþi de scenariu ºi vor vrea sã-l îmbunãtãþeascã. Iar el nu voia sã împartã scenariul ãsta cu nimeni. Titus ºtia cã eu nu fac concesii. Pentru cã el a scris, de pildã, „Adevãrul ºi puterea”, un film politic. ªi nu mi l-a oferit mie niciodatã. I l-a dat lui Manole Marcus ºi a ieºit un film adorat de Partid despre rivalitatea dintre Dej ºi Ceauºescu. A ºtiut cã nu poate apela la mine. El juca la douã capete, din pãcate. Însã rãmâne cel mai bun prieten al meu. Sunt douã pãcate pe care eu i le-am iertat.

Comisarul Moldovan, la pensie. «Supravietuitorul», ultimul film in care Nicolaescu va aparea in rolul care l-a consacrat

11.04.2008 (Gardianul)

Odata cu premiera de astazi a filmului „Supravietuitorul“, se incheie seria peliculelor cu vestitul comisar Moldovan in interpretarea regizorului si actorului Sergiu Nicolaescu. In aceasta ultima productie, Sergiu Nicolaescu l-a interpretat pe comisar la batrånete, iar actorul Petr Falc a fost varianta tånara a celebrului personaj.

„Supravietuitorul“ vine la o distanta de 26 de ani dupa „Duelul“, ultimul film din serie. Productia s-a filmat la Praga, Palatul Snagov, Teatrul Odeon, Casa Oamenilor de Stiinta, Studiourile MediaPro, iar din distributie fac parte actori consacrati ca Vladimir Gaitan, Ion Dichiseanu sau Jean Constantin, dar si vedete ca Loredana, Ileana Lazariuc sau Simona Patruleasa. Actiunea peliculei se petrece la sfarsitul anilor ’70, intr-un oras din Europa, insa exista si un al doilea plan temporal alcatuit din amintirile comisarului. Moldovan se intoarce, dupa ce a facut ani grei de puscarie politica, unde era obligat de catre un colonel sovietic, interpretat de Ion Dichiseanu, sa joace ruleta ruseasca. Cu norocul caracteristic, Moldovan a reusit sa scape de fiecare data de glont. Iesit din puscarie, fostul comisar intra intr-un circuit international de jocuri de ruleta ruseasca, organizate clandestin pentru o elita amatoare de spectacole extreme. „Acest episod marcheaza revenirea comisarului, actiunea e plasata prin 1978 – ‘80, undeva in Europa, si il vom revedea pe Moldovan cu amintirile pe care le are despre trecut si cu noua aventura pe care o traieste“, a povestit Nicolaescu. Din cauza acestei structuri, o parte din personaje apar în ambele perioade, ceea ce presupunea o oarecare asemanare între actori. Alaturi de George Mihaita a jucat fiul sau Tudor, care ii seamana foarte bine. Tanarul comisar Moldovan a fost interpretat de Petr Falc, un actor ceh, pentru care rolul din „Supravietuitorul“ a însemnat debutul în lungmetraj. Falc a povestit ca inainte de a-si interpreta rolul a vazut toate filmele lui Sergiu Nicolaescu in care il interpreta pe Moldovan, pentru a putea intra cat mai bine in pielea comisarului. „Sper ca peliculele pe care le-am vazut inainte de a incepe filmarile m-au adus cat mai aproape de jocul lui Nicolaescu“, a adaugat Petr Falc. Actorul si-a spus replicile in limba sa la filmari, dar a fost dublat de Nicolaescu. Acest nou film este realizat in stilul caracteristic lui Sergiu Nicolaescu, insa, dupa aparitia unui ceas la mana unui personaj din „Dacii“, regizorului i-au scapat, in realizarea acestei productii, cateva masini la care oamenii din anii ’70 nici nu visau, dar si sigla unei banci olandeze. Desi obisnuia sa lucreze cu actori consacrati, in „Supravietuitorul“, regizorul i-a ales si pe Lucian Viziru, Cristina Rus si Ileana Lazariuc, care apare dezbracata intr-una din scene.

Nicolaescu se apuca de regizat comedii

Pentru ca vrea sa readuca spectatorii in salile de cinema, Sergiu Nicolaescu pregateste o comedie. „Am dorinta ca in acest timp putin cat mi-a mai ramas sa aduc din nou spectatorii in sala de cinema“, a mentionat regizorul. In ceea ce priveste un viitor film cu Moldovan, Nicolaescu a spus ca este timpul sa se opreasca. „M-am vazut (in film, n.r.) si e bine sa ma opresc“, a spus zambind. Regizorul s-a laudat ca are la activ peste 60 de filme si a mai spus ca, pe drept cuvant, poate fi numit Dinozaur. (Theodora Stoica)

mda, pacat! nu era un personaj rau. un fel de dick tracy autohton. dar n-am inteles: vorbim de un film prost facut sau de un personaj nepotrivit? daca altcineva ar fi facut filmul ar fi fost ok?

Comisarul Moldovan nu-si supravietuieste lui insusi

11 Apr 2008 Alexandra Olivotto - Cotidianul


„Este primul film pe care l-am facut fara greseli“, a declarat Sergiu Nicolaescu despre noul sau film, „Supravietuitorul“, si nici ca se putea insela mai mult.

Desi ultima sa pelicula - care va avea premiera astazi de la ora 19.30 la CinemaPRO - este intitulata eroic „Supravietuitorul“, regizorul Sergiu Nicolaescu a declarat ca nu va mai realiza vreun lungmetraj cu comisarul Moldovan. Iar legendarul personaj n-a avut parte nici macar de un deces demn de renumele sau.

„Supravietuitorul“ este un manual de la A la Z care ilustreaza toate erorile pe care le poate comite un film, de la interpretari ratate - Nicolaescu joaca foarte bine pe linga prestatiile actoricesti comise de veterani precum George Mihaita (travestit in Kojak) si Vladimir Gaitan - si pina la erori logice in scenariu, trecind prin mizanscena anapoda si gafe de montaj si ajungind pina la sincronizare cu picioarele.

Asta pentru ca Petr Falc, actorul ceh care il interpreteaza pe comisar in tinerete, vorbeste cu vocea lui Nicolaescu, iar Lucian Viziru, cintaret la origine de felul lui, presteaza si el melodii cu coardele vocale ale altcuiva.
Cum acesta are insa un singur numar, mult spatiu auditiv (dar si pe ecran) ii ramine Loredanei Groza, ale carei cintece omniprezente ajung sa te faca sa crezi ca „Supravietuitorul“ e un muzical.

Scaparile acestui lungmetraj includ un autovehicul parcat care se „repeta“ in timpul unei urmariri cu masini, gafe de continuitate, de exemplu, comisarul se cazeaza la hotel, este condus in camera, dar nimeni nu-i inmineaza vreo cheie.

Modul lui Nicolaescu de a sugera ca actiunea se petrece „intr-un oras european“ este sa filmeze exteriorul Teatrului Odeon din Bucuresti, iar apoi, intre taieturi, sa insereze o imagine panoramica a Pragai. Nici nudul Ilenei Lazariuc nu face ca vizionarea „Supravietuitorului“ sa merite, dar poate ca el ii va aduce lui Nicolaescu cei 60.000 de platitori de bilet la cinema pe care a declarat ca ii asteapta sa ii vizioneze ultima creatie.

Comisarul meu: "Supravieþuitorul"
De-a uliii ºi vardiºtii

MOTTO: "«Supravieþuitorul» este capodopera filmului poliþist românesc!" - Grid Modorcea

Ce mult l-am iubit! Aveam paisprezece ani, ºi toate caietele mele de ºcoalã erau pline de desene cu Miclovani ciuruiþi printre lãzi ºi Moldovani durigându-se pe deal la Vãcãreºti. Recitam "Un comisar acuzã" replicã cu replicã, de la cap la coadã, ca pe "Cãþeluº cu pãru' creþ". Camera-mi era tapetatã cu afiºe de la "Nemuritorii" ºi coperte de reviste "Cinema", iar Relicvariul conþinea Sfintele Moaºte: scrisorica dactilografiatã care spunea:
Ai perfectã dreptare Miclovan
Trãieºte dar se numeºte acum Moldovan
Sergiu Nicolaescu
(Îi iertasem "dreptare" ºi "Trãieºte", ºi nu ºtiam cã fusese scrisã de Nuþu Cãrmãzan, care-i fãcea secretariatul.)
Evident, în recreaþii la ºcoalã ºi pe maidanul dintre blocuri, numai de-a Comisarul Moldovan ne jucam. ªi visam... visam... visam sã facem filme. Parc-am fi fost, cu trei decenii jumate în avans, novicii care fac uneori deliciul forumului CineMagia, cu mesaje gen "am 1 ideie super-tare & vreau so filmez kremi dai 1 sfat qm sa fak?" Sunt convins cã dacã tata era uns mãcar cu o alifie, douã, dacã nu cu toate, sã-mi ia ºi mie un aparat de filmat din-ãla pentru imortalizat þâncii când se ridicã de pe oliþã, aº fi comis-o.
Aº fi fãcut un film cu Comisarul Moldovan.
Nu prea ºtiam eu sã scriu scenarii pe vremea aia (de fapt, habar n-aveam - da sã nu ziceþi la nimeni!), aºa cã aº fi cerut ajutorul lui Adina de la scara trei, care nici ea n-are nici o treabã cu filmele, da' mutter a ei e ziaristã, deci cred cã ceva tot ºtie ºi ea - ºi, oricum, unde-s doi puterea creºte, ca mãgarul din poveste, care-a fost ºi nu mai este. Pe-atunci încã nu se fãcuse "The Deer Hunter", aºa cã nimeni nu ne-ar fi putut da nota 1 pentru copiat (iar "Il prezzo del potere", unde-am vãzut prima oarã ruleta ruseascã, a trecut cam neobservat). Ce sã mai vorbim de "13 Tzameti", în care-i ºi mai ºi, se joacã ruletã ruseascã încruciºatã - dar e clar cã nici de-aici n-am fi putut copia, nu numai pentru cã avea sã se facã abia-n 2006, ci ºi fiindcã în filmul ãla totul se întâmplã undeva-ntr-o pãdure, nici dracu' nu ºtie cum se-ajunge acolo, concurenþii primesc niºte numere prin poºtã ºi-s duºi pe cãi ocolite, nu care cumva sã-i miroasã poliþia. Noi am fi fãcut mult mai simplu, am fi pus toatã tãrãºenia moþ în centrul oraºului, într-un hotel de lux, ca la Marriott, într-o ditamai sala unde toatã lumea bunã stã ºi se uitã ºi pariazã, în frac ºi rochii cu pene de struþ - nu ca urâþii ãia neraºi ºi beþivi ai lui Gela Babluani. ªi ca sã nu zicã lumea cã suntem proºti, la sfârºit, am fi pus sã intre mascaþii peste ei, dupã formula "jãndarii ex machina". ªi-o rezolvam ºi pe asta.
Ca sã fie cât mai interesant, aº fi fãcut ca-n hotelul ãla sã se întâlneascã toþi, da' toþi care-au avut treabã cu Moldovan mai demult, ºi el nu i-a ciuruit. Ca sã parã mai natural, aº fi zis cã-i doar o coincidenþã. De fapt, eu aº fi vrut sã-i aduc acolo chiar ºi pe cei care-n alte filme au murit (cã aºa-i la film, doar actorii nu mor de-adevãratelea, se prefac numai), da' Adina mi-a zis cã nu, cã-i prea de tot. Da' pe Limbã tot l-aº fi adus. N-aveam nici o nevoie de el în film, nu rezolvã nimic, da-i simpatic ºi ºtie sã spunã bancuri.
Neapãrat, am fi bãgat ºi o scenã cu închisorile comuniste, cã se poartã... Auleo, nu, staþi - am încurcat epocile. Când ziceam c-am fi fãcut noi filmul ãsta? În 1974? Pãi atunci nu era voie. Mã rog, nici o problemã - cu sau fãrã episoadele alea de la Fãgãraº, tot aia e.
Tovarãºa de românã, doamna Fãlcuþescu, ne-a învãþat cã orice operã de artã trebuie sã spunã ceva - deci la fel am fi fãcut ºi noi. Pe toþi colegii, prietenii ºi vecinii care jucau în film, i-am fi pus sã spunã. ªi sã tot spunã. Mult. Adânc. Greu. Lemnos. Mai ales când vorbeºte eroul cu diverºi d-ãia negativi - trebuie ca ei sã-i explice ce-au cu el, ºi de ce vor sã i-o tragã (ãsta, sã tragã-n el), ºi aºa ºi pe dincolo, sã explice la fel ca tovarãºa dintr-a-ntâia cu þigãnuºu' ãla din ultima bancã, ãla care nu-nþelegea ºi pace de ce unu cu unu nu face trei.
Replicile astea, i-aº fi luat în film sã le spunã pe prietenii mei cei mai buni, cu care ne-am jucat frumos de multe ori ºi deci ºtiu cã ar juca bine. Mai ales pe Mihãiþã ºi pe Duþu - cã am învãþat de la tovarãºa instructor de la serbare cum sã-i pun sã joace ca sã iasã ºi mai bine decât atunci când i-a scos în faþa careului cã se bãtuserã-n baraca din spatele ºcolii, ºi s-a fãcut reconstituirea. La mine, ei ar fi jucat cu ºi mai mult talent, apãsat, gros, artificial - fiindcã am auzit eu cã arta nu copiazã viaþa.
Sigur cã aº fi vrut sã joace-n film ºi Sergiu Nicolaescu personal, dar mi-a spus tata cã el, la vârsta lui, n-ar sta el de vorbã cu niºte puºti ca noi - aºa cã l-aº fi luat pe colegul meu Fãlcuþescu*, fiul tovarãºei de românã (deºi el nu ºtie românã - e prea complicat sã explic acum de ce), cã tot zic colegii cã seamãnã cu el, ºi-n timp ce vorbea aº fi dat drumul la casetofon cu replici din filmele mai vechi ale lui Sergiu Nicolaescu, sã aibã aceeaºi voce. Cred cã ar fi reuºit sã-ºi miºte gura aproape la fel. Iar efectul, sã ai un copil vorbind cu voce de om mare, ar fi fost ºi mai interesant (cam la fel ca atunci când un om de treizeci de ani vorbeºte ca unul de aproape optzeci)!
Pe urmã, unde sã filmãm?
Aº fi vrut ca acþiunea sã se întâmple "undeva în Europa, în 1978" - dar cum pe vremea aia era regimul de odiossinistrã amintire, nu ne dãdea voie sã mergem, aºa cã am fi filmat tot, tot, tot, într-un, un, un loc din Bucureºti. Ca sã fie cât mai simplu. Noaptea pe-ntuneric, ca sã se vadã mai puþin maºinile ºi magazinele care pe vremea aia încã nu se inventaserã. Din când în când, bãgam câte-o imagine cu Dunãrea la Praga, filmatã de unchiul când a fost trei zile-n deplasare, ºi înþelegea toatã lumea.
Tot acolo am fi filmat ºi fugãririle cu maºini - am auzit cã e foarte uºor: pui mereu maºinile sã treacã pe aceeaºi stradã, ºi tu te muþi cu aparatul de filmat de colo-colo, aºa cã lumea crede, dacã nu e prea atentã, cã se fugãresc mult, prin tot oraºul.
Aº mai fi pus ºi niºte alergãturi pe acoperiº, cã-s foarte interesante. Filmate la fel ca-n filmele vechi cu comisari, ba chiar ºi mai încet, ºi mai grijuliu, aºa, pâº, pâº, pâº, sã nu cumva sã cadã actorii ºi sã se loveascã.
ªi prin cimitir - mi-au plãcut foarte mult scenele cu pac-pac prin cimitir din filmele vechi.
Ilenuþa de la C voia ºi ea sã joace-n film, ºi pentru cã e o tipã foarte sexy, ºi spectatorilor le plac scenele sexy, aº fi filmat-o în pielea goalã. Acuma, asta ar fi fost o problemã, fiindcã ei încã nu i-a crescut pãrul (acolo, ºtiþi dumneavoastrã unde), deci ar fi trebuit ca tovarãºa de la machiaj sã-i lipeascã pãr artificial, dar dacã pe urmã o vedea mama ei când fãcea baie ºi se prindea c-am filmat-o goalã? Aºa cã ce sã ne mai complicãm, am fi filmat-o aºa cum era. Oricum, din 1940 au trecut aºa de mulþi ani, cã nu cred cã mai þine minte cineva cã pe-atunci femeile încã nu se bãrbiereau. Cum nu mai þine minte lumea nici cum se coafau, aºa cã puteam s-o lãsãm pieptãnatã ca pe vremea noastrã - ºi acolo, când o omoarä, ca sã fie cât mai dramatic, puneam sã vinä doi: unu-i pune pistolu-n faþã ca s-o sperie, ºi-i zice "cucu!" da' n-o împuºcã, ºi al doilea vine pe la spate, "bau!" ºi-i taie beregata! (Logic!) Dupã care, Comisarul Moldovan fuge dupã criminal trãgând toate gloanþele în sus, pânä i se terminã, ºi atunci zice: "De data asta, ai avut noroc" ºi nu-l bate, nu-l ceartã, nu nimic.
Mai aveam un vecin care în tinereþe dãduse la regie, ºi el îmi tot explica despre "cadru", "unghiulaþie", "racord" ºi tot felul de minuni d-astea de care atunci auzeam pentru prima oarã. Nu cred c-aº fi fost în stare sã þin minte tot ce-mi povestea el, aºa cã pânã la urmã tot cum voiam eu aº fi filmat.
Încet.
Încet, atent ºi cu grijã.
Fiindcã graba stricã treaba.
Inclusiv la montaj. Aº fi dat ordin sã monteze cât mai cu cadre lungi, sã nu taie prea din scurt, ca sã rãmânã în film cât mai mult din ce-am filmat. Asta e mult mai important decât "ritmul", cum zic unii, de parcã s-ar crede la muzicã ºi dans.
A, da, la fix: muzicã ºi dans. Dacã bagi muzicã ºi dans, vin ºi mai mulþi spectatori - ºi cum eu aº fi vrut sã aduc spectatorii în sãli cu acest film, aº fi bãgat ºi niºte clipuri în el. Tot aºa, cu imagini luuungi ºi frumoaaase - nu ca la televizor, cã taie ãia þac-pac de nu se mai înþelege nimic. Mai bine prea mult, decât sã nu se-nþeleagã despre ce e vorba-n cântec.
ªi pe urmã, dãdeam filmul în sala de festivitãþi la ºcoalã, cu toþi prietenii ºi pãrinþii ºi bunicii, ºi le-ar fi plãcut la toþi, ne aplaudau ºi ne felicitau ºi ne dãdeau bonbonele, iar Unchiul Miticã ar fi zis cã e "o capodoperã".
ªi ce mult ne-am fi bucurat!...

...Aici ajunsesem cu visul, când m-am trezit.
N-am fãcut acest film! :(
Nu mai am paiºpe ani...
E 11 aprilie, A.D. 2008 - iar la Cinema PRO, chiar în aceste clipe are loc premiera filmului "Supravieþuitorul", de Sergiu Nicolaescu.
Oare cum o fi...?

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
11 aprilie, 2008, h. 19:00-20:47
Bucureºti, România
__________________________________________________ ____
* - Fãlcuþescu mi-era într-adevãr coleg de ºcoalã, dar nu semãna cu Sergiu Nicolaescu, ci mai degrabã cu o Omletã - de unde ºi celebra lui poreclã, perpetuatã pânã-n armatã. (n.Pb.)

haha, bvo elev columbeanu, ai 10 pt referat, da mi se pare mie sau ai cam copiat? :lol:

p lga cele spuse dspr film (detalii etc), mai adaug astea:
- casa lu cristian vasile/viziru e casa unui amic de-al meu, dp str plantelor; o sa-l intreb cit i-au platit kiria :P
- nu e filmat numa la praga - eu am recunoscut un 'aerial view' din florenta! (!)
- nu doar paru pubian lipseste lenutei, dar coafura ei e so nowadays! nicio femeie nu iesea in public asha p vremea aia - mai aproape d realitate (a epocii: anii 40) e coafura loredanei (kre NU s pupa cu anii 70!!)... c mai, e o varza-n capu femeilor alora... :lol:
- p vremea comunistilor, numaratoarea ruletei era 'crescatoare': 1,2,3 poc! 'undeva in europa', cind s re-joak ruleta ('imbunatatita', variatiunea goldberg 8) ), e cu countdown: 3,2,1 poc! sigur e o semnificatie ascunsa aici!