wow, my knight in shining armour!! mi-ai aparat onoarea sa-nteleg!? ambro, nu tin kestiile astea la mine: daca filmu tau e bun, il iau la anonimu; daca nu, nu!
(da sa-mi zici, totusi, pe mp, cine au fost mirshavii aia ;) )

poti sa mai astepti pin' la pensie: se pare k, fara proteza, e the best :P

Frate, deci si-a luat unu un tricou galben pe care scrie Maricon si omul nu stia ce inseamna. De aici a inceput discutia. Dezvoltam discutia pe mp, aici o tinem anonima.

asta-i CULMEA!
in 1-ul rind k 'maricon' e almodovar - nu eu.
in al 2-lea, toata lumea stie k (si) eu sint homofob - am si scris-o -, so what's the catch?

ontopic in inferioritate:
Vazut Muttter Courage in regia lui V.I. Frunza.
razboi, negot, fier, foc, plumb, moarte.
Ca orice spectacol marca Frunza-Grand, si acesta exceleaza prin complexitatea lui, fiecare element constitutiv (decor, costume, recuzita, muzica live cu orchestra pe scena) putand fi indelung disecat.
Exceleaza actorii din rolurile principale: Mutter Courage - Ildikó Jarcsek-Zamfirescu care, in ciuda varstei, il domina maiestruos in conflicte face2face pe tanarul (puternic si versatil) Boris Gaza (unul dintre actorii din timisoara preferati de frunza) in rolul Generalului, uimitor la randul lui in momentele de monolog cantat.
In rol secundar, ca fiul mic al mumei Courage, Radu Miodrag Vulpe, care face deliciul publicului fiind dat cu capul de tabla unei carute pana o indoaie, luand picioare in burta si fiind tras de par de colo colo (acestea fiind momentele in care chiar am avut impresia ca l-au lovit (tabla indoita nu putea fi trucata), fiind multe alte momente de lupta evident trucata)
Imaginile cu Mutter Courage intr-un cerc de flacari ghicind viitorul, Generalul cu monoloagele lui cantate purtand in maini si in cap flacari si cu o armura suspendata cuprinsa de flacari raman mult timp in minte.

Aseara, la Odeon: ªefele
Autorul: Werner Schwab
Regizorul: Sorin Militaru
Actori: Dorina Lazãr, Coca Bloss, Emilia Dobrin

http://agenda.liternet.ro/cronici.php?cron=sefele
- despre mizeria batranetii; m-a dus cu gandul la Pliuskin din "Suflete moarte"....prea scatologica totusi, nu m-a incantat, avea potential.
" <<Lume de rahat>>, într-adevãr: ªefele face parte din ceea ce critica a numit Fäkaliendramen".

http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...=134089#134089


Malvolio.

Este un personaj putin prea bazat pe accent, mimica si gesturi puternice (la alea nenaturale m refer) pentru a-l face extraordinar pe Chirila ca actor. un pic de suprafata (nu neaparat superficial) pentru gustul meu. Dar si mie mi-a placut de el in piesa, pot sa spun chiar destul de mult! (raman neajunsurile exprimate mai sus)

In schimb, Charles din Chirita of Barzoieni a fost pe nicaieri...poate nu a fost vina lui...spectacolul a fost pe nicaieri...numai cioace... :hmm:

Exact asta voiam sä spun si eu.
"Chirita" e un spectacol atât de prost, încât a fost al doilea, în peste 30 de ani de când väd teatru, care mi-a provocat un räu fizic. (Si din päcate, vina e în mare parte a lui Chirilä, care s-a implicat 50/50 cu Iarina în conceptia, regia si realizarea în ansamblu a spectacolului, pline de erori, iar la compozitia muzicalä a fost într-o fazä de neinspiratie cruntä.)
Personajul Charles i-a iesit, vorba ta, "de nicäieri". Ca interpretare, n-am avut ce sä-i reprosez. A jucat corect. Dar când corectul ästa stä pe o bazä... zero... poate cä singurul lucru care se poate spune despre el e cä-i "bun" - prin comparatie! In orice caz, nu are nimic care sä contrazicä, sau sä punä sub semnul îndoielii, ceea ce a dovedit performanta cu Malvolio.

"A fost odatä în Brooklyn"
Spectacol si rol foarte bune.
[Later-edit]: Scrisesem "Hollywood", din automatism (cum se regäseste si în räspunsul lui Supastar"). Abia acum (vezi data si ora edit-ului de jos) am observat. Mea culpa.


Malvolio:
(mä auto-citez):

"A fost odatä în Hollywood" nu l-am vazut. nu m pot pronunta.

imi plac cele scrise de tine, dar ma tem ca nu am vazut atata profunzime in malvolio. majoritatea detaliilor invocate de tine, mi le amintesc ca fiind de suprafata si unele chiar gratuite. Prin suprafata asta (din nou) nu inteleg neaparat superficialitate, doar un fel de exces de zel in a ilustra......de a exterioriza prea mult, in defavoarea interiorului...
prefer rolurile de compozitie care izvorasc mult mai mult din interior, chiar daca nu sunt exteriorizate atat de strident. Malvolio a fost putin prea strident pentru mine. cu siguranta stii faza cu "in teatru totul trebuie sa fie posibil si necesar"...... unele detalii de-a lui malvolio nu s-au simtit ca fiind necesare...nu erau suficient motivate....erau prea ilustrative...

acum sunt si eu pretios legandu-ma de fineturi.

oricum discutia nu era daca e un actor bun sau nu...pornise de la faptul ca eu nu il consider un actor extraordinar...Din tot spectacolul care mi s-a parut undeva peste OK, malvolio a fost CEL MAI OK... :)

Da, e foarte clar cä analiza ta e meticuloasä, si cred cä intervine si afinitatea personalä cu un anumit mod de a-l citi, scenic, pe Shakespeare - sau, în linii mari, pe oricare dramaturg.
Mä gândesc la observatiile pe care le-ai fäcut, si încerc sä constat dacä acum, o datä ce le-am citit, mi se trezeste starea aia de "hm... daaa... la asta nu m-am gândit, dar acum..." (prin care am trecut de multe ori, în cazul unor controverse similare). Nu... N-o simt. Sper cä nu caut involuntar sä-i gäsesc scuze cu orice pret (bazându-mä si pe faptul cä am o pärere funciarmente proastä despre Colceag), dar cred cä exterioritätile actoricesti ale lui Malvolio nu m-au deranjat, pentru cä tot spectacolul în sine are o conceptie destul de "spectaculoasä" - deci, toate elementele se armonizeazä.

Imi mai vine în minte un exemplu:
Ovidiu-Iuliu Moldovan e unul dintre marii nostri actori, care a atins apogeul în jurul lui 1980; ulterior, a cäzut într-o usoarä manierizare (nu gravä, ca-n alte cazuri - Iordache sau Albulescu, de pildä), dar mai mult decât atât, în nefolosire. Oricum, nu se poate spune cä "s-a värsat".
In 1981, cred, l-am väzut într-un "A douäsprezecea noapte" plin de gäuri si cabotinärii de regie (Anca Ovanez Dorosenco). A fäcut un Malvolio excelent, si foarte surprinzätor - cu niste elemente comice pe care nu le-am mai väzut la el, ca actor, nici înainte, nici dupä. Am fost foarte bucuros.
(In plan subiectiv: si Ovidiu, si Tudor, mi-s prieteni; dar la Ovidiu tin mult mai mult, ca om! Ne leagä niste amintiri, chestii... Mä rog, de-ale vietii.)
Ei bine, acum, dupä ce l-am väzut pe Tudor în Malvolio, amintirea rolului lui Ovidiu a ajuns, prin comparatie, de-a dreptul sä-mi displacä! (Deci, Malvolio-ul lui Tudor mi-a învins pânä si un subiectivism profund!)
Retinând cä personajul e abordat cu totul altfel, îl plasez, în linii mari, cam la nivelul Malvolio-ului lui Dinicä, în regia lui Andrei Serban (1991, parcä...)

"La þarã"
Autorul: Martin Crimp
Regizorul: Peter Kerek
Actori: Mihaela Sîrbu, Mihai Cãlin, Iulia Lumînare
Loc desfãºurare: Teatrul Act

Un cuplu la vreo 40 de ani, retras in linistea vietii rurale, pentru "a-si cauta fericirea".O atmosfera cehoviana, un text concis, replici scurte, din banalitatea lor razbat accente taioase; piesa simetrica.
Joc foarte bun al actorilor.

"Era menþionatã, cred, printre punctele pe care ºi le propunea Compania "Teatrul fãrã frontiere" nevoia unui spectacol ajustat dupã zilele noastre în care þipãtul, declamaþia ºi gestul retoric, adicã teatralitatea DE-ªÃN-ÞA-Tà erau - har domnului! -, aºa cum meritã, aruncate la lada de gunoi a istoriei teatrului. Deºi teatrul nostru e recunoscut încã pentru nostalgia cultivatã în faþa formelor îmbâcsite. Texte contemporane ºi o altã manierã de joc însemnau punctele cheie ale resurecþiei propuse de "Teatrul fãrã frontiere". Care se plia perfect pe platforma Teatrului ACT. Spectacolele care au urmat, Shape of things, iar acum La þarã, respectã ad litteram cerinþele dintâi." Cristina Rusiecki
http://agenda.liternet.ro/articol.php?art=1476

Ca vehiculele pe autostrada - Autobahn
de Codruta Popov

Radu Apostol, cunoscut, deja, pentru montarile lui incendiare, semneaza primul sau spectacol la Teatrul National Mihai Eminescu din Timisoara: Autobahn de Neil LaBute. Premiera pe tara si, tematic vorbind, premiera absoluta pentru publicul timisorean, pus fata în fata cu o formula inedita, un teatru al cuvîntului, un teatru mai degraba conceptual.
Sapte piese într-un act, în original, cinci în montarea timisoreana, povestile nu au, aparent, nici o legatura una cu alta. Practic, avem de-a face cu o incursiune (uneori de-a dreptul brutala) în tot atîtea masini ce ruleaza pe autostrada, de nicaieri, parca, si catre nicaieri, o incursiune care pare mai degraba un spot, luminînd la întîmplare soferi si pasageri.
În spatiul restrîns – claustrant?, confesiv? – al habitaclului, se recompun (cel mai adesea din monoloage) cazuri, situatii, relatii, sentimente: într-un cuvînt, povesti.
Conflictul dintre fiica toxicomana si mama labila, neputincioasa, exprimat verbal doar de cea dintîi, dar reflectat cu evidenta în tacerile celei din urma; reactia la violenta si "exercitiul" de maturizare fortata a adolescentului rapit de un pedofil; jocul de-a tortura psihica si sentimentala la care îl supune o chelnerita psihopata pe mult prea academicul ei iubit; agresivitatea macho-ista, mascînd porniri (sau chiar o relatie) de cu totul alt gen a amicului pornit sa razbune, împreuna cu prietenul lui (sau chiar împotriva dorintei acestuia) onoarea patata a celui din urma; în sfîrsit, istoria care da titlul întregului ansamblu – Autobahn – despre dilema (si moartea) unei mame adoptive care oscileaza între procesul de constiinta declansat de abandonarea fiului si suspiciunea de abuz sexual ce planeaza asupra tatalui.
"Colectia" de cazuri începe sa se contextualizeze, pe masura ce fiecare poveste creeaza, aluziv, o retea subtila, metatextuala, care începe sa le lege una de cealalta, ca într-un vechi si delicat ornament miniatural.
Si totusi, nimic nu poate fi mai dinamic decît acest spectacol în care jocul de scena este minimal, actiunea – mai degraba sugerata, lasînd teren liber, nestînjenit, Ideii. Masina – obiect al supliciului impus de proximitatea obligatorie, dar si al intimitatii – induce iluzia vitezei ca deplina libertate, iluzie pe care personajele lui LaBute o exprima cu obstinatie: "Poate asa ar trebui sa fie, sa trecem prin viata cît mai repede si în felul acesta nu mai ai timp sa suferi, sa regreti, sa superi si sa te superi. Sa fim asemeni vehiculelor pe autostrada. Poate în felul acesta vom fi mai în siguranta. Nu crezi?"
Masina cu cinci "identitati", creata de Alina Herescu pentru spectacolul timisorean, rulînd pe o autostrada care pare sa vina dinspre infinit si sa se îndrepte direct înspre publicul strîns pe scena – pentru ca , nu-i asa, Autobahn este un spectacol de o intimitate feroce – ofera spatiu pentru recitaluri actoricesti remarcabile: Irene Flamann Catalina, Ana-Maria Pandele, Cristian Szekeres, Eugen Jebeleanu, Sabina Bijan, Victor Manovici, Ion Rizea, Catalin Ursu si, nu în ultimul rînd, Traian Buzoianu îsi conduc publicul cu o naturalete si o asumare pe care, pîna la întîlnirea cu Radu Apostol, poate (cel putin unii dintre ei) doar si-o banuiau.
Autobahn este un spectacol puternic. Forta lui vine din nevoia de sinceritate absoluta a lui Radu Apostol. El pare sa traiasca avînd credinta ca totul este posibil, si asta cu pretul sinceritatii absolute. Indiferent daca ceea ce are de spus doare sau nu. Si spectacolul de la Timisoara dovedeste, fara nici un dubiu, ca aceasta este calea.
----------------------------------------------------------------------

am avut ghinionul sa dau de articolul asta pe liternet... ok, facem promovare la teatru (daca ar fi intr-adevar TEATRU), dar nu de catre proprii oameni...doamna Codruta Popov este secretar literar la Teatrul National Timisoara, bineinteles ca scrie de bine, doar e angajata lor... Mai rau e cand intri pe unul din cele mai mari site-uri culturale din tara si iti este dat sa citesc aceasta apologie, pardon, "cronica".....stau si ma gandesc: "Cate alte asa zise cronici sunt la fel de subiective ca cea in cauza?".... spectacolul fiind de felul lui prost!
Imi cer scuze pentru dezlanarea post-ului, dar sunt foarte nervos.....de parca nu-mi era deajuns sa stiu ca in tm e un teatru national de kkt, acu tre s citesc pupincureli pe liternet....
"Cronica" nici n-are rost sa o iau la puricat si sa o distrug, recititi doar ultimul paragraf:
"Autobahn este un spectacol puternic. Forta lui vine din nevoia de sinceritate absoluta a lui Radu Apostol. El pare sa traiasca avînd credinta ca totul este posibil, si asta cu pretul sinceritatii absolute. Indiferent daca ceea ce are de spus doare sau nu. Si spectacolul de la Timisoara dovedeste, fara nici un dubiu, ca aceasta este calea."

Fraze de genul asta scriam in compunerile de la limba romana in gimnaziu cand doream sa inchei impopotonat si apologetic o caracterizare sau un comentariu literar... nu comunica nimic! :sick:

Alta care e gresita si din punct de vedere al informatiei:
Iulia Popovici - in Ziua
tot despre Autobahn:
"Aici e, poate, marele gest de curaj al echipei din Autobahn - acela de a pune în scenã un spectacol incomod (încã mai mult, cãci e prima datã când se joacã, la acest teatru, cu spectatorii pe scenã, la jumãtate de metru de actori)"

La teatrul national din timisoara, s-a mai jucat cu publicul pe scena....au fost mai multe spectacole: cu cortina sus,public pe scena, si actori care traversau sala si jucau pe scena....cu cortina jos si atat actorii cat si spectatorii pe scena...
la teatrul german/maghiar, majoritatea pieselor se joaca la 1-2m de public.... a fost o piesa care s-a jucat chiar si PRIN teatru (scari, holuri, camere, etc. )


In alta ordine de idei, cronica de teatru este la pamant, chiar nu exista lume care sa zica "Da,dom'le! e un spectacol prost!" ? (poate alice georgescu cateodata).... in domeniul filmului vad ca se gasesc oameni sa spuna despre un film ca e prost ... chiar si in domeniul literaturii (aici poate mai rar din cauza unei selectii a cantitatii mari in care se scrie)....

si asta nu dintr-o dorinta de a nu trimite lumea la teatru...dimpotriva....dar cu mica atentionare: "e bine sa vezi si piese proaste!"

aud lume din mai multe orase....timisoara, cluj, bucuresti, iasi....care se plang de calitatea produselor teatrale....dar citesc cronici numai de bine....

exemplu concret: teatrul national din timisoara nu a mai dat un spectacol foarte bun (care sa rupa) de ani de zile.... astia tind sa confunde cultura cu untura!!! in tot acest timp, nu-mi amintesc sa fi citit o cronica cu adevarat obiectiva si sincera!

Cronica de Timisoara
 

Din pacate scriu cronici doar oamenii de teatru si din teatru. Nu si oamenii din public. Tu de ce nu iti spui parerea intr-o cronica pe LiterNet? Mi-as dori sa avem cronicari independenti pe LiterNet, oameni care sa scrie despre teatru si film si care sa nu fie inregimentati. Mi-as dori ca cei care merg la teatru sa vina si sa isi spuna parerea.

Scrie cronica, scrie despre situatia din teatru, scrie si trimite la mine si public. Si daca asta va dinamita Teatrul din Timisoara sau orice alt teatru din tara cu atit mai bine. E nevoie.

Daca stai pe margine si circotesti, o sa ramina cele doua-trei cronici pe LiterNet si parerea ta pe un forum, e drept frecventat. Si, din pacate publicul LiterNet nu va afla niciodata parerea ta. Si, probabil, nici cei de la teatru.

Abia astept sa lansezi provocarea, printr-un articol. Trimite si o sa public.

Cu prietenie,

Imi surade aceasta idee.... pastram legatura si daca e sa scriu ceva, iti voi trimite in maxim 10 zile sa vezi daca merita! multumesc!

sa nu putrezeasca topicul asta:
vazut KRUM de Hanoch Levin in regia lui Radu Afrim cu teatrul din timisoara.
un spectacol prost si de prost-gust.... cu dume de vacanta mare ..... public plin de ciobani care se cacau pe ei de ras la faze gen : "ce i-am mai framantat bucile lui aia!"...... afrim statea in ultimul rand si murea de ras... n-am vazut celelalte piese ale lui si nu-l cunosc, nu stiu daca radea k-i place piesa sau daca radea ca : "mama! ce teapa le-am tras la prostii din timisoara.... astora chiar le place cacatul meu!"

______________________________________________

am vazut azi un afis la operele complete ale lui wlm. sxpr. (sau ceva de genu asta kre se vrea cool).....
pe afis era titlul, numele celor 3 actori dupa care scria la fel de mare : (Varlam din telenovela "Lacrimi de iubire"").... cred k se referea la unul dintre actori, n-am de unde s stiu.....

de mega prost gust! de kkt! cum sa pui asa ceva pe fatada operei???
pacat ca e scris atat d sus, altfel imi faceam drum incolo cu o galeata de vopsea neagra intr-o noapte si rezolvam treaba!!! :x

La Bulandra-Izvor, "Cãsãtoria" de Gogol in regia lui Yuriy Kordonskiy.

Andreea Bibiri, Irina Petrescu, Mariana Mihuþ, Cornel Scripcaru, Rãzvan Vasilescu, Doru Ana, Ionel Mihãilescu, Victor Rebengiuc.

Am plecat oarecum frustrat de la acest spectacol( aveam asteptari foarte mari, mai multi oameni din bransa mi-au atras atentia asupra regizorului rus), cu sentimentul ca a lipsit putin sa vad o capodopera. Piesa lui Gogol este reusita, foarte amuzanta, actori au fost buni, cu prestatii excelente ale lui Razvan Vasilescu si Mariana Mihut. Prima parte excelenta, a doua a scartait in mai multe locuri( ca o echipa de fotbal autohtona, joaca bine prima repriza, in a doua intervine relaxarea). Vina apartine regizorului, care a sarjat pe alocuri, am avut sentimentul ca vrea cu orice pret sa provoace rasul, s-a coborat uneori prea mult, au fost si niste aluzii obscene nepotrivite. Un alt repros care i s-ar putea aduce este faptul ca a fost cam tragica uneori, nepotrivit....ok, sunt de acord ca in spatele rasului se ascunde amaraciunea etc...dar Gogol, alaturi de Creanga, mi se pare unul dintre putinii scriitori cu un ras sanatos, vesel, spre deosebire de Caragiale, Moliere s.a....in fine, a incercat o altfel de abordare a textului, per total mi s-a parut reusita piesa, voi merge si la alte spectacole ale rusului.

"Iisus a fost cel mai mare artist al omenirii, numai ca in loc de panza sau marmura a folosit oamenii" - van Gogh.

"The artist is the creator of beautiful things.[..] All art is quite useless" - Oscar Wilde.

Probleme de estetica, conditia artistului, ce este permis si ce nu, distrugerea barierelor....despre asta povesteste piesa lui Neil LaBute, "The shape of things". O tanara cu ganduri mari, pt care nu exista familie, religie, morala s.a, care traieste pt arta, incearca o sculptura neconventionala, folosind cel mai de soi material: carnea umana.
Textul a fost bun, o ironie retinuta, cu trimiteri la Kafka, Gide, Wilde( evident admirat de catre autor). Mihaela Sarbu este perfecta in rolul femeii sigure, constienta de forta sa, emanand senzualitate; restul actorilor, decenti (minus ªerban Pavlu).

Am observat in mai multe piese o tendinta spre ingrosarea personajelor, un fel de vulgarizare a lor, o trecere in registru superficial, probabil pentru a atrage mai mult public: oamenii vin sa rada, se simt bine 2 ore apoi pleaca multumiti de ei insisi, "s-au culturalizat" :sick: Si aseara s-a ras in hohote, desi piesa are o ironie fina, sarcastica...3/4 din public meritau biciuiti pana la sange pentru delictul de prostie, atentat la pudoarea piesei si amuzament tamp cu orice pret.
"Those who find ugly meanings in beautiful things are corrupt without being charming. This is a fault" ..acelasi irlandez pedofil si homosexual.

De asemenea, niste proiectii care nu prea isi aveau sensul, nu prea s-au integrat...muzica lui Marilyn Manson, probabil pt a impresiona marlanii cu pretentii sensibiloase.
Shape of things / Forma lucrurilor
Autorul: Neil LaBute
Regizorul: Vlad Massaci
Actori: Mihaela Sîrbu, Vlad Zamfirescu, Irina Velcescu, ªerban Pavlu
Loc desfãºurare: Teatrul Act

Gandul

La naþionalul timiºorean se lucreazã la un "megaspectacol" (Athenee Palace), care va deschide festivalul de dramaturgie româneascã. Sperãm cã nu va fi un ...megafâss. :)