Andrei Plesu are o savuroasa rubrica saptamanala in Adevarul literar si artistic.

Despre dieta la televizor

Telecomanda lui Plesu
de Andrei Plesu (2008-08-06)

Din cînd în cînd, pe diferite posturi de televiziune, sînt invitaþi experþi în materie de dietã. Mã uit cu mare atenþie, pentru cã silueta e una din utopiile durabile ale vieþii mele. Dar nu numai silueta. Dincolo de cura de slãbire, aspir la regimul sãnãtos, hiper-igienic, garant al tinereþii fãrã bãtrîneþe.
Pe de altã parte, sînt ineducabil. Ezit, de cînd mã ºtiu, între ascezã ºi lãcomie, între Yoga ierbivorã ºi Michel Onfray. Am încercat tot soiul de acrobaþii alimentare, de la Scarsdale la Montignac (cu încurajatoarea sa formulã „Mãnînc, deci slãbesc!"), am experimentat ºi excesul ºi (mai rar) inaniþia. Nimic! Drept care, urmãresc diet-etica televizatã cu interes, dar fãrã iluzii.
Rezultatul este în-sã paradoxal: cu cît vãd mai mulþi fanatici ai abstinenþei, sau ai feluritelor monomanii salvatoare, cu atît devin mai sceptic ºi mai pofticios. „Specialiºtii" nu reuºesc sã mã convingã: sînt prea siguri de competenþa proprie ºi de eficacitatea reþetelor lor.
Au un entuziasm inuman pentru înfrînare, o euforie suspectã a retenþiei. Se mobilizeazã cu toþii pentru a discredita plãcerea, avînd, în acelaºi timp, aerul cã îþi oferã bucurii ascunse, ºtiute numai de ei ºi de adepþii lor. Nu þin minte nume.
Existã ºi genul atletic, muºchiulos, care recomandã o viaþã sportivã, ºi genul famelic, uºor neras, cu o sclipire neliniºtitoare în ochi, care pledeazã pentru crud ºi fibros. Existã ºi medici propriu-ziºi, în general mai rezonabili, dar ºi personaje amfibii, pe jumãtate medici, pe jumãtate vraci, de la care te poþi aºtepta la orice. (Am vãzut odatã, pe inenarabilul OTV, o doamnã specializatã în teoria ºi practica clismei, ambele expuse frugal, cam în patru ore, sub privirile ghiduº-somnolente ale patronului Diaconescu).
Trec peste inconsecvenþele spectaculoase ale dieteticii moderne care, de la an la an, îºi modificã discursul, fãrã complexe: untul e cînd bun cînd rãu, vinul roºu e cînd mai bun cînd mai rãu decît vinul alb, untura e cînd bunã cînd rea, fructele cînd bune cînd periculoase, lactatele – cînd paradisiace cînd riscante, uleiul de mãsline cînd bun (pentru greci ºi italieni) cînd rãu (pentru continentalii nemediteraneeni).
Teoriile mi se par la fel de bezmetice ca ºi sfaturile concrete. Cineva spune, de pildã, cã a bea lapte dupã faza alãptãrii infantile (cînd suptul e legitim) e a face ceva contra naturii. Altcineva concede cã se pot mînca sarmale, cu condiþia sã fie nefierte.
Un mic dejun sãnãtos e descris în termeni, dupã mine, apocaliptici: bei, la trezire, un litru ºi jumãtate de lichid, dupã care înghiþi patru mere, douã pere, trei portocale, patru kiwi ºi douã banane! Nu pot decît sã anticipez o devastatoare colitã. ªi sã întreb, cu inocenþa copilãriei: de ce? Ce vor sã facã toþi aceºti experþi cu preþiosul timp cîºtigat prin auto-flagelare alimentarã? În cel mai bun caz, o sã trãiascã mult numãrîndu-ºi merele matinale.
La sfîrºitul unui film documentar despre dietã, am vãzut, cîndva, un þãran cretan de 92 de ani dezvãluind, laconic, secretul longevitãþii sale: „Nu mãnînc decît trei lucruri: berbec, brînzã ºi rachiu". „ªi cu vegetalele cum rãmîne?" „Alea sînt pentru capre!".

ha !!!
...apologia sendentarismului si derizoriu' oricarei diete sunt deja celebre... (pitoresti si melancolice) in filosofia imuabila a conului Plesu... -;
...imi amintesc cum, la capatul unui excurs despre binefacerile sportului, a conchis plictisit :
" in ceea ce ma priveste, dragii mei, orice miscare mi se pare un scandal"...

http://www.k2climb.net/news.php?id=17470

re: 'orice miscare e un scandal' :D

oricum, delicios (si personal) excursul. multumim herbert si silver_boy.

als cu un interviu amplu (aparut in Suplimentul de culturã) despre (cununia ºi divorþul) pe care le-a avut ( în calitate de "selector") cu festivalul Anonimul ...



De ce nu mai esti director artistic la Anonimul? Dar presedinte al juriului de scurtmetraje?

Director artistic n-am fost decit in acceptia multora, de fapt eram – cum scria in catalog si pe site, cu un barbarism perpetuat si la aceasta editie – "selector". M-a amuzat si am lasat-o asa: te agati de functii numai atunci cind nu ai un nume. De fapt, relatia mea cu directoarea executiva (Miruna Micu-Berescu – n.r.) ajunsese intr-un impas. Au fost sicane – unele pe fata, cele mai multe nu. A fost un email trimis unei institutii din strainatate, cu care colaboram, prin care i se atragea atentia ca, pe site-ul sau, CV-ul meu continea sintagma "selectioner Festivalul Anonimul"..., iar asta se intimpla cu 3 luni inaintea anuntului oficial privind expirarea "mandatului" meu.
Pe scurt, pe linga incompatibilitatile temperamentale, aveam proiecte si agende diferite – diferenta fiind ca directoarea avea pirghiile de a le duce la indeplinire, in timp ce eu trebuia sa apelez la ea. Coroborat cu frustrarea de a nu avea "final touch"-ul, asta m-a facut sa nu-mi mai doresc sa fac selectia. O spun foarte sincer: nu fac nimic pentru bani, fac un lucru atita timp cit imi face placere! (Colaboram foarte bine cu cele doua fete care se ocupau de scurtmetraje (Daria Pall si Arina Sturzoiu), dar ele au plecat imediat dupa editia de anul trecut. Ar fi savuros de intrebat de ce.)
Presedinte al juriului urma sa fiu (asa batusem palma la-nceputul anului, cind am avut o discutie cu presedintele fundatiei, si mi se confirmase la doua luni dupa), dar se pare ca – din nou – doamna in cauza nu a agreat aceasta solutie eleganta. Vorbim totusi despre cineva care a lasat totul balta si a plecat la Ministerul Culturii imediat ce am fost numit. Apoi a revenit si a luat problema in miini. A stiut sa se faca ceea ce eu nu doream: indispensabil(a). Dar nu-mi pare rau, pentru ca stiu ca, in ce ma priveste, n-am facut nici un compromis. Cam asta ar fi the short version.
Trebuie sa precizez ca am fost invitat insa in calitate de "oaspete", 3 zile din 6... Am refuzat aceasta onoare; prefer sa ma duc, in aceeasi perioada, la workshopul Aristoteles (pe care-l tot ratez in ultimii 3 ani, din cauza Anonimului), facut de oameni dragi mie: Cristina Hoffman si Dan Nutu.

Cum ti se pare juriul?

In cele doua editii la care am fost selectioner instituisem o regula: cistigatorul editiei precedente urma sa faca parte din juriu. Cum editia 2007 a fost cistigata de California Dreamin', eu l-as fi invitat pe Tudor Voican. Nu stiu cum se va descurca juriul de la scurtmetraje, 72 de filme este o cifra enorma – la Clermont-Ferrand se vad cam tot atitea intr-o sectiune, dar in zece zile! Il cunosc pe dl. Manov, care este un critic din Bulgaria – ne intilnim la toate festivalurile mari. Laura Vasiliu va avea ocazia sa faca ceea ce nu i-a fost ingaduit Aneimaria Marinca la editia 2007 – sa urce pe scena. Cit despre dl Zanussi, dinsul a venit de atitea ori in Romania incit aproape ca face parte din peisaj – pare ca vine la pachet cu staff-ul Festivalului B'Est...

Nu ti se pare frustrant, ca (fost) selectioner, ca unele festivaluri mai mici sint de fapt un fel de "daca doriti sa revedeti" ale festivalurilor de categorie A?

Categoric! Si mai face si ca munca de selectioner sa semene cu un joc de cuburi pentru copii. Paranteza: cind am prezentat Festivalul de film romanesc organizat de ICR Londra, toamna trecuta – cu Stephen Frears si Mungiu pe scena –, am glumit spunind ca a face o selectie de film romanesc, acum, este lucrul cel mai simplu din lume: pur si simplu, alegi premiile de la festivalurile mai importante! Dar un festival competitiv ar trebui sa fie o platforma de descoperiri. Problema e ca le descoperi tot la festivaluri precum Cannes, Berlin,Venetia, si pe urma constati ca tocmai filmele alea au fost premiate... E un cerc vicios.

Cum ar putea fi spart acest cerc?

Nu stiu. O solutie este aceea a TIFF-ului: o competitie numai cu filme de debut sau al doilea film. Acolo stii o regula. La Anonimul am incercat, in primul an ca selectioner, sa prezint numai filme "independente". Iceberg (un film belgian foarte original) a luat Premiul publicului, dar nu a placut unora dintre organizatori – de unde se vede ca publicul este, uneori, cu un pas inaintea celor care cred ca se pricep. In al doilea an, am adus mai multe filme cu "pedigree". Si asa revenim la cercul vicios pomenit...

Deci festivalul filmului independent nu mai este chiar asa independent?

Ca festival, este. Ca filme, mai putin.

Nu filmele fac festivalul?

In teorie. In practica, depinzi de ceea ce este disponibil. Anul trecut, de pilda, voiam foarte mult sa am Persepolis si Breath (al lui Kim Ki-duk). Nu s-au putut obtine, desi pe urma am vazut ca Persepolis a intrat pe ecrane, iar filmul lui Kim a fost prezentat la festivalul condus de Dana Dimitriu (B-EST – n.r.), unde a luat chiar Marele Premiu –, iar doamna care este director executiv la Anonimul a lucrat si pentru acest festival...
Problema, repet, este ca, desi a ajuns la editia a 5-a, Anonimul are inca un profil incert. Cind am fost numit, acum 3 ani, mi s-a dat mina libera sa fac un festival "dupa gustul meu", iar prima editie a mea (2006) a fost minimalista: fara nume/titluri mari, fara glamour. Invitata era "generatia asteptata" (de tineri regizori romani), deci era normal sa-i lasi avanscena. Dar am constatat ca, desi faceam selectia, nu mai aveam controlul: "s-a ales" – ca film de deschidere – The Wind That Shakes the Barley al lui Ken Loach, pentru ca tocmai luase Palme d'Or-ul. Eu vroiam, in schimb, Volver al lui Almodovar (care nu luase, desi este un film mult mai bun). La scurte, am separat fictiunea de animatie si film experimental, pentru ca stiam – din experienta altor festivaluri – ca cele din urma rareori au sansa unor premii. (La editia de anul trecut, din 18 titluri, juriul a avut 10 pe lista scurta!)
La a doua editie ca selectioner am propus – ca film de deschidere – Paranoid Park al lui Gus Van Sant (Gus insusi isi aratase disponibilitatea de a veni in Delta), caci filmul lui Van Sant mi se parea emblematic pentru ce ar trebui sa fie acest festival: o platforma a filmului independent. In schimb, ne-am trezit cu Ken Loach ("recuperat" dupa un an) in chip de invitat (face a face-ul cu publicul a fost un fiasco, idem intilnirea lui Loach cu Mungiu – care n-a mai avut loc) si cu documentarul lui Al Gore in deschidere. A fost si prima oara, in istoria unui festival cind un catalog se deschidea nu cu filmele din competitie (asa cum e normal), ci cu... "Programul paralel"! De ce? Pentru ca era facut de directoarea executiva. Ghinion, pentru ca An Inconvenient Truth, desi oscarizat, n-a dat pe nimeni pe spate: lumea pleca rinduri-rinduri de la el. Nimeni nu-si mai aminteste documentarul scolar al lui Al Gore, in schimb exista multi care-ti vor spune cit de tare i-au marcat filme ca Surghiunul, Flandres, London to Brighton sau Vier Minuten.

Se pare ca nu prea ne dam in vint dupa ecologie.

Normal ar fi sa fim ecologisti cu totii, mai ales in Delta! Dar conteaza si cum prezinti povestea asta. A parut asa, un simplu moft – ca o umbreluta de soare seara...

In 2006 ai fi deschis cu Volver, anul trecut cu Paranoid Park. Anul acesta?

Cu Entre les murs. E un film simplu, dar extrem de pasionant, semi-documentar, jucat, in intregime, de neprofesionisti! Si stii care e comicaria? Ca s-ar putea spune: pai uite – inca o deschidere cu Palme d'Or, nu? Ca sa repet un truism, nu premiul face valoarea unui film. De fiecare data cind am ales un titlu, nu m-am ghidat o clipa dupa premiile sale. Se intimpla insa, uneori, ca tocmai filmul care ti-a placut cel mai mult sa fie si premiat. Anul acesta, la Cannes, a fost unul din cele mai bune palmaresuri din istoria recenta a festivalului! Dar trebuie dat copy/paste pe oferta unui festival cum e Cannes-ul? Cercul vicios de care vorbeam... In mod normal, asemenea titluri ar trebui grupate intr-o sectiune necompetitiva – cum e "Supernova", la TIFF.

Pentru TIFF, Mihai Chirilov vede sute de filme inainte de a alege cele 12 titluri din competitie. Tu cite filme vedeai pentru Anonimul?

Toate – si niciunul! Anonimul, cum stii, vine dupa TIFF... Ce "descoperiri" poti sa mai aduci in aceste conditii? Preselectia la lungmetraje practic nu exista. Faceam o lista de titluri (deja vazute de mine prin festivaluri), asteptind confirmarile. Doar la scurtmetraje aveam preselectie in proportie de 50%, restul erau scurte vazute la Clermont-Ferrand etc. Pe linga problema "slotului" (Anonimul dupa TIFF etc.), mai e si problema celor cinci zile de vizionare. Cite titluri poti arata acolo? Nu-ti poti permite sa ai o sectiune, sa zicem, de filme premiate, caci atunci n-ai mai avea timp sa arati competitia. Asa ca introduci premiatele in competitie...

Deci am putea spune ca Anonimul este sabotat de locatie?

Intr-un fel, da: salile (3 la numar) sint performante, dar limitate ca locuri. Si nu poti arata una acolo, si alta in camping, ca nu e corect, mai ales ca publicul voteaza filmul preferat... Si mai e o chestiune: o cunosc pe Ludmila Cvikova, noul selectioner, am fost intr-un panel impreuna, este o persoana competenta. Dar ma-ntreb: oare nu mai exista, in Romania, un critic care sa poata face selectia? Irina Margareta Nistor, de pilda, a fost trecuta la "munca de jos" – adica la preselectie. Nu mi se pare foarte elegant.

Cornel Todea despre propria colaborare cu Securitatea
link:http://www.ziua.ro/display.php?data=...8-20&id=241626

permite-mi sa fiu suspect fata de declaratiile acestui individ dupa ce de saptamani bune citesc in catavencu despre el k a fost turnator si k din cauza lui au avut foarte multi de suferit. nu stiu daca asa e, dar sa vina el si sa zica: "da, am fost turnator, dar nimeni nu a suferit de pe urma celor scrise de mine pentru ca eu i-am avertizat si am incercat sa insel sistemul din interior" mi se pare dubios. :sleep:

WMOG
 

World's most owned guy: Levinator25

http://www.youtube.com/watch?v=FZ1st1Vw2kY

well done ea

Futu`i mortii masii ... pai mai merita aia sa traiasca dupa ce a facut asa ceva ? As ucide`o cu propriile mele maini.Doamne fereste! Nu am cuvinte!

http://www.realitatea.net/un-copil-d...te_335857.html

ma socheaza insistenta cu care mass-media relateaza aceasta stire fara a aduce informatii noi. Cand o aud la europa fm din jumate in jumate de ora, imi vine sa-mi iau campii :(

descopar pe liternet o serie de articole din cadrul scandalului ICR NY. nu ca n-ar avea dreptate in ce spui oamenii aia pe acolo, dar s-a ajuns la o situatie aberanta care culmineaza cu fraza de incheiere a unui domn Vlad Morariu: "Sper sã am ocazia sã revin asupra subiectului.".

NU! NU! NU! sper sa n-ai ocazia niciodata! that's not the point!

cred k intr-o varianta inconstienta si foarte perversa sunt destui intelectuali destul de rasariti care se bucura si ei ca au ce comenta la fel k retarzii aia de pe la antene!

intre timp, kanye west (de care nu prea au auzit intelectualii romani (k ei asculta numa mozart, nightwish si ac/dc) si daca au auzit de el il dispretuiesc in orice caz) pe blogul lui promoveaza de o mie de ori mai eficient CULTURA ROMANA:
Matei Apostolescu
Alex Dragulescu

eu unul nu auzisem de nicicare. primul imi place. al doilea mi se pare interesant.

ce tari linkuri.
nici eu nu stima de ei.
ma bucur ca se fac chestii de genul asta si in romania.

...excelent, excelent articol despre "bufonii regelui" semnat Florin Gabrea
urmaresc ( mai cu seama pentru prestatia inegalabila si carisma lui hurezeanu) emisiunea cu pricina...portretul schitat de F.G. celor cinci analisti ( si mai veseli, si mai tristi) mi se pare memorabil...

Fetele Cotidianului cu iahnie de fasole
(FLORIN GABREA)



In fiecare luni seara, chibitarii de oca�*zie, insetati de cunoastere si divertisment, au motiv de bucurie: la Realitatea TV se intruneste sfatul inteleptilor, cinci la nu�*mar, din trustul Realitatea-Catavencu. Cifra 5, o cifra grea de sensuri si sim�*bo�*luri, care, in reprezentarea ei fenomenala, usureaza binisor, dupa cum se poate lesne inchipui, saptamana de saptamana, buzunarele generosului proprietar de trust. Acesta nu se zgarceste si spera, in schimb, ca investitia sa renteze, intrucat, presupune el, cei cinci membri ai Con�*si�*liu�*lui Editorial al Cotidianului reprezinta sum�*mum-ul jurnalismului profesionist de te�*leviziune, de ultima ora: expertiza, obiec�*tivitate, elocinta, pasiune, stil, claritate si, imperios necesar, telegenie. Ecusonul de analist-comentator a fost aici impartit, la intrarea in sanctuar, fara parcimonie. O quinta valoroasa, imbatabila. O adevarata quinta royala. Ne-am ingadui, dintr-un im�*puls ludic, sa asociem pe fiecare dintre ei cu valoarea, in ordine crescatoare, a car�*ti�*lor care compun formatia de poker atot�*cas�*tigatoare: Decarul - Mircea Dinescu, Valetul - Adrian Ursu, Dama - Robert Tur�*cescu, Popa - Doru Buscu si Asul - Emil Hurezeanu. Se poate prezuma culoa�*rea lor comuna, aducatoare de noroc: trefla, cu cele trei varfuri infipte ca un tri�*dent in potul gras, imprastiat pe postavul verde-cenusiu al media autohtone, la care ravneste orice novice optimist - mo�*ne�*dele zornaitoare ale autoritatii, jetoa�*nele multicolore ale notorietatii si banc�*notele jumulite ale prosperitatii in galop. Patru dintre ei cred ca sunt idolii la care se inchina pelerinii audientei si, precum pes�*carul Santiago din nuvela lui Heming�*way, dorm linistiti si viseaza lei. Doar unul este insusi leul si viseaza la o alta jungla, care sa-l incapa si sa-l merite.

Decarul omniprezent si omniscient este chemat in virtutea inertiei, fiindca, fara el, quinta suprema nu s-ar putea con�*stitui. Nu are asadar valoare in sine, in ca�*drul formatiei, ci una contextuala. Portre�*tul lui pare sa fie materializarea urma�*to�*rului silogism: "Lumea este variata si in�*fi�*nita. Mircea Dinescu este un om de lume. Deci Mircea Dinescu este chiar lu�*mea variata si infinita, in fiintarea si concomitenta ei reflectare". De aici, aplom�*bul agresiv, insotit cel mai adesea de formulari pe un ton apodictic, fiindca nu competentele profesionale conteaza, ci rezonanta biografica si onomastica. Pri�*pit, umoral si excesiv de neprotocolar, Mir�*cea Dinescu exceleaza in oralitati stri�*den�*te, licentioase, si accente de o vulgaritate naucitoare, mai ales atunci cand, cu in�*�*ga�*duinta celorlalti participanti si in beneficiu propriu, exhibeaza copertile manualului de cuget golanesc si simtiri concupis�*cente, caruia i se dedica trup si suflet, revista de trista celebritate Plai cu boi, o mostra rara de misoginism maculator, prost gust si humor ieftin, de sorginte pau�*pera. Aici simtul negustoresc ancestral da cu tifla probitatii si acuratetii jurnalistice achizitionate in graba de la taraba unui bazar oriental. Cat priveste inchinaciunea in versuri, adresata Elodiei, la emisiunea din 25 august 2008, lipsita de cea mai ele�*mentara intelegere, discretie si empatie pentru persoana disparuta, ea naste in�*�*trebarea legitima: cum ar fi sunat versul de la urma, "ea ne face din cur cu ochiul", daca ar fi fost vorba de propria fiica, pierduta, precum Elodia, in neant sau sub pamant? Poate ca acest raspuns ar fi trebuit sa-l dea ceilalti patru jurnalisti, care, osteniti de atata analiza pertinenta, au izbucnit intr-un ras de circumstanta. Mo�*mentul recitarii a dat tonul unei rupturi brutale intre o emisiune serioasa de jur�*na�*lism aplicat, de care avem nevoie ca de aer, si balciul cenaclier de provincie. Za�*darnic isi rotea Gore Pirgu privirile lubrice in cautarea lui Pasadia si a lui Pantazi. La masa stateau doar niste umbre mute. Dar mondenitatea si hedonismul poetului, re�*ciclat in analist hazliu si gastronom au�*to�*didact, au salvat, la tanc, aparentele. Mir�*cea Dinescu a oferit, la sfarsitul emi�*siu�*nii, o reteta noua de iahnie de fasole.

Valetul pandeste atent si, format la scoa�*la CTP (Cuvantul trozneste si poc�*nes�*te), viseaza la o charisma in veci nein�*�*corporata, compensata verbal prin aser�*tiuni precise, dovedind o gandire rapida si asociativa. Expresia este glaciala si con�*ton�*denta, tradand nu doar rautate si ne�*par�*ticipare afectiva, ci si o latenta predis�*po�*zitie catre agresivitate. Adrian Ursu exem�*plifica cel mai bine opinia ca jurna�*lis�*tul incorporeaza trei intr-unul: detectivul, procurorul si judecatorul. Si toti trei sunt in�*�*�*tepeniti intr-un zambet fad, prafuit, ca al unei statui budiste, recent dezgropate.

Dama, aflata in pozitia de mijloc, nu com�*plet lipsita de o anume mladiere, in�*con�*stanta si cautare a reperelor certe, ati�*tu�*dini preponderent feminine, pornita cand�*�*va impetuos si promitator, priveste cand spre primii doi, mai mici ca valoare decat ea, cand spre varful formatiei, in speranta inhatarii excelentei profesionale. Ca multi alti colegi de generatie, Robert Turcescu, un adept infocat, la inceputuri, al scolii jurnalistice CTP (Cristian Tudor Po�*pescu), aspira, si el, dar cu putine san�*se, la statutul de "guru" al natiunii, precum mo�*delul sau de odinioara, ale carui sentinte cad cu zgomot semantic si ra�*man, pentru multa vreme, un punct de mirare si seductie. Histrionismul decarului il atrage in aceeasi masura ca si hiera�*tis�*mul rigid al valetului. Dar niciunul nu i se potriveste intru totul. Moale si relaxat, uneori, ca un causeur innascut, febril si as�*pru, alteori, Robert Turcescu pare in per�*manenta preocupat de dilema funda�*men�*tala, raspunzatoare pentru toate esecurile sau izbanzile umane: luarea deciziei corecte la momentul dat. In clipul pu�*blicitar al emisiunii Fetele Cotidianu�*lui, Robert Turcescu isi incruciseaza bra�*tele peste piept si isi salta, ostentativ si copilaros, barbia, incercand, parca, sa im�*pu�*na respect si recunoastere. Doar ca un statut nu se impune, ci se castiga.

Popa (Regele), nici batran, nici inte�*lept, nici bun, asa cum il arata imaginea tra�*ditionala pe cartea de joc, nu este in cautarea a ceva, el stie ce are, la ce a ajuns si catre ce se indreapta. Verbul, arma lui cea mai de temut, este la fel de efi�*cient, atat in presa scrisa, cat si in cea vizuala. Dintre cei cinci, Doru Buscu este cel mai putin telegenic, stangacia lui cor�*po�*rala este, de multe ori, evidenta. Pare mai preocupat de formulari, decat de rationamente, desi el doreste exact con�*tra�*riul. Nu isi simte prestigiul amenintat de primii trei, lumea lui e una a pozi�*tio�*na�*rilor solide, si nici nu ravneste sa uzurpe autoritatea piscului. Isi este suficient siesi. Trasatura stilistica si comporta�*men�*tala dominanta, cruzimea, a simtit-o pe propria piele Traian Ungureanu, intr-o emi�*siune de pomina, moderata de Robert Turcescu. Campion la terfelirea in noroi a unui coleg, prins el insusi in clestele unui embarras de choix, maestrul de cere�*mo�*nii isi imbunatatea ad-hoc performantele sadice, sub privirile admirative ale lui Tur�*cescu si neputinta descurajanta a vic�*timei.

Asul inchide quinta si o onoreaza. Emil Hurezeanu este tot ce are mai bun jur�*nalismul romanesc la ora actuala. Mai ales cel de televiziune. Cultura, eleganta, viziunea, cunostintele solide din domeniul politologiei si istoriei, precum si folosirea unei limbi curate si expresive fac din emi�*siu�*nile la care participa Emil Hure�*zeanu o adevarata sarbatoare. La Fetele Cotidia�*nu�*lui, unde se face politica inalta, cu iah�*nie de fasole si "sarmalute in foi de fita", Emil Hurezeanu nu isi are locul. Pen�*tru el ar trebui inventat un alt Banchet.

Daca as fi prietenul lui, mi-as permite sa-i spun: "Ia-ti desaga si toiagul si um�*bla!". Quinta ramasa descoperita s-ar pu�*tea oricand inchide cu vreun nouar de pri�*pas si, atunci, popa (regele) ar prelua pozitia cea mai inalta, manuind cu auto�*ri�*tate sceptrul si sigiliul trustului. Dar cum nu-i sunt prieten, eu raman neconsolat, iar el ramane, mai departe, sa gireze, din mo�*tive personale, o "tacla analitica" cu gust de iahnie.

A început sfârºitul lumii

http://www.adriangeorgescu.ro/2008/0...arsitul-lumii/
:lol:

slabut.
cliseu.

spune-i lui Georgescu

N-am "prins" din pãcate niciun volum din Fãnuº Neagu...
în schimb îl citeam "retrospectiv" ºi cu pasiune prin
"Almanahele" Literare din anii 60-70...avea o rubricã
permanentã unde scria un soi de prozã-poeticã a la
Turgheniev ºi unde fraza era întotdeauna lungã,
alambicatã,...plus foarte multe articole în Literatorul...en fine,
Fanus Neagu a fost / se stie / un inregimentat al fostului
sistem dar vorba bancului “noi nu de aia il iubim”….
textul de mai jos a fost publicat de Tuca, (
acu vreo 2/3 saptamani) la insistentele bardului,
satul peste poate de indecenta morbida a hienelor de presa ....


Dragã Marius Tucã,
În numele amiciþiei ce ne leagã,te rog sã inserezi
în Jurnalul Naþional aceste rînduri adresate multor
ziariºti sau reporteri din mass-media centralã,
tineri sau mai puþin tineri, dar toþi de o seamã
cu barbaria. O fac atît în numele meu, cît ºi al
unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu
ºi ªtefan Iordache, hãrþuiþi, ca ºi mine,
cu neruºinare tenace, de niºte condeie butucãnoase.

Vã e foame de moarte de ne cãutaþi prin
toate spitalele? Aºteptaþi-o cu încredere
în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit
la nici o întîlnire. Cei care nu mã credeþi,
puneþi mîna pe o lamã ºi ascuþiþi-o pe venele de la o mînã.
Straniu e faptul cã majoritatea dintre voi vor muri
fãrã sã se fi nãscut. Un scriitor german, Hans Fallada,
a scris un roman intitulat "Fiecare moare singur".
Mãcar pentru simpatia pe care o purtaþi scriitorilor
strãini – cei români de mult nu mai intrã în discuþie –,
încordaþi-va sã gãsiþi o explicaþie pentru lipsa umbrei
voastre pe copertele istoriei contemporane ºi lãsaþi-ne
pe noi în pace. Cred însã cã exemplul Fallada,
pe care l-am ales, nu e fericit, întrucît, dacã
vã mai spun cã tot el a scris ºi romanul
"Banii nu fac doi bani", aleluia!, voi,
care ºtiþi cã banii fac totul.

Da, sînt bolnav – cancer de prostatã
cu diseminãri –, mã tratez la Spitalul
Elias (mã opresc sã fac o plecãciune
în faþa medicilor, asistentelor,
infirmierelor ºi tuturor slujitorilor
acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni)
ºi nu doresc altceva decît sã mã lãsaþi în pace
cu nenorocul, suferinþa, spaimele ºi speranþele mele.
Eu ºtiu sã îndur, vîrsta m-a învãþat multe,
dar am o familie, rude, prieteni pe care-i
îngroziþi cînd mã îngropaþi a doua oarã
în decurs de ºase luni. Vã întreb: o faceþi
din pustiu sufletesc sau din cea mai elementarã
lipsã de conºtiinþã profesionalã? Apoi,
ce bucurie vã trezeºte suferinþa altora?
ªi, mai ales, pentru ce ne vreþi dincolo de dincolo?
Literaturã nu citiþi, prin urmare nici cãrþile mele,
la film nu mergeþi, la teatru nici atît. Îmi închipui
cu toatã sinceritatea cã nici de urît nu ne urîþi.
Atunci nu încape decît o singurã explicaþie:
sînteþi mînaþi cu biciul de patronii voºtri sã
aduceþi ºtiri ce sã sature aºteptãrile unui public,
de voi înºivã format metodic, de-a lungul timpului,
ca amator de telenovele imbecile,
senzaþionalism ieftin, erotism vulgar etc.

trist prilej pentru aceasta scrisoare revoltata...
textul e o mica bijuterie, care prinde exact,
in fraze scurte si precise, amatorismul si
nesimtirea aproape criminala din presa romaneasca,
care alearga dupa senzational si morbid...
Fanus Neagu nu este un scriitor pe care
l-am frecventat si cultivat - scrisul sau excesiv poetizat,
fara rigoare, fara o elementara constructie dramatica
(a se vedea asa-zisele sale romane) nu mi-a placut.
aici, in aceasta scrisoare, imi place.
ii doresc sanatate si putere de revolta.