Acum ca sa ma bag si eu, in opinia mea fiecare ne meritam soarta.
Ala ca l-a pulverizat acceleratul, ala ca s-a nascut orb + surd + mut + fara maini si picioare sau oricare alt om de pe planeta asta.

PS: Gigi Becali nu-si merita soarta, el trebuia sa ramana in varful muntelui si sa sufle in curul oilor;)

Cum sa'si merite soarta un nou'nascut care se naste diform sau cu cine stie ce probleme?Voi ganditi ce spuneti?
Sunt convinsa ca, daca, Doamne fereste, v'ati fi nascut voi cu o malformatie sau ati fi suferit un accident in timp, nici nu v'ar mai fi trecut prin cap asemenea ganduri.

Dar nu m-am nascut. Si eu imi merit soarta asa cum altul si-o merita. Asta e conceptia mea si daca e gresita tot a mea ramane:)

:))))) Doamne.Facem haz de necaz, dar e imposibil sa nu razi cand citesti asa ceva.

Daca e sa generalizam, probabil ca ne meritam soarta. Dar suntem atat de unici in felul nostru, ca e un pacat sa spui ca fiecare are ce merita. Si tot ajungem la cele spuse de mine...victimele colaterale :-<. Suntem egali in fata lui Dumnezeu si totusi pe pamant sunt atatea diferente intre noi. Unii au tot, altii n-au nimic. Degeaba stim ca in mormant nu luam cu noi posesiile materiale si ca sufletul conteaza, daca avem o viata de tot rahatul. Intr-adevar, imi traiesc viata dupa anumite principii si am grija de sufletelul meu :), dar pe langa asta mai am nevoie si de altele, ca tot omul. Toate se intampla dintr-un anumit motiv, but God knows ca de cele mai multe ori motivul e un mister total pentru mine. I believe in God, dar nu il inteleg mereu. Poate ca pacatuiesc cu asta, but hey, nu aspir la perfectiune, ci imi asum defectele.

Funny, Win :))!
Neah...in spiritul invataturilor crestine, pietonul o sa strige: "I'm alive! I'm alive!" :D.Teoretic, un bun crestin ar trebui sa vada partea plina a paharului. A dat masina peste mine, mi-am rupt niste oase, dar macar sunt inca in viata :)).

Eu stiam ca trebuie sa intoarca si celalalt obraz, deci ceea ce spune Windom e destul de " in morala crestina" , nu?

păi nu asta se zice la cartea sfântă? că fiecare primeşte ce merită? ăia buni ajung în rai, ăia răi ajung în iad.

a, pardon am uitat: copiii pătimesc pentru păcatele părinţilor. că aşa e drept. că dumnezeu e bun şi milostiv. cum zice vorba românească, bate şaua să priceapă iapa.

si copilul ala diform isi merita soarta... si nu plateste pentru greselile parintilor. plateste pentru insasi greselile pe care le-a facut in another life.

da, e usor sa spui, "sunt o victima colaterala". si mie mi-ar placea sa ma complac in situatia asta. sa spun, am o viata de kkt, pentru ca asa a vrut Dumnezeu si nu merit nimic din toate astea. Dar daca intradevar ar fi asa, nu as mai lupta ca sa am o viata mai buna. sa ies din mizerie. so, in tot raul si un bine. asta daca sti sa gandesti. daca nu, ramai la victimele colaterale si te uita soarta intr-o ghena de gunoi... >:)
asta e diferenta intre perfectionisti si cei care se multumesc cu ceea ce au. pentru ca, in fond, ideea asta cu "primesti ceea ce meriti" are un substrat mult mai adanc decat ceea ce implica aceste simple cuvinte. trebuie doar sa ajungi la el si sa il respecti intocmai. si atunci vei intelege... pardon, veti intelege. toti!!! ;)

Daca vorbesti despre o viata anterioara deja intri pe alte taramuri. Reincarnarea nu tine de crestinism ci de budhism , din cate imi aduc aminte. Asa ca nu prea merge treaba cu nou-nascutii.

no, no, no stai un pic Medicate... uita-te putin mai sus, ca e explicata si treaba cu vietile... atat de mine cat si de Pitbull... ;)

Nu-ti doresc sa ajungi mama unui asemenea copil. Trust me, daca s-ar intampla asta, l-ai vedea pe Dumnezeu cel putin temporar, intr-o cu totul alta lumina si intrebarea: "Cu ce a gresit el?" ar persista in mintea ta precum un vierme.
Oh come on, this is bullshit. Daca faci greseli intr-o viata, logic e sa le platesti in viata respectiva, nu sa platesti in prezent pentru greselile trecutului, care poate nici nu au existat. Nu cred in moartea propriu-zisa ca sfarsitul unei existente. Cred ca exista ceva dincolo de moarte, fiindca sufletul va ramane viu atata timp cat va exista cel putin o persoana care sa se gandeasca la tine. Nu murim, ci pur si simplu ne continuam viata intr-o alta forma si spatiu, intr-un loc fara adresa, dar la care putem ajunge mereu prin gandurile si sentimentele noastre. Cand cineva drag ne paraseste, o parte din el ramane cu fiecare persoana care l-a cunoscut si l-a iubit, pentru mine asta e reincarnarea - faptul ca acel om isi continua existenta prin noi, nu ca se transforma in furnica din gradina sau mai stiu eu ce vietate. El e acolo, dar in acelasi timp e si aici, cand dorim sa il simtim aproape.

Sa fii victima colaterala nu inseamna sa stai cu mainile incrucisate, asteptand sa pice din cer ceva, ci inseamna pur si simplu asta, sa fii o victima. Cum te descurci mai depparte, e alta treaba; daca alegi sa-ti plangi de mila sau daca incerci sa faci bici din rahat, transformandu-te din victima intr-un supravietuitor. De cate ori nu mi-am spus ce viata de rahat am?! Si totusi, m-am zbatut sa ies din el si inca ma zbat...poate ca nu-mi voi atinge aspiratiile in totalitate, dar macar o sa am satisfactia ca am incercat.

Paul, primim ce meritam atunci cand se face repartizarea Rai-Iad :D. Problema mea e ca nu primeste fiecare ce merita cat timp traieste pe pamant....

eu am un prieten foarte bun care i-a murit copilul..avea max 4 ani..de cancer localizat in encefal unde sunt majoritatea nervilor ...a stat 1 an de zile la spitalul oncologic cu el,a fost prin sua..spania..nici o sansa de operatie...nimeni nu a fost de acord pt ca stia ca moare pe masa de operatie..insa la cj l-a operat un geniu de neurochirurg dar a fost normal numai 6 luni dupa care a paralizat complet...s-a chinuit asa vre-un an de zile..nici nu va puteti inchipui cum..a murit...prietenul meu si tatal lui..a vrut sa doarma langa crucea lui asa de mult l-a iubit..a trecut cativa ani...au mai venit 2 copii...si e fericit...e adevarat ca nu l-a uitat si nici nu o sa il uite vreodata...si acum este un foarte bun crestin,merge la biserica,a facut un an teologia dar din mai multe motive a renuntat dar plangand..si stiu ca nu o sa renunte pana nu o termina...deci..omul se uita la trup...Dumnezeu la suflet...asa ca fiecare reactioneaza in diferite feluri la moartea celor dragi..dar el e un exemplu pt mine ca avea n-motive sa il urasca pe Dumnezeu dar dinpotriva il iubeste..concluzia?

nici atunci. conform aceleiaşi teologii "creştine". cine-i şmecher se descurcă...

da...sunt oameni si oameni dar merita sa invatam din experienta celor mai buni, nu neparat sa acuzam si pe Dumnezeu de ex...poate i-a fost copilului mai bine sus..a scapat de suferinta,putea sa il huleasca pe Dumnezeu...dar de ce urmam noi de fiecare date exemplele negative?cand exemple pozitive sunt o gramada?pt ca numai raul il vedem, binele niciodata...

@buticut. stiu ca mi-as pune intrebarile astea. In fond nimeni nu vrea sa aiba un copil care sa aiba anumite probleme... e normal sa te indoiesti de existenta lui Dumnezeu in momente de cumpana. Dar e important sa treci peste ele. In fond, El asta vrea sa vada. Daca poti sa treci peste ele. Am vazut foarte multe cazuri de copii care s-au nascut cu probleme la nastere. Si parintii nu au dat vina pe Dumnezeu. Au luptat pentru copilul lor si au reusit sa ii ofere o viata normala. Totul depinde de cum gandesti si daca reusesti sa ajungi in stadiul in care sa crezi cu adevarat in miracole.

cat despre faza cu plata in viata cealalta, eu cred ca lucrurile stau in felul urmator. Si acum iti voi spune din propria mea experienta de viata. Am cunoscut oameni batrani, foarte rai... care nu realizau cat de mult rau le fac celor din jur. Dumnezeu isi face datoria. In fiecare zi, le da un semn. Le arata ca nu e bine ce fac. In schimb, ei nu vad... asa ca nu ramane decat sa plateasca dupa moarte.

in alta ordine de idei:
nu zic ca nu mi-e mila de copilasii aia. As fi de gheata daca as spune asta. Si nu sunt. Imi pare rau de fiecare care il vad ca are probleme... si din pacate, vad tot mai multi in ultima vreme. Daca pot sa ajut, ajut. Daca nu pot, sper ca se va rezolva cumva. E de datoria noastra sa ne ajutam unul pe celalalt... insa, daca la sfarsit, cu tot ajutorul din lume, copilul nu se reface... deja nu mai depinde de noi, si e clar ca ceva nu e bine...

uite... sunt multi copii care au ajuns la tv. Au fost ajutati iar acum sunt bine. Multi, insa, au ramas in anonimat. Isi duc viata de pe o zi pe alta si se tarasc... exact ca un vierme, cum spuneai si tu. E vina lor? Da... e vina parintilor? da... nimeni nu ii poate ajuta daca ei nu cer ajutorul...


spuneai ca nu primim ceea ce meritam pe pamant... da-mi, te rog, un exemplu de persoana care nu a primit ceea ce a meritat. sau si mai bine... uita-te putin la tine: apoi intreaba-te: "nu primesc ceea ce merit?"

cred ca raspunsul il stii deja... eu cel putin, il stiu.

Bebelusii din Giulesti. Meritau o viata. Au primit-o?!

trebuia sa se intample si asta la un moment dat... pentru ca oamenii sa se trezeasca la realitate si sa realizeze ce sistem defectuos este cel al sanatatii in Romania.

Nici eu n-as da vine pe el, dar in cazul meu e mult mai simplu motivul. Apropo, am avut o polemica cu 4 prieteni pe tema asta, toti credinciosi si toti au vrut sa-mi arate ca atunci cand voi avea nevoie voi incepe sa cred in Dumnezeu, ca asa au patit si ei, cand au trecut prin momente grele au avut nevoie sa creada in ceva. Oare oamenii de care vorbesti tu mai sus nu simteau nevoia acelui ajutor psihic?


Si in experienta ta de viata doar ai vazut ca oamenii batrani pot fi si rai sau chiar ai vazut ceva care seamana cu un minim argument in a-ti sustine afirmatiile? De exemplu i-ai vazut ajungand in iad, platind dupa moarte? Sau poate ai vazut semnele care le-au fost date zilnic... de fapt imi retrag ultima idee. Neved underestimate a believer, signs are everywhere...

Asta mi-a adus aminte de http://www.youtube.com/watch?v=RVFpjj594IQ



Modul asta de gandire arata cat de gretoasa poate fi credinta uneori. Saptamanal ma duc si ma scald intr-un miros puternic de formol combinat cu aroma de cadavru si greata de acolo nici nu se compara cu cea provocata de astfel de idei tembele si absurde, cu care nici macar nu sunteti de acord in interiorul vostru, dar le scoateti pe gura cu intentia stupida de a explica credinta care va ajuta pe voi sa va simtiti mai impliniti.


Kubrick nu a primit Oscar-ul pentru regie! Chestia cu "nu primesc ceea ce merit?" poate fi intrepretata atat de usor in mii de feluri incat sa se potriveasca cuvintelor tale. Cu atat mai usor poate fi intrepretata de o persoana religioasa...

tot ce pot sa spun despre postul tau, Liviu... e ca m-a amuzat teribil clipul... =))
(asta era intentia, nu? sa amuze... nu? :-S )

Faptul ca cineva n-a gandit si a pus aparatul ala pe dupa nu stiu ce dulap nu prea spune mare lucru despre sistemul sanitar. Din atatea argumente ce puteau fi nascocite pentru situatia asta probabil exista cateva zeci mai bune. Cat despre sistemul nostru sanitar cu totii am realizat de mult timp ca era defectuos, nu aveam nevoie de Dumnezeu sa ne dea un semn prin care sa omoare cateva vieti care meritau cu siguranta asta. "Ha evil babies! Thought you got away with it?! Maybe in your previous life, but not in this one!" Ah stai ca de fapt nu Dumnezeu i-a omorat, el a dat un semn chiar prin noi, noi am omorat bebelusii, care oricum meritau sa moara pentru ca plateau pentru alte pacate mai vechi, deci Dumnezeu n-are nici o vina. Sincer, poate deveni mai penibil de atat?!

Daca tot crezi cu atata indarjire in ceea ce spui, nu ti-ar conveni sa fii tu semnul ala pentru sistemul sanitar? Sau poate persoana la care tii cel mai mult? In primul caz ai scapa prea usor, daca semnul ar fi o persoana foarte draga tie ai avea ocazie sa vezi ce pacatoasa a fost in viata ei anterioara.


Asta si partea cu greata. Faptul ca nu ti-a trezit nimic partea respectiva ma face sa :-& Damn, too late, ma duc sa ma spal...