ªtefane cauþi mult ºitirile astea, sau pur ºi simplu ai niºte filtre/ macro-uri care fac asta, automat?! :D

secretul meu se cheama feed reader :P

Nici nu-i de mirare, tipu-i bun (nu cä mi-ar fi chiar oarecum amic, ci pe bune).

Chestia a aparut si in evz de azi.

http://www.evz.ro/articole/detalii-a...i-sub-centura/

si un articol la marele fix despre parasutele care au devenit Pacino si deNiro

Cred ca sunt 2 actori care nu mai au nimic de demonstrat asa ca au tot dreptul sa aleaga sa faca si filme mai usoare .. comedioare sau thriller`uri atata timp cat le face placere chestia asta.

haha, very funny - asta dspr pacino a zis-o si la premiera 'tineretii...', la buc, atunci nu stiam k marele alp = so stingy :lol:

de Herta Muller aflam intaia oara din revista Letrre Internationale , pe la jumatatea anilor 90...de atunci am citit tot ce-am prins prin publicatiile culturale ( fragmente de proza , foarte multe interviuri, etc)
E, printre altele, si singurul autor de origina romana nominalizat la premiul Nobel ...(in anii 80 a fost interzisa, trimisa la reeducare... uhhh, in ce lume neverosimil-obtuza am trait...
Sunt cateva autoare pe care le indragesc mult, Adriana Bittel, Simona Popescu, Gabriela Melinescu, Nora Iuga, Ileana Mãlãncioiu...printre ele, si Herta Muller, despre a carei vizitã, domnul "Pleºa" ( vezi mai jos) scrie in editorialul din Dilema...
( asta cu domnu Plesa m-a distrat teribil, mi-a adus aminte de telefonul dat la redactia Humanitas de o doamna respectabila care a intrebat, cât se poate de politicos, daca isi poate procura direct de la editura volumul " Despre Ingineri" ...-: )))



Andrei PLEªU | nici aºa, nici altminteri
Riscul de a fi (fost) român

Herta Müller a venit din nou în România. De ce vrea Herta Müller sã vinã, din cînd în cînd, în þara ei de baºtinã? Succesului pe care îl are de multã vreme în Germania ºi peste tot în lume, nu þine, probabil, cu tot dinadinsul sã-i adauge cîteva aplauze dîmboviþene. A luat toate premiile care se puteau lua, a fost subiect de monografii compacte ºi materie pentru sobre teze de doctorat. A fost propusã de nemþi pentru Premiul Nobel. Ce sã caute în România? Cei mai mulþi ºi mai buni prieteni ai ei nu mai sînt aici, iar suflarea autohtonã, sufocatã de urgenþe, scandaluri ºi conflicte intestine, nu se înghesuie sã o trateze sãrbãtoreºte. ªi totuºi ea vine. Probabil dintr-un soi de amor nevindecabil, din dorinþa de a revizita cearcãnul de pãmînt în care era sã-ºi lase oasele, pe vremea disidenþei bãnãþene. E intensã, melancolicã ºi necomplezentã, cum e întotdeauna. E bine primitã? De admiratori, prieteni ºi douã-trei instituþii, da. Dar existã ceva în alcãtuirea generalã a patriei, care n-o poate absorbi. Ceva care o împinge înapoi, spre penumbrele anilor ’80, spre hãrþuielile rudimentare ale vigilenþei poliþieneºti, spre mirosul acru al þãriºoarei, mereu gata sã te pedepseascã dacã o creditezi prea tare.

Am ales un hotel nepretenþios, dar decent, din zona Moºilor. Herta putea, astfel, sã vinã la NEC pe jos, în cîteva minute. A doua zi, doi jurnaliºti au venit sã-i ia un interviu. La hotel, în lobby. Au vrut sã-i facã ºi o pozã, cînd, dintr-odatã, ºi-a fãcut apariþia un bãiat pãtrat de sus pînã jos, care a încercat sã le smulgã aparatul. Fotografiatul interzis! „Aºa e peste tot în lume!“ – scanda, competent, individul cu pricina, presupunînd cã cei din jur, Herta mai ales, tocmai au venit din provincie. S-ar fi zis cã o cazasem pe invitata mea într-un obiectiv militar. În final, insul cu interdicþia a reuºit sã sperie pe toatã lumea. Am încercat sã vorbesc cu patronul, dar n-am ajuns decît la nivel de recepþie, unde o doamnã care nu mã scotea din „dl Pleºa“ încerca sã-ºi cearã scuze. Mai tîrziu, un prieten comun venit sã o salute pe scriitoare a rugat sã fie anunþatã în camerã cã a sosit. I s-a cerut, prompt, sã completeze o „fiºã de vizitã“! Prietenul a mai observat cã, pe drumul spre hotel, a fost însoþit „discret“ de cineva în cãmaºã albã care, apoi, a zãbovit cîteva clipe la recepþie, rãsfoind, aferat, ziarele. Mangafaua a continuat sã-l urmeze ºi dupã ce, cu Herta împreunã, au ieºit la plimbare. Am decis sã renunþ la serviciile hotelului ºi sã o invit pe stupefiata clientã într-o camerã de la NEC. În ziua urmãtoare, directoarea noastrã a luat legãtura cu managerul „stabilimentului“, care a dat de înþeles cã majoritatea hotelurilor de mici dimensiuni sînt „servite“ de o indefinibilã reþea de „experþi“, de acelaºi calibru ºi de aceeaºi obedienþã ca ºi amicul care pãzea lobby-ul de fotografi.


N-am avut niciodatã pasiunea scenariilor ºi m-am ferit sã supraapreciez vigilenþa, eficienþa ºi capacitãþile machiavelice ale vechii Securitãþi. Nu cred, nu vreau sã cred cã Herta Müller prezintã încã vreun interes special pentru „sistem“, fie cã e vorba de bãieþi vechi sau de urmaºii ºi urmaºii urmaºilor lor. Cred cã e vorba de reflexe cretine, de inerþii triste, de tembelism ºi de prostie. Cred cã e vorba de hotelieri care, avînd de ales între muºterii ºi felurite reþele interlope, încã aleg reþelele. Nici pînã azi nu mi s-a dat o explicaþie plauzibilã pentru chestia cu „fiºa de vizitã“, un document de care n-am auzit niciodatã. Regret, oricum, cã toate astea i s-au întîmplat tocmai Hertei Müller, care trebuia, mai curînd, sã fie ajutatã sã uite. Ea se confruntã, în continuare, cu riscul de a fi (fost) român, cu arbitrarul unei þãri încã neaºezate, cu neprofesionismul unor ziariºti care îþi pun în gurã ce n-ai spus (cãci n-a fost scutitã nici de asta, dupã cum o aratã un interviu din Evenimentul zilei), în sfîrºit, cu durerea de a fi împiedicat sã regãseºti þara din care ai plecat, într-o versiune primitoare, calmã, îmbunãtãþitã. Sper, fãrã prea multã energie, ca Herta sã ne viziteze în continuare. Sper sã o pot convinge, într-o bunã zi, sprijinit în baston, puþin surd, miop ºi ºubred, cã România e, totuºi, frecventabilã, cã, aºa cum îmi spunea cîndva profesorul Ion Frunzetti, e ceva de iubit aici, în ciuda tuturor aparenþelor.

wishful thinking: nu e nimic d iubit - decit dk esti masokist...

totul e o mascarada. Plesu vrea sa-si maskeze deficienta de organizare de care a dat dovada. oricum, NEC-ul condus de fiica lui Leonte Rautu mi se pare o blasfemie.

nu cred ca e o "mascarada". e o reactie de stupefactie, bine garnisita stilistic. admit totusi ca n-au cercetat prea mult sa afle ce "obiceiuri" are acel hotel si ce fauna trece pe acolo...
pe de alta parte, Herta Muller e un caracter cam aspru, crispata si cabrata mereu (inteleg, are motive - securistii au terorizat-o psihic multi ani...). la noi multe lucruri se "limpezesc" cu o gluma sau... cu o injuratura. poate ca Herta a mai uitat din obiceiurile locului...

marx, m-ai facut curios cu fiica lui Leonte Rautu...

scenaristul lui "seinfeld" si producatorul lui "sub pamant srl", "futurama" si "david letterman show" se judeca la Iasi :)

http://www.ieseanul.ro/saptamanal/ve...a-iasi-2593664

pt k gindesti comunist :sick:

nu dragule, tu poate gandesti inocent sau ai si tu niste trese, precum aia din gds.

mai marx, de ce acuzi global, in stil marxist?
spune, daca stii, cine are trese la GDS?
am multi cunoscuti si prieteni acolo- oameni de buna calitate, asa ca te sfatui sa fii mai explicit.

si inca o intrebare: ce te face sa cauti mereu scandal?
esti doctor, tre' sa stii ce declanseaza mecanismul.

nu cred ca nu esti o persoana informata. sau poate doar vrei sa-ti protejezi micii idoli de paie la care te inkini livresc. este arhicunoscuta desconspirarea lui sorin antohi, membru fondator gds, si mai sunt si altii cu pete rosii in trecut, care brusc, dupa 89, s-au lepadat de eczemele purpurii, mimand "sangele albastru" al dizidentei.

este naucitor cazul lui andrei plesu, benefeciar a doua burse in germania federala, in perioade diferite, ultima alaturi de vajnicul proletar al filosfiei - gabriel liikeanu, si apoi pregatit pt dizidenta la tetcani, la o casa de creatie scriitoriceasca. well, ce-a facut plesu in vara lu' 89 la tetcani? s-a intalnit cu iliescu si magureanu, dar kestia asta trebuia sa ramana o cina de taina, dar au ciripit unii si fapta asta a ajuns publica printr-o carte despre revolutie scrisa de radu portocala (dizident autentic, provenit dintr-o veke familie aristocratica de origine greceasca, bunicul sau a fost ministru liberal si puscarias la sighet; plecat in franta via grecia, unde a devenit un cunoscut jurnalist). plesu, om de arte grele liberale nu a vrut sa admita aceasta desconspirare si l-a acuzat pe radu portocala de "deflorare" a imaginii sale publice. dar hopa, a aparut un martor incomod, un martor neutru si kiar ocular: publicistul si criticul de arta tudor octavian care era in acea zi de august '89 kiar la casa de creatie din tetcani. bun, de ce s-a intalnit plesu cu iliescu si magureanu e lesne de inteles, dar de ce vrea sa ascunda asta?! nu a fost el ministru culturii aproape 2 ani, inclusiv pe timpul mineriadelor, sub iliescu?
continuarea povestii e stiuta: patapievici a intrat in conflict cu radu portocala, care intre timp devenise sef la icr paris, iar aceasta si-a dat demisia, iar plesu l-a atacat pe tudor octavian reamintindu-i ca a lucrat cu paunescu la "flacara". fassss.

so, cine mai crede ca ai nostri 'telectuali de dreapta, care mai mimeaza si inocenta + filosofia, kiar sunt autentici, isi poate dormi in continuare somnul ratiunii.

morala: daca esti un anticomunist autentic, gen radu portocala, nu te incurci cu ramurile putrede & contemporane ale stalinismului.


dragule, incearca sa intelegi ca a polemiza nu inseamna a face scandal.

marx, te banuiam cu mai mult spirit critic.
nu trebuia sa reproduci aici "spiritul" articolelor publicate in "Ziua" lui Sorin Rosca Stanescu - informator al securitatii (a recunoscut chiar el) si diversionist dovedit...
faptul ca il numesti "Liikeanu" pe Gabriel Liiceanu, asa cum faceau cei de la "Ziua", te descalifica...
subiect incheiat din partea mea.

pt. marx de la craiova:
:sick:

lasind la o parte scoaterea d la naftalina a povestii cu tescaniul (kre, k orice vine via 'ziua' lu rosk-stanescu, pt mine e suficient sa nu cred o iota pt k pute d la o posta a propaganda :sick: - & kre demonstreaza, INK o data, k 'baietii cu oki albastri' t pot 'face' in cont, oricite dezmintiri ai da, p principiu: calomniati, calomniati, tot va ramine cva...), c nu inteleg eu (vba vine) e cum s-a ajuns d la 'cazu' ank oroveanu la celelalte!?
probl era: c relevanta are (pt orice om cu discernamint, luciditate & bun simt) faptul k ank oro e fiik lui leonte rautu?? sa-nteleg(em) k trebuie pusa la coltz, p coji d nuk, pt vina parintelui ei? scoasa din viata publik, k 'pedeapsa'? descalifikta - profesional - pt k tatal sau a fost cine-a fost, deci ea are 'dosar prost'??
cu astfel d mentalitate, ne-ntoarcem in trecut (anii 50) galopant... :((

cit dspr radu portocala - ac kestie: intimplator avem amici comuni, dar faptu k este dintr-o 'veke familie' etc etc nici nu-l scuza, nici nu-l acuza a priori: e direct raspunzator d faptele & vbele sale - p modelu (dk tot s-a adus k 'argument' vekimea familionului) balaceanu-stolnici... aud? ;)

de unde reiese ca am "reprodus" din ziua? am citat f clar sursele: "Autopsia unei lovituri de stat" (1991) de Radu Portocala si (de)pozitia lui Tudor Octavian.
si n-am naivitati de genul sa-i cred pe cei "insemnati" care-si poarta razboaiele pe fatza, condotieri-condeieri gen rosca-stanescu sau tatulici.

o poveste cu talc spune ca Hrusciov a fost sfatuit sa faca ceva pt a salva credibilitatea sistemului. "Ce?", intreaba el. Sa ne asociem cu opozitia la putere. "Nu exista opozitie". Nu exista, dar putem sa o cream, ii raspunde sfetnicul de taina.

si asa, si-n Romania, s-a format un grup dizident cu voie de la zei: Petre Roman, Liikeanu, Catrinel si Andrei Plesu, Anca si Mihai Oroveanu (care actualmente e director la MNAC - cel mai stupid muzeu pe care l-am vazut), Magda Carneci (in prezent director ICR Paris) si Mircea Dinescu.
well, dupa '89, fiecare a primit cate o sinecura buna de ros.

si precum se vede, marii dreptaci si aparatori ai idealurilor libere/liberale: gedeseii, patapievicii, liikenii, tru-istii, domnu' plesu in persoana si alti hurezeni, cu spate glorios de anticomunisti si dizidenti fanatici au devenit miei si aplaudaci la toate nazbatiile, ca de copil precoce, ale marinelului base. de ce tace protipendada 'telectuala? pt ca asta ii e rolul. punct.
nu ziua l-a etikat prima data asa, ci CTP, la inceputul anilor '90, intr-un articol raspuns la celebra tema bufona "Apel catre lichele" semnat kiar de Liikeanu.
so, Mihaies si Liikeanu sunt de fapt pitbullii care sar sa muste pe cei care ar ameninta credibilitatea grupului de dreapta ( vezi cazul Liikeanu vs Mona Musca si Mihaies vs R. Portocala), iar despre caracterul lui liikeanu nimeni nu mai are dubii, cognomenul i se potriveste perfect.