my head HURTZ
am citit in diagonala cea scris Ob( adika ovidiu bufnila) si concluzionez ca
-scriitura sf de serieC ramane, oricat de proasta ar fi oarecum amuzanta
-dialogurile sunt al dracu de proaste
- daca bufnila este un psedonim se poate sa fi mai intrat in contaCT CU "OPERA" LUI OB- desi sper ca ma insel

Asta sa fie http://www.cafeneaua.com/node/view/1174

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 76


Masele din Qiatotocoatl înfruntã diavolul la nivel epidermic. Îl atacã cu sticle incendiare, cu pietre smulse din caldarâm. Cei din Adamville cumpãrã arme din Quzo iar cei din Guaribo aduc smoalã ºi bolovani încinºi din Cretona. În Puerto Pico lumea se luptã cu arcuri fãcute din coaste de balenã, în Trina Ta, materii cheamã în ajutor spiritele înaintaºilor exemplari.
Diavolul construieºte câmpul de bãtãlie, metodic, fãrã sã se grãbeascã. Ne urmãreºte. Are oamenii lui. Îi amãgeºte cu diamante de luminã veche. Le promite funcþii înalte ºi nemurire prin text. Vânzoleºte textele, încurcã faptele, mãsluieºte.
Joacã la cacealma.
E perdant!
Diavolul nu cunoaºte catastrofa. Are o structurã informaþionalã fixã. El nu se clãdeºte pe sine neavând sine. E doar multã pucioasã.
Lasã urme.
Urmele par a fi de folos serviciilor secrete inamice care se grãbesc sã întocmeascã hãrþi.
Diavolul e construcþia noastrã. Roºu, negru, albastru?
E lipsit de importanþã. E irelevant. Îl construim nu în dauna noastrã ci spre folosinþa enciclopediei. Din când în când, enciclopedia îl pune pe urmele noastre iar el, naivul ºi perversul, îºi calcã pe propriile urme.
Încurcându-se în urmele noastre, serviciile secrete inamice se vizualizeazã.
Observãm cã nu cautã sã-ºi defineascã identitatea în raport cu universul plin de universuri. Ar putea fi doar structuri informaþionale în ficþiune?
Par a fi singularitate oarecum omogenã dar nu orizontalã. Nu reuºim sã înþelegem dacã se aflã în acelaºi plan cu noi sau sunt proiecþiile unor structuri aflate în zone îndepãrtate ale universului plin de universuri. Poate cã uriaºul obiect cosmic este asemenea unei antene pentru ele în acest metaunivers.
Admitem cã starea de incertitudine creºte sub presiunea câmpurilor magnetice ºi cã nu putem trage o concluzie fermã.
Hotãrâm sã trimitem o echipã de negociatori, stãri omogene care s-ar putea coordona prin vibraþie ºi rezonanþã cu negociatorii serviciilor secrete inamice.
E posibil ca uriaºul obiect cosmic sã aibã o serie de competenþe de comunicare. Dacã e numai antenã, atunci meritã sã studiem funcþionarea ei.

Campuri Magnetice
 

Domnule Bufnila, refuzi sa treci la o formulare/formula mai esentializata, adica la poezie? Arata mai bine grafic si nu sparie ochiul, ca nu tre' sa citesti pagina completa. Hai, ce va este sa compuneti un roman/scenariu in versuri. La usurinta cu care scrieti cred ca nu e o problema. Succese in creatie!

Campuri magnetice
 

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 78


Avem de-a face cu un experiment sau suntem prizonierii unui artefact animat sau care s-a animat singur în aparenta lui miºcare prin universul plin de universuri? El a construit metauniversul? El a construit vecinãtãþile care au bulversat structurile noastre obligându-ne sã supraexcitãm construcþiile simbolice? Are un regim privilegiat în raport cu noi în aceastã construcþie nesfârºitã a lui?
κi este centru ºi periferie în acelaºi timp? Se poate face nevãzut pãstrându-ºi forma ºi volumul sau poate deveni invizibil decorporându-se ºi schimbându-ºi regimul imaginar în cascadã? Sunt întrebãri incomode. Suntem blocaþi într-un punct aleatoriu în universul plin de universuri de un artefact plin de orgolii simulate ºi de o perversitate de neînchipuit.
Nu reuºim sã deblocãm omogenitatea noastrã din proximitatea lui ºi aºteptãm sã aflãm care îi sunt intenþiile. Ar putea fi un vârtej virtual cu o mare capacitate de adaptare care doar sã interpreteze rolul unui artefact orgolios.
Suntem cercetaþi în profunzime. Nu se mai produc turbulenþe în structurile noastre narative. Modulatorul ne cerceteazã omogenitate cu omogenitate.
Scuturile noastre, construite din oglinzile din Quzo, îi oferã spre analizã lumi false, fantome în cascadã, bifurcaþii. Modulatorul are o imagine sincopatã ºi deformatã asupra realitãþii noastre.
Suntem o oglindã uriaºã în care se priveºte.

Claustro
 

Claustrofobie
short story de
Ovidiu Bufnila

ªi-a adus aparatul de filmat ºi l-a instalat în mijlocul camerei. Eu stãteam întinsã în pat ºi plângeam. Sorbeam din când în când din cafeaua rece ºi citeam tot felul de idioþenii care purtau un titlu pe care nu l-am înþeles niciodatã: PSIHANALIZA.
El mã mai punea din când în când sã zâmbesc ºi mã urmãrea grijuliu sã nu care cumva sã vorbesc la telefon. De fapt, într-una din zilele urmãtoare telefonul a dispãrut.
Treptat aparatul de filmat s-a îndepãrtat ajungând pe linia care unea uºa cu oglinda.
Într-o zi am strãnutat atât de zgomotos încât oglinda s-a spart.
El nu mai ieºea din casã decât sã se ducã dupã þigãri sau dupã lapte.
În momentele noastre de tandreþe, din ce în ce mai puþine, îi mângâiam pãrul argintiu ºi-i numãram în joacã ridurile. Nu se mai bãrbierea ºi pãrea muncit de gânduri.
M-a îndemnat sã þin un jurnal, dar cum accesele de plâns se înteþiserã s-a oferit sã mã ajute.
Noaptea developa filmul. Îl proiecta pe perete în zori ºi multã vreme tãceam ºi fumam.
Casa se umpluse de flori.
Aeriseam numai noaptea.
Într-un timp am început sã am ameþeli serioase ºi sã dorm foarte puþin. Îl rugam din ce în ce mai des sã opreascã aparatul de filmat. Plângeam.
"El e un monstru", adnotare din jurnal.
Curând am scos din camerã dulapul.
"Astãzi am împlinit ºaizeci ºi patru de ani. ªampanie!", adnotare de jurnal.
Casa continuã sã fie plinã de flori.
Aparatul de filmat s-a stricat. În acelaºi timp, constatãm cã nu mai e nevoie sã scoatem nici o mobilã din camerã.
În ultima vreme el are un râs isteric. Doarme prost noaptea.
Încercând sã nu ating lustra privesc tãcutã pe fereastrã. În noapte se desluºesc o mulþime de lucruri.
"Nu voi mai creºte. E cert. Ocup aproape trei sferturi de camerã. Noua situaþie nu-mi displace. Mi-ar fi ruºine însã ca vecina de peste drum sã râdã în hohote ºi sã se laude cu talia ei subþire ca a unei viespi", din jurnal.
Râsul lui isteric mã calcã pe nervi. E clar cã nu vom mai putea dormi împreunã.
Noaptea stau treazã ºi mã gândesc. Îmi pot aminti, în ciuda vârstei, lucruri petrecute demult.
"Simt cã el mã urãºte. Ceea ce pãrea straniu îl tulbura. Eu, însã, cred cã e vorba doar de o dereglare hormonalã. Nu-mi pasã. Îmi pot aminti cu claritate curtea nebunã pe care mi-a fãcut-o un cãpitan de artilerie", din jurnal.
Ne certãm pentru prima datã. El rupe filmele ºi aruncã bucãþelele de celuloid la gunoi.
Casa se umple de sticle goale. ªi de mucuri de þigãri.
Un alt strãnut de-al meu sparge vaza de cristal. Ne certãm.
"Azi mi-a mãrturisit plângând cã are senzaþia cã pereþii îi strâng ca-ntr-o menghinã", din jurnal.
Se plimbã foarte mult pe strãzi.
Telefonul reapare. Mã roagã, mã implorã sã chem pe cineva. Tremurã ºi fumeazã þigarã dupã þigarã. In câteva zile îmi revin. Casa îmi pare uriaºã. Din cauza tensiunii, aproape cã nu zãresc tavanul.
Încep sã mãtur prin camerã ºi-l rog sã mã ajute sã aducem dulapul înapoi.
Îi dau bani ºi-l trimit sã cumpere o oglindã nouã.
La întoarcere îi fac o cafea.
Stã în mijlocul camerei ºi mã priveºte tãcut.
Îi fac valiza cu miºcãri încete. Nu se rãzgândeºte. Pereþii îl strivesc. Tavanul ºi podeaua îl strivesc.
Uºa rãmâne un timp deschisã în urma lui.
"Îmi amintesc cu claritate prima oarã când am fost la un bal. Sala era imensã ºi plinã de flori", adnotare din jurnal.

Elefantul roz
 

Elefantul roz
short story de
Ovidiu Bufnila

Când ceaþa s-a ridicat dintre case, ne-am trezit în faþa primãriei cu un elefant roz. Iorgovan de la Arsenal a leºinat de emoþie. În cãdere, frumoasa lui pipã s-a zdrobit de caldarâm. Lubomir, directorul Bãncii Comerciale, a izbucnit în plâns din pricina asta. Umerii îi tresãltau. Peruca i se strâmbase. Reverul hainei sale cadrilate s-a pleoºtit de atâtea lacrimi. Domniºoara Margareta a încercat sã-l liniºteascã. Dar Lubomir a continuat sã plângã în hohote dupã pipa pe care o râvnise atâta vreme ºi pe care Iorgovan refuzase sã i-o vândã. Avocatul Luigi s-a repezit ºi el sã-l împace pe bietul director asigurându-l cã la întoarcerea sa din Franþa îi va aduce un set de pipe africane. Avocatului i se zbãtea o pleoapã ºi avea un oarecare vertij din cauza fenomenului. El s-a întors cãtre Bertha, asistenta medicalã de la Spitalul Municipal ºi i-a cerut un calmant. Bertha cãsca gura la uriaºul elefant roz ºi nici nu-i pãsa de ce se petrece în jur. În viaþa ei nu vãzuse o grãdinã zoologicã ºi nici mãcar un spectacol de circ. Avea o bonetã albã bine scrobitã pe cap ºi purta un halat scurt care-i lãsa picioarele în vãzul lumii în toatã splendoarea lor.



Þin minte cã Iorgovan se bãtuse pe viaþã ºi pe moarte cu spiþerul Fabian din cauza ei. Amândoi o iubiserã nebuneºte în urmã cu câþiva ani. În cele din urmã, comisarul Agamemnon s-a vãzut nevoit sã-i aresteze pe amândoi ºi sã-i punã la poprealã timp de o sãptãmânã pentru tulburarea ordinii publice. Iorgovan a încercat sã evadeze într-o noapte fãrã lunã. Unii spun cã domniºoara Margareta i-ar fi strecurat o pilã la vorbitor ºi cã ar fi tocmit un taximetrist sã-l aºtepte pe Iorgovan în spatele închisorii. Primarul Bonifaciu a muºamalizat întreaga situaþie încercând astfel sã mai câºtige un pic de capital electoral. Bertha a refuzat însã mâna întinsã de primar ºi nici n-a vrut sã audã de o împãcare. Ea s-a considerat ofensatã multã vreme ºi nici nu s-a mai salutat cu cei doi bãtãuºi. Domniºoara Margareta i-a spus de la obraz cã nu se cade aºa ceva ºi cã, dimpotrivã, ar fi trebuit sã fie mândrã cã doi bãrbaþi bine s-au luptat s-o cucereascã. Între noi fie vorba, Iorgovan era un pirpiriu. N-ar fi fost în stare sã alerge o sutã de metri fãrã sã-ºi dea duhul. Iar spiþerul Fabian, rotofei ºi bucãlat, abia reuºea sã urce scãrile Primãriei când avea de adus câte o reþetã vreunui consilier. Dacã nu mã înºel, avocatul Luigi l-a luat cândva peste picior. A fost tevaturã mare. Spiþerul s-a plâns primarului ºi a ameninþat cã-l va da pe avocat în judecatã pentru insultã. Asta ne-a însufleþit pe toþi. De-abia aºteptam un eveniment care sã ne punã pe jeratic ºi sã ne dea subiect de bârfã. De ce sã nu recunosc, am pus cu toþii paie pe foc. Domniºoara Margareta însã a reuºit sã-i împace pe cei doi. Ba chiar au fost la terasã la Emil ºi au petrecut o searã întreagã. Au mâncat nisetru, pui de baltã, supã de broascã þestoasã, omletã din ouã de struþ ºi câte ºi mai câte. Gurile rele au spus cã ar fi bãut peste douãzeci de sticle de ºampanie franþuzeascã dar eu n-am crezut niciodatã. Nici Lubomir n-ar fi fost în stare sã bea atât cu toate cã era câºtigãtorul tuturor concursurilor din timpul sãrbãtoririi vinurilor. Sã-l fi vãzut numai cum golea canã dupã canã fãrã sã dea ochii peste cap, fãrã sã gâfâie, fãrã sã cadã-n nas. Primarul Bonifaciu i-a aninat de fiecare datã câte o medalie de aur de reverul hainei ºi l-a pupat pe amândoi obrajii. ªtiam cu toþii de ce o fãcea cu atâta frenezie. Lubomir îi promisese cã-i va transfera contul în Elveþia. Asta ar fi fost o ilegalitate strigãtoare la cer dar comisarul Agamemnon nici nu s-ar fi sinchisit. Domniºoara Margareta l-a avertizat de vreo câteva ori, ba chiar a ameninþat cã va suna la centru sau cã se va adresa unor foruri internaþionale. Eu i-am spus domniºoarei sã se liniºteascã pentru cã avea sã-ºi atragã ura lui Bonifaciu ºi avea sã piardã garsoniera închiriatã de la Primãrie. Domniºoara Margareta era însã o mare luptãtoare pentru adevãr. O organizaþie neguvernamentalã care-ºi avea sediul la Londra îi trimisese o diplomã de merit iar o revistã din Bulgaria îi publicase fotografia pe prima paginã. Sigur cã ar fi trebuit sã fim mândri cã domniºoara Margareta ne reprezentase peste hotare. Mulþi dintre noi însã nu vedeau cu ochi buni acþiunile ei ºi o considerau o uºuratecã ºi o înfumuratã. Probabil cã la asta au contribuit ºi toaletele ei extravagante ºi limbajul ei cam fãrã perdea. Domniºoara Margareta nu se sfia sã înjure copios ºi pot sã spun cã o fãcea mai bine decât ºoferii de pe camioanele de la fabrica de sticlã sau ca hamalii din port. Andreas, directorul fabricii de sticlã, a cerut-o în cãsãtorie de vreo câteva ori dar fãrã succes. Domniºoara Margareta avea de gând sã-ºi închine viaþa salvãrii oamenilor ºi luptei împotriva rãului. Bãtãlia dintre bine ºi rãu era unul dintre subiectele ei preferate. Andreas n-a reuºit însã niciodatã sã-i þinã piept. Lui îi plãceau mai mult pescuitul ºi berea neagrã. Uneori, vara, pierdea nopþi în ºir pe mare împreunã cu Lubomir încercând sã prindã în cârligele lor de oþel ceva câini de mare. In zori se întorceau lãlãind de mama focului. Se împleticeau pânã la bodega "La delfinu' " ºi acolo se îmbãtau turtã. Acolo au pus pariu cu un harponier de pe o balenierã cã or sã prindã într-o lunã cea mai grozavã balenã din lume, Moby Dick. Harponierul i-a luat peste picior dar le-a fãcut hatârul. A pus la bãtaie un harpon de argint pe care îl primise în dar de la regele Suediei în persoanã. Noi ne-am amuzat foarte tare ºi am aºteptat sã treacã luna. S-au þinut de cuvânt. Au adus în port cea mai mare balenã pe care am vãzut-o vreodatã. Memoria s-ar putea sã mã înºele ºi toatã tãrãºenia asta sã se fi întâmplat dupã ce elefantul roz a apãrut din ceaþã în faþa Primãriei. Despre soarta lui n-aº putea sã spun mare lucru pentru cã în acele zile am plecat cu niºte treburi la Milano. Domniºoara Margareta mi-a trimis o scrisoare din care însã n-am înþeles mare lucru. Domniºoara avea un scris tare ciudat ºi dezordonat. Stând într-unul din balcoanele hotelului milanez, în bãtaia soarelui mediteranean, în faþa unei cafele, am încercat sã descifrez mesajul primit. M-am încurcat de vreo câteva ori. Când i-am dat cât de cât de capãt, am fost sunat de la recepþie ºi rugat sã cobor pentru cã izbucnise un incendiu la un etaj inferior. Am ajuns cu greu în stradã. Hainele-mi erau boþite iar pãrul vâlvoi. Un poliþist m-a întrebat politicos dacã am nevoie de asistenþã medicalã. I-am mulþumit grãbit ºi am intrat în cafeneaua de peste drum. Barmanul mi-a spus cã nu mai erau locuri libere, lucru pe care însã îl constatasem ºi eu cu destulã uºurinþã. M-a invitat însã la bar sã-mi facã cinste cu un pãhãrel aºa, din partea casei. Era un bãrbat înalt, voinic, tuciuriu. Avea o cicatrice care-i brãzda faþa pânã sub lobul urechii stângi. Am stat la taclale. A fost curios sã ºtie dacã mi-a fost fricã în timp ce coboram prin infernul acela. Mi-a mãrturisit cã, deºi fãcuse lupte în tinereþe, nu reuºise niciodatã sã-ºi stãpâneascã frica. Aproape orice îl îngrozea. Un incendiu, de pildã. Sau sirenele poliþiei. Sau spectrul negru al ºomajului. Într-un târziu mi-a spus cã are un unchi suspus care ar putea sã mã ajute sã obþin cetãþenie în doar câteva luni. Ideea mi-a surâs ºi peste câteva zile m-am dus cu el ºi l-am rugat sã-mi fixeze o întâlnire cu unchiul sãu.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 79

Orgoliul sãu nemãsurat e aliatul nostru. Modulatorul nu e mulþumit de ceea ce vede. E surprins de propria sa imagine. Ar putea exploda, funcþiile sale intrând în colaps. Ar putea dezactiva senzorii bãnuind cã este înºelat.
O undã de ºoc produsã de crunta sa dezamãgire ne loveºte în plin. Structurile narative se lovesc unele de altele amestecându-se, instrucþiunile enciclopedice nu ne sunt de nici un folos, cãdem într-o groapã de potenþial virtualã.
Ne redresãm din întâmplare. Poate cã presiunea câmpurilor magnetice a produs un ecran protector. Modulatorul tace. Undeva, în imensitatea lui, detectãm urme enciclopedice. Am putea sã le inventariem cãutându-i un punct vulnerabil
Pregãtim proceduri secrete.
Îl vom interoga. E o soluþie disperatã. Ar putea reacþiona sinucigându-se.
Construim o realitate paralelã.
Interogatorii noºtri sunt stãri informaþionale supraexcitante. Schimbãm parametrii vecinãtãþilor încercând sã ne deblocãm. Întrebãrile vin în cascadã iar modulatorul rãspunde. Nesperat! Temerile acestui uriaº artefact sunt de toate felurile.
Îi este teamã ca nu cumva metauniversul construit de el sã se vaporizeze din cauza structurilor noastre narative. Ne bãnuieºte prezenþa. Nu am reuºit sã-l pãcãlim pe deplin.

Infanteria Insangerata
 

Infanteria Însângeratã

roman de
Ovidiu Bufnilã


Capitolul 567

Cei doi sori de pe Yula se preschimbau neîncetat. Kimbo se întoarse spre mine vrând sã-mi întindã o grenadã. Un ºarpe îi strãpunse pielea pieptului însângerându-l. Un al doilea ºarpe îi sparse ochiul bolnav ºi sâsâi cãtre mine. Întorcându-mã spre Tambo l-am vãzut cãzut la pãmânt strivit de un mânunchi de ºerpi.
Acum, în timp ce aºtept ca luptãrorii Nordului sã se desfãºoare în jurul casei mele, îmi aduc aminte de ºerpii de pe Yula. Luptãtorii îºi fac semne, unul lanseazã o rachetã luminoasã.
Îmi scot armele din piept. Þevile sunt pline de sânge.
Mã întorc spre oglindã.
Un nor plumburiu se târãºte pe cerul spart de furtunã.
Unul dintre luptãtorii Nordului rãcneºte într-un megafon:
- Hei, omule, vrei sã-þi aduc o pizza sau vrei sa-o prãjesc niþel pe ºmecherii din CineMag?
ªmecherii din CineMag sunt într-un mare pericol. Când Oracolul din Lombo a prezis cã oraºul zburãtor CineMag va cãdea, ºmecherii au râs.
Brusc, Eltora se materializã în colþul camerei. Avea încã pieptul crãpat de o fumigenã. N-am mai avut timp s-o resetez. O rachetã a trecut vâjâind ºi spaþiul s-a pliat în jurul aripioarelor ei modificându-mi simultaneitatea.

Bufnila, esti mare gagiu sefeu:
 

Baa, bufnilica, esti mare gagiu sefeu. Auzi, imi place ca nu te lasi. Asta e in tara asta, mui.stii se kaka pe scriitori. De-ai merge treaba nasol ca scriitorii f.u.t pisicu in loc sa dea si ei m.u.ie. la boi. Tara asta e plina de boi. Bufnilica, tineo asa daca crezi ca faci bine. Scrii niste bazaconii da' mishto. Auzi, bufnilica, zile si la sefistii aia ai tai sa fie ceva mai cu coaie ca altfel ii kaka prostanii! Hai sa traiesti.
:P

Domnule Bufnila, Arlechin, Hubba bubba sau cum Dumnezeu te-o mai fi chemand...
Am rugamintea sa reveniti la discutiile depre filme, pentru ca acesta este un forum despre filme!

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 80


Enciclopedia noastrã îl atrage ca un magnet sau încã nu e hotãrât dacã o va extrage sau nu, pentru cã se teme sã nu fie cumva un virus cu aspect enciclopedic.
Înþelegem cã astfel de viruºi sunt o prezenþã obiºnuitã în universul plin de universuri, un flagel de necontrolat. Modulatorul se teme cã a intrat complet în imaginar pierzându-ºi direcþia ºi tendinþele cãtre sensul ultim.
Dar care ar fi sensul ultim al unui asemenea artefact? Modulatorul refuzã sã rãspundã. Trecem la altã întrebare pentru a nu-i bulversa funcþiile. Ne arãtãm dispuºi sã-i construim un suport. Vrea acest lucru sau nu? Am putea construi împreunã un cuplu de forþe care sã-l ajute sã se elibereze din propriul sãu imaginar.
Se gândeºte.
Modulatorul ne transmite cã se gândeºte.
E un punct în care serviciile secrete inamice sunt prinse pe picior greºit?
Construcþia lor e pe cale de a colapsa? E semnul clar cã suntem pe cale sã le virusãm folosind propria lor antenã? Nu au luat în calcul cã omogenitatea noastrã informaþionalã le-ar putea atrage prin intermediul transmisiei lor într-un cuplu virtual folosind inversul informaþional?

Campuri Magnetice
 

Domnule Bufnila ati inceput sa vorbiti singur? Nu ma asteptam...

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 83


Augusta oficialã ºi guvernanta naþionalã din Marsila Molé nu cãutau sã controleze alcãtuirile citadine vrând sã-ºi extindã influenþa în catacombe ºi printre ruinele din Bitambo Marakas ºi Tontura?
Generalul Monteores hãlãduind în fruntea armatelor sale în cãutarea diamantelor de luminã veche nu voia oare sã influenþeze din punct de vedere informaþional soarta rãzboaielor lumii? Vidanjorii din Tulule, rãsfoind cãrþile vechi pentru a afla reþeta magicã, nu voiau ei sã ia în stãpânire imaginarul pentru a-l pune sã munceascã în beneficiul lor?
Tot imaginarul!
Iar balenele albastre nu dãdeau ºi ele târcoale totalitãþii închipuindu-ºi un ospãþ total, imaginându-se înfulecând þãri ºi oraºe ºi întreaga realitate? Dar spionii de pretutindeni, nu fãceau bezele totalitãþii dându-se de ceasul morþii încercând sã fure toate secretele din lume pentru a schimba jocul în favoarea lor?

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 82


ªi atunci, ne întrebãm, toate aceste personaje fabuloase ºi fabulatorii n-ar putea într-o bunã zi sã detroneze enciclopedia, luptându-se sã devinã totalitate, sã fie cuprinzãtorul de necuprins?
Poate cã în mod greºit cãutãm servicii secrete inamice în exterior. Poate cã am renunþat cu prea mare uºurinþã la ipoteza inamicului interior. Poate cã ne-am arãtat prea aroganþi. De ce sã nu conspire Pitoºkin împreunã cu Bobolina, cu plutonierul Slatt ºi cu împãratul Ogawa împotriva noastrã?
De ce sã nu ne împiedice ei sã ne îndeplinim misiunea? De ce sã lase enciclopedia sã se organizeze într-o formã superioarã? Dar este oare totalitatea o organizare superioarã? Nu ne limitãm? Nu învãluim adevãrul? Un Sharun multiplicat în cascadã la infinit? De ce nu?
O bobolinã care sã umple universul plin de universuri?
Ce nebunie!
O domniºoarã Margareta fãcând din micul Beauburg rampa ei de lansare cãtre totalitate? E un gând ascuns al ei. Sã cuprindã. Sã se dizolve în universul plin de universuri! Sã fie cuprinzãtori. Sã controleze secreþiile fluidelor. Sã stãpâneascã metabolismul mulþimilor. Sã guverneze conflictele dintre sintaxe ºi semne. Sã porunceascã. Sã emitã decrete. Sã împartã dreptatea. Sã instituie monopol pe nemurire. Sã fie ei înºiºi instituþia.

domnule Ovidiu Bufnila,

nu stiu daca va dati seama, dar internetul este mijlocul cel mai simplu de plagiere si de furtisag. se preiau idei, creatii si, inutil sa mai spun, muzica, videoclipuri, filme si altele. in acest sens mi se frange inima sa vad cum postati atat de multe dintre creatiile dumneavoastra, pe care altii le pot lua, prelucra si folosi 'in interes propriu'.
oricat de mult veti incerca sa negati ca aceasta stare de fapt va deranjeaza, nimeni nu va va crede. de aceea, va recomand cu caldura, adresati-va unei edituri, poate-poate o sa va publice la un moment dat (la 40 si cativa de ani viata de scriiitor nu e incheiata).

ps: nu as vrea sa cred ca in disperare de cauza, primind prea multe usi de editura in nas, recurgeti la internet ca mijloc de propagare a ideilor dumneavoastra, atat de valoroase...hic...

Re: Despre filme:
 

Sunt pe fir. Ma bucur ca am revenit la filme...

Raspunsul la intrebarea ta este da. Putem face un astfel de film. Putem face multe filme bune, daca realizatorii s-ar gandi si la produsul finit, (si implicit la spectatori) si nu numai la furtul banilor de productie.

Ce-am simtit in momentul biciuirii? Destul de confuz: mila, ura fata de rautatea acelor vremuri... Imi puneam o singura intrebare: cum pot niste oameni fi fericiti atunci cand provoaca rau altuia?
Cei doi care il biciuiau, chiar simteau placere in acel lucru...

Cred ca am avea destule romane SF care ar putea fi ecranizate, dar noi stam prost la capitolul efecte speciale, asa ca ar iesi niste tampenii.

Romanul de care spui, nu l-am citit.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 84

Poate cã tocmai de aceea nu am înþeles pe deplin jocul serviciilor secrete inamice. Am fost învãluiþi de propriile noastre obiecte ale magiei. Mantia înstelatã nu ne-ar lãsa sã vedem exteriorul. Am scãpat din vedere stãrile epidemice ale enciclopediei.
Sub presiunea literaturii, la îndemnul diavolului, mânaþi de dezinvoltura insurgenþei au pornit cu toþii într-o cruciadã. Vor sã elibereze totalitatea. Aºa strigã toþi în piaþa publicã din Nulome, din Takla Makan, din Popocatepetlán, din Burbansk, din Morena ºi Gugumbe, din Galeea ºi Pitonga Batonga. În adevãr însã, îºi fac mendrele. Se pregãtesc sã-ºi gâtuie prietenul, sunt gata sã verse sângele oricui.
O ciudatã stare de febrilitate a pus stãpânire pe toþi. Nu mai au rãbdare. Bat la porþile nemuririi. Literatura nu le mai e de-ajuns. Textele, nici ele. Sunt înjghebãri firave. Nu le este de trebuinþã efectul de oglindã. Nu vor sã audã de vorbe frumoase.
Ei vor numaidecât. Aici ºi acum. Asta e!
Se îmbulzesc, ocean de spermatozoizi înflãcãraþi, gata, gata sã penetreze prin forþã, linguºealã obraznicã ºi mãcel, singurul loc, unicul loc rezervat nemuritorului.
Nemoartea nu se cântã, strigã ei plini de înverºunare. Ea trebuie trãitã!

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 85

Bobolina strigã înfierbântatã. Colonelul Sharun rãcneºte mânios iar generalul Monteores îi ameninþã pe toþi cu revolverul sãu de argint. Plutonierul Slatt îºi scoate sabia gata, gata sã descãpãþâneze regentul din Guaribo. Abu Kadâr iese cu submarinul sãu galben în largul oceanului Alal ºi îi ameninþã pe toþi cu o torpilã mortalã, mortalã, ba chiar foarte mortalã.
Imaginarul lor o ia razna. Vârtejuri virtuale ameþitoare ne rotesc. Suntem în pericol. Tropãiesc cu toþii de nebuni. Nu le stã nimeni în cale. Enciclopedia nu existã pentru ei atâta timp cât nu o recunosc ºi nerecunoscând-o îi anuleazã instrucþiunile. Se ridicã din catacombele structurilor narative. Ies din fosele structurilor descriptive.
Nãvãlesc cu toþii gata de bãtaie ºi revoluþie pe suprafaþa atât de limpede a omogenitãþii noastre. Serviciile secrete inamice ar muri de invidie dacã i-ar vedea cum ne invadeazã, cum încearcã sã punã stãpânire pe noi. În aroganþa noastrã am crezut cã imperfecþiunea vorbeºte despre sfârºitul istoriei.
Sensurile, înþepenite în stereotipii, sunt mai mortale decât proiectilele sau forþele telurice. Jocul cu aparenþele ne-a orbit. Suntem în pericol. O necesarã ºi vitalã reinterpretare a imperfecþiunii ne împinge cãtre reorganizarea unor structuri narative ºi descriptive conþinute în inventarul enciclopedic.

domnule Bufnila, nu va faceti probleme prea mare legate de injuraturile de pe forum. In general toata violenta, fie ea verbala sau fizica, nu este decit o incercare disperata a unora de a prelua controlul unei situatii oarecare in care s-au regasit. De obicei este vorba de persoane pe care nu-i duce mintea sa foloseasca si alte mijloace pentru a-si controla viata si mediul inconjurator (adica materia cenusie).

aha! "loctie: terra"...poza cu terminatoru'....

simtzeam eu ca dumneavoastra suntetzi....deci v-atzi clonat de mai de mult, de fapt....

poate atzi crezut ca nu veti fi luat in serios daca discutatzi pe alte forumuri sub numele de bufnila.....

inutil sa-mi raspundetzi...nici dvs nici celelalte laturi ale prsonalitatzii dvs....doar amintitzi-va de recomandarea aia cu clinica...(atunci glumeam, dar vad ca problema devine din ce in ce mai serioasa...)

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 86

Iniþiem procedurile conþinute de utopica de rangul al doilea. Construim un cuprinzãtor de necuprins. Construim un unu. Construcþie inspiratã.
Suntem acum un singur magician.
Eremiþii reformaþi se regrupeazã lângã Bulbona în timp ce generalul Baºkaev încearcã sã încheie o alianþã secretã cu Obin Oba. Abu Kadâr îi scrie o scrisoare generalului Monteores iar Bobolina se pregãteºte sã-l joace pe degete pe guvernatorul de Togai. Plutonierul Slatt se pregãteºte sã aprindã revolta cavaleriºtilor din Guaribo iar gunoierii din Takla Makan pun la cale rãsturnarea regimului.
Nici vorbã de pacea de o mie de ani!
M-am dus în Molina Mar, eu, fiinþa unificatã, sã-l caut pe pricoliciul de la Arsenalul din Galeea.
ªtiam cã Pitoºkin îi cumpãrase niºte ghete de la solduri.
L-am gãsit pe lãudãros jucând bile cu oamenii împãratului Ogawa care luaserã urma Bobolinei neslãbind-o din ochi.

Domnule Bufnila,ceea ce faceti dvs.aici nu este decat o propaganda ieftina a ceea ce probabil au refuzat editurile de specialitate.Sunteti scriitor?Tipariti o carte,o citim si discutam.O intoxicare bufniliana ieftina si derizorie.Din cate stiu eu,este vorba despre FILM pe aici,si eu nu fac decat sa observ niste pagini care nu se mai sfarsesc umplute cu o lit.de"a doua mana".Sincer,ceea ce dvs. scrieti este f.slab.Eu unul citesc lit S.F.dar ceea ce am vazut mai sus este,cu tot respectul, orice in afara de asta.Si in loc sa ma relaxeze ceea ce citesc,mai mult ma irita!
:lol: :lol: :lol:

:D :D :D :D :D Zizi, multumesc. De mult nu am ris asa de bine.

Campuri magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 87

Pricoliciul s-a lãudat cã a vãzut Mandhala coborând din lunã ºi cã ºtie el un vânãtor de balene care ºi-ar fi fãcut de cap cu femeile din Mandhala.
Ce femei!
Îl fãcuserã harcea-parcea pe generalul Monteores. Îl umiliserã pe Agobembe Kabila. Îi fãcuserã zile negre lui Abu Kadâr ºi nopþi albe lui Obin Oba. Se destrãbãlaserã, neruºinatele, cu toþi groparii, vidanjorii ºi hingherii din Gatanga Masai, din Gubole Babo ºi Kamcean Kaman.
Pricoliciul avea niºte mustãþi uriaºe, verzi ºi o barbã roºie, roºie. Purta niºte nãdragi peticiþi deºi era putred de bogat. Gãurise porþile gogomiþilor ºi meterilor cu ºuturile sale nãucitoare iar chipul lui apãrea pe toate afiºele companiilor care vindeau nemurire ºi noduri informaþionale în Azego Bazego, în Bankusai ºi Adamville.
L-am luat cu mine prin cârciumi. I-a plãcut pricoliciului. Pneumaticii din Ghile Ga l-au strâns în braþe de fericire. Electricii din Susa Mabusa l-au aruncat prin aer scandându-i numele. Informaþionalii din Pitra Pora ºi l-au tatuat pe piept împrumutându-i matricea preþ de câteva ceasuri.
Pricoliciul mi-a râs în nas. Aveam de gând sã-mi fac de cap cu femeile din Mandhala? Trebuia sã plãtesc.
M-am învoit.
Am urcat pe muntele Haman. Mi-am desfãcut mantia înstelatã. Am scos un diamant de luminã veche din învãluirea ei. Pricoliciul a plescãit hulpav. A întins mâna gemând de plãcere.
I-am smuls braþul din umãr. Iarba s-a umplut de sânge, a luat foc. Pricoliciul se tãvãlea de durere. I-am ºoptit la ureche : eu sunt sabia ºi izbãvirea ta.
Am ridicat sabia ºi i-am retezat scãfârlia.
Bobolina a trimis dupã mine. Voia sã mã cunoascã, sã facã un târg cu mine.
Ne-am aºezat la soare în Takla Makan.
Femeia-elefant ºi-a dezvelit cei trei sâni cu dãrnicie apoi m-a întrebat despre Pitoºkin. Pitoºkin îi fãcea zile fripte. Voia s-o prindã ºi s-o ducã în sclavie în Ehren ºi apoi sã punã mâna pe reþeaua ei de informatori.
Am înþeles ce voia de la mine. M-am învoit.
Când s-a coborât seara, m-am dus în port sã-l aºtept pe Pitoºkin. Si-a fãcut apariþia cu surle ºi tobe. Îl însoþeau malagambiºtii literari din Tutumbe. Îi tot spuneau la ureche ce mare spion mai e el. Pitoºkin nu mai putea de plãcere.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 88

M-a zãrit. M-a strigat.
Gabier, cum e cu Mandhala.
Asta îl chinuia pe el, Mandhala. Malagambiºtii strigau în gura mare cã Pitoºkin e omul providenþial. Cã va schimba lumea. Pitoºkin se înfoia. Era cineva.
Sã-þi zic, i-am zis. Între patru ochi.
Malagambiºtii literari m-au luat de piept. Cã cine mai e ca ei aºa mintos? Cã cine ºtie rosturile ascunse ale textelor de la Takla Makan aºa ca ei? Cã cine poate citi viitorul aºa cum îl citeau ei? Cã de ce mã credeam eu mai deºtept decât ei?
O cauþi cu lumânarea, sufleþelule? Te pui cu malagambiºtii literari care pun la cale rãzbelul dintre sintaxã ºi sens? Vrei sã te cotonogim, sufleþel?
I-am descãpãþânat.
Pitoºkin a cãzut în genunchi. A izbucnit într-un hohot de plâns. S-a jurat cã nu lucreazã pentru colonelul Sharun ºi cã e gata sã-mi ºopteascã la ureche teribilul adevãr al tuturor lumilor.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 89

Capul i-a zburat ºuierând.
Bobolina m-a întâmpinat cu vin de Tulule, cu migole ºi melodiosul Bango Saradai, salutul magicienilor.
Bango Saradai, i-am rãspuns învãluind-o cu mantia înstelatã.
A murit uºor. Fãrã sã scoatã un sunet.
Mi-am deschis aripile ºi am pornit în zbor spre Togai sã-l întâlnesc pe Chiramo Charamo. Guvernatorul a fãcut feþe, feþe. Bobolina, mi-a spus, pãsuieºte-mã încã o decadã.
Nu reuºise sã punã mâna pe planurile marelui scut din Qiatotocoatl ºi oamenii lui fuseserã prinºi de sticlarii din Quzo pe când încercau sã înºface o oglindã din atelierele lor înroºite de flãcãri.
Hoþomanul!
ªi el se zvârcolea noaptea. Visa sã devinã nemuritor, se visa aruncându-se în tumultul totalitãþii. Visa sã cucereascã Bulbona, Kumure ºi Tonga Tongao. Visa sã îl punã pe împãratul Ogawa în lanþuri.
Petra Petronius, primul sãu astrolog, îl minþise ºi îl îmbrobodise vreme de ºapte ani. Chiramo Charamo se pregãtea sã fie prins de vârtejul virtual venit din alte zãri. Se pregãtea sã cucereascã întreg universul plin de universuri.
L-am scurtat de cap.

Re: Stai prost cu spiritul de observatie.
 

[quote="ovidiu bufnila"]Patraulea, stai prost cu spiritul de observatie.
Cu tot respectul.
8)


Posibil!E un punct de vedere!Dar cand am vazut iar ca aceasta intoxicare continua,nu prea mai am nimic de spus.Perseverati,poate cine stie!!!
:D :D :D

incurabil!
mai scrie dom'le ceva nou! te repeti, te repeti, te repeti. as putea spune ca inafara de bufnila si citeva derivate, vocabularul tau lasa serios de dorit :P
bati cimpii si mi-e mila de tine. ai vazut "patimile lui christos" si ai descoperit religia? du-te la manastire si nu uita sa te rogi pentru sanatate mintala.
apropo, nu mai incerca sa fii "domn" si sa ne convingi ca nu-ti pasa ca esti trimit la reabilitare...cunosc multi ca tine. stiu ca daca ai putea sa pui mina pe mine mai tine legat si mi-ai citi din povestirile tale SF (unde e stiintificul din Siintifico-Fantastic?) pina as singera din toate orificiile..hehehe...nu-mi pot inchipui o metoda de tortura mai cruda :(( :(( :((

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 90


Vestea morþii sale s-a rãspândit ca fulgerul în Togai, Nulome, Molina Mar, Beauburg, Marsila Molé ºi Bankusai.
M-au cãutat vidanjorii din Popocatepetlán. Alchimiºti perverºi ºi bãnuitori.
Cãrau cu ei sufletele naufragiaþilor de la Puerto Pico ºi se lãudau cã pot transforma gunoiul în aur. Au vrut sã mi-l vândã pe Petra Petronius. Þineau la preþ. Ne-am tocmit. Ne-am luat la harþã. ªi-au crãpat pieptul ºi-au scos niºte cuþitoaie gata, gata sã-mi facã felul. I-am învãluit cu mantia. S-au fâstâcit. Au cerut îndurare. Mi-au promis marea cu sarea.
Sclipirea tãiºului meu le-a ars ochii.
Generalul Baºkaev a trimis pe urmele mele o companie de puºcaºi. Putonierul Slatt a înarmat un cop de cavalerie ºi l-a pornit în urmãrirea mea. Begonul din Bagoda l-a pus pe vraciul lui sã mã caute prin Tutule, Guaribo ºi Azego Bazego.
Împãratul Ogawa nu s-a lãsat nici el mai prejos.
Generalul Monteores a promis soldaþilor sãi un pumn de galbeni dacã mã vor prinde viu. Vulgarizatorii din Wangala au cerut capul meu. Imberbul cenaclist Matao Maté, din Kambora s-a lãudat cã mã poate ucide cu un poem închinat nopþii Bungala.
Totalitariºtii din Evila Vao au promis inima mea prinþului Gobo Guba din Tona Gal. Femeile din Mandhala s-au jurat cã îmi vor face felul în mai puþin de o lunã. Boxerii din Takla Makan au pornit ºi ei pe urmele mele, setoºi de sânge.
Gozbanian Guzbanian a organizat o loterie ºi o cavalcadã împotriva mea. În Gozeh, Guabano Lao ºi Metongo Bambo, mulþimile au dansat dansul norilor pentru a-mi pierde suflul. În Tomei Taiom au ridicat baricade.
În Kauna Kunao au pus capcane. În To Terei vidanjorii s-au lãudat cã mã vor prinde cu ajutorul alchimiei iar cei din Omah au încercat sã se invizibilizeze bând sânge de marangul pentru a lupta mai bine împotriva mea. Gheborii din Bankusai ºi-au scos tunurile pe strãzi iar metracii din Palundo au minat toate intrãrile în oraº ºi au secretizat în cascadã nodurile informaþionale din reþeaua lor virtualã.
Petra Petronius mi-a scris o scrisoare deschisã invitându-mã la un duel mortal în rotonda îngerilor din Qiatotocoatl, la un duel retoric, se înþelege, pe tema iminentei desecretizãri despre care citise în stele. Obin Oba a pus la cale o ambuscadã în Bankusai iar tunarii din Beauburg ºi-au pregãtit puºcoacele sã mã plumbuiascã din cap ºi pânã-n picioare.
Când cuprinzãtorul de necuprins construit de noi intrã în templul preotesei Enciclope, iniþiem procedurile prevãzute în utopica de rangul doi.
Enciclopedia ne trimite emisari pãrând a fi gata de negocieri.
Emisarii neagã orice amestec al enciclopediei în evenimentele care marcheazã experienþa noastrã de dupã cãderea în groapa de potenþial ºi desfãºurarea operaþiunilor de orizontalizare.
Enciclopedia nu a conspirat împotriva noastrã ºi e de pãrere cã povestea cu serviciile secrete inamice e scornitã de imaginarul nostru scãpat de sub control.
Încheiem un armistiþiu. Retragem încorporarea prevãzutã de utopica de rangul al doilea ºi le anulãm pe cele pregãtite pentru a da o loviturã mortalã enciclopediei.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 91


Potrivit emisarilor ei, se teme de caderea ei in totalitate. Sunt unele indicii ca nu ar fi pregatita. Regreta dificultatile prin care am trecut si-si exprima speranta ca nu suntem urmariti de forte ostile.
Noi admitem ca are propriile ei temeri dar nu suntem de acord sa renunte. Ii comunicam aceasta dar e hotarâta sa nu cedeze.
Daca i-am da crezare si i-am respecta hotarârea, atunci tendinta catre sensul ultim este un nonsens. O imposibilitate.
E nedrept sa fie anulata misiunea tocmai acum când am reusit sa intelegem câte ceva din marile mecanisme care actioneaza in universul plin de universuri.
Chestiunea serviciilor secrete inamice revine in actualitate. Enciclopedia nu ne poate ajuta. Nu are instructiuni despre asemenea servicii secrete. Tot ceea ce ne-a livrat au fost niste frânturi descoperite de ea in trecere prin coada unor comete.
Enciclopedia se arata hotarâta sa intre in conservare si crede ca ar trebui sa ne luam noul rol in serios.
Dar ce este totalitatea?
Sau cum e sa fii totalitatea insasi?
Oare ne-am apropiat de o asemenea stare producând un cuprinzator de necuprins tradus printr-un eu devastator care a inecat personajele fabulatorii in sânge?
Sigur ca ne putem intreba daca nu cumva textele nu sunt pentru un observator cântecul de sirena al totalitatii.
Caci fie Bulbona, fie Pitoskin, fie magicianul sângeros construit de noi, toate sunt texte infasurate si infasurând istorii, bibliografii, referinte exemplare.
Dar toate acestea dupa ce ne vom fi intrebat asupra totalitatii fie ca autoritate, fie ca expresie si experienta spatiala sau spatio-temporala.
Sa fie o intrupare, o corporalizare a neutrului sau o manifestare a nefiintei? A câmpurilor magnetice? A atractiei lunare? Sau a imaginarului in toata splendoarea lui?
Sa fie prelungirea mortii universale prin vizualizare cautata si cuprindere de necuprins? Daca ar fi vorba de o autoritate, atunci relatiile noastre cu totalitatea ar fi de subordonare. Daca omogenitatea noastra informationala ar ajunge sa fie ea insasi totalitatea, cum s-ar putea gândi pe sine?
Si ce sau cine ar putea s-o protejeze de actiunea unor servicii secrete inamice?
Admitem ca enciclopedia noastra a intreprins un act politic intrând in conservare si rezervându-ne rolul de a tinde noi catre totalitate. Poate ca sunt instructiuni in inventarul enciclopedic la care nu am avut acces neavând cunostinta de ele. Dar a avut cineva ceva?
Fiind autoritatea, totalitatea ar putea acoperi in intregime toate structurile narative ale tuturor enciclopediilor.
Ne intrebam daca nu e suma a lor, atunci ce trebuie sa fie totalitatea?
Un conglomerat enciclopedic? Asemenea trupurilor goale aruncate in gropile de gunoi ale istoriei in Guzdroba, Kamtogay si Platorbo?
Cea mai performanta dintre enciclopedii? Sau nici una dintre ele, enciclopediile fiind doar de trebuinta ca suport de eveniment ca mai apoi sa fie aruncate in gropile de gunoi din propriile lor corpuri. De exemplu la Takla Makan, in Bulbona sau Puerto Pico.
Insurgenta si misiunea noastra ar fi atunci nu lipsite de comic. Sa fim doar niste saltimbanci? Niste jocuri de umbre pe pielea universului plin de universuri?
Totalitatea, ca autoritate, ar reprezenta pur si simplu intregul text dat noua spre interpretare sau contemplare. Am putea banui ca suntem deja propozitiile acestui text?

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 92


Cum sa interpretam autoconservarea enciclopediei noastre? Totalitatea sa nu fie decât o faza tranzitorie si atunci preoteasa Enciclope, constructia simbolica a enciclopediei, sa astepte ca noi sa ardem in aceasta experienta? Este perversitatea intruchipata? E un invers informational al enciclopediei? Are puteri malefice pe care le exercita asupra ei?
A pus la cale un test?
E o incercare? Suntem ca si cum am fi in groapa cu lei, printre gladiatori?
E flacara in fata iar in urma e genune?
Ce ar fi totalitatea?
Doar infasurarea unui text? O propozitie finala?
Ultima rasuflare a Bobolinei? Ultimul zâmbet misterios al maiorului Farigot in fata plutonului de executie?
Strigatul nostru de lupta?
Ultimele cuvinte al domnisoarei Margareta din micul Beauburg in fata cortinei instelate?
Caderea in penumbra lunii?
Metacodul tinut secret cu strasnicie de serviciile secrete inamice? Dar nu vorbea Petra Petronius de o apropiata desecretizare? Nu umblau tot felul de zvonuri despre iminenta deschidere a tuturor secretelor?
Sa fie totalitatea lovitura mortala data minunatei arte a spionajului?
Ultimul adevar?
Teribilul adevar al tuturor lumilor?

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 93-94


Sa ne fi inselat intr-atât asupra misiunii noastre si sa fi fost tot timpul directionati pe o pista falsa? Sa fi fost serviciile secrete inamice constructia preotesei Enciclope? Sa fi reusit sa ne manipuleze cu atât rafinament?
Ne oprim din miscarea noastra aparenta prin universul plin de universuri cercetând câmpurile magnetice. Incercam sa deslusim strategicile lor pentru a reinventa lumile, pentru a lua pozitie fata de actul politic intreprins de preoteasa Enciclope. Uneltirile ei si intrigile au bulversat structurile narative. Mareea trandafirilor din Togai? Revolta gunoierilor din Guaribo? Monopolul pus de nemurire de Augusta Oficiala in Nulome, Qiatotocoatl si Molina Mar? Aparitiile din Upândâva?
Toate erau puse la cale de preoteasa Enciclope!
Declansam procedurile de reactivare a enciclopediei si incercam sa producem o bifurcatie in profunzimile omogenitatii noastre informationale. Asa ne vom proteja de eventualele atacuri ale preotesei Enciclope.
Potrivit unor informatii, preoteasa s-a aflat tot timpul in interiorul nostru.
Lucrul acesta pare de neinteles pentru ca toate structurile narative ale enciclopediei ar fi trebuit sa fie in stare de conservare.
Admitem evidenta. Enciclopedia are instructiuni care opereaza independent de noi. E o descoperire care produce tulburare printre omogenitatile care suntem.

Campuri Magnetice
 

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 95

Preoteasa Enciclope ne trimite o serie de mesaje secrete. Cazul e fara precedent. Nu am comunicat niciodata cu structurile narative!
Mesajele par la prima vedere confuze si contradictorii, de parca preoteasa nu ar fi hotarâta asupra identitatii sale. E ca si cum enciclopedia ar face un experiment, ar incerca sa instrumenteze noi reguli de joc.
Nu suntem hotarâti asupra raspunsului. Preoteasa ne cere sa atacam enciclopedia, sa o distrugem fara rezerve, de parca enciclopedia insasi ar vrea sa se sinucida.
Preoteasa revine asupra acestei cereri imediate spunând ca ar vrea ca noi sa salvam enciclopedia. Nu ne sunt precizati potentialii dusmani. Intr-un al treilea mesaj preoteasa ne dezvaluie intentiile criminale ale unui asa-numit imparat al intunericului.
Regimul fabulatoriu al mesajelor ne indica constructia unei constiinte plutind in domeniul imaginarului. Renuntam la aceasta concluzie deoarece preoteasa s-ar putea feri de un adversar potential sau poate chiar de masurile punitive pe care enciclopedia le-ar putea lua impotriva ei, decorporând-o.
In acest al doilea caz, preoteasa este chiar creatia noastra autentica.
Admitem aceasta posibilitate si suntem cuprinsi de o mare emotie. Am putea crea propria noastra enciclopedie asupra careia sa avem un ascendent.
Dar cum ne putem elibera de actuala enciclopedie? Ne intrebam cu infrigurare.
Preoteasa Enciclope s-ar putea multiplica absorbind materia enciclopediei, am putea crea noi forme care la rândul lor sa decorporeze enciclopedia?
Descoperirea umple intreaga noastra omogenitate informationala de tulburare.
Am putea apoi experimenta o totalizare pe un domeniu limitat, fara a ne mai expune structurile informationale. Am putea folosi noua enciclopedie impotriva unor servicii secrete inamice dându-le o lovitura mortala si punând mâna pe enciclopedia lor. Având stiinta decorporarii enciclopediilor am putea foarte simplu sa stapânim universul plin de universuri si sa stabilim structura conceptuala a totalitatii ultime.
Ideea aceasta e nebuneasca!
Initiem procedurile inflationiste in proximitatea informationala a preotesei Enciclope. Utopiile decorporeaza enciclopediile. Ele vlaguiesc elanul multimilor si dau elitelor un ultim sens.
Construim.
Initiem un regim inflationist in cascada. Instrumentam o utopica de rangul al treilea. Fraternitate. Acesta e cuvântul-cheie. Multimile fraternizeaza in mod violent ghilotinând augusta oficiala. Un sir nesfârsit de explozii de date si de informatii insotesc evenimentul istoric pe care l-am pus la cale.
Sub presiunea câmpurilor magnetice, enciclopedia se decorporeaza vazând cu ochii. Pitoskinii, melisele, elvinele, seriile Monteores, Elal Belal, Weinberger se evapora rotindu-se ametitor. Se evapora structurile descriptive inghitind in bulboana lor vestitele Takla Makan, Beauburg, Adamville, Marsila Mole si asa mai departe. Un milion de chipuri se evapora. Un miliard.
Cinci miliarde de chipuri!

Bogdan Gheorghiu & editura Nemira: un eveniment exploziv
 

Bogdan Gheorghiu & editura Nemira au pus la cale un eveniment exploziv, o carte de zile mare, un HAX GRID pe care Bufnila il poarta cu el zi de zi incercand sa fure ceva din imaginarului lui Gheorghiu, sa-l scaneze atent, patimas, cu invidie, Gheorghiule de ce ma pui pe jeratic, de ce ma umpli de invidie, zice Bufnila neputand nici cum sa fie cyberpunkizat, hax gridat, vai, tigrii astia tineri ne iau painea de la gura, Bogdan isi combina personajele, le recombina, le suceste, construieste istorii halucinante, lasa imaginile se se desfasoare angelic sau, dimpotriva, pervers, organizeaza un adevarat festin fictional. Mary iti intra in creier, atentie, navigatorule, Mary cea tainica pusa la cale de Gheorghiu e pe cale sa-ti cotrobaiasca in matricea ta fictionalaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Orasul fosforescent printr-un filtru albastru, scrie Gheorghiu punand la cale scenariul de film, Hax Grid e filmul lui, sa vina un regizor adevarat sa puna in opera fictiunea acestui tigru SF plin de talent, Bogdan involbureaza lumile virtuale, le intoarce pe dos, le valureste ca un mare magician, ai zice ca el e regizorul, HAX GRID e un nume de cod, fara indoiala, aparatul de filmat duduie, se umfla, explodeaza, se face tandari, travling, travling, motor, motor, oauuu, Gheorghiule, pe modulul tau psi, pe toti dracii, tu esti ecranul, tu esti cinematograful, tu esti Mary cea de taina care cotrobaieste in virtual!
8)

HAX GRID,
Bogdan Gheoghiu
editura NEMIRA
difuzare/comenzi
[email protected]

Lucian Dragos Bogdan & editura OMNIBOOKS: un regal
 

Editua OMNIBOOKS, insurgenta si teribila editura condusa cu talent si inspiratie de scriitorul Horia Nicola Ursu ofera cititorilor un regal editorial:
TRILOGIE! Trilogie e o carte semnata de Lucian-Dragos Bogdan un subtil maestru al lumilor fictionale. Acum, cand scriu acst mic elogiu perfect motivat, am langa tastatura aceasta carte plina de gratie, de forta si de incantare. Lucian-Dragos Bogdan scrie cu incantare, incantator. Taietura lui fictionla are verva, e sigura, plina de indemanare. Personajele sunt vii, sunt prinse in scenarii convingatoare. Lucian-Dragos Bogdan foloseste structuri descriptive viguroase, pline de culori, de detalii care imbogatesc si adauga sensuri tainice. Intorc TRILOGIE p toate fetele. Dau peste fotografia lui Lucian pe coperta patru, omule, zic, sunt fascinat, m-ai prins, sunt in-vrajit de lumile tale ametitoare care se re-construiesc pe masura ce inaintez in profunzimea lor, simt in nari parfumul fictiunilor tale, vad LUMEA PRIN TEAVA PUSTII, fantastic, parca-ai scris fictionalul pentru bufnila, imi plac controversele din lumile tale, un cavaler paseste atent pe alele de piatra, de exmplu, teribil CONTROVERSAT construiesti, un cavaler aidoma unei naluci, valuresti spatiul fictional Lucian, dai forma Imaginii, o pui in forme-in-miscare-anecdotica, mai spui, aceasta marioneta ma inspaimanta, iata o constructie aproximativ imposibila, poate o marioneta sa inspaimante asemenea unui cataclism, EXCELENT, Lucian, caci descoperi in profunzime forta Imaginarului care, singur, are a lucra spre impotrivirea sa impotriva lumii, e multa teatralitate magica in ceea ce scrie Lucian-Dragos Bogdan, e inima filmului, ecranul se scurge in sufletul telespectatorului, se recompune in sufletul regizorului, unde esti domnule regizor, vino sa pui pe ecran aceasta superba TRILOGIE, teava pustii e obiectivul cameramanului, cameramanul e personajul descris si inscris de Lucian-Dragos Bogdan in lumea sa fictionala, tu, cititorul si spectatorul esti si teava armei si cameramanul.
TRILOGIE: un adevarat regal editorial.


TRILOGIE,
Lucian Dragos Bogdan
editura OMNIBOOKS, 2004
Pentru omenzi:
Editura Omnibooks, Str.G.V.Popescu Nr.7
440021 Satu Mare
email: [email protected]

PS: BRAVO pentru Horia Nicola Ursu!

Florin Pitea: un eveniment remarcabil la editura Amaltea
 

An/Organic & Necropolis, cinematograful interior al lui Florin Pîtea? Apetisaaant! Duminica noaptea am navigat zbuciumat si zbuciumant in universul fictional construit de talentatul Florin Pîtea, in An/Organic si Necropolis, doua volume ce prefigureaza evenimentul editorial pus la cale de editura Amaltea pentru saptamana asta! L-am luat de urechi pe dragonul virtual din Necropolis si l-am scanat pe Spider, cel talentat la surfing. Editorul, dr. Cristian Cârstoiu, e un magician al lumii magicii editoriale de la Amaltea si, de ce nu, accept provocarea lui, surfand prin fictiunile talentatului Florin Pîtea. Sunt spectatorul, sunt regizorul, sunt Pitea, tu esti Pitea, tu esti regizorul, tu cel care rasfoiesti cartea sau te pregatesti sa intri in universul ei fascinant, Necropolis te asteapta in propriul tau imaginar, perversa, interesanta si grea, te vei scufunda in ochiul ei magic, in filmul ei, tu fiind regizorul, inlocuindu-l vremelnic pe Pitea, dez-fundandu-l din propria sa fictionalitate asa cum inlocuiesti marii regizori ai lumii ocupandu-le vremelnic Imaginarul, tu esti an-organicul din fictiunile publicate de Amaltea, tu te pregatesti de marea substitutie, tu esti ecranul, tu te misti in inima filmului construit de Pitea, gata, gata sa te digitalizezi, gata, gata sa devii personajul principal, focalizat in imaginarul salii pline de umbre, Spider surfeaza in valurile matricii tale informationale preschimbandu-te in propriul sau film.
8)

An/Organic
Necropolis
Florin Pitea
editura AMALTEA
www.amaltea.ro

Site-ul oficial al lui Florin Pitea:
http://www.amaltea.ro/tesatorul/

vad ca nederanjat de nimeni domnu' B***** ishi continua nesfarshita sa "opera".....pun pariu ca acesta "opera" ii este dictata de nishte voci pe care numai Bufi le aude....Bufinel ..nu ne mai obosi ..impushca-te !(sau lase-ne pe noi sa avem aceasta onoare)..you suck!!!!


P.S pt cei care imi vor spune ca nu are rost sa-i mai scriu lui Bufi ...azi am draci ...asha ca fac ce vreau! :x

and i bet those books are reaaaaaally good,... :hmm: :hmm: :hmm: :hmm: :sick:

Invitatie
 

Fani ai SF-ului romanesc si mondial, cititori, scriitori, poeti, dramaturgi, ingineri si filozofi, studenti la litere sau la astrofizica, editori, redactori sefi, realizatori TV, realizatori radio, jurnalisti, critici literari, graficieni, animatori si impatimiti, sustinatori sau adversari inversunati ai SF-ului romanesc, va invit sa participati in masura dorintei, placerii, timpului si tehnologiei la acest e-group PUBLIC care se va dezvolta rapid in cadenta noilor provocari ale Mileniului Trei. Va astept sa contribuiti cu informatii, atitudini, opinii, stiri, locatii, ganduri, prezentari, sugestii, idei novatoare si asa mai departe.
http://groups.yahoo.com/group/Ro_Science_Fiction/
E-groupul este public. Participarea este libera. Plecarea este libera. Ramanerea si participarea sustinuta sunt dorite cu dragoste.
Acest e-group NU ESTE concurentul nici unui alt e-group de o asmenea maniera.

Va astept.
Bafta in tot ceea ce faceti nemaipomenit pentru SF-ul romanesc. Sunteti rugati sa instiintati si alti navigatori ineteresati.
Va multumesc.
Acest e-group nu este manifestarea nici unei gasti, generatii, personalitati si asa mai departe. Discutiile sunt libere. Va invit sa contribuiti cu informatii utile despre tot ceea ce va pasioneaza in legatura cu literatura SF.

Ovidiu Bufnila
owner
http://groups.yahoo.com/group/Ro_Science_Fiction/

Re: Invitatie
 

buluciti-va nebunilor! :hmm: :hmm: :hmm:

Invitatie
 

Fani ai SF-ului romanesc si mondial, cititori, scriitori, poeti, dramaturgi, ingineri si filozofi, studenti la litere sau la astrofizica, editori, redactori sefi, realizatori TV, realizatori radio, jurnalisti, critici literari, graficieni, animatori si impatimiti, sustinatori sau adversari inversunati ai SF-ului romanesc, va invit sa participati in masura dorintei, placerii, timpului si tehnologiei la acest e-group PUBLIC care se va dezvolta rapid in cadenta noilor provocari ale Mileniului Trei. Va astept sa contribuiti cu informatii, atitudini, opinii, stiri, locatii, ganduri, prezentari, sugestii, idei novatoare si asa mai departe.
http://groups.yahoo.com/group/Ro_Science_Fiction/
E-groupul este public. Participarea este libera. Plecarea este libera. Ramanerea si participarea sustinuta sunt dorite cu dragoste.
Acest e-group NU ESTE concurentul nici unui alt e-group de o asmenea maniera.

Va astept.
Bafta in tot ceea ce faceti nemaipomenit pentru SF-ul romanesc. Sunteti rugati sa instiintati si alti navigatori ineteresati.
Va multumesc.
Acest e-group nu este manifestarea nici unei gasti, generatii, personalitati si asa mai departe. Discutiile sunt libere. Va invit sa contribuiti cu informatii utile despre tot ceea ce va pasioneaza in legatura cu literatura SF.

Ovidiu Bufnila
owner
http://groups.yahoo.com/group/Ro_Science_Fiction/

Revista Litere
 

Tigrilor, uuite aici un link catre o revista ka lumea:

http://www.revistalitere.ro/index.htm

8)

Romcon 2003
 

In lunile noiembrie si decembrie, in cadrul grupurilor de discutii de pe Internet, dedicate fanilor si profesionistilor romani din science fiction, s-a desfasurat Conventia Nationala SF, ROMCON 2003. Cu aceasta ocazie au fost decernate premiile pentru 2002 in SF-ul romanesc. La sectiunea "volum", castigatoare a fost desemnata "Abatia", care a fost preferata celor mai multi dintre votanti. Pentru aceasta distinctie, romanul "Abatia" a avut de infruntat o concurenta absolut onoranta, formata, in etapa finala, din romanul "Cel mai inalt turn din Baabylon", de Sebastian A. Corn, si din antologia "Alte lumi, alte legende", antologator Catalin Sandu.

Iata palmaresul complet al ROMCON 2003:

VOLUM
• Dan DOBOS - Trilogia Abatiei - Abatia (Nemira)

PROZA SCURTA
• Costi Gurgu - Copiii domnului (Fictiuni, 5)

PUBLICISTICA
• Catalin Badea-Gheracostea

SITE
• Lumi Virtuale (www.lumivirtuale.ro)

CARTE STRAINA
• J.K. Rowling - Harry Potter si pocalul de foc

DEBUT
• Bogdan Gheorghiu

REVISTA/ALMANAH
• Ficituni
• Lumi Virtuale

MASS MEDIA
• Monitorul SF (supliment Monitorul de Braila, Galati)

PREMII DE EXCELENTA:

• Marian Taralunga - pentru contributia adusa la dezvoltarea SF-ului romanesc prin activitatea de web design pentru siturile SFera, Imagikon si Webmaster
• George Ceausu - pentru organizarea Zilelor Quasar si "In memoriam, Dan Merisca", in ultimii 12 ani
• George Anania & Romulus Barbulescu - pentru ca exista in SF-ul romanesc si scriu carti de mai bine de 40 de ani

Re: Invitatie
 

:w00t:

Re: Invitatie
 

:lol: :lol: :lol: Nightwane, esti amuzant.

Zau? :shock: De cind?

Eu credeam ca este doar un forum unde va insultati reciproc.