|
Poate ne explici si nouä ce s-a întâmplat, mäcar...
|
iaca...mai pun si eu ceva
Deus Sardonicus I Sã priveºti trecutul horcãind de regrete Prin fereastra ce desparte Ceea ce crezi cã eºti De Ceea ce eºti Sã renaºti mituri din palmele-nsângerate ale inimii Sã crezi cã poþi sfâºia carnea În care þi-ai crestat speranþele Înseamnã sã mai trãieºti o clipã Cu înscenarea propriului tu II Înþelege cã nimeni Nu mai poate rãsuci clipele În rana timpului Nu mai putem preschimba cenuºa în gând Deasuprã-ne crucifacii îºi varsã ciuma Sau praful de stele surpate Acum cerul e mai absent ºi mai rece Ca oricând Fiecare zâmbet nu e altceva decât o tãcere schinguitã Fiecare scâncet de copil Închide-mpãrãþia omului într-un mormânt de batjocurã III Nu vei putea deveni niciodatã Nu vei putea rãzbuna zãdãrnicia cunoaºterii Cãreia i te-ai aruncat sclav Vorbeºte ºi vei fi auzit Auzit ºi nu vei fi ascultat Ascultã ºi vei fi condamnat Condamnã ºi vei fi proslãvit IV Sã descânþi pustiul în farmecele Diletanþilor întârziaþi Sã naºti enigme peste prãbuºirea raþiunii Sã crezi cã eºi liber Când sensul libertãþii se aflã dincolo de închisoarea În care tu refuzi sã intri Înseamnã a te demitiza Conºtient de propria ªi perpetua Ratare V Închide ochii Deseneazã o inimã ºi ascultã-i bãtãile Acesta eºti tu Iar peste tine cerul dezlãnþuie Terifiantul râset divin Ultima speranþã de izbãvire |
Fashion Is For Fashion People
The Guide to All Things Chic The Hand that Bites The Mouth That Bleeds Rigid Style Of Fashion Inject Inject Prada Made You What You Are Gucci Made Her A Superstar One The Man Made God Two The Man Made Gucci Three God Is Gucci Four I Am The One That You Adore Fashionable F.uckable Social Psychology Phenomena CK Is My Middle Finger I Stick It In Twice A Day Masquerade Jerk Off To The Tune Of Dying Children Chinese Kids Making Clothes For Me Bags, Shoes, Perfumes, Shirts, Pants Paint A Vulgar Picture |
Originally Posted by Nightwane:
just LUV this one!... (... & then the rest of course 8) ) |
Bäi Nighty... :?
O sä zici cä fac hohä - da' pe bune: prin toate träsnäile astea ale tale care este, EXISTA sclipiri de fior poetic! Bizar, ironic, avangardist, mistocäresc, zi-i cum vrei... dar ESTE! |
normal ba! ca-s geniu!
|
Fluctuatii Post-Coitale
Am un sfarc pe creier Si ma gadila in talpa Am un cot in gura Si ma gadila in creier. Vagine, vagine sangereaza pe pereti Sfarcuri, sfarcuri ne mentin pe toti erecti. Am un carlig in sfarc Si ma trage de spranceana Am un sfarc pe creier Si ma gadila in cur. Bebelusi, bebelusi zdrobindu-se prin utere Babe, mosi intr-o continua f.utere. |
Nu mai esti genial. :(
Rimä cäznitä, ritm nexam, feeling nici p-atât... You can do better and you know it. |
si tocmai asta-i aia de care-s cel mai mandru.
LE: nu stiu daca p-asta am pus-o aici da' here it goes: Oh my pretty pretty bag! You are so pretty...you pretty bag! So pretty that all pretty-ness is beyond you, you pretty bag. Si gata :P |
Genitals don't fail me now!
Genitals don't lose me now! Jeans and pants and genitals. Jeans don't fail me now! Gucci don't lose me now! Start working now Start f.ucking now CK dildo, Prada strap-on I'm afraid of Japan I'm not afraid of fashion I'm scared of me I'm not scared of J.P.G. Feet don't fail me now, Shoes don't fail me now, D&G have mercy on us all. 'Cuz i am god. |
inainte de a citi aceasta poezie proaspat scrisa (prima mea poezie intr-adevarul sens! ) va rog sa n-o treceti cu vederea (sentiment fals oferit de internet si cititul pe monitor)... ganditi-va ca o cititi pe o hartie galbena, prafuita si rasfoita de timp
(pt prima oara, nu sunt cuvinte aruncate care sa rimeze si ma simt mandru de asta, scuzati-mi atitudinea :) ) Afundat in mii de cãrþi, Un cod etic al omului superior Precum universul se împarte în infinite parþi, Ca o umezealã, cugetare pe un ton silenþios. Universul e de nepãtruns cu gândul, Raþiunea e înlocuita de spiritul, Ca ºi fraþii STOICI: Epictet sau Zenon Plâng cãci mã simt obositor Cu amintire la vechile scrieri româneºti DIMITRIE CANTEMIR - 'fortuna labilis'... Vãrs o lacrimã de univers ªi la acei oameni mã închin. Condiþia umanã în raport cu timpul, Mã face sã renunþ la univers; Plâng ºi mã nãpãdeºte frigul... Ca un bocet mut. Cu cât îl adâncesc cu atât este mai ne înþeles... Vars lacrimi de bucurie si afirm ca renunt la absolut. The End |
Originally Posted by Nightwane:
geeeeezaaaaaas :D asta e de piratat 8) |
hands off bitch :P
|
melcul lui pascal
Vasile Munteanu [ted] ¤ „noi n-o sã ne iubim copilul, nu-i aºa?” ¤ de câte ori visezi partea de pat pe care dormi se înalþã eu nu mai pot sã trec prin somn decât strecurându-mi sexul în arcurile deºelate ale ceasului ºi fiecare orgasm capãtã astfel forma aceea perfectã de spiralã oþelitã þi-am spus vreodatã? iubirea e direct proporþionalã cu pãtratul oricãrei raze înmulþit cu numãrul secundelor de când ne-am cunoscut ¤ la micul dejun scot cu mâna din cana de vin toate muºtele care au bãut peste noapte zborul fezandat nu þine cont de dimensiune le mãnânc una câte una – nu le numãr sunt preocupat de miºcarea pendulatorie a sânilor tãi la vederea cãrora pereþii schimbã feþe-feþe colorându-se alternativ decolorându-se simultan - sã scoþi tu rufele din maºinã te rog mã sãruþi ºi treci prin tocul uºii ca un prunc mirat de pragurile naºterii ¤ ieºirea ta dislocã un volum egal cu numãrul bãtãilor din buze alerg în balcon unde întind pe sârmã orice obiect umezit de emoþie curentul electric este pentru inimã o binecuvântare un blestem ºi-un balsam ¤ mã întorc la masa de scris stau aºa încremenit trup neputincios în a se autopropune inspiraþiei muzei coborâte din buletinele de ºtiri documentarele despre stufatul neologic al femeii-p(r)o(cl)et sau din circoteca divertismentului de genul iartã-mã sunt surprins te iubesc fãrã tine nimeni&nimic nu se lasã descris ¤ indiferent îmi privesc unghiile pãmântii atârnând peste foaie curbura mizeriei ar putea sã însemne figurã de stil nu mi-e chin nu mi-e lene nu mi-e verbe la kil ci lumea este pentru mine bara unui pãtuþ de care dacã stau în picioare îmi ciobesc repetat dinþii ¤ aºtept sã cresc e atâta liniºte în absenþã încât aud cum se lungesc frunzele dracenei izbindu-se de zid sub un unghi de incidenþã congruent fericirilor scurte dar intense cauzate fie ºi de autosatisfacere tremur ca un cearºaf bãtut de vânt mi se usucã numai acele porþiuni de piele pe care limba ta limba noastrã limba încã românã le-a atins fãrã sã geamã dar acesta este un subiect lipsit de viitor mai ales de viitorul perfect ºi de imperfectul acustic ¤ â din a de câte ori sunã la uºã mã bâlbâi nu mã uit pe vizor adulmec prin fanta unde ar fi trebuit sã fie pragul de jos dacã nu miroase a cãprioarã nu deschid vederea oricui în afarã de tine îmi produce un rãu existenþial ¤ ¤ ¤ datina o cere – îmi bocesc: întrerupt în linii sau cu voce spartã între mine ºi-ntre ce-aº fi fost e o þarã ºtearsã de pe hartã aº putea sã scriu pânã te naºti |
frumos
|
Valul Nopþii Valpurgiei învãluieºte Valparaiso
|
IAPULANEAMULE!
|
Originally Posted by Supastar:
Capra calca piatra-n patru... |
toamna, înregistrând zãdãrniciile
aproape toamnã gesturi veºtede îngreunate de tristeþe anamorfoze vântul bont în grãdinã hãlãduind fãrã grabã amalgamând cu precizie totul mai rabdã... îºi spune caligraful înregistrând zãdãrniciile mai rabdã... îºi ºopteºte stins caligraful provinciei... chiar el o metaforã a deznãdejdii |
to ontos on
Vasile Munteanu [ted] scriu în fiecare zi parcã în mine cuvintele ar cãuta un alt trup salcâmilor teilor muriþi în prisacã scriu ºi grãdina pieptului înroureazã ca o fetiþã sãracã netezindu-ºi rochiþa ponositã cu palma nu am învârtit nimãnui roþile bicicletei nici cercurile am bãut de mic maimuþãrind literatura rusã întâlnirile mele au fost întotdeauna declaraþii cu dragostea spusã ca o tablã a înmulþirii cu celãlalt nu mi-am lãsat niciodatã sentimentele sã se joace afarã toatã ziua imaginam pãsãri de hârtie pe aripile cãrora gândul Primului Ou scria AcestA EºtI Tu ºi esenþa ta nãscutã din rãdãcinile mâhnite ale lemnului de aer în care s-au tãiat unghiurile simplei tale mansarde sub care arborii îºi terminã vârfurile ca într-un giratoriu al ochiului Einai! îL strig – Einai! dar Tu de ce nu iubeºti negustoresele croitoresele spãlãtoresele bucãtãresele lãptãresele copiii lor de ce sparg toatã viaþa smoalã cu fruntea din care þâºneºte în final un izvor de alcool care nu saturã pe nimeni de ce te-ai deghizat în tronul gol cãruia ne închinãm ca niºte cerºetori de hârtie |
...se pare ca americanii ii stimuleaza si pe cei din afara de vreme ce poezia mea "The Meaning" a intrat in finala pe luna martie...(www.poetry.com)... si poate am norocul sa ma lipesc de vreo 1000$... :) si la sfarsitul anului pot sa particip la marea finala de 10000$... urati-mi succes...
The Meaning In a desperate dark light world Where the present is no more, And where someone always cryies Here, you sometimes touch your eyes. Under a so perfect rainbow Created just for us, I know, You can see so many angels, nice... falling down from Paradise. But, so wicked are the ways For the mortal human tear, They are here, and they are strong If you trust ME, have no fear. Our home, is home for some Still we are so small for clouds, Saving it will be from meaning How I love to see the evening. Schatt Alexander Copyright ©2007 Schatt Alexander -------------------------------------------------------------------------------- Click Here to Rate My Poem |
Ca încercare de versificatie, e drägutä si promitätoare. Când o iei la puricat, concentreazä-te asupra ritmului (care schioapätä aproape peste tot), si a rimelor (prea aproximative). Cu privire la continut, fiorul liric si alte aspecte de fond, dar fi multe de discutat, da' n-am timp acum. Stai pe lângä noi, si mai vorbim.
|
anima
aplecandu-ti crestetul pe un umar pentru a-l uda si a te sprijini de el, el aluneca se rupe de corp, trecand prin pamant, ca o cartita umarul ajunge in infern iar capul tau pica si el in gol, udand flora pierzandu-se ilustru printre dobitoci fierband la zero grade celsius si rade rade in timp ce plange ca a abandonat cauza. si numar gradinile, unu, doi, trei, patru, cinci si inca vreo sapte mii ce gazduiesc capete rupte de corp, manjite de lacrimi indobitocite de timp si spatiu putrezind in urina zeitatii fara suflet, fara ego doar asa, sa fie un crestet undeva acolo mort . |
Ploaia
Într-o noapte-ntunecatã Sub un cer uitat de stele, Ce prin neguri risipite Ascund vii a lor mistere. Peste norii plini de lacrimi Adunaþi de-un vânt stingher, Îngrãditã-n a ei ramã Luna doarme, zorii gem. Doar pãdurea adormitã Freamãtã în lung ºi-n lat, Lângã lacul cel albastru Ce de timp a fost uitat. Vântul bate printre ramuri Frunzele-ºi ºoptesc uºor, Ploaia-ncepe-ncet sã vinã Încet-încet, de sus din nori. |
Fior liric autentic, sinceritate, frumusete a expresiei.
Un exercitiu de versificatie relevant - prilejuieste câteva observatii clare si utile. In linii mari: e o formulä e versuri clasice, arhicunoscutä, destul de bine stäpânitä. Personal, sustin compusul cu ritm si rimä, ca o etapä obligatorie a drumului spre poezia modernä, în vers alb - dar cu conditia ca rigorile clasice sä fie stäpânite perfect. Aici avem câteva stângäcii - iatä-le: "stele / mistere" = nu rimeazä "stingher / gen" = nu rimeazä "usor / nori" = semi-rimä (datoritä i-ului neaccentuat). Intrucât toate aceste perechi de cuvinte sunä asemänätor, iar "lat / uitat" e chiar o rimä perfectä, e de presupus cä ai urmärit rime constante între versurile 2 si 4 ale fiecärui catren. Dacä asa e, TOATE rimele trebuie sä fie perfecte. Dacä nu, evitä similitudinile, ca sä ai versuri albe oneste. "...a lor mistere" = incorect; de ce n-ai scris "Ascund ale lor mistere?" (E drept cä asemenea greseli gramaticale, sau "licente poetice", sunt destul de frecvente la multi dintre marii clasici - dar, cum noi nu suntem ei, e mai bine sä le evitäm.) "Ploaia-ncepe-ncet sã vinã Încet-încet, de sus din nori." De trei ori "încet", când era necesar cel mult unul singur. Iar ultimul vers iese din ritm (are o silabä în plus). * * * Dincolo de toate astea, îti multumesc cä ai reactivat topicul de poezie, e unul dintre cele la care tin cel mai mult. Ca sä nu zicä nimeni cä "musc si fug", pun si eu un esantion: Answers It came afore from dark, vibrating in its shine, It filled the empty stark with flawour rich as wine, Embalmed the live raw scars with a sweet smelling dope, And like as many stars, it sparkled full of hope. An angel's wing it seemed, a Holy Spirit's kiss, My outlook it redeemed, enfolding it in bliss, A human to be yet, reborn from the cold ghost, The right I thought to get, when taking this saint host. Behold! I told them all. There's justice still around! This man, who once did fall, rose up from frozen ground, No doom eternal is, no sentence is too hard, Ordeal that was his, came now to fair reward. Beware, they did reply. Delusions are so rife, You better wonder why, you better get a life, There's no such thing as fairness, this world is meant to suck, Keep faithful to your harness, don't be a sitting duck. Words of caution, knowing, that I'd have better heed, There was no angel, no wing - there was only my greed, Only my hunger, ghoulish, to be alive again, Only my empty, fool wish, a short reprieve to gain. A dream that seemed so pure, so real and so sweet, All ailments apt to cure - and it was just a cheat, How could I know or guess that it was all a lie, Perfidious, no less - and so I wonder: why? For certain, the dark lord is in full omnipotent, For sure, his power's word is immune to all repent, His ways are ever cunning, his tricks don't ever cease To always catch those running, their vigilance appease. And once his net he so cast, entrapping me once more, The outcome, never too fast, has opened the old sore, So unawares attacking, once bringing down my guards, To left and right all hacking, all breaking into shards. We warned you, didn't we? said the voices all anew, There's now no use to be sad, better confess we knew, You better do forget it, your feet bring back to ground, About fake hopes don't fret it, they're never true and sound. I pity you, poor skeptics, replied I with a laugh, For you there are no kept tricks, the way is always rough, No prizes ever gotten, no breath of springtime breeze, You see the world as rotten and putrid as it is. To crawl forever, trampled, all strung along one chain, To gallows on the ramp led, the verdict's all so plain, The haven so awaited reveals only a chasm. What use to have it stated? It's all a pleonasm. Instead of truth so cruel, I keep to my sweet lie, Believeing in my jewel, I save more than one cry, If doomed to live in dungeon, no window for us all, Before to humbly trudge on, I paint it on the wall. I know it's immaterial, and yet I still believe, My words now better hear y'all, that's all that means to live: Condemned before birth even to an ongoing scream, The way to make it even is keeping to the dream. Mihnea Columbeanu - Pitbull April 20, 2005, h. 22:35-23:50 Bucharest, Romania |
poezia mea se numeste: kiss my ars poetica
De veacuri vreme infioara Incremenit ca un oftat Impatimit doar ca sa piara Urzind caderea in pacat. Ca o statuie ce se-ntreaba Ghicind ca nu e vreun raspuns Orbit de cautarea goala Chircit in vis de neajuns, Scurmand avan noroiul ranced Caci cerul este mult prea sus Se zbat ca pestele ce pute Catand ceva ce nu s-a spus, Se zvarcolesc ca sa exhibe Neterminat diformitati Se taraie ca o omida Spre frunza care, de cand veacul Nu vrea sa le-ascunda pacatul. |
Dintre toate...
Dintre pasi de copilandru si de tanar visator, S-or alege-n cai batute, sigur si staruitor, Cativa care sa strabata drumul bun si drumul drept, Gand soptit de senectute si de omul intelept. Dintre sute de sperante si de vise minunate, S-or alege-n vremi si vremuri, limpezi sau intunecate, Cateva sa lumineze calea noastra-n fericire, Idealuri implinite din durere si iubire... Dintre lacrimi de tristete si dureri nemarginite, S-or alege-n anii vietii, calde si neprihanite, Cateva care sa scalde drum in chip brazdat de timp, Bucuria vietii noastre din oricare anotimp. |
Nu l-ai väzut, fiindcä a zäcut îngropat prin magaziile Cafenelei, pânä l-a readus la suprafatä HyperX.
Dar... aici e pentru poeme propii, de noi însäsi compozate. Pentru poezii dragi nouä din opera altora, mai învätati si mai bärbati (sau mai învätäcei si mai femei), avem topicul "Poezia" - yote-l: http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...=4582&start=75 |
Somnul pisicilor rãtãcitoare
Odrasle amfibrahe de mâþe fugãrite, Satanic ejectate pe linia de tramway! Cine-o fi responsabil de mârºavele-ursite Care bestial vã vinde pe-o litrã de mãlay? Fatalele pubele în hidrargir se scaldã, În coruri delireazã pisici narcotizate. Mustãþile stelare, muiate-n apã caldã, Se zbânþuie solemne, în scopuri perimate. Dormea pelagic mâþul, ºi sforãia-n cadenþã... Prin atmosfera beatã, umplutã de miorlau, Doi ochi apollinarici, sclipind de vigilenþã, Spre nuda ºoricioaicã, prin besnã se chiombeau. ªi-aºa se hodineºte, în gangurile-extinse, Poporul fãrã viaþã, sporadic ºi zevzec, Al tristelor pisice, cu cozi extatic linse, Ce spre-alte horizonturi, în sens simbolic, plec. Mihnea Columbeanu, 1978 |
...cu lacrimi de copil tâmpit
În genere, sublimul se dezmembrã Picând înspre de unde a venit. Mârºavele vestale îl jeleºte, Plângând cu lacrimi de copil tâmpit. Pe hãrþiile lumii se indicã Corupte zãcãminte de granit. Deasuprã-le, seraficul atârnã, Sburând în stoluri de copil tâmpit. Se-nfundã admisibil în tenebre Al vieþii rectiliniu nesfârºit. În urmã-i, ºovãindã, mai pâlpâie O nouã faclã de copil tâmpit. Aerian rondel! Ce filosofic! Entuziast îl þuc pe Democrit! Iar el, stihinic, spiritu-mi acaþã Cu-o sumbrã ghearã de copil tâmpit. Mihnea Columbeanu, 1978 |
Primãvarã în Campucia
Jagardele optimiste, Învelite-n foi de viþã, Alergând în lung de piste, Arse cu-o peltea pestriþã. Zbor fãlos capace leneºi Peste creºtet de cratére. Veºmântat în in, un nene-ºi Ia aleanul ce ºi-l cere. Viscerale ºomoioage Se conþin în bolta vremii. Vine tigva sã le roage Pentru un retur la remi. În tripouri scofâlcite, Spasmul gãunos abdicã, Poleieºte ºi înghite Crini palpaþi la o adicã. Nu se lasã mai prejosu-i Nici baronul sforãrimii. Pentru cã în viaþã sosu-i Sã profiþi din plin de Mimi. Echipaþi cu tot dichisul, Fosforiþii se-nºirúie, Aºternându-ºi blând caisul Pe-o structurã cu gurguie. "Hopla!" un tentacul strigã, Împrãºtiindu-ºi epoleþii. A scuipat un as ºi-o rigã, Sincopaþi, pe luciul gheþii. Tamponând cu sugativã Sub o streaºinã de nouri, ªipcile i se derivã În perniþe cu ecouri. Peste tot abisul care Abundeazã de probleme, Doarme razele de soare, Supte-ntr-un sfârtai de vreme. Numai fulgii din decizii Se sforþeazã sã nu putã, Proiecteazã-n vis bolizii Sufletelor lor de sputã. Iar cometele scârnave, Lustruindu-ºi canavaua, Þin morþiº sã înnãrave Datini ce slãvesc sacaua. Toþi se-ambiþionez sã ºtie Lumea scursã cu ocarã, Cã-ntr-o sutã dintr-o mie, În Campucia-i primãvarã. Mihnea Columbeanu 28 martie 1984 |
Stapan pe valuri stropesc iluzii plutitoare
Dorinte anorganice imi conditioneaza fiecare stare Ganduri macabre cu miros cadaveric de pudoare Ating domenii cerebrale involuntare Crevase ale tacerii constrang la remuscari 5 simturi umane uzate de nervoase tulburari Principii, idealuri pierdute far' urmari Gratie femeii pentru aceste dari. 2006, am uitat ce nume i-am pus |
Cu timpul, prostim
Ne grãbim sã potcovim (sau sa prostim, ma rog, nenea Rimel stie mai bine) Ca noaptea, ne întunecãm ªi însetam lumea. Inecul e singura luminã. Acolo chiar e de tine. Curvântul se bea în tãcere. În ploaie. În Dragomara |
> In the green morning
> I wanted to be a heart. > A heart. > > And in the ripe evening > I wanted to be a nightingale. > A nightingale. > > (Soul, > turn orange-colored. > Soul, > turn the color of love.) > > In the vivid morning > I wanted to be myself. > A heart. > > And at the evening's end > I wanted to be my voice. > A nightingale. > > Soul, > turn orange-colored. > Soul, > turn the color of love. > De Lorca, prietenul bun al lui Bunuel :) |
mutat. erau un x prin care ºtergeam toacã tãrãºenia, însã nu-l mai vãd. mii de scuze.
|
Vä reamintesc cä e topic de poezie PROPRIE.
POEZIA si LYRICS sunt pentru versuri ale altor poeti. |
"Poema deziluziilor"
Nu voi sã ºtiu De n'ica! :x Mãruntã e furn'ica! Dar câþi grãunþi ea carã! A gândului povarã. Pe cuptor zace mãm'ica, Deºirând ciorapi. O, lume, ce în mintea-mi nu încapi, La fel ca firul de ciorap, Te deºirai pe-al vieþii fus, Fâs. Al Raiului ãst prim recrut, Pe-Adam îl vede cum din el Mlãdiþã naºte, ªi câþi au fost, ºi câte s-au trecut, Zadaric guri hulpave tind sã caºte, Cãci brusc de Adevãr mi þi-s plesniþi, Prin deziluzionate neguri tãvãliþi, ªi crunt li se relevã lor ce sunt: N'im'ica! Drept care nu voiesc a ºti N'im'ic De n'ica! :x (Liviu Ornea ºi Mihnea Columbeanu, 1978) "Poezioarã" Cu ce sä-nceapã? :? M-am întrebat ades De unde curã gândul În unde vibratile Prin matca-i iluzorie De prund apocaliptic Funest Majoritar. Cu ce sä-nceapã? :huh: :? Rãspunde-mi, duh al umbrei, Tu, cel de-a pururi mort, Tu, dãtãtor de soamne, Necruþãtor de zmei: Cu ce sã-nceapã? :shock: :huh: :? Genunea-ºi suie coada despletitã Întru glorioasa ei descãtuºare. Sub slaba mânã oblãduitoare A haosului ce nu ogoieºte A negurilor Matã Cugetare. Cu ce sä-nceapã? :(( :shock: :huh: :? Cu ce sä-nceapã??? :o :(( :shock: :huh: :? (Mihnea Columbeanu si Liviu Ornea, 1978) "Dilemã cruellã" E! ...:w00t:... Ceas prolix, înmiresmat! Adânc barbaru-þi suflet îl sondez! Armate de eter, cumva, galopã, ªi spiritu-mi trãsnind a lume interlopã Aspirä spre înalt Sfin- Þia Ta! În lanþuri covãsite mi þi-l leagã, Încolãcind sfios A negurilor Oscilaþie Vagã. 'N-ai sãi albaºtri ochi, Si blânzi, Dilema strãlucea mesianic. ªi-armata de eter, Mecanicist, Tot mai galopã. Sînt sublimat: Rechinii vor sã mã mänânce. (Liviu Ornea, Mihnea Columbeanu, 1978) |
omg! ce tandem poetic! tandemul e surprinzator, poezia - mai putin implinita. dar cata perspectiva-n fata! :)
|
Da. :happy: :love:
Asa poezeam noi dadaisticoid în clasele a XI-a/a XII-a. (Apropo, "Dilemä cruellä" am procreat-o sezând d-a-n-curulea pe asfalt în mijlocul Pietii Palatului, în timpul unui discurs al lui Nea Nicu. Ne duseserä cu scoala.) |
fragment
(...) „acum era devreme ºi liniºte purtam pe umãr un înger nehrãnit refuzam sã discut cu el problemele pe care le am eu cu mine la ce mi-ar folosi? mã întrebam supãrat în ultimul timp mã îndoiesc tot mai mult cã existã Dumnezeu ºi asta înseamnã cã suferinþa mea nu are niciun rost…” |
Secunda de zapada
Celebrare Ea si el au murit in aceesi fractiune de secunda desi nu s-au cunoscut niciodata si desi erau suflete pereche. Ea locuia in Israel avea pielea luminata de un soare interior si galben de parca s-ar fi tavalit in praf de aur biblic. Parul ei de Rachela rosu aramiu iti lua ochii cu lumina lui inefabila. El era un necunoscut de pe un continent inca nedescoperit. Sufletele lor s-au ridicat in aceesi fractiune de secunda concomitent cu doua caderi: O ea de la fereastra unui zgarie- nori din New York si un el dintr-o mansarda din Praga. Pacat ca doua suflete s-au dus in acelasi timp in aceesi fractiune de secunda in jos , in timp ce altele doua s-au inaltat si s-au regasit intalnindu-se prima data . Poate. In acelasi timp un copil ganditor cu buzele stranse de frig sau de prea multa concentrare urmarea cu ochisorii lui perfecti si curati un fragment de zapada topita ce aluneca de pe acoperis in aceeasi fractiune de secunda cu un bulgare de zapada scapat din manuta lui. Pentru cine bat clopotele… pentru un suflet de la celalt capat al pamantului Si pentru tine. In acelasi timp. 2 februarie 2009,adineauri |
Frumoasä, si are fior liric autentic.
Ar mai fi de retusat pe ici, pe colo, la nivel de detaliu. De exemplu, simt cä diminutivele "ochisori" si "mânute" la copil sunt prea mult, prea explicite, pentru forma poeticä de a exprima duiosia si tandretea; prefer în locul lor metaforele (care, dealtfel, existä în jur), cu acelasi efect. Nu sunt sigur dacä-mi plac sau nu datele geografice exacte: Israel, Praga, New York... Fiind non-poetice, ele pot crea efecte prin contrast (ca niste socuri ale realului în universul eteric al poeziei). Poate cä aici ar merge o usoarä apäsare, ca sä defineascä intentia (de exemplu: Praga, New York, Punta Arenas, Ineu sau Trapani...) De asemenea, simt cä "tara lui Israel" ar suna mai bine, poetic, decât "Israel". In fine, pe alocuri, cred cä s-ar putea lucra la nivel de monosilabe (câte o prepozitie sau conjunctie în plus sau în minus), pentru a rotunji efectele de ritm (propriu versului alb), a-l face fie mai cursiv, fie, dimpotrivä, mai insolit pe alocuri. Succesuri pe linie de ramurä si mai vrem! :) |
Am observat ca ii incurajezi pe toti,f frumos din partea ta ,Pitbull,asta inseamna ca esti un suflet ales,ca desi esti mai talentat ii tratezi pe ceilalti cu toleranta.
Doua diminutive sunt prea multe si se anuleaza efectul intr-adevar cand ceva e exagerat,devine insignifiant.Da,un oras din Isreal ar fi sunat bine dar voiam sa se vada ca e evreica fata,femeia."Tara lui Israel" , e cam pretios spre o atmosfera de basm,dar ca sa se potriveasca in context.. Dupa cum stii habar n-am de prozodie,masura,ritm,accente,intonatie,nici macar in vers alb! Inca una ,de saptamana trecuta,cam simplista: Expresionism morbid Reteta Partea I Se ia o blonda pura, Cu muguri-ntepandu-i Camasa incolora. Se bate indulcindu-i Pielea cam o ora. Se strange cu-n fior, Si moale sufocand-o, Se blestema de dor. Se-acopera,plangand-o. |
Muma lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt
I Pe o stâncã neagrã, într-un vechi castel, Unde curge-n vale un râu cam modest, Plânge ºi suspinã tânãra domniþã, Dulce ºi suavã ca o anemonã. Fiindcã-n prag de searã, soþul ei iubit A plecat la oaste, ºi nici pânã la ora asta nu s-a-ntors...! Ochii sãi albaºtri ard în lãcrimele Cm lucesc în rouã douã orhidele. Buclele-i de aur cad pe albnu-i sân, Rozele ºi crinii se-ofilesc în vazã. Însã doamna soarcã, lângã ea vegheazã, ªi cu dulci cuvinde, îi restabileºte moralul. II Un orologiu sunã ora zero. La castel în poartã, oare cine ciocãneºte? Bing-banggg...! "Eu sunt, bunã maicã, fiul tãu iubit! Eu, ºi de la oaste mã întorc lezat! Soarta noastrã fuse crudã de-astã datã, Mica mea oºtire fuge, care-ncotro! Dar deschideþi poarta! Turcii mã-nconjor, Vântul suflã rece, rãnile îmi cauzeazã neplãceri!" Tânãra domniþã la fereastrã se precipitã. "Ce spui tu copilã?" zice doamna mare. Apoi ea la poartã atunci a ieºit ªi-n tãcerea nopþii astfel s-a exprimat: "Ce spui tu, strãine? ªtefan e departe; Braþul sãu prin taberi (gest) uite-aºa face, uite-aºa face! Eu sunt a sa mumã; el e fiul meu; De eºti tu acela, te reneg! însã dacã cerul, vrând sã-ngreuieze Anii vieþii mele ºi sã mã deprime, Nobill tãu suflet astfel l-a schimbat, Dacã tu eºti ªtefan realmente, Apoi tu aice, fãrã biruinþã, Nu ai ce sã cauþi, cu asemtimentul meu. Du-te la oºtire! Pentru þarã mori! ªi-þi va fi mormântul bine-ntreþinut! III ªtefan se întoarce ºi din cornu-i sunã; Oastea sa viteazã pe loc s-aliniazã. Lupta iar începe... Duºmanii zdrobiþi, Cad ca niºte muºte, (gest) de insecticid loviþi. Dimitrie Bolintineanu, 1865 Text adaptat: Liviu Ornea, Mihnea Columbeanu, 1978 (Varianta definitivã: M.C., 2009) |
DINCOACE, Illo:
http://www.cinemagia.ro/forum/showth...57#post1451257 (Ia, Judexe, acu' cä te-am uns mod - te descurci sä muti cele douä mesaje ale lui Illo la locul potrivit?) |
Done. Am fost in dus.
|
nice, very nice.
felicitari! :) |
His Own Master
(A tribute to the memory of REMCO who, when the fight was too much, chose to do it HIS WAY) Grim is the Reaper. People say His scythe leaves no out gate. Ordained his books are. There's no way To flee their ruthless fate. He's not just pitiless. Sometimes He's also so unjust. Pleasure he takes, among his aims, To break down faith and trust. He picked you fresh, being so young, All life in front to see. He took your being, good and strong, To make a parody. "Hey, do you think this life is yours?" He asked, with toothy grin. "The single master's me, of course, You have no way to win!" But you, pure spirit, you stood firm, You laughed in his dark face. "Don't wait to see me beg or squirm, I still retain an ace! Over my flesh master you are, But never to my soul! My creed, as blinding as a star, Defies you, coward ghoul! You can the destiny decide, But never to the end! In fright I'll never run or hide, But dignified I'll stand! The fateful hourglass I'll smash, The deathly sand I'll spill, By my own will I'll turn to ash, I'm master of my will! Enough with your ignoble game, A wretch I'll never be! It is yourself who turn in shame, Not having vanquished me! Depart, Grim Reaper, there's no use Of your noxious ways. This life is mine, it's me to choose What goes away, what stays. Off goes your hideous mockingry, I state the 'when' and 'how', Untouched by your cruel perfidy, Your plans I thwart - and NOW!" These were your words, you noble knight, Before the dungeon's gate, When, with full honors and no fright, You chose no more to wait. An upwards flying meteor From chaos you took way. You reached the heaven's glided door, Never to go away. Young golden angel, look downwards: These broken hearts, in pain, Your blessing need, to help the shards To mend and heal again. And when your dear ones will console, A prayer, praise thee, send, For this poor poet, hurt and sole, Who is to life sentenced. Pitbull (Mihnea Columbeanu) 23 October 2001 h. 16:50 - 17:29 Bucharest, Romania (A FEW COMMENTS: Remco departed us too young to have had time for leaving his imprint on the Sands of Time. I found this fate too unfair to let it be so, and thus I felt like bestowing him these lyrics, as a heritage of his passing away. They contain everything I know about him, as little or as much as it be. Since it's HIM who inspired them, he is the true author of this poem. I'm only the executive, the hand and mind who put it into shape and print. - M.C.) * * * Am postat aici poezia pentru a ilustra un exemplu din discutia despre euthanasie, la "Cronica unei morti anuntate": http://www.cinemagia.ro/forum/showth...29#post1454529 |
People, ce-ar fi sä mai postati ceva poeme...?
(ATENTIE! Aici e numai de creatii proprii! Poezii ale altor poeti se pun în topicul "Poezia".) |
(poezie va trebe, poezie primiti)
Ma lupt cu nori, ma lupt cu luna, ma lupt cu sori, ma lupt cu buna. Si de ce? Nu mai inteleg nimic. Am obosit, esti un mojic. Sunt verde, sunt gri sau neagra, dar niciodata COLORATA. AS VREA O CICOLATA, AS VREA UN CORN, NU VREAU NIMIC SI IN SPECIAL, NU TE MAI VREAU PE TINE LANGA MINE. Esti un pervers, un ucigas de inimi. Le mananci, le distrugi, le arunci si apoi razi DEZASTRE, CUTREMURE, VULCANI ERUPAND, te urasc e putin spus. Te iubesc, EXCLUS. Asa cum ma excluzi si tu pe mine, asa cum ma eviti si spui ca ma iubesti dar defapt ma urasti. ce vrei de la mine? Tot ce vrei nu iti pot oferi. Eventual te pot opri sa mai traiesti asa cum iti doresti, sa ma urasti, sa ma detesti. Dar nu vreau si nu imi doresc sa te ranesc asa cum tu o faci cu zambetul pe buze de parca ranile ti-ar fi albastre muze. Ce mai vrei sa-ti spun? ADIO, e de ajuns? Asa cum renunt la viata, usor si lin ca la un trandafir de negru plin, asa renunt la tine, om ce nu cunoaste ce e bine, Credeai ca imi e greu sa-ti spun ca esti intocmai ca o bula de sapun? Ca nu esti al meu? Ca nu sunt a ta? Ca nu ma iubesti? Nu, nu imi e greu. Iti mai spun o data. Ti-o spun mereu. Sa intelegi ca tu de mine in veci no sa te legi pe viata sau pe ce o fi, pfff... astea-s copilarii!!! (Location: Un net-cafe cam mizerabil Date: Marti, 5 august, 2008) P.S. M-am intors in trecut... si azi simt exact ce simteam atunci... ptiu, al naibii lume. Mno, gata, am plecat. papap |
| All times are GMT +2. The time now is 00:28. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.